Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 71/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 71/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
– SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.71
Ședința publică de la 08 martie 2012
Curtea compusă din:
Președinte - R. M.
Judecător - C. C.
Grefier - E. A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații F. B. C. și M. M. M. împotriva sentinței penale nr. 1 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanții inculpați F. B. C. personal și asistat de apărător ales, avocat D. M. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul G. și M. M. M. în stare de arest și asistat de apărători aleși, E. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București și Z. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că din partea apelantului inculpat M. M. M. a fost depusă o cerere la dosar prin care solicită punerea sa în libertate sub control judiciar.
Mai învederează că din partea Ministerului Adiministrației și Internelor, ca urmare a solicitărilor instanței, s-a comunicat că nu au în dotare dispozitive tehnice de înregistrare audio video, motiv pentru care nu ne pot înainta actele de proveniență ale acestei aparaturi tehnice.
Apărătorul ales al apelantului inculpat F. B. C., având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri, respectiv o factură fiscală pe numele P. M. G.. Arată că, așa cum a precizat și la termenul anterior, coroborat cu adresa pe care o face Ministerul Administrației și Internelor, ar trebui să fie suficient pentru a dovedi că lipsește o plângere prealabilă, cel puțin pentru infracțiunea pentru distrugere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii formulate de apărătorul ales al apelantului inculpat F. B. C., arată că nu se opune acesteia.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată de către apărătorul ales F. B. C. și o constată administrată prin depunerea înscrisului la dosar.
La întrebarea Curții, apărătorul ales al apelantului inculpat M. M. M. arată că, în condițiile în care va fi respins apelul acesta va rămâne în continuare în stare de detenție, sentința de fond fiind cu executare. În acest sens, consideră ca premergător fazei de fond a apelului să susțină această cerere de liberare provizorie sub control judiciar, în principal, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, motivele de apel formulate și pe care le va dezvolta oral.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri atât asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apelantul inculpat M. M. M. cât și asupra fondului cauzei.
Apărătorul ales al apelantului M. M. M., având cuvântul asupra cererii de liberare provizorie și asupra fondului cauzei, arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr. _, pe care o critică sub anumite aspecte.
Primul aspect vizează dozarea pedepsei și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Arată că există două elemente pe care nu le-a regăsit în sentința penală apelată și anume aplicarea acelei treimi de care se face vorbire în disp. art.3201 Cod procedură penală, așa cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010, în raport de recunoașterea faptelor săvârșite și că în cursul urmăririi penale, inculpatul a făcut un denunț cu privire la alte fapte de corupție, denunț pe care nu îl regăsește în sentința de fond.
Precizează că, față de legea specială prin care este tratat acest denunț, minimul special al pedepsei trebuia redus cu 1/3, însă pedeapsa care i s-a aplicat este exact minimul special, ca și când nu ar fi făcut denunțul și nu ar fi recunoscut faptele pentru care este cercetat.
Față de aceste două elemente, consideră că pedeapsa poate fi redusă mai mult decât cei 3 ani de zile, urmând a se face aplicarea celor două elemente precizate anterior.
Al doilea aspect vizează modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Față de modalitatea de executare, respectiv în regim de detenție, raportat la cele două elemente menționate, respectiv recunoașterea faptelor și denunțul, consideră că se putea dispune suspendarea acestei pedepse, dându-se astfel o însemnătate mult mai mare disp. art. 74 și art.76 Cod penal.
În aceste condiții, arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, a lucrat, ca funcționar, într-un organ al statului și a recunoscut faptele săvârșite.
Precizează că a făcut aceste acte într-o perioadă scurtă de timp.
Solicită a se avea în vedere conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor și situația familială a acestuia, având un copil minor în întreținere.
Al treilea aspect vizează disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b și c Cod penal, cuprinse în sentința apelată, în sensul că i-au fost interzise anumite drepturi ca și pedeapsă accesorie.
Arată că, în condițiile în care aceste drepturi nu sunt strict interzise prin infracțiunea de luare de mită, este o pedeapsă mult mai mare raportat la gravitatea faptelor pe care le-a săvârșit, la prejudiciul existent și la prejudiciul recuperat.
În ceea ce privește liberarea provizorie sub control judiciar, solicită a se constata că inculpatul are o perioadă de 5 luni de detenție, că acesta a conștientizat ce înseamnă regimul de detenție și că abia acum își dă seama cum și în ce formă se aplică legea penală.
Față de toate aceste considerente, dezvoltate pe larg în motivele scrise pe care le depune la dosar și la care alătură un set de înscrisuri reprezentând spețe de îndrumare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și practica CEDO, solicită admiterea apelului și a cererii de liberare sub control judiciar.
Al doilea apărător ales al apelantului inculpat M. M. M., având cuvântul, arată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat.
Precizează că reprezentantul Societății Petrom S.A s-a prezentat în fața instanței și a declarat că nu se constituie parte civilă, nu a depus niciodată o sesizare către IPJ I. pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de furt.
În acest sens, consideră că această infracțiune nu există, întrucât nu există infracțiunea de furt calificat.
Solicită aplicarea disp. art.10 lit.d sau chiar lit. a Cod procedură penală.
În ceea ce privește cele două infracțiuni de fals intelectual reținute în sarcina inculpatului, arată că textul de lege prev. de art. 254 Cod penal incubă această activitate infracțională, o absoarbe. În acest sens, consideră că nu putea săvârși infracțiunea de fals intelectual pentru că a întocmit procese verbale, în care, cu bună știință, nu și-a dus la îndeplinire îndatorirea de serviciu cu privire la faptul că nu a trecut în procesele verbale toate abaterile de la regimul circulației săvârșite de conducătorii auto.
În această situație, consideră că cele două infracțiuni nu se susțin întrucât acestea nu există.
În concluzie, solicită aplicarea art.76 lit.c Cod penal și a art.81 Cod penal, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei.
Apărătorul ales al apelantului inculpat F. B. C., având cuvântul, arată că, chiar dacă ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, nu înseamnă că recunoașterea faptei implică și condamnarea pentru aceasta, dacă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sau există altă cauză care duce la încetarea procesului penal.
Precizează că Ministerul Administrației și Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video. Pe latură civilă, în dosarul nr._, reprezentantul legal al Administrației și Internelor a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu este o instituție.
În acest sens, având în vedere că pentru infracțiunea prev de art.217 Cod penal, este nevoie de o plângere prealabilă, apreciază că operează art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit.f Cod procedură penală, în sensul încetării procesului penal față de această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat, arată că există la dosarul cauzei o declarație dată de reprezentantul Societății Petrom de unde rezultă că acel combustibil sustras de persoanele respective erau reziduuri. Acele reziduri pentru Societatea Petrom reprezentau o pierdere asumată, de unde rezultă că nu este un prejudiciu. În acest sens, neexistând prejudiciu nu există infracțiunea de furt calificat și nici infracțiunea de complicitate la furt calificat
Pentru aceste aspecte, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. d.
În ceea ce privește dozarea pedepsei, arată că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și un spor de 3 luni închisoare. Precizează că acel spor de pedeapsă, de 3 luni închisoare, în opinia sa, i s-a dat de către instanță având în vedere numărul de infracțiuni și gravitatea acestora.
În acest sens, consideră că, dacă pentru infracțiunea de distrugere nu există plângere prealabilă, iar infracțiunea de complicitate la furt calificat există, dar nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ar trebui înlăturat acest spor de pedeapsă.
De asemenea, arată că inculpații au avut stăruință în vederea reparării pagubei, caz prevăzut de art.74 alin.1 lit. b. Cod penal.
Mai arată că inculpatul a recunoscut fapta comisă, are circumstanțe personale deosebite, este singurul întreținător al familie și are un copil minor.
Față de aceste considerente, solicită aplicarea art.74-76 Cod penal, iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art.861 alin.2 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că Societatea Petrom nu s-a constituit parte civilă pentru că, prin modalitatea prin care erau transportați acei carburanți, nu putea să evalueze pierderile suferite.
Arată că respectivul container era umplut cu combustibil, iar la destinație, acel combustibil, era retras din container. Pentru a asigura o viteză mai mare pentru efectuarea operațiilor era folosită o tehnică care nu permitea extragerea în totalitate a combustibilului din container. În acel container rămânea suficient combustibil, iar ulterior era reumplut doar cu diferența dintre capacitatea containerului și combustibilul rămas pe fundul acestuia.
În acest sens, arată că ar fi existat o infracțiune de furt calificat și un prejudiciu, dacă inculpații și-ar fi desfășurat în mod corect activitățile.
Precizează că inculpații au săvârșit infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de complicitate la furt calificat, deoarece persoanele care sustrăgeau acel combustibil știau că inculpații vor avea grijă să nu fie prinse. În acest sens, arată că nu este vorba doar de o neîndeplinire a atribuțiilor, în sensul că nu i-au prins personal, pentru că din discuțiile purtate rezultă că persoanele care sustrăgeau știau că inculpații i-ar putea înștiința, dacă ar apărea alte organe de control ale statului.
Față de aceste aspecte, consideră că există elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat pentru ambii inculpați,
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, față de apărarea inculpaților, arată că în nici un caz nu este vorba de o achitare ci de o schimbare a încadrării juridice strict teoretică. Este vorba, din punct de vedere subiectiv, de o infracțiune scop și de o infracțiune mijloc.
Infracțiunea scop era infracțiunea de luare de mită, iar infracțiunea mijloc, în speța de față, era infracțiunea de fals intelectual, inculpații săvârșind această infracțiune pentru a putea să se apere, în situația în care ar fi cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Mai arată că inculpații ar fi întocmit în mod special acele procese verbale în care au consemnat fapte mult mai puțin grave, sancționabile mult mai blând cu scopul de a nu le putea fi reproșat faptul că nu au întreprins nici un demers în acele cauze. Consideră că sunt întrunite elementele constitutive și ale acestei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere pentru inculpatul F., precizează că există o plângere formulată de DGIPI cu privire la distrugerea respectivelor bunuri. Este adevărat că există răspunsul Ministerului Administrației și Internelor, din care rezultă că nu are în proprietate o astfel de aparatură tehnică de interceptare, însă consideră că aparatura se afla în posesia sa, indiferent de unde provenea aceasta, de la SRI sau de DGA.
În ceea ce privește cererea de reindividualizare a pedepselor, consideră că pedepsele aplicate au fost corect individualizate avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, activitatea deosebit de periculoasă a acestora atât ca modalitate de săvârșire a faptelor, cât și ca întindere în timp. Din probele dosarului rezultă că inculpații se prezentau la serviciu pentru a obține foloase, în nici un caz nu desfășurau vreo activitate în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni sau contravenții. Menționează că nu este vorba de un caz singular în cazul inculpaților, aceștia săvârșind o multitudine de astfel de fapte.
Consideră că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante, iar lipsa antecedentelor penale ale acestora se datorează calității lor, respectiv calitatea de polițist.
În ceea ce privește atitudinea sinceră, consideră că în raport de materialul probator, extrem de clar din prezenta cauză, a fost una strict formală în scopul obținerii unui tratament sancționator mai blând, tratament pe care l-au obținut, ținând cont de amploarea activității infracționale a acestora.
Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, conform art.1608a alin. 6 Cod procedură penală, arată că o astfel de cerere este neîntemeiată.
Față de cele expuse anterior, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pedepsele complementare, arată că aplicarea cestora era obligatorie, conform art.254 Cod procedură penală.
Totodată, arată că cuantumul pedepsei impunea aplicarea acestor pedepse complementare.
Concluzionând, solicită respingerea apelurilor inculpaților, ca nefondate, iar în ceea ce-l privește pe apelantul inculpat M. M. M. consideră că se impune a fi menținută măsura arestării preventive.
Apelantul inculpat, M. M. M., personal, având cuvântul, arată că are doi copii și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Apelantul inculpat, F. B. C., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales și solicită aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1/8.12.2011 pronunțată de Tribunalul I. în baza art. 254 alin. 1 C.pen., rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul F. B. C. la pedeapsa 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.
In baza dispozitiilor art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c C.pen., pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza art. 289 alin. 1 C.pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul F. B. C. la 4 pedepse a cate 4 luni inchisoare, pentru savarsirea a 4 infractiuni de fals intelectual.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen., pe langa fiecare dintre cele 4 pedepse principale.
In baza art. 26 C.pen., rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul F. B. C. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza art. 250 alin. 3 C.pen., cu aplicarea 3201 alin. 7 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul F. B. C. la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen, a condamnat pe inculpatul F. B. C. la pedeapsa de 1 luna inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de distrugere.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. B. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza dispozitiilor art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 1 C.pen., rap. la art. 33 lit. a C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotarare, urmand ca inculpatul F. B. C. sa execute pedeapsa principala cea mai grea, de 3 ani inchisoare, sporita la 3 (trei) ani si 3 (trei) luni inchisoare, precum si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c C.pen., pe o durata de 2 (doi) ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza dispozitiilor art. 350 alin. 1 C.proc.pen., a fost mentinută starea de arest a inculpatului F. B. C..
In baza dispozitiilor art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului F. B. C. durata retinerii si arestarii preventive, de la 14.10.2011 la zi.
In baza art. 254 alin. 1 C.pen., rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul M. M.-M. la pedeapsa 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.
In baza dispozitiilor art. 65 C.pen., a aplicat inculpatului M. M. M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c C.pen., pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului M. M. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza art. 289 alin. 1 C.pen., rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul M. M. M. la 2 pedepse a cate 4 luni inchisoare, pentru savarsirea a 2 infractiuni de fals intelectual.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului M. M. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza art. 26 C.pen., rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și e și alin. 3 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul M. M. M. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.
In baza dispozitiilor art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului M. M. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b si c C.pen.
In baza dispozitiilor art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 1 C.pen., rap. la art. 33 lit. a C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotarare, urmand ca inculpatul M. M. M. sa execute pedeapsa principala cea mai grea, de 3 ani inchisoare, precum si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c C.pen., pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza dispozitiilor art. 350 alin. 1 C.proc.pen., a mentinut starea de arest a inculpatului M. M. M..
In baza dispozitiilor art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului M. M. M. durata retinerii si arestarii preventive, de la 14.10.2011 la zi.
In baza dispozitiilor art. 348 C.proc.pen., a fost anulat procesul-verbal . nr._/31.07.2011, intocmit de inculpatul F. B. C. pe numele lui T. I..
In baza dispozitiilor art. 254 alin. 3 C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F. B. C., in folosul statului, a sumei de 1852 lei, consemnata la CEC Bank cu recipisa nr._/1/28.10.2010, . nr._, precum si confiscarea de la inculpatul M. M. M., in folosul statului, a sumei de 1091 lei, inaintata Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti potrivit mandatului postal nr. 6574/31.10.2011.
In baza dispozitiilor art. 3201 alin. 5 C.proc.pen., a fost disjunsă latura civila a cauzei si s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecata la data de 20.01.2012.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din 7.11.2011 intocmit de P. de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in dosar nr.2016/p/2011 inregistrat spre competenta solutionare la Tribunalul I., sub nr._, au fost trimisi în judecată inculpatii F. B. C. si M. M. M. pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni: F. B. C. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, 4 (patru) infractiuni de fals intelectual, o infractiune de complicitate la furt calificat, o infractiune de distrugere, o infractiune de purtare abuziva, prevazute de art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cp, art.289 alin.1 cp, rap.la art.17 lit.c din legea 78/2000, art.26 cp, rap.la 208 alin.1 cp – 209 alin.1 lit.a,e alin.3 lit.a cp, prevazut de art.217 alin.1 cp, prevazut de art.250 al.3 cp, cu aplicarea art.33 lit.a cp; M. M. M., pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, doua infractiuni de fals intelectual, o infractiune de complicitate la furt calificat, prevazute de art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cp, art.289 alin.1 cp, rap.la art.17 lit.c din legea 78/2000, art.26 cp, rap.la 208 alin.1 cp – 209 alin.1 lit.a,e alin.3 lit.a cp, cu aplicarea art.33 lit.a cp.
In fapt, in actul de sesizare s-a aratat că la data de 24.03.2011 s-a inregistrat la P. de pe langa Tribunalul Bucuresti denuntul numitului V. G., consemnat in fata ofiterilor de politie judiciara ai DGA, prin care acesta arata ca, la data de 08.01.2011 i s-a pretins de catre agentul de politie F. B. suma de 2 000 lei, pentru a nu-i aplica o sanctiune contraventionala privind abateri comise la regimul circulatiei rutiere. Denuntatorul sustine ca i-a inmanat suma ceruta agentului de politie, depunand la dosar o chitanta bancara prin care proba faptul ca in acea zi, 08.01.2011, a retras din contul sau suma de bani pretinsa de catre agentul de politie pe care, de altfel, il cunostea, intrucat denuntatorul lucreaza la o societate ce functioneza in . class="NormalWeb"> La data de 30.05.2011 s-a atasat la dosarul cauzei denuntul numitului C. M., consemnat la data de 25.05.2011, prin care acesta aducea la cunostinta organelor de urmarire penala ca, in lunile septembrie-octombrie 2010, a fost oprit conducatorul autobasculantei care efectua pentru firma sa, ., un transport de nisip, de catre agentul de politie F. B., ocazie cu care acesta a pretins si primit suma de 400 de lei de la denuntator, sosit ulterior la fata locului, pentru a nu-i aplica conducatorului auto sanctiunea pentru faptul ca masina nu avea ITP-ul facut si nu avea prelata pentru prevenirea raspandirea nisipului pe drumul public.
Ulterior inregistrarii celor doua denunturi, s-a procedat la verificarea agentului de politie indicat, precum si numitului M. M. M., agent de politie in cadrul Postului de Politie Jilava, arondat orasului Magurele.
La acel moment procesual, s-a procedat la autorizarea folosirii a patru investigatori sub acoperire prin ordonanta din data de 07.06.2011, solicitandu-se Tribunalului Bucuresti autorizarea unor interceptari si inregistrari, cuprinzand numere de telefon ale presupusului faptuitor F. B., precum si discutii in mediul ambiental ale faptuitorului cu investigatorii sub acoperire autorizati si cu alte personae, inclusiv in interiorul autospecialei mentionate, propunere admisa de catre instanta.
In ceea ce priveste infractiunile de luare de mita si fals s-au aratat urmatoarele:
In data de 17.06.2011, investigatorul sub acoperire O. A., autorizat in cauza, a fost oprit de catre agentii de politie F. B. si M. M., aflati in exercitarea atributiilor de serviciu la volanul autospecialei de politie indicate, pe raza comunei Jilava, motivul opririi fiind dat de incalcarea liniei continue si nerespectarea unui indicator obligatoriu la dreapta. Aducandu-i-se la cunostinta abaterea comisa si sanctiunile impuse, respectiv amenda si retinerea permisului de conducere ca masura complementara, agentii de politie au solicitat documentele conducatorului auto, inclusiv asigurarea de raspundere civila delictuala si rovinieta. Investigatorul a mentionat initial ca nu gaseste asigurarea, iar cu privire la taxa de drum, a precizat ca o poseda, dar este expirata, agentul F. comunicandu-i in acest context ca va proceda si la retinerea certificatului de inmatriculare, coroborat cu aplicarea unei amenzi suplimentare pentru lipsa rovinietei. A urmat o conversatie purtata cu agentul M. M., care se afla inafara autospecialei de politie, in care investigatorul este sfatuit sa spuna cum intelege sa resolve problema ivita, insistind sa ii transmita lui modalitatea prin care intelege sa solutioneze situatia data. Ulterior acestei discutii, investigatorul sub acoperire s-a indreptat spre masina sa, a pus 800 de lei in asigurarea auto pe care, intre timp, o gasise, s-a deplasat spre agentul M. M., in acest moment, agentul F. B., care inca se afla in interiorul autospecialei de politie, a zarit suma de bani si a intocmit procesul verbal, CC, nr._, spunanu-i conducatorului auto sa se intoarca la masina sa. In acest moment, investigatorul a mai pus 200 de lei, afland anterior ca amenda pentru neachitarea taxei de drum este de 1000 de lei, a asteptat la masina venirea lui M. M., pentru a ridica banii, acesta din urma inmanandu-i procesul verbal in care se stipula o abatere pentru neportul centurii de siguranta, iar in rest, toate celelalte abateri fiind omise.
S-a retinut in raport de cele sus aratate: - coautorat la luare de mita, prim act material al infractiunii continuate, fata de ambii politisti, - fals intelectual in legatura cu infractiuni de conruptie, odata intocmit procesul verbal, agentul de politie omite sa insereze abaterile grave constantate, abateri pentru care cei doi politisti au pretins si acceptat mita, nemaiprimind-o din pricina aspectelor survenite si relatate, conturand pe deplin cele doua elemente materiale ale luarii de mita;
La data de 29.06.2011, in intervalul orar 16,00-16,31, cei doi inculpati, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu cu autospeciala de politie_, imbracati in uniforma, ca de fiecare data de altfel, se deplaseaza in zona garii Jilava, unde cunosteau ca se desfasoara actiuni de sustragere a unor cantitati de combustibil in imediata apropiere a unor depozite apartinand Petrom SA. Acolo, cei doi inculpati identifica mai multe personae care sustrageau combustibil, purtand discutii cu numitul E. C., zis ,,C.,,.
Discutiile se poarta nemijlocit cu faptuitorii, iar dupa negocierea avuta, cei doi politisti pretind o cantitate de motorina pentru ca respectivii sa fie lasati sa fure linistiti, numitul E. C. spunandu-le ca fiecare echipa de hoti a acceptat sa le dea cate un bidon de 30 de litri de motorina dimineata si un altul seara. Inculpatul M. M. mentionandu-i acestuia ca „taxa de smecher trebuie platita si pentru colegul F. B..”
S-a retinut in raport de cele sus mentionate:
-al doilea act material de luare de mita, constand in acceptarea, nerespingere si pretinderea din partea lui M. M. pentru cei 60 de litri de motorina, 30 de litri pentru fiecare dintre cele doua transporturi, dimineata si seara, inmanati lui F. B., retinandu-se coautoratul cu F. B., deoarece negocierea se poarta de M. M. cu consimtamantul si in interesul acestuia, astfel cum rezulta din modul de operare al celor doi, F. B. intervenind si pretinzand alti cincizeci de litri de motorina in plus pe langa acceptarea initiala, cantitatea negociata in prealabil, la final, circumscriindu-se in coautorat o infractiune de luare de mita cu bunuri reprezentand 110 litri de motorina, cantitate in total pretinsa in acea zi;
-complicitatea la furt calificat, in concurs cu luarea de mita;
La aceeasi data, inculpatii F. B. si M. M. au oprit pentru control la orele 17,45 pe numitul N. I. in zona DN 5, Jilava, aflat la volanul autovehicului marca Ford,_, persoana transportand marfa apartinand societatii L. SRL, ce are ca obiect de activitate comercializarea de bauturi alcoolice si nonalcoolice. Cu aceasta ocazie, inculpatii, care cunosteau obiectul de activitate al societatii, i-au adus la cunostinta conducatorului auto ca i se va retine talonul pentru ca parbrizul masinii este fisurat, agentii de politie efectuand filtru langa depozitul societatii cu pricina.
Ambii politisti au pretins, pentru a nu aplica sanctiunea de retinere a talonului si amenda, doua sticle de votca ce au fost primite ulterior.
De asemenea, inculpatul F. B. a intocmit proces verbal, ., nr._, prin care l-au sanctionat cu avertisment pe N. I. pentru nereguli privind trusa medicala, dar nu l-au sanctionat pentru motivul opririi, respectiv fisurarea parbrizului.
S-a retinut in raport de cele sus aratate un act material de luare de mita in coautorat si o infractiune de fals intelectual in legatura cu infractiunea de coruptie comisa de inculpatul F. B.;
In aceeasi zi, 29.06.2011, in jurul orelor 18,45, cei doi au oprit un conducator auto, ramas neidentificat pana in prezent, acesta din urma transportand fier vechi fara a avea acte justificative cu privire la provenienta marfii.
Agentul de politie M. M., dupa discutii cu persoana in cauza si un refuz initial, primeste suma de 40 de ron, pentru a nu confisca marfa. Din aceasta suma, M. M. a dat de 20 de lei colegului F. B..
S-a retinutut in raport de cele sus aratate -act material de luare de mita in coautorat pentru cei doi inculpati;
La data de 27.07.2011, in jurul orelor 13,45, inculpatul F. B. a oprit pentru control pe conducatorul auto Cana R., aflat la bordul autocamionului nr._, care se deplasa in tandem cu o automacara, nr._, condusa de M. F., ambele masini fiind folosite de ..
Agentul de politie, desi l-a oprit pe Cana R., a discutat numai cu M. F., intrucat acesta se ocupa de activitatea firmei, aducandu-i la cunostinta ca ii va retine talonul masinii conducatorului auto Cana R. intrucat masina prezenta rugina, fiind degradata caroseria, urmand sa-i aplice si sanctiunea amenzii, averizandu-l asupra cuantumului minim al amenzii, 315 lei.
M. F. ii propune o sticla de vin, inculpatul avertizeaza ca e prea putin o sticla cu vin in comparatie cu amenda, dupa care il trimite pe M. sa aduca asigurarea, acesta din urma venind cu asigurarea si 35 de ron, suma de bani pe care inculpatul o primeste in masina.
Politistul a intocmit proces verbal de sanctionare, ., nr._, a numitului Cana R. cu avertisment pentru ca nu avea actele asupra sa, fara sa il sanctioneze pentru abaterea mai grava.
S-a retinut in raport de cele sus aratate
- act material de luare de mita si o infractiune de fals intelectual in legatura cu infractiunea de coruptie;
In aceeași data, 27.07.2011, la orele 13,50, inculpatul F. B. C. a oprit in trafic microbuzul de transport persoane, marca Iveco, nr._, condus de D. G. M., pentru ca transporta mai multe persoane decat capacitatea de locuri prevazuta in masina.
Din context, a rezultat ca inculaptul stia carei firme apartine microbuzul oprit, respectiv Omerta Impex Srl, transmitandu-i soferului sa-l cheme pe administratorul firmei; la circa zece minute, dupa ce conducatorul auto fusese lasat de politist sa-si continuie cursa, fara a-i returna actele microbuzului, soseste E. M. P., administratorul societatii, caruia ii spune ca amenda este 10 milioane; in final, inculpatul aplica avertisment conducatorului auto pentru abaterea constatata, chiar daca, initial ii precizase ca sanctiunea prev. de OUG 109/2005, este una drastica, primind de la administrator suma de 100 de lei.
La aceeasi data, 27.07.2011, la orele 14,25, inculpatul F. B. il opreste in trafic pe conducatorul auto M. S., care transporta cu un autocamion, marca R., nr._, fier vechi apartinand numitului P. V., persoana, care la acel moment, se afla in spatele camionului oprit pentru control, conducand o alta masina.
P. V. ii da suma de 30 de lei inculpatului, suma de bani ce initial s-a reținut a fi fost data pentru a nu se confisca marfa respectiva.
La aceeasi data, 27.07.2011, incepand cu ora 14,56, agentul F. B. il opreste pe numitul R. I., care transfera motorina din autocamionul de serviciu, nr._, in autovehiculul personal, marca Hyundai,_, pe marginea drumului public.
Agentul de politie ii aduce la cunostinta ca il va sanctiona cu amenda, deoarece nu are voie sa transfere motorina dintr-un autovehicul in altul pe drumul public, . siguranta.
Mai mult inculpatul il acuza pe acesta ca fura motorina si, pentru a-l verifica, il suna pe patronul firmei . care inculpatul il cunostea, masina apartinand acestei societati.
In ceea ce priveste discutia cu R. I., pentru a nu fi sanctionat, inculpatul ii pretinde motorina, ramanand ulterior sa vina cu masina sa personala, pentru a i se preda motorina convenita, cerand in acest scop numarul de telefon al lui R. I.. Initial, inculpatul a verificat portpagajul autoturismul Hyundai, pentru a vedea daca nu cumva soferul minte si are mai multe canister depozitate.
S-a retinut atat pretinderea ca si element material al luarii de mita, si primirea ulterioara, actul material al luarii de mita circumscriindu-se celor zece litri de motorina;
In aceeasi zi, 27.07.2011, in jurul orelor 15,00, inculpatul, dupa ce avusese deja conversatia cu Paduretu C., relatata mai sus, in care i-a pretins raspicat 40 de litri de motorina, s-a deplasat la depozitul societatii Nemo dupa ce l-a lasat sa plece pe R. I., unde a purtat o discutie cu C. Paduretu. Cu aceasta ocazie, a reiterat pretinderea cantitatii de motorina, din declaratia administratorului rezultand ca nu era prima oara cand ii pretindea conbustibil.
S-a retinut actul de luare de mita cu privire la cei 40 de litri prin modalitatea pretinderii, chiar daca, dupa convorbirea telefonica surprinsa ambiental, in discutia fata in fata, F. B. vorbeste de 100 de litri de motorina;
In data de 31.07.2011, la orele 11,20, cei doi inculpati F. B. si M. M. au oprit in trafic pe conducatorul auto T. I., aflat la volanul autoturismului, marca Mitsubishi, cu numarul de inmatriculare_, pentru incalcarea liniei continue. Acesta a inmanat inculpatului F. B. suma de 100 lei. Acesta a incheiat procesul verbal de contraventie .,_, in cuprinsul caruia se mentioneaza faptul ca nu poseda actele asupra lui.
S-a retinut actul material de luare de mita in coautorat si infaractiunea de fals intelectual in legatura cu infractiunea de coruptie, atat prin omisiune, persoana nefiind sanctionata pentru depasirea liniei continue, pentru care a fost oprita si pentru care a dat mita, cat si prin latura comisiva.
In aceeasi zi, 31.07.2011, la orele 12,30, a fost oprit in trafic conducatorul auto A. S., la volanul masinii marca Renault, inmatriculat in Bulgaria, cu numarul P 4362, persoana care a fost identificata de aparatul radar ca depasind limita de viteza maxim admisa. Persoana se deplasa din directia G. spre Bucuresti, fiind orita pe Dn 5, in localitatea Jilava de catre cei doi agenti de politie, F. B. si M. M..
Dupa ce a fost oprit si i s-a adus la cunostinta ca a circulat cu 74 km/ora in localitate, i s-au cerut actele la control, ulterior demostrandu-se ca soferul nu avea rovinieta, motiv pentru care inculpatul M. M. i-a adus la cunostinta ca ii vor retine talonul masinii pe care il va trimite in Bulgaria, la organul emitent si ii vor trebui cateva luni, ca sa-l recupereze.
Dupa un timp, conducatorul auto s-a deplasat la autospeciala de politie, in interiorul careia se aflau cei doi agenti, ocazie cu care persoana l-a abordat pe M. M., pentru a discuta despre problema retinerii talonului. Persoana a spus ca va face cinste, ca sa nu ii fie retinut talonul, in sensul ca va da si el „o prajitura”
Cei doi politisti au spus ca nu sunt oameni de ,,o prajitura,, ,ca ei beau whisky.
Persoana s-a dus la masina, a luat o bancnota de 100 de lei pe care a impaturit-o . hartie si i-a dat-o inculpatului M. M., in fata lui F. B..
M. M. a luat banii si a spus ca trebuie totusi sa-i dea amenda pentru radar, prilej cu care i-a intocmit proces verbal, ., nr._, sanctionandu-l cu amenda pentru depasirea vitezei, dar neaplicand masura amenzii de minim 1000 de lei pentru lipsa rovinietei, precum si ridicarea talonului, mita fiind data pentru neaplicarea acestor sanctiuni, care ar fi atras atat un prejudiciu material, cat si privarea de conducatorului de utilizarea autovehiculului.
S-a retinut actul material al laturii de mita in coautorat si fals intelecual in legatura cu infractiunile de coruptie, prin omisiune, in sarcina inculpatului M. M..
In aceiasi zi, 31.07.2011, in jurul orelor 12,45, a fost oprit in trafic conducatorul auto H. S. care a condus auto, marca Skoda, B 01 Hos, tot in zona Jilava, fiind identificat de aparatul radar ca circuland cu 63 de km/H in localitate, depasind viteza legala admisa.
I-au fost solicitate documentele, moment in care s-a constatat ca nu avea asupra sa asigurarea de raspundere civila delictuala, moment in care a fost atentionat ca va fi amendat, atat pentru savarsirea virezei, cat si pentru lipsa asigurarii asupra sa.
Conducatorul auto i-a dat inculpatului M. M. in prezenta lui F. B. suma de 100 de lei, pentru a nu fi amendat pentru lipsa asigurarii civile, amenda fiind de minim 1000 de lei; ulterior, s-a intocmit proces verbal ., nr._ de catre inculpatul M. M., in care s-a consemnat doar abaterea la regimul vitezei.
S-a retinut act material in coautorat de luare de mita si fals intelectual in legatura cu infractiunea de coruptie in sarcina lui M. M.;
In continuarea aceleiasi zile, in jurul orelor 16,20, este oprit in trafic pentru control cetateanul ucrainian Novoselskyi E., pentru depasirea liniei continue, discutia cu acesta purtandu-se in limba engleza, persoana vorbind si in limba rusa si ucraineana.
I s-a adus la cunostinta ca va fi amendat si i se va retine permisul de conducere ce va fi inaintat Ambasadei Ucrainei la Bucuresti, dupa care incepe o aprinsa discutie in care F. B. ii comunica ca, amenda este de 20 de puncte, respectiv suma de 1034 lei, ucraineanul ii spune ca cincizeci(euro) poate, la care F. B. ii spune ca amenda ,, legala,, este in jur de 500 de euro, nefacand altceva decat sa-i dubleze maximul amenzii, pentru a plusa la valoarea mitei.
S-a retinut un act material de luare de mita in coautorat;
In continuarea zilei, in jurul orelor 17,30, cei doi inculpati l-au oprit pe E. F., care transporta o incarcatura de cartofi fara a avea documente de provenienta.
Dupa mai multe discutii, persoana a dat suma de 100 de lei, in doua bancnote de cincizeci, inculpatului F. B. si doi saci de cartofi, ce au fost pusi in portbagajul masinii fara a-i intocmi proces verbal contraventional si confiscarea marfii
S-a retinut un act de luare de mita in coautorat;
In ziua de 08.08.2011, in jurul orelor 15,30, este oprit in trafic un cetatean polonez al carui nume nu a putut fi stabilit, ocazie cu care s-a constatat ca acesta nu poseda cartea verde, cea mai grava contraventie ce priveste un autovehicul, aducandu-i-se la cunostinta ca asigurarea polona nu este valabila in Romania.
S-a retinut un act de luare de mita in coautorat;
La aceeasi data, in jurul orelor 17,30, este oprit conducatorul auto A. D., care conducea autoturismul Opel Astra cu nr. IS-58-Pim, pentru incalcarea liniei continue, ocazie cu care i s-a adus la cunostinta aplicarea sanctiunii amenzii si masura retinerii permisului. Inculpatul M. M. era cunoscut de A. D. si brusc, abordarea se schimba, cei doi inculpati spunandu-i acestuia ca daca ar fi stiut cine este nu-l opreau insa, deoarece conducea o alta masina decat cea cunoscuta, l-au oprit. Persoana respectiva este actionar la . Bucuresti- Jilava, societate cu 200 de angajati. De la aceasta societate, ulterior, cei doi inculpati au primit produse de aproximativ 8 milioane lei in schimbul nesanctionarii administratorului.
In ceea ce priveste, infractiunea de distrugere, s-a aratat ca la data de 13.08.2011, inculpatul F. B. a deteriorat, in prima faza, echipamentul instalat in autospeciala de politie_, dezasambland echipamentul de inregistrare, cablul cu microfoane si comutator de camera video, lasand-o numai pe acesta din urma in masina, luand echipamentul de inregistrare si microfonul, HAWK ..
Inculpatii au fost cercetati în stare de arest, masura dispusa prin incheierea din 14.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a Penala, in dosar nr._/3/2011 si pusa in executare prin mandatele de arestare preventive nr.258/UP/14.11.2011 si 257/UP/14.11.2011. Prin incheierea din 10.11.2011, pronuntata de Tribunalul I., in dosar nr._, s-a mentinut starea de arest a inculpatilor trimisi in judecata prin rechizitoriul sus mentionat.
Se retine ca, inculpatii au recunoscut faptele, care in faza de urmărire penală se probeza cu: actul de sesizare, proces verbal de cerecetare la fata locului, proces verbal de reconstituire și planse foto, declaratii martori, proces verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpați, declarații ale persoanelor care au dat sau cărora li s-au pretins bunuri sau sume de bani, planșele foto, recunoașterea de pe planșele foto a celor doi inculpați, denunțurile, etc.
La termenul de judecata din 25.11.2011, in fata Tribunalului, inculpatii au aratat ca recunoasc faptele pentru care au fost trimisi in judecata, solicitand aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, cu disjungerea laturii civile. F. de aceasta solicitare, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, potrivit carora: „ (1) Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. (2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. (3) La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. (4) Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. (5)Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia. (6) În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340 – 344 se aplică în mod corespunzător. (7) Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1 – 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. (8)În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
Tribunalul, avand in vedere pozitia procesuala a partilor precum si probele administrate in faza de urmarire penala, a retinut urmatoarele:
Coroborand probele administrate in cauza, respectiv procesul verbal de transcriere ambientala, denunturile, declaratiile martorilor M. M., Cana R., procesul verbal privind recunoasterile dupa fotografie a celor doi inculpati Tribunalul retine ca in periada 17.06.-08.08.2011, la diferite intervale de timp, inculpatii aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu, au pretins, primit, acceptat si nu au respins bani si bunuri de la diferite persoane, pentru a nu aplica sanctiuni contraventionale pentru abaterile constatate sau pentru a aplica sanctiuni nepecuniare altor constatari, unele inventate, altele, nu, comitand mai multe acte materiale ce intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art.254 alin 1 Cp rap. La art.7 alin 1 din Lg 78/2000, cu aplic. art.41 alin 2 Cp.
Totodata, din coroborarea copiilor proceselor verbale de contraventie aflate la dosarul cauzei cu procesul verbal de transcriere a inregistrarilor ambientale si declaratiile martorilor, rezulta ca cei doi inculpati, agenti de politie judiciara, au omis, respectiv atestat imprejurari necorespunzatoare adevarului privind abaterile constatate si aduse la cunostinta conducatorilor auto opriti in trafic si motive ale opririi. Aceste fapte intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual in legatura cu infractiunile de coruptie, prev de art 289 alin 1 Cp rap la art 17 lit c din Lg 78/200.
De asemenea, din declaratiile faptuitorilor E. C. si Didei Constanta, declaratia reprezentantului Petrom SA, Bordinca C. D., care a precizat ca motorina sustrasa apartinea Petrom SA precum si din declaratiile inculpatilor, se retine că inculpatul F. B. C. împreună cu inculpatul M. M., au primit o cantitate de motorină de la mai multe persoane, sustrasa din combustibilul de pe terenurile din zona Jilava și despre care cunoșteau că era furată, pentru ca respectivele persoane să-si poată desfășura activitatea infracțională nestingherite.
Se mai retine că la data de 17.07.2011 investigatorul sub acoperire O. A. autorizat în cauză a fost agresat de către F. B., acesta din urmă încercând să-i smulgă dispozitivul tehnic după ce în prealabil si-a dat seama că investigatorul are un microfon. Fapta de purtare abuziva se retine in sarcina inculpatului F. B. in baza urmatoarelor probe: proces verbal de redare a discutiei ambientale, procesul verbal al investigatorului sub acoperire, declaratia in calitate de martor a investigatorului sub acoperire.
La data de 13.08.2011 F. B. C. a deteriorat în primă fază echipamentul instalat în autospeciala de poliție_, dezasamblând echipamentul de înregistrare și cablul cu microfoane si comutator de cameră video, lăsând-o numai pe aceasta pe mașină, luând echipamentul de înregistrare si microfonul, echipamentul fiind distrus în totalitate mai apoi.
In consecinta, avand in vedere pozitia procesuala a partilor precum si probele administrate in faza de urmarire penala, instanta a retinut ca inculpatii au savarsit urmatoarele infractiuni:
Inculpat F. B. C. – a savarsit infractiunea de luare de mita in forma continuata, 4 infractiuni de fals intelectual, o infractiune de complicitate la furt calificat, o infractiue de distrugere, o infractiune de purtare abuziva, prevazute de art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cp, art.289 alin.1 cp, rap.la art.17 lit.c din legea 78/2000, art.26 cp, rap.la 208 alin.1 cp – 209 alin.1 lit.a,e alin.3 lit.a cp, prevazut de art.217 alin.1 cp, prevazut de art.250 al.3 cp, cu aplicarea art.33 lit.a cp
Inculpat M. M. M. – a savarsit infractiunea de luare de mita in forma continuata, 2 infractiuni de fals intelectual, o infractiune de complicitate la furt calificat, prevazute de art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cp, art.289 alin.1 cp, rap.la art.17 lit.c din legea 78/2000, art.26 cp, rap.la 208 alin.1 cp – 209 alin.1 lit.a,e alin.3 lit.a cp, cu aplicarea art.33 lit.a cp
D. fiind faptul ca inculpatii sus mentionati au savarsit faptele penale sus descrise, acestia trebuie sa suporte o pedeapsa penala ce urmeza a fi stabilita in limitele legale.
Pentru a putea stabili o pedeapsa, nu trebuie uitat scopul pedepsei penale ce consta in restabilirea echitatii sociale, corectarea condamnatului, precum si prevenirea savarsirii de noi infractiuni atat din partea condamnatilor cat si a altor persoane.
In speta de fata Tribunalul a apreciat ca scopul pedepsei nu poate fi atins decat prin privarea de libertate a inculpatilor, din urmatoarele considerente:
Parte din infracțiunile savarsite de inculpati – infractiunile de coruptie - fac parte din categoria celor formale, numite și de pericol sau de atitudine.
Coruptia reprezinta abuzul puterii publice pentru obtinerea de beneficii private. Coruptia face indiscutabil parte dintre acele actiuni ale omului care sunt neconvenabile pentru societate, pentru ceilalti membrii ai acesteia. Ea este un fenomen social fiindca este conditionata in aparitia si existenta ei, de viata de relatie, de viata sociala si de normele de conduita statornicite in cadrul societatii. Inculpatii F. B. si M. M., si nu numai, trebuie sa inteleaga ca in cadrul grupului social, interesele si actiunile fiecaruia trebuie sa se armonizeze cu acelea ale celorlalti, ca existenta . societate nu este posibila fara o ordine careia trebuie sa i se conformeze fiecare dintre noi si toti laolalta. Coruptia este un fenomen social (prin conditiile de existenta) si totodata unul antisocial (prin consecintele sale).
Conform Dictionarului limbii romane cuvantul “coruptie” deriva din latinescul “coruptio-onis” si inseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
In materia dreptului penal, termenul caracterizeaza o anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, isi vinde atributele functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani ori alte foloase. Coruptia reprezinta un pericol social pentru societate prin vatamarea sau punerea in pericol a desfasurarii activitatii statului si a tuturor sectoarelor vietii sociale.
In cauza de fata, inculpatii politisti, au inteles a se folosi de de aceasta profesie (menita de altfel de a proteja individul si interesele societatii) pentru a obtine venituri, fie in schimbul exercitarii defectuoase a atributiilor de serviciu, fie prin neexercitarea acestor atributii.
In literatura de specialitate, V. D., preluand o teza exprimata in raportul la cea de-a V-a Conferinta internationala anticoruptie, prezentat la Amsterdam la 9 martie 1992, de catre J. A. Gardiner, achieseaza la modul de clasificare a coruptiei in perceptia opiniei publice, in coruptie neagra, care se realizeaza atunci cand actul ilicit este condamnat de intreaga societate si de elitele acesteia, urmarindu-se pedepsirea ei; coruptie cenusie, care se realizeaza atunci cand numai unii membri ai societatii si indeosebi elitele urmaresc pedepsirea actului ilicit si o coruptie alba, cand nici opinia publica, nici elitele nu sprijina pedepsirea ei, gasind-o tolerabila.
Revenind la speta de fata, instanta a constatat ca, prin faptele lor, inculpatii au adus atingere in primul rand imaginii celorlati lucratori din politie care intelg a-si exercita meseria fara abuz si fara a obtine venituri din comercializarea atributiilor de serviciu chiar daca unii dintre ei, au aceleasi probleme financiare ca cele invocate de inculpati. Astfel, prin aplicarea unei sanctiuni mai blande (ex.pedeapsa inchisorii cu suspendare) in cazul unor asemenea fapte, ar insemna sa nu portejam munca si onestitatea celorlalti politisti/functionari, ar insemna sa incurajam infractorii sa continue a incheia diverse tranzactii cu politistii, ceea ce nu poate fi admis.
De asemenea, instanta a avut in vedere faptul ca inculpatii prin natura profesiei si a functiilor ce le ocupau aveau drept atributii de servici depistarea infractiunilor comise pe raza localitatii Jilava, identificarea autorilor si tragerea lor la raspundere penala. In aceste conditii sunt cu atat mai grave consecintele faptelor de coruptie de care se fac vinovati inculpatii, intrucat comportamentul lor infractional nu genera doar un beneficiu patrimonial in favoarea inculpatilor ci si stimularea comiterii de infractiuni de catre infractorii de drept comun care operau in zona aflata in responsabilitatea numitilor F. B. si M. M..
Asadar, ., se apreciaza ca functia preventiva si de restabilire a echitatii sociale a pedepsei poate fi atinsa doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Pe de alta parte, asa cum s-a aratat mai sus, scopul pedepsei este si acela de a corecta condamnatul, respectiv gandirea, comportamentul, mentalitatea, astfel incat acesta sa inteleaga gravitatea faptelor sale dar si valorile atinse prin savarsirea infractiunii
In speta, in ceea ce-l priveste pe inculpatul F. B. C., instanta a retinut ca acesta, in calitate de politist, manifesta dispret fata de eforturile facute de autoritati in combaterea fenomenului infractional. Astfel, la pagina 33 din rechizitoriu se afla transcrisa o conversatie din procesul verbal de inregistrare ambientala, conversatie din care se poate contura profilul, mentalitatea, gandirea inculpatului fata de reactia autoritatilor in urma savarsirii unor fapte penale.
Din aceasta conversatie, rezulta fara dubiu ca inculpatul nu concepe sa fie condamnat cu inchisoarea ci doar in cel mai rau caz cu suspendare. In viziunea inculpatului cel mai rau lucru este sa « fii arestat timp de 29 zile », pentru ca pe fondul cauzei, nu intrevede nici o sanctiune mai aspra demna de luat in calcul, fiind sigur ca s-ar primi o solutie de scoatere de sub urmarire penala, neinceperea urmaririi penale sau cel mult o condamnare cu suspendare.
Cu o asemenea mentalitate, gandire, opinie, convingere, savarsirea unor fapte de coruptie, nu pare a fi un lucru grav, iar sanctiunea suspendarii executarii pedepsei inchisorii, nu numai ca nu este de natura a preveni savarsirea unor asemenea infractiuni, ci apare ca un lucru incurajator pentru savarsirea faptei. Altfel spus, in asemenea conceptie, daca tot nu se face inchisoare, atunci luarea de mita poate continua. Ceea ce s-a si facut in speta de fata.
Din aceeasi conversatie rezulta ca inculpatul F. B. desi stia ca este urmarit pentru abateri, nici macar in acest moment nu a intentionat a se opri definitiv din savarsirea unor astfel de fapte. Solutia gasita de acesta este aceea de a « sta cuminte pana in toamna », imprejurare din care se poate concluziona ca din toamna daca nu se intampla nimic putea sa-si continue activitatea infractionala. Mai mult, a gasit si o alternativa, respectiv aceea de a se duce « pe la un tigan d-ala… », fiind cunoscuta probabilitatea redusa, ca o astfel de persoana, sa reclame vreun abuz din partea politistilor.
Asa fiind, fata de cele sus aratate si aplicand aceleasi rationamente si pentru inculpatul M. M., se apreciaza ca pedeapsa inchisorii cu executare efectiva este singura pedeapsa de natura a corecta comportamentul inculpatilor din prezenta cauza.
Este adevarat ca inculpatii sunt la primul lor impact cu legea penala si au recunoscut faptele, insa acest lucru nu atrage in mod automat suspendarea executarii pedepsei inchisorii.
In consecinta, retinand si participatia penala a celor doi, instanta a apreciat ca in cauza nu este oportun a fi aplicata suspendarea executarii pedepsei inchisorii.
Având in vedere că inculpatii au solicitat aplicarea dispozitiilor prevăzute de art 320 indice 1 și următoarele cod procedură penală, potrivit carora inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei), instanta la stabilirea pedepsei a reținut reducerea legala.
In ceea ce priveste latura civila, avand in vedere ca sunt necesare in continuare a fi administrate probe, instanta a dispus disjungerea acesteia.
Retinand infractiunea de fals, a anulat procesul-verbal de contraventie . nr._/31.07.2011.
In baza dispozitiilor art. 254 alin. 3 C.pen., a dispus confiscarea de la inculpatul F. B. C., in folosul statului, a sumei de 1852 lei, consemnata la CEC Bank cu recipisa nr._/1/28.10.2010, . nr._, precum si confiscarea de la inculpatul M. M. M., in folosul statului, a a sumei de 1091 lei, inaintata Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti potrivit mandatului postal nr. 6574/31.10.2011.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații F. B. C. și M. M. M., invocând, în esență, nelegalitatea unora dintre probele administrate, lipsa plângerii prealabile pentru infracțiunea de distrugere și solicitând redozarea pedepselor aplicate.
Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate de inculpați și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelurile formulate de inculpați sunt nefondate.
Inculpații s-au prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, în calea de atac a apelului nu poate fi criticată existența faptelor, a vinovăției, ori legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, ci aspecte de nelegalitate a pedepsei ori de individualizare a acesteia, sau se poate solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați.
1.Apelantul M. M. M.a invocat împrejurarea că reprezentantul Societății Petrom S.A s-a prezentat în fața instanței și a declarat că nu se constituie parte civilă, nu a depus niciodată o sesizare către IPJ I. pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de furt.
În acest sens, - contrar celor arătate de inculpați în fondul cauzei, când pentru această infracțiune au solicitat achitarea, dar în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind.1 C.p.p. - se consideră că infracțiunea de complicitate la furt calificat nu există, întrucât nu există nici infracțiunea de furt calificat, motiv pentru care se solicită aplicarea disp. art.10 lit.d sau chiar lit. a Cod procedură penală.
Curtea constată că la dosarul cauzei există un probatoriu suficient din care reiese fără nici un fel de dubiu săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat de către inculpați.
Infracțiunea de furt calificat este o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nefiind necesară formularea unei plângeri prealabile de către partea vătămată. Mai mult, nu este necesară nici măcar formularea unei plângeri, în sensul art. 222 C.p.p., de către persoana vătămată, atâta vreme cât legea prevede posibilitatea ca organele judiciare să se sesizeze din oficiu, dacă iau cunoștință, în orice mod, de săvârșirea acesteia.
În speță, ca urmare a instalării unor echipamente de supraveghere și înregistrare tehnică în portiera autoturismului folosit de echipajul de poliție alcătuit de cei doi inculpați, organele judiciare au putut constata, printre altele, că inculpații aveau o înțelegere infracțională cu persoane care sustrăgeau carburant din containere și vagoane aparținând . care erau „protejate” de inculpați, în schimbul unor cantități de carburant aceștia permițându-le să fure din containerele societății, asigurându-le totodată protecția prin nesesizarea părții vătămate ori a organelor judiciare în drept să desfășoare ancheta în asemenea cazuri.
De altfel, se constată că din acest punct de vedere inculpații nu contestă existența faptei în materialitatea ei, pe care au recunoscut-o în totalitate cu ocazia declarațiilor date la data de 14.10.2011 (filele 5 și următoarele dup), ci apreciază în mod eronat că lipsa plângerii echivalează cu inexistența faptei ori cu lipsa elementelor constitutive ale acesteia.
Discuțiile purtate de inculpați cu autorii infracțiunii de furt calificat sunt deosebit de elocvente în acest sens, inculpații recurgând chiar la amenințări la adresa acestor persoane, precizându-le că dacă nu le vor da suficient combustibil sustras, pe viitor le vor ridica „protecția”. Mai mult, inculpatul M. M. M. le spune persoanelor care sustrăgeau combustibil că fără permisiunea sa această sustragere nu poate avea loc: „Ce? Da, mă, da. Da mă, eu sunt aici, da nu luați nimica astăzi. (…) Că nu vreau eu.”
Asigurarea protecției și a pazei, practic, în acest mod, a celor ce sustrăgeau combustibilul, constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat, atât sub forma complicității morale cât și a celei materiale.
Cât privește afirmația că nu ar exista autori ai infracțiunii de furt calificat, se constată că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei cu privire la autorii infracțiunii de furt calificat din containerele Petrom, respectiv numiții E. C. și Didie C..
Împrejurarea că referitor la autorii infracțiunii s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, e și alin. 3 lit.a C.p. în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p. nu înlătură răspunderea penală a complicilor F. B. C. și M. M. M., fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, și nu înlătură nici posibilitatea sancționării complicilor în mod diferit față de autori, în măsura în care activitatea de complicitate este mult mai gravă în cauza de față decât aceea a autorilor.
Susținerea apărătorilor inculpaților în sensul că este obligatorie aplicarea unei sancțiuni identice pentru complici ca și pentru făptuitori nu poate fi luată în considerare, Codul penal prevăzând că activitatea de complicitate este sancționată cu pedepse între aceleași limite ca și pentru autor, iar nu cu pedepse identice, individualizarea acestora urmând a se face conform art. 72 C.p. pentru fiecare participant.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat, apelantul inculpat F. B. C. solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. d C.p.p. arătând că există la dosarul cauzei o declarație dată de reprezentantul Societății Petrom de unde rezultă că acel combustibil sustras de persoanele respective erau reziduuri. Acele reziduri pentru Societatea Petrom reprezentau o pierdere asumată, de unde rezultă că nu este un prejudiciu, iar neexistând prejudiciu nu există infracțiunea de furt calificat și nici infracțiunea de complicitate la furt calificat
Și această susținere relativă la infracțiunea de furt calificat este nefondată, deoarece după cum corect a învederat reprezentantul Ministerului Public, Societatea Petrom nu s-a constituit parte civilă pentru că, prin modalitatea prin care erau transportați acei carburanți, nu putea să evalueze pierderile suferite, neputând cântări și stabili cu exactitate cantitatea de carburant sustrasă.
În speță, respectivul container era umplut cu combustibil, iar la destinație, acel combustibil era retras din container; pentru a asigura o viteză mai mare pentru efectuarea operațiilor era folosită o tehnică care nu permitea extragerea în totalitate a combustibilului din container, rămânând suficient combustibil, iar ulterior era reumplut doar cu diferența dintre capacitatea containerului și combustibilul rămas pe fundul acestuia.
Împrejurarea că partea vătămată nu a putut evalua prejudiciul, din motive obiective, nu este un element de natură a înlătura răspunderea penală a inculpaților sub aspectul infracțiunii de complicitate la furt calificat, atâta vreme cât săvârșirea acesteia rezultă cu evidență din probatoriul administrat.
Obiectul material al infracțiunii de furt îl constituie orice bun cu valoare economică, în speță carburantul sustras îndeplinind această condiție.
De asemenea, după cum corect a arătat reprezentantul Ministerului Public, la această infracțiune de furt calificat ar fi existat și un prejudiciu, dacă inculpații și-ar fi desfășurat în mod corect activitățile și i-ar fi reținut pe autorii furtului cu bidoanele încărcate de combustibil asupra lor, ocazie cu care combustibilul sustras ar fi putut fi cântărit cu exactitate.
Așa fiind, inculpații nu-și pot invoca propriul mod de operare, din cauza căruia nu s-a putut stabili cu exactitate prejudiciul, pentru a fi absolviți de vinovăție.
2. Apelantul inculpat F. B. C.a arătat că, deși ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, nu înseamnă că recunoașterea faptei implică și condamnarea pentru aceasta, dacă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sau există altă cauză care conduce la încetarea procesului penal.
Se precizează că Ministerul Administrației și Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în dosarul nr._, reprezentantul legal al Administrației și Internelor a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu o instituție.
În acest sens, având în vedere că pentru infracțiunea prev de art.217 Cod penal, este nevoie de o plângere prealabilă, se apreciază că operează art.11 pct.2 lit. b rap. la art.10 lit.f Cod procedură penală, în sensul încetării procesului penal față de această infracțiune.
Curtea constată că la dosarul cauzei există plângerea prealabilă a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, formulată în termen la data de 10.10.2011 - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al.1 C.p. la data de 13.08.2011 – fila 4 vol. 2 de urmărire penală.
Se susține de către inculpat că Ministerul Administrației și Internelor a confirmat faptul că nu au aparate de înregistrare audio-video, iar pe latură civilă, în dosarul nr._, reprezentantul legal al ministerului a depus o factură din care rezultă că proprietarul aparaturii respective este persoană fizică, nu este o instituție.
Aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei de către inculpat, iar Curtea a constatat că ar fi inutile judecării cauzei, având în vedere faptul că prezentarea actelor de proprietate nu are relevanță asupra infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 C.p. și, în plus, la dosarul de urmărire penală, vol. 2, se află copia facturii de achiziționare a aparaturii, delegat fiind numitul P. M. G. (fila 370).
Astfel, în cazul bunurilor mobile se prezumă că posesia acestora valorează proprietate. Împrejurarea că aparatura de supraveghere a fost donată instituției de stat, sau poate chiar confiscată de la o persoană fizică ori dobândită prin orice alt mijloc legal nu are relevanță din perspectiva existenței plângerii penale prealabile, din moment ce această plângere a fost formulată de posesorul legal al bunului mobil, și nu există dovezi că cel care a formulat plângerea prealabilă nu era deținător legal al bunului.
În cazul bunurilor mobile posesia valorează proprietate și nu este necesară întocmirea unui înscris de transmitere a proprietății, fiind posibil transferul dreptului de proprietate inclusiv prin remiterea unui dar manual.
Așa fiind, atâta vreme cât plângerea prealabilă a fost formulată în termen de deținătorul legal al aparaturii de supraveghere - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor - sunt îndeplinite condițiile de existență a plângerii prealabile a persoanei vătămate, astfel că solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal ca urmare a lipsei plângerii este nefondată.
De asemenea, la termenul din 23.02.2012 s-a încercat susținerea de către apărătorul inculpatului F. B. C. a ideii că aparatura cu care a avut loc interceptarea convorbirilor și imaginilor în mediul ambiental și care a fost distrusă de inculpat nu aparține Ministerului Administrației și Internelor, și în consecință probele obținute astfel au fost nelegale.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că interzicerea folosirii probelor nelegale în proces, la care se referă art. 64 al.2 C.p.p. vizează nu asemenea aspecte, ci, în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, eventuala lipsă a autorizației de interceptare dată de judecătorul competent, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Faptul că această aparatură ar fi fost împrumutată de la o altă instituție, ori donată de o persoană fizică nu are nicio relevanță asupra legalității probelor, atâta vreme cât există autorizația de înregistrare în mediul ambiental.
În plus, inculpații s-au prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., și au fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că nu mai pot invoca nelegalitatea acestor probe în calea de atac a apelului.
3. În ceea ce privește cele două infracțiuni de fals intelectual reținute în sarcina inculpatului M. M. M., se arată că acestea nu există, textul de lege prev. de art. 254 Cod penal incumbă această activitate infracțională, o absoarbe. În acest sens, se consideră că inculpatul nu putea săvârși infracțiunea de fals intelectual pentru că a întocmit procese verbale, în care, cu bună știință, nu și-a dus la îndeplinire îndatorirea de serviciu cu privire la faptul că nu a trecut în procesele verbale toate abaterile de la regimul circulației săvârșite de conducătorii auto.
Referitor la această susținere, Curtea constată că, în realitate, nu se solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals intelectual ci, eventual, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de luare de mită în concurs cu fals intelectual în infracțiunea de luare de mită, cu motivarea că infracțiunea de luare de mită absoarbe infracțiunea de fals intelectual.
Curtea constată că susținerile inculpatului M. M. M. nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 254 al.1 C.p., fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Rezultă din textul de lege că pentru existența infracțiunii de luare de mită nu este necesar ca funcționarul public să și îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori să facă un act contrar acestor îndatoriri, ci este suficient ca actele materiale de pretindere ori de primire de bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptarea de promisiuni a unor astfel de foloase să aibă loc în scopul prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, în situația în care funcționarul public, pretinzând ori primind suma de bani ori alte foloase, nu îndeplinește actul ce intră în atribuțiile sale de serviciu ori face un act contrar acestor îndatoriri, iar această acțiune ori inacțiune constituie prin ea însăși o infracțiune, funcționarul va comite infracțiunea de luare de mită în concurs cu această din urmă infracțiune.
O soluție contrară este lipsită de logică, deoarece ar încuraja comiterea de infracțiuni de către funcționarii ce primesc mită, știind că acestea s-ar absoarbe în infracțiunea de luare de mită, oricare ar fi gravitatea faptelor.
Acest raționament este perfect aplicabil și în speța de față, în care inculpații nu numai că au luat mită în repetate rânduri, în scopul prevăzut de art. 254 al.1 C.p., dar au și efectuat numeroase acte contrare atribuțiilor de serviciu, sau nu au îndeplinit aceste acte ca urmare a primirii mitei de la diferite persoane, prin întocmirea de procese verbale de contravenție în care au consemnat în fals alte împrejurări decât cele reale.
În consecință, susținerea inculpaților în sensul că infracțiunea de luare de mită o absoarbe pe aceea de fals intelectual este nefondată.
4. De asemenea, inculpatul M. M. M. a solicitat redozarea pedepsei, arătând că nu a regăsit în sentința penală apelată aplicarea acelei treimi de care se face vorbire în disp. art.3201 Cod procedură penală, așa cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010, în raport de recunoașterea faptelor săvârșite și că în cursul urmăririi penale, inculpatul a făcut un denunț cu privire la alte fapte de corupție, denunț căruia nu i s-a dat eficiență de către instanța de fond.
Referitor la susținerea apelantului inculpat că, deși a avut o atitudine de recunoaștere și a formulat un denunț, pedeapsa care i s-a aplicat este exact minimul special, ca și când nu ar fi făcut denunțul și nu ar fi recunoscut faptele pentru care este cercetat, Curtea constată că, potrivit art. 320 ind.1 al. 7 C.p.p. „Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege”.
Față de conținutul fără echivoc al textului de lege se constată că inculpatul ce solicită judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 ind.1 C.p.p. beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, iar nu de reducerea obligatorie a minimului special, cum susține inculpatul prin apărător.
Instanța nu este obligată a reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, ci aplică o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, ținând seama de toate criteriile privind individualizarea pedepsei prevăzute de art. 72 C.p.
În aceste condiții, pedepsele aplicate de prima instanță pentru ambii inculpați, și pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora, sunt legale, fiind stabilite între limitele reduse potrivit art. 320 ind.1 C.p.p.
Referitor la pretinsul denunț formulat de inculpatul M. M. M., la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că acesta ar fi formulat un asemenea denunț, denunț care să fie finalizat și să poată fi avut în vedere de instanță în temeiul art. 19 din Legea 682/2002, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege. Nici în cursul urmăririi penale nici în cursul judecății inculpatul nu a formulat asemenea denunț, neexistând dovezi ori susțineri în acest sens nici la dosarul de urmărire penală nici la dosarul instanței.
De altfel, temeiul juridic invocat de inculpat – art. 9 din Legea 39/2003 – nu este aplicabil în cauză, din moment ce inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru această infracțiune.
6. De asemenea, se arată că inculpații au avut stăruință în vederea reparării pagubei, caz prevăzut de art.74 alin.1 lit. b. Cod penal, au recunoscut fapta comisă, inculpatul F. B. C. are circumstanțe personale deosebite, este singurul întreținător al familiei și are un copil minor, solicitându-se aplicarea art.74-76 Cod penal, iar ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei.
Curtea constată că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C.p., pentru niciunul dintre inculpați.
Astfel, conduita bună anterioară a inculpaților constând în lipsa antecedentelor penale nu are relevanță la individualizarea pedepselor și nu poate fi reținută, având în vedere faptul că, pentru exercitarea profesiei de polițist, lipsa antecedentelor penale este obligatorie.
Nu poate fi reținută buna conduită a inculpaților nici din perspectiva modalității în care au înțeles anterior să își exercite profesia, inculpatul F. B. C. fiind sancționat anterior după cum urmează – fila 210 dup vol.1:
- neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, sancționată la data de 17.02.2010 cu mustrare scrisă, abatere constând în aceea că a ridicat patru certificate de înmatriculare, întocmind rapoartele aferente, dar nu le-a înaintat în termen la serviciul rutier
- neglijență sau lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, sancționată la 15.03.2010 cu diminuarea drepturilor salariale, abatere constând în aceea că nu a recoltat probe biologice unui conducător auto, în urma unui accident de circulație din care a rezultat moartea unei persoane
- neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, abater sancționată la data de 28.09.2010 cu mustrare scrisă.
Nici pentru inculpatul M. M. M. nu poate fi reținută buna conduită din perspectiva modalității în care a înțeles anterior să își exercite profesia, inculpatul fiind sancționat anterior după cum urmează – fila 253 dup vol.1:
- neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege, sancționată la 11.11.2010 cu mustrare scrisă
- comportare necorespunzătoare sancționată la 29.12.2010 cu mustrare scrisă.
Or, în aceste condiții nu se poate susține sub nicio formă că inculpații au avut o bună conduită anterior comiterii faptelor.
De asemenea, nu se poate reține nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.b C.p., atâta vreme cât faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt infracțiuni de pericol, iar nu rezultat, astfel că nu se pune problema reparării vreunui prejudiciu. Singura infracțiune ce a produs un prejudiciu în cauză este aceea de distrugere, comisă de inculpatul F., cu privire la care s-a disjuns cauza în vederea soluționării acțiunii civile, fiind necesară administrarea de probe, iar cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă, comisă tot de inculpatul F., persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces.
Simpla consemnare de către inculpați a sumelor ce urmau a fi confiscate de instanța de fond potrivit art. 254 C.p. nu justifică, în opinia Curții, reținerea vreunei circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C.p.
Cât privește atitudinea sinceră a inculpaților, aceasta a fost deja valorificată potrivit art. 320 ind.1 C.p.p. și este una formală, determinată de probatoriul administrat în cauză, ce practic nu poate fi combătut de inculpați, vinovăția acestora fiind evidentă. În plus, inculpații au avut un comportament necorespunzător inclusiv în fața instanței de apel, manifestându-se agresiv chiar față de completul de judecată.
Atitudinea inculpaților față de autorități este relevată și de comportamentul inculpatului F. B. C., care l-a lovit și amenințat pe investigatorul sub acoperire în momentul în care a constatat că acesta are asupra sa un microfon, de împrejurarea că acesta a distrus aparatura de supraveghere și a dispărut practic cu aceasta timp de câteva zile, precum și de comportamentul inculpatului M. M. M., care fiind chemat la sediul poliției și aducându-i-se la cunoștință că în privința sa este emis un mandat de aducere, a refuzat să se prezinte, iar fiind depistat în zona căminelor din localitatea Jilava, în compania unei femei, a blocat portierele autoturismului și a plecat cu viteză spre București (a se vedea procesul verbal din data de 14.10.2011 fila 200 vol.1 urmărire penală).
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea opinează că acestea sunt chiar prea blânde, față de gravitatea extrem de ridicată în concret a faptelor comise de aceștia.
Al doilea aspect criticat de ambii inculpați vizează modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În sprijinul acestei critici se invocă cele două elemente menționate, respectiv recunoașterea faptelor și pretinsul denunț al inculpatului M. M. M., faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au lucrat ca funcționari, într-un organ al statului, au copii minori în întreținere și au recunoscut faptele săvârșite, iar aceste acte au fost săvârșite într-o perioadă scurtă de timp.
Curte constată că gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpați justifică în mod evident aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoarea în regim de detenție.
Inculpații, în calitate de polițiști, au comis numeroase infracțiuni de luare de mită, o infracțiune de complicitate la furt calificat, precum și infracțiuni de fals intelectual.
Simpla lectură a transcrierilor înregistrărilor în mediul ambiental denotă că în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu inculpații au avut un comportament de interlopi, iar nu de polițiști, urmărind strict obținerea de foloase materiale de la conducătorii auto, pe care îi opreau exclusiv cu scopul de a obține mită de la ei; inculpații stabileau practic dacă activitatea de sustragere de combustibil din containerele Rompetrom se poate desfășura de către alte persoane, nici un act material de sustragere neputând avea loc fără știrea și aprobarea lor, în caz contrar recurgând la amenințări la adresa hoților.
Mai grav, din discuțiile avute de inculpați rezultă că aceștia, deși știau că sunt supravegheați, au continuat activitatea infracțională fiind convinși că nu li se va întocmi dosar penal și că, în situația unei condamnări, vor primi o pedeapsă cu suspendarea executării. Or, a dispune în aceste condiții suspendarea executării pedepsei echivalează cu a încuraja infractorii să aibă un asemenea comportament, a încuraja încălcarea legii de către polițiști, creându-le convingerea că nu vor fi niciodată sancționați.
De asemenea, inculpații s-au manifestat agresiv față de completul de judecată în apel, cerând socoteală pentru faptul că nu au fost puși în libertate, după cum li se părea firesc, atitudine ce denotă încă o dată concepția acestora despre organele judiciare, despre autoritățile din care au făcut parte, și despre justiție în general.
Ar fi inadmisibil, în opinia Curții, a lăsa inculpaților impresia că pot comite orice fel de faptă și că pot avea asemenea comportament și atitudine fără a fi sancționați, fiind evident că o pedeapsă cu suspendarea executării nu va atinge nici scopul preventiv, nici pe cel educativ și cu atât mai puțin pe cel sancționator al pedepsei.
Prima instanță a reținut în mod just că, în ceea ce-l privește pe inculpatul F. B. C., în calitate de polițist, manifesta dispreț față de eforturile făcute de autorități in combaterea fenomenului infracțional, la pagina 33 din rechizitoriu fiind transcrisă o conversație din procesul verbal de înregistrare ambientală, conversație din care se poate contura profilul, mentalitatea, gândirea inculpatului față de reacția autorităților in urma săvârșirii unor fapte penale.
După cum a reținut prima instanță, Curtea, în acord cu aceasta, constată că din această conversație rezultă fără dubiu că inculpatul nu concepe să fie condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, ci doar în cel mai rău caz cu suspendare, iar în viziunea inculpatului cel mai rău lucru este să « fii arestat timp de 29 zile », pentru că pe fondul cauzei nu întrevede nici o sancțiune mai aspră demnă de luat în calcul, fiind sigur că s-ar primi o soluție de scoatere de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale sau cel mult o condamnare cu suspendare.
Curtea, în acord cu prima instanță, constată că pentru inculpatul cu o asemenea mentalitate și mod de gândire săvârșirea unor fapte de corupție de asemenea anvergură, nu pare a fi un lucru grav, iar sancțiunea suspendării executării pedepsei închisorii, nu numai ca nu este de natură a preveni săvârșirea unor asemenea infracțiuni, ci apare ca un element încurajator pentru săvârșirea faptei. Or, o asemenea încurajare nu poate veni din partea instanței de judecată.
Așa fiind, solicitarea inculpaților de a se reduce pedepsele și de a se dispune suspendarea executării acestora este vădit nefondată.
7. Al treilea aspect criticat de inculpatul M. M. M. vizează disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b și c Cod penal, cuprinse în sentința apelată, în sensul că i-au fost interzise anumite drepturi ca și pedeapsă accesorie.
Curtea constată că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, față de pedeapsa principală stabilită de prima instanță, respectiv aceea a închisorii, iar relativ la pedeapsa complementară, aceasta este de asemenea obligatorie, conform art. 254 al.1 C.p., pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, fiind întrunită și cerința art. 65 al.2 C.p., ca pedeapsa aplicată să fie de minim 2 ani închisoare.
În consecință, potrivit art. 254 al.1 rap. la art. 65 al.1, 2 C.p., instanța era obligată să aplice inculpaților pedeapsa complementară.
D. fiind faptul că inculpații s-au folosit – la propriu - de profesia de polițist pentru a putea comite infracțiuni, Curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a interzis acestora dreptul de a exercita profesia de polițist și acela de a exercita funcții publice, fiind în cel mai deplin sens al cuvântului nedemni de a deține asemenea funcții.
8. Apelantul inculpat F. B. C.consideră că, dacă pentru infracțiunea de distrugere nu există plângere prealabilă, iar infracțiunea de complicitate la furt calificat există, dar nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, ar trebui înlăturat sporul de pedeapsă de 3 luni.
Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea – în formă continuată – a numeroase acte materiale ale infracțiunii de luare de mită, care ele singure și în absența altor fapte ar justifica aplicarea unui spor de pedeapsă, față de multitudinea actelor materiale comise de inculpat care, așa cum am arătat, utiliza funcția de polițist strict cu scopul de a obține foloase ilegale.
Pentru toate considerentele expuse anterior, sporul de 3 luni închisoare este considerat de instanța de apel mult prea redus, față de gravitatea faptelor comise de inculpat în concurs, numărul mare al acestora și consecințele produse, Curtea apreciind că și acest motiv de apel al inculpatului F. B. C. este nefondat.
9. Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, conform art.1608a alin. 6 Cod procedură penală, formulată de inculpatul M. M. M. cu ocazia dezbaterilor, Curtea va analiza această cerere în contextul obligației instanței de apel de a se pronunța asupra stării de arest a inculpatului, conform art. 383 al. 1 ind.1 C.p.p., iar nu separat, având în vedere momentul procesual la care a fost formulată, respectiv cu ocazia dezbaterilor, instanța de apel urmând a se desesiza prin pronunțarea unei decizii, nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs.
Curtea constată că solicitarea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Din interpretarea textelor de lege rezultă cu claritate că nu există o obligație a instanței de a dispune liberarea provizorie a unui inculpat, dacă acesta nu se află în situațiile prev. de art. 160 ind.2 al.2 C.p.p., întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de către instanța competentă.
Rezultă că admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar rămâne la aprecierea instanței.
Cum art. 160 ind.2 C.p.p. și următoarele nu prevăd criterii de apreciere, este evident că instanța va trebui să aibă în vedere, pe de o parte, criteriile prev. de art. 136 al.8 C.p.p. (inclusiv gravitatea și natura infracțiunii) și pe de altă parte oportunitatea lăsării în libertate a inculpatului, raportat la stadiul procesual al cauzei.
Față de situația de fapt detaliat prezentată anterior apare ca evidentă gravitatea infracțiunilor în concret și pericolul pe care l-ar avea pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate; multitudinea infracțiunilor și a actelor materiale pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului imprimă faptei un caracter grav, ca și urmările produse și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Din perspectiva oportunității, Curtea constată că în prezent inculpatul a fost condamnat în primă instanță, apelul declarat de acesta împotriva soluției de condamnare a fost respins, iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, numărul mare al actelor materiale, intervalul de timp în care au fost săvârșite și implicarea în calitate de polițist în aceste activități ilegale, justifică necesitatea menținerii măsurilor preventive luate în cauză.
Împrejurarea că inculpații din cauză nu și-ar fi întrerupt activitățile ilicite fără intervenția organelor de urmărire penală constituie un argument în plus în a aprecia că lăsarea inculpatului M. M. M. în libertate nu este oportună la acest moment procesual; de asemenea, presupusa sa contribuție la comiterea faptei – așa cum a fost reținută de prima instanță și de instanța de apel – nu apare ca fiind una minoră.
Față de cele expuse anterior, Curtea consideră că în continuare lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în condițiile în care acesta a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsa fiind menținută de instanța de apel, menținerea măsurii arestării preventive este în mod cert și evident oportună.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații F. B. C. și M. M. M. împotriva sentinței penale nr. 1/8.12.2011 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
În baza art. 383 al.1 ind.1 rap. la art. 350 al.1 C.p.p. va menține starea de arest a apelantului M. M. M..
În baza art. 383 alin. 2 rap. la art. 88 C.p. va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției, respectiv pentru inculpatul F. B. C. de la 14.10.2011 la 16.02.2012, și pentru inculpatul M. M. M. de la 14.10.2011 la zi.
Va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. M. M. la ultimul termen de judecată.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. va obliga apelanții inculpați la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații F. B. C. și M. M. M. împotriva sentinței penale nr. 1/8.12.2011 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
În baza art. 383 al.1 ind.1 rap. la art. 350 al.1 C.p.p. menține starea de arest a apelantului M. M. M..
În baza art. 383 alin. 2 rap. la art. 88 C.p. deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției, respectiv pentru inculpatul F. B. C. de la 14.10.2011 la 16.02.2012, și pentru inculpatul M. M. M. de la 14.10.2011 la zi.
Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. M. M..
În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă apelanții inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpatul F. B. C. și de la comunicare pentru inculpatul M. M. M..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. M. C. C.
GREFIER
E. A. N.
Red. RM
2 ex/26.03.2012
Trib. I.
Jud. I. S.F.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
