Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 445/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 445/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 445/CO/LPF
Ședința publică din data de 26 iunie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: S. C.
Grefier: O. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 427 din data de 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul M. I., aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. C., în substituirea avocatului H. C., care depune delegație de substituire nr. 463/26.06.2014, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației.
Apărătorul contestatorului – condamnat solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, și să-i fie redusă pedeapsa de la 15 ani închisoare la cât prevede legea penală mai favorabilă actuală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate, ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond, prin care s-a respins cererea inițială, ca inadmisibilă, ca fiind legală și temeinică, întrucât o cerere similară fusese adresată unei alte instanțe și soluționată, context în care pedeapsa complementară a fost redusă de la 7 la 5 ani, astfel că o a doua cerere pe aceeași motivare nu putea fi din nou soluționată de o altă instanță.
Contestatorul M. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 427 din data de 15.05.2014, pronunțată de Tribunalul I., s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de contestatorul M. I..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului București – Sectia I Penala la data de 05.02.2014, petentul – condamnat M. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 139/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 583/24.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 221/12.02.2014, Tribunalul București – Sectia I Penala a admis excepția de necompetenta teritoriala si, in baza art. 50 Cod Procedură Penală, a declinat competența în favoarea Tribunalului I..
Analizând actele dosarului, Tribunalul a reținut că, prin sentinta penală nr. 123/F/25.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I., în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 CPP s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul S. București Jilava privind pe condamnatul M. I..
În baza art. 6 al. 6 din CP a fost redusă durata pedepsei complementare aplicate, de la o durată de 7 ani la o durată de 5 ani.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 139/13.10.2011 a Tribunalului Călărași.
S-a dispus anularea M.E.P.I cu nr. 445/27.02.2012 a Tribunalului Călărași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Prezenta cerere are același obiect, privește același condamnat si este întemeiată pe aceleași motive de fapt si de drept, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acesteia. Aceasta întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi similare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, contestatorul M. I., care a reiterat, practic, argumentele expuse în cererea adresată primei instanțe și a solicitat reducerea pedepsei principale conform legii noi.
Examinând actele dosarului și hotărârea contestată în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 4251 C.pr.pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013, Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Evaluarea incidenței art. 6 C.pen. în cazul concret al condamnatului a făcut obiectul unei cauze anterioare, soluționată în mod definitiv prin sentința penală nr. 123/25.02.2014 a Tribunalului I., definitivă prin decizia penală nr. 141/11.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Chiar dacă instanța învestită în acea cauză a statuat exclusiv asupra reducerii pedepsei complementare, conform art. 6 alin. 5 C.pen., sancțiunea principală aplicată condamnatului a făcut, implicit, obiectul cenzurii judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013, care obligau instanța „să rezolve din oficiu, referitor la aceeași persoană, orice aspecte necesare soluționării cauzei”.
În acest context, concluzia judecătorului învestit în primă instanță în prezenta cauză este fondată, iar cererea condamnatului M. I., prin care solicită, practic, o nouă evaluare a incidenței art. 6 C.pen. sub aspectul pedepsei închisorii, este inadmisibilă. O atare sancțiune este prevăzută expres de dispozițiile art. 599 alin. 5 C.pr.pen. coroborat cu art. 24 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora „Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen.,va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul M. I. împotriva sentinței penale nr. 427/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul I..
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M. I. împotriva sentinței penale nr. 427/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul I..
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2014.
PREȘEDINTE,
S. C. GREFIER,
O. B.
Proces-verbal
pentru grefier O.B. aflată în C.O.
semnează Grefier șef
Red./th.red. S.C.
4 ex/16.07.2014
T.I. – jud P.R.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 835/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
