Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 535/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 535/Co/LPF
Ședința publică din 29.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Centrală a fost reprezentat de procuror Carmeluș P..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 781 din data de 18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat, aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu Ț. G., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._ la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat, personal, după ce i se permite să ia legătura cu apărătorul său, arată că își menține contestația și depune la dosarul cauzei un memoriu.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației.
Apărătorul din oficiu al constatatorului condamnat solicită instanței, în temeiul dispozițiilor art. 595 C.p.p. raportat la art. 6 C.p., admiterea contestației formulate, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere că maximul de pedeapsă pentru faptele inculpatului a fost coborât la 12 ani.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a contestației, apreciind că instanța de fond a redus în mod corect pedeapsa aplicată la 17 ani și 8 luni.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 218 alin. 3 lit. c C.p.
CURTEA,
Asupra contestațiilor penale de față:
Prin sentința penală nr.781 din 18.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, a fost conexată cauza obiect al dosarului penal nr._ la prezenta cauză.
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă cererea petentului condamnat C. V. de aplicare a legii penale mai favorabile.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.128/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, definitivă prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968;
- pedeapsa de 18 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (1), (3) teza I din Codul penal din 1968;
- pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 198 alin. (1), (4) teza I din Codul penal din 1968;
- sporul de 3 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 18 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (1), (3) teza I din Codul penal din 1968, la maximul special de 12 ani închisoare, prevăzut de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen..
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 ani închisoare, 12 ani și 9 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare fiind sporită cu 5 ani și 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 17 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.6 alin. (5) teza a II-a C. pen. s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) din Codul penal din 1938 pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pe o perioadă de 5 ani în condițiile art. 68 C. pen..
S-a constatat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) din Codul penal din 1938 are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen., urmând a se executa în acest conținut în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen..
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 26._ la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr.200/17.01.2014 emis de Tribunalul Sibiu emis în baza sentinței penale nr.128/26.10.2012, pronunțate de Tribunalul Sibiu, definitive prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I penală sub nr._, Comisia nr.1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București-R. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul intimatului condamnat C. V. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.128/26.10.2012 a Tribunalului Sibiu, Secția Penală, modificată prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013, definitivă prin decizia penală nr.135/16.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală.
În fapt s-a învederat că pedeapsa componentă de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 al.1, 3 teza I C.p. (1968) este mai mare decât maximul special prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.218 al.1, 3 lit.c C.p. C.p., în drept invocându-se disp. art.6 C.p.. De asemenea, s-a solicitat recontopirea pedepselor aplicate intimatului condamnat urmând a se reduce pedeapsa rezultantă inițială de 21 de ani la cea de 17 ani și 8 luni închisoare.
La data de 18.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală sub nr._ cererea petentului condamnat C. V. de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.128/26.10.2012 a Tribunalului Sibiu, Secția Penală, modificată prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013, definitivă prin decizia penală nr.135/16.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală. La termenul de judecată din data de 17.03.2014 cauza a fost înaintată spre a fi avută în vedere la pronunțarea soluției în prezenta cauză avându-se în vedere identitatea de obiect și de părți, urmând a se conexa cauza obiect al dosarului penal nr._ la prezenta cauză.
La solicitarea instanței a fost atașat la dosarul cauzei în fotocopie M.E.P.Î. nr.200/17.01.2014, emis de Tribunalul Sibiu, Secția Penală, sentința penală nr.128/26.10.2012 a Tribunalului Sibiu, Secția Penală modificată prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013, definitivă prin decizia penală nr.135/16.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală și fișa de cazier judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr.128/26.10.2012 a Tribunalului Sibiu, Secția Penală modificată prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013, definitivă prin decizia penală nr.135/16.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală s-au dispus următoarele:
În baza art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. (1968) a fost condamnat intimatul C. V. la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii continuate de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art.197 al.1, 3 teza I C.p. (1968) a fost condamnat același intimat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.198 al.1, 4 teza I C.p. (1968) a fost condamnat același intimat la 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.
În baza art.33 lit.a C.p. (1968), art.34 lit.b C.p. (1968), art.35 al.3 C.p. (1968) au fost contopite cele trei pedepse principale în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită cu 3 ani, urmând ca intimatul să execute pedeapsa de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 pct.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pe o durată de 5 an după executarea pedepsei principale.
S-a interzis intimatului pe durata și în condițiile art.71 C.p. (1968) drepturile prev. de art. 64 pct.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968).
În fapt s-a reținut în sarcina intimatului condamnat faptul că în perioada anilor 2008-2012 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat de pe diferite site-uri de internet, a produs în vederea răspândirii a stocat și deținut prin sisteme informatice diferite materiale pornografice cu minori; în data de 23.04.2012 profitând de insuficienta dezvoltare psiho - fizică a părții vătămate S. F., în vârstă de 4 ani și, implicit, de imposibilitatea acestuia de a se apăra ori de a-și exprima voința a întreținut un act sexual anal cu acesta iar în data de 14.12.2008, profitând de naivitatea părții vătămate I. M. A., în vârstă de 10 ani, a întreținut un act sexual oral cu acesta, în scopul producerii de materiale pornografice pe care le-a stocat ulterior pe sistemele informatice proprii.
Analizând textele legale incidente în materie, instanța a constatat că fapta intimatului condamnat constând în aceea că în perioada anilor 2008-2012 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat de pe diferite site-uri de internet, a produs în vederea răspândirii a stocat și deținut prin sisteme informatice diferite materiale pornografice cu minori întrunește actualmente elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art.374 al.1, 2 C.p.p. fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. De asemenea, s-a constatat faptul că infracțiunea imputată a fost comisă în stare continuată, fiind sancționată potrivit noilor dispoziții legale cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii. Se constată astfel că pedeapsa componentă a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare este inferioară maximului special prevăzut de legea actuală, respectiv 10 ani închisoare.
În ceea ce privește fapta intimatului condamnat constând în aceea că în data de 23.04.2012 profitând de insuficienta dezvoltare psiho-fizică a părții vătămate S. F., în vârstă de 4 ani și, implicit, de imposibilitatea acestuia de a se apăra ori de a-și exprima voința a întreținut un act sexual anal cu acesta se constată că aceasta întrunește actualmente elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art.218 al.1, 3 lit.c C.p. Într-adevăr potrivit art.218 C.p. „(1) raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (…) (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: (…) c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani; (…)”. În consecință s-a constatat că în cazul infracțiunii de viol pedeapsa componentă aplicată de 18 ani închisoare este superioară maximului special prevăzut de lege, recte 12 ani închisoare, urmând a fi redusă la acest maxim.
În ceea ce privește fapta intimatului condamnat constând în aceea că în data de 14.12.2008, profitând de naivitatea părții vătămate I. M. A., în vârstă de 10 ani, a întreținut un act sexual oral cu acesta, în scopul producerii de materiale pornografice pe care le-a stocat ulterior pe sistemele informatice proprii se constată că aceasta întrunește actualmente elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art.220 al.2, al.4 lit.c C.p.. Potrivit art.220 C.p. „(1) raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (…) (4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când: (…) c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice”. Se constată faptul că infracțiunea imputată este sancționată potrivit noilor dispoziții legale cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani astfel că pedeapsa componentă a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare este inferioară maximului special prevăzut de legea actuală, respectiv 10 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. V. care a solicitat admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că maximul de pedeapsă pentru faptele inculpatului a fost coborât la 12 ani.
Inculpatul a depus la dosarul cauzei un memoriu.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Prin sentința penală nr.128/26.10.2012 a Tribunalului Sibiu, Secția Penală modificată prin decizia penală nr.109/A/27.05.2013, definitivă prin decizia penală nr.135/16.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală s-au dispus următoarele:
În baza art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. (1968) a fost condamnat intimatul C. V. la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii continuate de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art.197 al.1, 3 teza I C.p. (1968) a fost condamnat același intimat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.198 al.1, 4 teza I C.p. (1968) a fost condamnat același intimat la 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.
În baza art.33 lit.a C.p. (1968), art.34 lit.b C.p. (1968), art.35 al.3 C.p. (1968) au fost contopite cele trei pedepse principale în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, sporită cu 3 ani, urmând ca intimatul să execute pedeapsa de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 pct.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.e C.p. (1968) pe o durată de 5 an după executarea pedepsei principale.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., intrat în vigoare la 01.02.2014, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pedeapsa maximă prevăzută de noul Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.218 al.1,3 lit.c Cp este de 12 ani închisoare.
Ca atare, în mod corect a procedat prima instanță reducând pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol până la 12 ani, fiind aplicabil art.6 al.1 Cp; pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.198 al.1,4 teza I Cod penal din 1969 nu este supusă reducerii, întrucât cuantumul ei nu depășește maximul prevăzut de noua lege (10 ani închisoare).
Totuși, pentru infracțiunea prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. din 1969, prima instanță nu a redus pedeapsa de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, limită prevăzută în prezent de art.374 al.1,2 Cod penal, reținând dispozițiile art.36 alin.1 C.pen. ce prevăd un spor facultativ de 3 ani închisoare ce se poate aplica peste maximul pedepsei închisorii prevăzut de textul de lege.
Potrivit deciziei nr.7/26.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr.471/26.06.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
Prin urmare, contestația condamnatului este fondată sub acest aspect, Curtea urmând a reduce și pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. din 1969 de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Potrivit deciziei nr.1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr.349/13.05.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale; în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal; în cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim; în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
În cazul de față, în urma reducerii pedepsei și pentru infracțiunea sus-menționată, Curtea constată că pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi (respectiv 21 ani închisoare) depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal; prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, a unei treimi din totalul celorlalte pedepse, se constată că se ajunge la o rezultantă de 17 și 4 luni închisoare, mai mică decât rezultanta inițial aplicată, precum și decât rezultanta stabilită de prima instanță.
Pedepsele complementare nu sunt supuse reducerii, în baza art.6 al.5 Cod penal, deoarece nu depășesc termenul maxim de 5 ani pentru care se poate dispune în prezent interzicerea exercitării unor drepturi.
Așa fiind, Curtea în baza art.4251 al.7 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite contestația formulată de contestatorul C. V., va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:
Va fi admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului R., formulată cu privire la condamnatul C. V..
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 17 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința atacată, după cum urmează:
• 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1,3 teza I Cod penal din 1968;
• 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.198 al.1,4 teza I Cod penal din 1968;
• 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968.
În baza art.6 alin.1 Cod penal se va reduce pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968, de la 8 ani la 7 ani închisoare.
Se va constata că pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
Se va reduce pedeapsa rezultantă pe care o execută contestatorul la maximul aplicabil potrivit legii noi, respectiv la 17 ani și 4 luni închisoare.
Se va dispune ca deținutul – condamnat C. V. să execute în continuare pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare, și pedepsele complementare prevăzute art. 66 alin.1 lit.a, b, e, f Cod penal (art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, e Cod penal din 1968) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, e, f Cod penal (art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, e Cod penal din 1968) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.72 C.pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare detenția de la data de 26.04.2012 la zi.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art.275 al.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.272 al.1 C. pr. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 al.7 pct.2 lit.a Cpp, admite contestația formulată de către contestatorul C. V. împotriva sentinței penale nr.781/18.03.2014 a Tribunalului București-Secția I Penală.
Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând:
Admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului R., formulată cu privire la condamnatul C. V..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința atacată, după cum urmează:
• 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1,3 teza I Cod penal din 1968;
• 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.198 al.1,4 teza I Cod penal din 1968;
• 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968.
În baza art.6 alin.1 Cod penal reduce pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968, de la 8 ani la 7 ani închisoare.
Constată că pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
Reduce pedeapsa rezultantă pe care o execută contestatorul la maximul aplicabil potrivit legii noi, respectiv la 17 ani și 4 luni închisoare.
Dispune ca deținutul – condamnat C. V. să execute în continuare pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare, și pedepsele complementare prevăzute art. 66 alin.1 lit.a, b, e, f Cod penal (art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, e Cod penal din 1968) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale și pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, e, f Cod penal (art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, e Cod penal din 1968) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.72 C.pen. deduce din pedeapsa rezultantă de 17 ani și 4 luni închisoare detenția de la data de 26.04.2012 la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art.275 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 al.1 Cpp, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2014.
PREȘEDINTE,
B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red. Tehnored.BVF, 02.09.2014, 2 ex.
T. București – S.I. – jud.: J. C.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
