Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 336/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 336/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.336/A
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr.809/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat B. A., personal (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat V. C., în baza împuternicirii . nr._/2014 (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea Curții, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, dar își menține declarațiile anterioare, de recunoaștere a faptei pentru care a fost condamnat în primă instanță. Arată că, în ipoteza stabilirii unei modalități de executare neprivative de libertate, în ceea ce privește pedeapsa închisorii, își manifestă acordul de a presta o activitate neremunerată în folosul comunității.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea probei solicitate.
Curtea încuviințează proba solicitată de apelantul inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate (atașate la filele 9-12).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea, în temeiul art.420 alin.6 NCPP, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, punând în discuție, din perspectiva aplicării legii active, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 NCP.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul pus în discuție de către Curte și, avându-se în vedere că inculpatul se află la prima abatere și a depus toate diligențele pentru a repara greșelile făcute, amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării acesteia sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpat, doar în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, astfel cum a fost pusă în discuție de către Curte și respectiv al înlăturării pedepsei accesorii, care, potrivit legii noi, nu poate fi aplicată în lipsa stabilirii unei pedepse complementare. În schimb, referitor la solicitările inculpatului, consideră că acestea sunt nefondate, întrucât prima instanță a realizat o individualizare justă a modalității de executare a pedepsei închisorii, având în vedere atitudinea violentă în trafic a inculpatului, dar și împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat anterior pentru fapte de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat și respectiv sub influența băuturilor alcoolice.
Apelantul inculpat B. A., personal, în ultimul cuvânt, arată că a conștientizat gravitatea faptelor comise, precizând că nu este o persoană nervoasă sau violentă. Susține că, deocamdată, nu are un loc de muncă, dar își caută de lucru.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.809/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 alin.1 lit.h VCPP, a încetat procesul penal pornit, la plângerea prealabilă a părții vătămate A. M., împotriva inculpatului B. A., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 VCP, ca urmare a împăcării părților.
În temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 alin.1 lit.h VCPP, a încetat procesul penal pornit, la plângerea prealabilă a aceleiași părți vătămate, împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 VCP, ca urmare a împăcării părților.
În temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.3201 alin.7 VCPP, a condamnat pe inculpatul B. A. (fiul lui C. și L., născut la data de 19 noiembrie 1988 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.71 VCP, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.
În temeiul art.191 alin.1 VCPP, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr.680/P/2012 din data de 11 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor concurente de lovire sau alte violențe, distrugere și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzute de art.180 alin.2 VCP, art.217 alin.1 VCP și respectiv art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, toate cu aplic. art.33 lit.a VCP, în raport cu următoarea situație de fapt:
La data de 14 ianuarie 2012, organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B., Poliția Sectorului 2, Secția 8 au fost sesizate de către partea vătămată A. M., cu privire la faptul că, în dimineața aceleiași zile, în timp ce efectua serviciul de taximetrie cu autoturismul proprietate personală marca Dacia L. având numărul de înmatriculare_, la intersecția Bulevardului Pache P. cu . la semafor, a fost agresat de șoferul autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, care, împreună cu alte două persoane, fără niciun motiv, i-a spart geamurile portierelor din față ale autoturismului său. În urma verificărilor efectuate și a recunoașterilor din planșele foto, realizate de către persoanele prezente la incident, autorul agresiunii asupra părții vătămate și al distrugerii portierei stânga față a autoturismului acesteia a fost identificat în persoana inculpatului B. A., împotriva căruia partea vătămată a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și respectiv distrugere, solicitând tragerea lui la răspundere penală.
După efectuarea cercetărilor, s-a stabilit că, la data de 14 ianuarie 2012, în jurul orei 0530, partea vătămată A. M., colaborator al firmei Speed Taxi, având autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, i-a preluat, în urma unei comenzi telefonice, pe martorii M. P. și S. R. E., de pe ..16, urmând a se deplasa la adresa indicată de aceștia, situată pe Șoseaua I.. În timpul deplasării, în rondul de la Piața Universității, între partea vătămată și inculpat, aflat la volanul autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, a existat o mică neînțelegere, legată de acordarea priorității de trecere. După acest incident, inculpatul și cei doi ocupanți ai autoturismului condus de acesta, a căror identitate nu a putut fi stabilită, au început să facă semne obscene persoanelor din taxi. De asemenea, pe tot traseul de la Piața Universității până în zona Bulevardului Pache P., inculpatul l-a șicanat în trafic pe colaboratorul firmei Speed Taxi. În momentul în care partea vătămată a oprit la culoarea roșie a semaforului aflat pe bulevardul respectiv, la intersecția cu .-a poziționat autoturismul în fața autovehiculului acesteia, după care a coborât de la volan, s-a apropiat de acel autovehicul, i-a spart geamul portierei stânga față și apoi l-a lovit cu pumnii, în zona capului, pe șoferul de taxi. În același timp, unul dintre cei doi pasageri ai autoturismului condus de inculpat, a spart geamul portierei dreapta față al autovehiculului părții vătămate. Imediat după acest incident, inculpatul și însoțitorii săi s-au urcat în autoturismul condus de către cel dintâi, aparținând tatălui său, B. C. și au părăsit în viteză locul săvârșirii faptei. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Certificatul medico-legal nr.A2/234 din data de 14 ianuarie 2012, eliberat de INML M. Minovici.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor, s-a stabilit că inculpatul este posesorul permisului de conducere auto categoria B seria_, eliberat la data de 19 februarie 2010, dar exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată în perioada 20 septembrie 2011 - 17 ianuarie 2012, ca urmare a depistării acestuia, la prima dată menționată, în timp ce conducea, pe DN6, sub influența băuturilor alcoolice, autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ . Cu ocazia constatării acelei contravenții, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată, de către lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. G., Serviciul Rutier, dovada fără drept de circulație cu . nr._, din cuprinsul căreia rezultă că acesta a luat cunoștință despre faptul că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
După sesizarea instanței, partea vătămată și inculpatul au declarat că s-au împăcat în privința infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere, prevăzute de art.180 alin.2 VCP și respectiv de art.217 alin.1 VCP, astfel că procesul penal a continuat numai cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002. Referitor la această ultimă infracțiune, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei imputate și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate prevăzute de art.3201 VCPP, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat.
În aceste condiții, analizând acele probe, Judecătoria a constatat că situația de fapt prezentată în actul de sesizare corespunde realității.
Față de împrejurarea că partea vătămată și inculpatul s-au împăcat, cu privire la primele două infracțiuni, până la rămânerea definitivă a hotărârii, Judecătoria, ținând seama de dispozițiile art.132 VCP, a hotărât încetarea procesului penal față de cel din urmă, în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 alin.1 lit.h VCPP.
Referitor la cea de-a treia infracțiune, pentru care acțiunea penală s-a exercitat din oficiu, Judecătoria a reținut, în fapt, că, la data de 14 ianuarie 2012, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, care aparținea tatălui său, din direcția Pieții Universității spre Bulevardul Pache P., în condițiile în care, la acea dată, avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, măsura respectivă fiind dispusă pentru perioada 20 septembrie 2011 - 17 ianuarie 2012, ca urmare a depistării acestuia, în timp ce conducea pe DN6 același autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapta anterior menționată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, astfel că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 VCPP, a hotărât condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale, Judecătoria a avut în vedere, prin prisma criteriilor prevăzute de art.72 VCP și a scopurilor reglementate în art.52 VCP, limitele speciale ale pedepsei închisorii din norma de incriminare (reduse cu o treime, potrivit art.3201 alin.7 VCPP), gradul concret de pericol social al faptei comise și datele personale ale inculpatului (în vârstă de 24 de ani, student, necăsătorit, despre care a reținut că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a mai fost sancționat anterior, cu amendă administrativă, pentru o faptă similară cu cea care face obiectul judecății și a săvârșit numeroase contravenții la regimul circulației pe drumurile publice). Raportat la toate aceste aspecte, Judecătoria a apreciat că doar pedeapsa închisorii, cu executare efectivă, în regim de detenție, poate conduce la îndreptarea inculpatului, în sensul de a-l determina să adopte în viitor o conduită conformă legislației, contribuind, totodată, la prevenția generală în materia infracțiunilor de această natură.
Referitor la pedeapsa accesorie, Judecătoria a considerat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b VCP, pe care, în consecință, i le-a interzis cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 07 octombrie 2013) inculpatul B. A. (printr-o cerere formulată, în numele său, de către apărătorul ales).
Cererea de recurs a inculpatului (nemotivată) a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 18 februarie 2014.
Potrivit art.9 alin.2 LPANCPP, cererile de recurs împotriva sentințelor supuse căilor ordinare de atac conform legii vechi, depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de apel.
D. urmare, în raport cu prevederile tranzitorii anterior citate, Curtea a calificat drept apel calea de atac cu care a fost sesizată și a procedat la judecarea acesteia potrivit dispozițiilor legii noi (art.420 NCPP).
La termenul de astăzi, inculpatul, fiind întrebat de Curte, a precizat că își menține poziția procesuală anterioară, de recunoaștere a săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat în primă instanță, nedorind să dea o altă declarație în fața instanței de apel.
La cererea inculpatului, admisă de Curte, a fost administrată proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, de către acesta, o adeverință de absolvire, fără examen de licență, a Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității „S. Haret”, o caracterizare din partea Asociației de proprietari a imobilului în care locuiește și un curriculum vitae (atașate la filele 9-12, d.a.).
Curtea a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei la care se referă hotărârea de condamnare a primei instanțe din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 NCP, atât inculpatul, prin apărătorul său ales, cât și reprezentantul Ministerului Public fiind de acord cu aceasta.
În dezbateri, inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, precizând că este de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătoria a stabilit o situație de fapt corectă, dovedită, în afara oricărui dubiu, prin probatoriul administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și recunoscută ca atare de către inculpat, inclusiv în fața acestei Curți.
Astfel, Curtea reține, din perspectiva soluției de condamnare (singura la care se referă calea de atac exercitată în prezenta cauză), ca fiind probată fapta inculpatului, care, la data de 14 ianuarie 2012, a condus un autoturism, pe un drum public din municipiul București, în condițiile în care, începând cu data de 20 septembrie 2011 și până la data de 17 ianuarie 2012, avea suspendată exercitarea acestui drept, măsura respectivă fiindu-i adusă la cunoștință.
Încadrarea juridică stabilită de Judecătorie la data pronunțării sentinței penale atacate era legală, fapta inculpatului întrunind, la acea dată, ca de altfel și la data comiterii ei, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (pedepsită cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani sau cu amendă).
La data de 01 februarie 2014, mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare o lege penală nouă, potrivit căreia fapta inculpatului realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.335 alin.2 NCP (pedepsită cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani sau cu amendă), reglementarea în vigoare, care prevede același tratament sancționator cu cea anterioară, urmând să fie aplicată în speță, ca lege activă.
În consecință, Curtea, în temeiul art.386 alin.1 NCPP în ref. la art.3 NCP, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 NCP.
Beneficiul atras de opțiunea inculpatului de a urma, conform declarației date în fața primei instanțe, procedura simplificată de judecată, este prevăzut în mod identic în legea veche (art.3201 alin.7 VCPP) și în legea nouă (art.396 alin.10 NCPP), urmând a fi reținută incidența celei din urmă, ca lege activă și de imediată aplicare.
Cererea principală a inculpatului, de amânare a aplicării pedepsei, în condițiile art.83 și urm. NCP, este nefondată, întrucât, în raport cu conduita sa, anterioară, concomitentă și ulterioară săvârșirii infracțiunii, o astfel de măsură de clemență este apreciată de către Curte a fi nejustificată și inoportună.
În acest sens, Curtea are în vedere că inculpatul a mai săvârșit anterior, respectiv la data de 03 decembrie 2011, în timpul aceleiași suspendări a exercitării dreptului de a conduce, o altă faptă penală de aceeași natură cu cea care face obiectul judecății, pentru care i-a fost aplicată, la data de 21 iunie 2012, sancțiunea amenzii administrative, menționată în fișa de cazier judiciar (fila 13, d.f.).
De asemenea, Curtea are în vedere că, potrivit fișelor de evidență auto prezentate organelor judiciare (fila 70, d.u.p. și fila 11, d.f.), inculpatul a comis, de-a lungul timpului, numeroase abateri grave de la regulile de circulație pe drumurile publice, mergând de la nefolosirea repetată a centurii de siguranță, depășirea vitezei legale și întoarcerea neregulamentară, cu consecința provocării unui accident ce a cauzat pagube materiale, până la conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului (care a atras suspendarea exercitării dreptului de a conduce, încălcată de acesta), conducerea unui autovehicul neînmatriculat și conducerea unui autovehicul în lipsa acestui drept (ultimele două fapte, care datează din 22 noiembrie 2012 și 07 februarie 2013, fiind ulterioare faptei pentru a fost trimis în judecată).
Totodată, Curtea are în vedere că, la data faptei deduse judecății, inculpatul, fiind conștient că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, nu a ezitat să provoace un incident grav în trafic, pe o arteră importantă a municipiului București, blocând, cu autovehiculul pe care îl conducea în pofida sancțiunii sub imperiul căreia se afla, pe timp de noapte, un autoturism taxi, spărgând un geam al acestuia și lovindu-l pe șofer, cu pumnul, în zona feței, în prezența a doi clienți.
D. urmare, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, urmând să pronunțe o hotărâre în acest sens, în raport cu noua încadrare juridică.
La alegerea și individualizarea pedepsei respective, Curtea va ține seama, potrivit art.74 alin.1 și 2 NCP, pe lângă aspectele anterior evidențiate, de celelalte date ce caracterizează, în mod favorabil, persoana inculpatului, potrivit înscrisurilor în circumstanțiere prezentate în apel (reținând că acesta, în vârstă de 25 de ani, a absolvit cursurile unei facultăți, a întreprins demersuri pentru a se angaja în muncă și beneficiază de referințe pozitive din partea administrației imobilului unde locuiește), urmând ca, în considerarea acelor date, să îi aplice o pedeapsă ușor mai mică decât cea stabilită de prima instanță, și anume 8 luni închisoare, pe care o apreciază proporțională cu gravitatea infracțiunii comise și cu periculozitatea autorului său.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei astfel aplicate, Curtea constată nefondată și cererea subsidiară a inculpatului, de suspendare sub supraveghere, potrivit art.91 și urm. NCP, întrucât, raportat la conduita acestuia (deja evidențiată), apreciază că numai detenția efectivă îl va împiedica să mai comită infracțiuni.
În acest sens, Curtea relevă, ca argument esențial ce susține aprecierea anterior menționată, împrejurarea că sancțiunile precedente, cu caracter contravențional și administrativ, nu au fost apte să-l determine pe inculpat să renunțe, în mod voluntar, la conduita de încălcare gravă a regulilor de circulație pe drumurile publice, acesta neezitând să comită fapta dedusă judecății la numai aproximativ o lună și jumătate după săvârșirea unei fapte similare și nici să comită alte două fapte de aceeași natură chiar în timpul urmăririi penale ce se desfășura în privința sa în prezenta cauză.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Curtea constată că legea reținută a fi aplicabilă este legea nouă, ca lege activă, iar, potrivit acesteia (art.65 alin.1 NCP), pedeapsa respectivă constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. În speță, prima instanță nu a aplicat inculpatului vreo pedeapsă complementară (neputând proceda astfel, în raport cu prevederile art.65 alin.1 VCP), iar Curtea, având teoretic această posibilitate (conform art.67 alin.1 NCP), în concret nu o poate face, deoarece hotărârea instanței respective a fost atacată numai de către inculpat, căruia nu i se poate agrava situația, astfel că nici aplicarea unei pedepse accesorii nu este, în mod legal, posibilă.
În consecință, Curtea, având în vedere și dispozițiile art.12 alin.1 LPANCP, va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul B. A., va desființa, în parte, sentința penală atacată de acesta, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute dispozițiile din sentința penală apelată care nu au fost contestate și în privința cărora nu s-au constatat, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr.809/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.386 alin.1 NCPP în ref. la art.3 NCP, schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 NCP.
În temeiul art.335 alin.2 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În temeiul art.12 alin.1 LPANCP în ref. la art.65 alin.1 NCP, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 11 aprilie 2014
M.M. - J.S.2.B.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
