Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 362/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 362/A
Ședința publică din data de 24 martie 2014
Curtea compusă din:
Președinte – F. D.
Judecător – A. A.
Grefier - E.-A. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 150 din data de 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat C. A., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu-avocat Chirciulescu M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 8512, emisă de Baroul București, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
La interpelarea Curții, apelantul-inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat C. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului și aplicarea disp. art. 5 Noul Cod penal.
Totodată, solicită a se avea în vedere poziția constantă a acestuia, în sensul că a recunoscut și regretat fapta pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate, și, în consecință, aplicarea dispozițiilor art.5 Noul Cod penal cu reținerea noii calificări, respectiv, a dispozițiilor art. 233 și 234 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului la 2 ani și o lună închisoare.
Apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale de către instanța de fond este una prea exagerată.
Totodată, solicită deducerea perioadei reținerii de la data de 27.XI.2013 și arestării preventive de la data de 29.XI.2013 la zi.
Apelantul-inculpat C. A. personal, în ultimul cuvânt, arată că era beat, regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând, asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150/30.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G., în baza art. 345 alin. 2 raportat la art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul C. A., fiul lui P. și M., născut la data de 07.03.1982, în mun. G., jud. G., domiciliat în com. Scânteiești, ., cetățenie română, studii-2 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, CNP_, în prezent încarcerat în arestul IPJ G., la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 27.11.2013 și a arestării preventive de la data de 29.11.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil a admis acțiunea civilă a părții civile B. G. A. și, în consecință, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului, în cuantum de 200 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4979/P/2013 din 13.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 13.12.2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, în seara zilei de 26.11.2013, în jurul orelor 19.20, în timp ce se afla pe . G., prin acte de violență a deposedat pe partea vătămată B. G. A. de un telefon mobil marca LG, în valoare de 700 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (filele nr. 31-37 d.u.p.), plângere și declarațiile părții vătămate B. G. A. (filele nr. 25-27 d.u.p.), proces verbal de depistare (fila nr. 54 d.u.p.), proces verbal de control corporal (fila nr. 54 d.u.p.), raport de constatare medico-legală parte vătămată (fila nr. 28 d.u.p.), proces verbal predare bunuri persoană vătămată (fila nr. 30 d.u.p.), declarații inculpat (filele nr. 58, 63-64 d.u.p.), declarații martor P. I.-A. (filele nr. 50-52 d.u.p.), declarații martor M. D.-N. (fila nr. 53 d.u.p.).
La termenul de judecată din 27.01.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul C. A. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe (fila nr. 30 dosar instanță), conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen.
La dosar a fost depusă fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului (fila nr.28 dosar instanță).
Analizând, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca și aceea din actul de sesizare în sensul că, în seara zilei de 26.11.2013, în jurul orelor 19.20, în timp ce partea vătămată B. G. A., elevă în clasa a IX-a la Liceul Economic din municipiul G., se deplasa pe . șoseaua București, a fost atacată din spate în dreptul farmaciei Hofigal de către inculpatul C. A. care, după ce a împins-o și trântit-o la sol, a strâns-o de gât și a lovit-o cu pumnul în față, determinând-o să ii dea telefonul mobil marca LG.
În acest context, partea vătămată a încercat să strige după ajutor fiind împiedicată de inculpat, care i-a introdus mâna în buzunarul de la geacă și i-a sustras telefonul mobil.
După acest moment inculpatul și partea vătămată s-au ridicat de pe spațiul verde încercând să se deplaseze înspre șoseaua București în timp ce partea vătămată era ținută de mână în zona brațului, împrejurare în care aceasta din urmă l-a observat pe martorul P. I. A., coleg de liceu, căreia i-a solicitat ajutorul.
În aceste condiții inculpatul a fugit de la locul faptei având asupra sa bunul sustras, fiind depistat ulterior de către organele de poliție care au găsit telefonul mobil asupra sa și l-au restituit părții vătămate.
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate (filele nr. 25-27 d.u.p.), procesul verbal de depistare (fila nr. 54 d.u.p.), procesul verbal de control corporal (fila nr. 54 d.u.p.), fișa de constatări preliminare nr. A1-D/344/27.11.2013 (fila nr. 29 d.u.p.), raportul de constatare medico-legală parte vătămată (fila nr. 28 d.u.p.), procesul verbal predare bunuri persoană vătămată (fila nr. 30 d.u.p.), declarațiile martorului P. I.-A. (filele nr. 50-52 d.u.p.), declarațiile martorului M. D.-N. (fila nr. 53 d.u.p.) și declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei (filele nr. 58, 63-64 d.u.p.).
Astfel, din plângerea și declarațiile părții vătămate a rezultat că, în seara zilei de 26.11.2013, în jurul orelor 19.20, se deplasa pe . șoseaua București, fiind atacată din spate, în dreptul farmaciei Hofigal, de către inculpatul C. A. care a împins-o și trântit-o la sol, a strâns-o de gât și a lovit-o cu pumnul în față, determinând-o să ii dea telefonul mobil marca LG.
Violențele exercitate asupra părții vătămate sunt confirmate prin fișa de constatări preliminare nr. A1-D/344/27.11.2013 și raportul de constatare medico-legală depuse la dosar.
Potrivit fișei de constatări preliminare și raportului de constatare medico-legală întocmite în cauză s-a stabilit că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 26.11.2013, care necesită aproximativ 3-4 zile de îngrijire medico-legală.
Referitor la leziunile suferite, s-a mai concluzionat că acestea s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și zgâriere și că nu i-au pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate (raport de constatare medico-legală, fila nr. 28 d.u.p.).
Participarea inculpatului la săvârșirea faptei a rezultat în mod neechivoc și din procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 26.11.2013 și din planșa foto anexată (filele nr. 31-36 d.u.p), precum și procesul verbal de depistare (fila nr. 54 d.u.p.), care au confirmat că asupra inculpatului a fost găsit telefonul marca LG sustras părții vătămate, coroborate cu procesul verbal din aceeași dată (fila 30 d.u.p) de predare a acestui telefon către partea vătămată, după ce în prealabil aceasta a recunoscut bunul în cauză.
Toate aceste probe s-au coroborat și cu declarațiile martorilor P. I.-A. (filele nr. 50-52 d.u.p.), și ale martorului M. D.-N. (fila nr. 53 d.u.p.), precum și cu declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. A., constând în aceea că, în seara zilei de 26.11.2013, în jurul orelor 19.20, în timp ce se afla pe . G., prin acte de violență a deposedat pe partea vătămată B. G. A. de un telefon mobil marca LG, în valoare de 700 lei, după care a fugit de la locul faptei, fiind depistat ulterior de către organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violențe, activitatea secundară.
În ce privește activitatea principală s-a apreciat că aceasta a fost realizată prin acțiunea de luare a unui bun mobil - un telefon mobil marca LG, din posesia altei persoane-partea vătămată B. G. A., fără consimțământul acesteia - dedus din introducerea mâinii în buzunarul de la geaca părții vătămate și luarea bunului.
În ce privește activitatea secundară, s-a apreciat că aceasta justifică încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, s-a realizat prin folosirea de violențe - împingere, trântire la sol, strângere de gât și lovire cu pumnul în față.
Între activitatea principală și cea secundară există legătura de la mijloc la scop prevăzută de textul de incriminare (art. 211 C.pen.), actele de violență asupra părții vătămate fiind exercitate pentru sustragerea bunului.
Urmarea imediată a constat, pe de o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părții vătămate cu valoarea bunului sustras, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice.
Legătura de cauzalitate dintre activitățile de sustragere prin violență și prejudiciul creat a fost dovedită prin probatoriul administrat și a rezultat din aceea că în lipsa activității inculpatului, paguba nu s-ar fi produs.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă (art. 19, alin. 1 lit. a C.pen.) deoarece a avut reprezentarea că ia un bun din posesia altei persoane, fără a avea consimțământul acesteia, și a prevăzut rezultatul păgubitor asupra patrimoniului, urmărind atât însușirea pe nedrept a bunurilor mobile, cât și folosirea violențelor pentru a-și asigura scăparea.
S-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) din Codul penal, întrucât, atât activitatea principală (sustragerea), cât și cea secundară (exercitarea violențelor) au fost comise în timpul nopții precum și circumstanța agravantă prevăzută de art. 211, alin. (2) lit. c) din Codul penal, întrucât atât activitatea principală (sustragerea), cât și cea secundară (exercitarea violențelor) au fost comise pe șoseaua Tineretului din municipiul G., care prin natura sa este accesibil publicului, astfel încât constituie „loc public” în sensul art. 152, lit.a C.pen.
Având în vedere îndeplinirea condițiilor prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 C.pen.
Astfel, s-au reținut dispozițiile părții generale a Codului penal referitoare limitele de pedeapsă fixate în art.211, alin.1 și 2 lit. b și c C.pen. - închisoarea de la 5 la 20 ani, reduse cu o treime conform art. 3201, alin. 7 C.pr.pen. (închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 13 ani și 4 luni.
Raportat la art. 181, alin.2 C.pen., a apreciat gradul de pericol concret al fiecărei infracțiuni ca fiind ridicat, reținând că sustragerea s-a realizat prin împingere și trântire la pământ, strângere de gât și lovire cu pumnul în zona feței care au produs numai 3-4 zile de îngrijiri medicale, precum și că faptele au fost comise în timpul nopții și în public, pe o arteră importantă din mun. G. - .>
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut vârsta acestuia (31 ani), gradul precar de școlarizare (2 clase), lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă, precum și că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat anterior de două ori cu amendă administrativă pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la furt calificat și tâlhărie (fila nr. 28 dosar instanță).
Față de cele de mai sus, a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 4145, alin. 4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71, alin. 3 C.pen.
Astfel, natura și gravitatea faptelor au condus la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64, lit. a, teza a doua și lit. b C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64, lit. a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Conform art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 27.11.2013 și a arestării preventive de la data de 29.11.2013 la zi.
Totodată, în baza art. 350, alin. 1 C.pr.pen. instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă.
Astfel, s-a apreciat că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din natura, modul și mijloacele de săvârșire a faptei fapt ce denotă o mare îndrăzneală în săvârșirea unor fapte antisociale; precum și față de persoana inculpatului care a mai fost sancționat administrativ pentru infracțiuni contra patrimoniului și infracțiuni cu violență, lipsa unei ocupații, loc de muncă sau sursă licită de venituri.
În aceste condiții, s-a mai apreciat că există o probabilitate mare ca, pentru a face rost de bani, inculpatul să-și reia activitatea infracțională imediat după lăsarea în libertate.
Pe latură civilă, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, constituire reiterată înainte de citirea actului de sesizare, fără a fi avansată însă vreo sumă de bani cu titlu de daune morale, care a fost lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A. solicitând admiterea apelului, aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal și a se avea în vedere poziția constantă a acestuia, în sensul că a recunoscut și a regretat fapta pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivului de apel invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată apelul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală și a încadrat juridic fapta de tâlhărie în dispozițiile art. 211, alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal din 1969.
Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, ce au corespondent în dispozițiile art. 74 din Codul penal, având în vedere gradul extrem de ridicat de pericol social concret al infracțiunii - sustragerea s-a realizat prin împingere și trântire la pământ, strângere de gât și lovire cu pumnul în zona feței, acțiuni violente care au produs un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, fapta de tâlhărie fiind comisă în timpul nopții și în public, pe o arteră importantă din mun. G. - .>
Cu referire la persoana și conduita inculpatului, s-a reținut vârsta acestuia (31 ani), gradul precar de școlarizare (2 clase), lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă, precum și că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat, anterior, de două ori, cu amendă administrativă pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la furt calificat și tâlhărie (fila nr. 28 dosar instanță de fond), dar și faptul că a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală (fostul art. 320/1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968).
Având în vedere aspectele reținute, Curtea constată că pedeapsa aplicată, de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să asigure, în condiții optime, satisfacerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, așa încât, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu se impune.
Pe de altă parte, Curtea constată că infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului are corespondent în legea penală nouă (art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d din Codul penal cu aplic. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală), iar pedeapsa aplicată de către instanța de fond se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă (de la 2 ani la 6 ani și 4 luni închisoare).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că daunele morale în cuantumul acordat este direct proporțional cu prejudiciul efectiv suferit de partea civilă, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care s-a comis fapta de tâlhărie.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. A., împotriva sentinței penale nr. 150 din data de 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
Va deduce durata reținerii din data de 27.11.2013 și perioada arestării preventive de la 29.11.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga apelantul inculpat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 150 din data de 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._ .
Deduce perioada reținerii din data de 27.11.2013 și perioada arestării preventive de la 29.11.2013 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu, de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
D. F. A. A.
GREFIER,
E. - A. N.
Red. A.A.
Th red. V.D./6 ex./27.03.2014
Jud. G. – jud. I.S.V.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 336/2014.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 351/2014.... → |
|---|
