Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 114/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 114/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 114/2013

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-a PENALĂ

Decizia penală nr.114/A

Ședința publică din data de 30.IV.2013

Curtea compusă din:

Președinte: C. - V. G.

Judecător: D. P.

Grefier: I. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat prin procuror C. I..

Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman și de apelanții-intimați-inculpați C. M.-C. și D. M.-R. împotriva Sentinței penale nr.19/29.I.2013 a Tribunalului Teleorman – Secția penală, din Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.IV.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.306 din Codul de procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.19/29.I.2013, din Dosarul nr._, Tribunalul Teleorman – Secția penală:

a respins cererile de restituire a cauzei la procuror, formulate de inculpați;

în temeiul art.11, pct.2, lit.a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, lit.d, Cod procedură penală, i-a achitat pe inculpații C. M.-C. și D. M.-R., pentru infracțiunea de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art.329, alin.1 și alin.2, teza I-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal;

în temeiul art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul C. M.-C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată,

a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,

în temeiul art.65, Cod penal, i-a interzis drepturile prevăzute de art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale a închisorii,

a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,

în temeiul art.88, Cod penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 31.I.2012 la zi;

în temeiul art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, art.74, lit.a, Cod penal, raportat la art.76, lit.c, Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul D. M.-R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată,

a făcut aplicarea art.71-art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,

în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principală a închisorii și accesorie, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni,

i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, Cod penal,

în temeiul art.88 Cod penal, a dedus reținerea de 24 de ore, din data de 31.I.2012, și arestarea preventivă pe durata 14.II.2012-30.III.2012;

în temeiul art.346, Cod procedură penală, a luat act că partea vătămată R. G.-I. nu s-a constituit parte civilă;

în temeiul art.19 din Legea nr.678/2001, art.118, literele b și e, Cod penal, a luat măsura confiscării speciale de la inculpatul C. M.-C. a sumei de 450 lei, consemnată cu recipisa ., nr._, la CEC Bank – Sucursala A., un iPhone marca Apple, negru, model A 1332 EMC 380A FCCID, împreună cu cartelă S. Cosmote, fără . aparținând autoturismului marca BMW, predată la Inspectoratul de Polițe al Județului Teleorman, în baza dovezii ., nr._ din data de 14.II.2012, autoturismul maca BMW 318i, ., de culoare negru, cu număr de înmatriculare_, volan pe partea dreaptă, proprietatea inculpatului, dobândit prin infracțiunea pentru care a fost condamnat și asupra căruia s-a instituit sechestru asigurator, prin Ordonanța din data de 31.I.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.72/D/P/2011, indisponibilizat prin procesul-verbal din data de 3.II.2012, întocmit de Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Teleorman, menținând sechestrul asigurator asupra acestui autoturism,

în temeiul art.19 din Legea nr.678/2001, art.118, litera e, Cod penal, a dispus confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a sumei de 200 lei, dobândită prin infracțiunea pentru care a fost condamnat,

a ridicat măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca Porsche Boxster 987 KS 12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, aparținând inculpatului D. M.-R., instituit prin ordonanțele din datele de 31.I.2012 și 6.II.2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.72/D/P/2011, indisponibilizat prin procesul-verbal din data de 7.II.2012, întocmit de Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Teleorman;

în temeiul art.191, alin.1 și alin.2, Cod procedură penală, a obligat pe fiecare dintre cei doi inculpați la plata sumei de câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare statului.

Instanța de fond a copiat, întocmai, situația de fapt reținută în Rechizitoriul din data de 23.II.2012, întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, în Dosarul nr.72/D/P/2011, în sensul că a redat inclusiv conținutul unor întregi convorbiri telefonice interceptate în cursul urmăririi penale, fără o minimă intervenție proprie și fără a realiza un minimum de sinteză.

De asemenea, procedând în aceeași manieră, prima instanță nu și-a motivat, în mod propriu, soluția pe care a dispus-o, ci s-a limitat la preluarea din actul de sesizare a probatoriului în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi coinculpați.

Totuși, pe alocuri, printre aceste preluări din actul de sesizare, Curtea constată că instanța de fond a răspuns unor apărări ale inculpaților. Astfel, a prezentat argumentele care i-au format convingerea că transportarea la aeroport a părții vătămate R. G.-I. de către inculpatul D. M.-R. nu a fost efectuată cu autoturismul marca Porsche Boxster 987 KS 12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, aparținând acestui inculpat. Astfel, a arătat că, deși la cercetarea judecătorească s-a susținut faptul că nu inculpatul D. M.-R., aflat, de altfel, în apartamentul martorului L. L.-G., a asigurat deplasarea părții vătămate, a constatat că acest transport a fost efectuat noaptea, în jurul orei 2,00, la începutul lunii noiembrie a anului 2011, că partea vătămată, într-una dintre declarațiile de la urmărirea penală, a arătat că inculpatul D. M.-R. i-a dus la aeroport cu autoturismul său marca Porsche, de culoare maron, în care a stat în brațele inculpatului C. M.-C., situație posibilă pentru un autoturism cu două locuri, iar, într-o altă declarație tot de la urmărirea penală, a afirmat că deplasarea au efectuat-o tot cu inculpatul D. M.-R., dar cu o altă mașină, de culoare alb, la care se adaugă susținerea inculpatului D. M.-R. că autoturismul marca Porsche nu era echipat pentru iarnă, deci nu se putea deplasa pe drumurile publice în acea perioadă a anului, însă este constantă declarația părții vătămate, potrivit căreia deplasarea la aeroport s-a efectuat cu un autoturism condus de inculpatul D. M.-R., aspect care se coroborează cu celelalte declarații ale părților implicate, care confirmă prezența inculpatului D. M.-R., împreună cu inculpatul C. M.-C., în apartamentul în care se aflau partea vătămată și martorul L. L.-G., noaptea, la momentul plecării celor două persoane spre aeroport, pentru Marea Britanie. A arătat că, în acest context probator, apărarea, conform căreia inculpatul D. M.-R. a plecat spre locuința sa, dar venise pentru a-și lua rămas bun de la inculpatul C. M.-C., prietenul său, nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât pentru acest motiv nu era necesar ca inculpatul să-și vadă prietenul la ora 2,00 noaptea și, încă, la locuința martorului L. L.-G., exact la ora plecării spre aeroport. Totodată, a arătat că, din probele administrate, a rezultat că inculpatul D. M.-R. mai utiliza un alt autoturism, marca BMW, de culoare alb. Potrivit declarației sale de la urmărirea penală, din data de 31.I.2012, inculpatul D. M.-R. a arătat că l-a transportat pe inculpatul C. M.-C., cu autoturismul său marca BMW X6, la locuința martorului L. L.-G., de lângă Hotelul Intercontinental, pentru că acesta nu se descurca, ceea ce înseamnă că inculpatul a folosit unul dintre autoturismele sale la transportarea părții vătămate, însă aceasta a distins, cu greu, la ora 2,00 noaptea, caracteristicile autovehiculului.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art.329, alin.1 și alin.2, teza I-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, reținută, prin rechizitoriu, atât în sarcina inculpatului C. M.-C., cât și a inculpatului D. M.-R., constând în îndemnarea și înlesnirea practicării prostituției de către partea vătămată R. G.-I., în luna noiembrie a anului 2011, în perioada cazării sale în hotelurile din orașele Nottingham și Conventry din Marea Britanie, cu aproximativ 30 de bărbați, trăgând foloase de pe urma acesteia, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece actele de îndemnare și de înlesnire a practicării prostituției de către partea vătămată, cu obținerea de bani de pe urma exploatării sexuale a acesteia, au fost realizate de inculpați profitând de situația specială în care se afla partea vătămată, aflată sub autoritatea și constrângerea martorului L. G.-L., care o recrutase, atât pe aceasta, cât și pe părțile vătămate minore Amet L. și D. C.-A., martori în această cauză, în scopul exploatării sexuale. Totodată, a avut în vedere Decizia nr.XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în această situație, sunt întrunite numai elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind încălcată, în mod primordial, libertatea de voință a victimei.

În finalul considerentelor, a făcut referire la solicitarea inculpaților de a se restitui cauza la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

Astfel, a analizat susținerea inculpaților din dezbateri, potrivit căreia actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută, pentru încălcarea dispozițiilor art.221, Cod procedură penală, respectiv nelegalitatea modului de sesizare de către organele de urmărire penală. Ca atare, a constatat că, la urmărirea penală, această cauză a fost disjunsă din Dosarul nr.55/D/P/2011, privind pe inculpații L. L.-G., I. G. și P. C., trimiși în judecată în Dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman, pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, având ca scop comiterea infracțiunilor de trafic de minori și de persoane, precum și de proxenetism, împotriva părților vătămate minore Amet L. și D. C.-A., precum și împotriva aceleiași părți vătămate R. G.-I. din această cauză. A constatat că în cauza respectivă, din care s-a dispus disjungerea, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, întocmindu-se un proces-verbal, și, totodată, a existat plângerea penală formulată de D. F., tatăl părții vătămate minoră D. C.-A., pentru dispariția fiicei sale și tragerea la răspundere a vinovaților, în timp ce în această cauză a constatat că există plângerea penală formulată de partea vătămată R. G.-I., prin care solicită tragerea la răspunderea penală a tuturor celor implicați în traficarea sa, astfel că nu se poate susține inexistența unui act legal de sesizare. Pe de altă parte, a arătat că a fost verificată regularitatea actului de sesizare, când nu au fost ridicate probleme.

Referitor la neefectuarea urmăririi penale de către procuror, în condițiile în care era obligatorie, a arătat că efectuarea unor acte premergătoare, precum audierea de părți vătămate, învinuiți și martori, de către lucrătorii de poliție delegați nu echivalează cu neefectuarea urmăririi penale de către procuror.

Totodată, a constatat că probele obținute în cauza din care s-a dispus disjungerea au fost certificate de procuror și, ca atare, valorificate în mod legal.

De asemenea, a arătat că redarea convorbirilor telefonice respectă condițiile procedural penale, după cum se poate constata din simpla lectură a oricărei note telefonice, toate aflate în volumul II al dosarului de urmărire penală, certificate de procuror și conținând toate elementele prevăzute de art.91/3, alin.2, Cod procedură penală. A mai arătat că, potrivit art.91/6, Cod procedură penală, coroborat cu art.91/3, alin.4, Cod procedură penală, la prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul înfățișează inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile telefonice, având obligația să asigure, la cerere, ascultarea acestora, ori inculpații nu au contestat exactitatea convorbirilor redate în procesele-verbale nici la urmărirea penală și nici la cercetarea judecătorească.

Nu a primit nici susținerea inculpatului D. M.-R., conform căreia, pe timpul urmăririi penale, i-a fost încălcat dreptul său la apărare, întrucât apărătorul său ales a fost înștiințat cu privire la audierea inculpatului și a fost prezent la audierea acestuia.

Referitor la omisiunea de a i se aduce la cunoștință inculpatului D. M.-R. încadrarea juridică completă, prin reținerea dispozițiilor art.41, alin.2, Cod penal și ale art.33, lit.a, Cod penal, a constatat că, potrivit procesului-verbal din data de 17.II.2012, întocmit de procuror, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință, în prezența apărătorului ales, faptele penale și încadrarea juridică, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ca urmare a schimbării încadrării juridice intervenită prin Ordonanța din data de 16.II.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.72/D/P/2011, iar reținerea dispozițiilor concursului de infracțiuni, prevăzut de art.33, lit.a, Cod penal, nu are semnificația unei încadrări juridice diferite.

La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii față de fiecare inculpat în parte, a ținut seama de dispozițiile art.72, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, gradul ridicat de pericol social al faptei penale, persoana inculpatului C. M.-C., care, deși nu a recunoscut fapta penală, nu este cunoscut cu antecedente penale, persoana inculpatului D. M.-R., cu o contribuție redusă, în raport cu celălalt coinculpat, însă determinantă, cu un bun comportament anterior în societate și fără antecedente penale, astfel că a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, conduita pe parcursul judecății, când, fiind liberat sub control judiciar, s-a prezentat la toate termenele de judecată, atitudinea procesuală nesinceră.

Sub aspectul executării, referitor la inculpatul D. M.-R., a apreciat că scopul pedepsei închisorii poate fi atins fără executare în regim de detenție, dispunând suspendarea condiționată.

Pe latură civilă, a constatat că partea vătămată R. G.-I. nu s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, iar declarația sa scrisă din data de 3.V.2012, trimisă prin poștă, depusă la fila 75, volumul I, dosar de fond, prin care se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro, daune morale, este ulterioară citirii actului de sesizare.

În privința măsurii de siguranță a confiscării speciale, a constatat, din probele administrate, că inculpatul C. M.-C. este posesorul autoturismului marca BMW, de culoare negru, cu număr de înmatriculare_, având volanul pe partea dreaptă, pe care l-a cumpărat din Marea Britanie, cu banii obținuți din infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Referitor la transportarea părții vătămate spre aeroport, pentru plecarea în Marea Britanie, există dubii cu privire la autoturismul folosit de inculpatul D. M.-R., respectiv fie autoturismul marca Porsche Boxster 987 KS 12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător, fie autoturismul marca BMW - X6. S-a dovedit, însă, că inculpatul D. M.-R. și-a însușit, personal, suma de 200 lei din banii expediați de inculpatul C. M.-C., proveniți din infracțiunea pentru care inculpații au fost condamnați.

În termen legal, au declarat apel Ministerul Public, precum și inculpații C. M.-C. și D. M.-R., cu toții pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea în scris a apelului astfel cum a fost precizat oral, Ministerul Public a susținut că sentința penală este nelegală, prin greșita încadrare juridică a faptei penale, reținută în sarcina ambilor inculpați, în infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2 din Codul penal, cu toate că ambii inculpați au participat la săvârșirea infracțiunii, astfel că încadrarea juridică corectă este în infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 și alin.2, lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2 din Codul penal, cât și netemeinică, pe de o parte, prin greșita individualizare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului D. M.-R., din punct de vedere al cuantumului și al modalității de executare, în raport cu activitatea infracțională substanțială și determinantă pe care a desfășurat-o, respectiv a intermediat luarea părții vătămate de la martorul L. L.-G. și predarea acesteia către inculpatul C. M.-C., a garantat plata prețului pentru partea vătămată, după cum rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorului D. C.-A., precum și din interceptarea convorbirii telefonice din data de 22.XI.2011, a intermediat plata sumei de 2.000 Euro, efectuată de inculpatul C. M.-C., din care și-a oprit un comision în sumă de 200 lei, a avut o atitudine procesuală nesinceră, la care se adaugă împrejurarea că, după arestarea sa preventivă, prin diferite cunoștințe, a exercitat presiuni asupra părții vătămate, ori, în aceste condiții, nu se poate reține, ca element determinant pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special, împrejurarea că inculpatul D. M.-R. s-a prezentat la toate termenele de judecată, aceasta fiind, de altfel, o obligație, sub sancțiunea revocării liberării provizorii sub control judiciar, iar, pe de altă parte, prin soluția de restituire a autoturismului marca Porsche Boxster către inculpatul D. M.-R., în condițiile în care acest bun a fost folosit de către cei doi inculpați pentru a asigura transportul părții vătămate de la locuința martorului L. L.-G. la Aeroportul Băneasa, așa cum rezultă din probele dosarului, relevante fiind declarațiile constante ale părții vătămate, care a arătat că a fost transportată cu un autoturism care avea două locuri, ori, dintre cele două autoturisme, acest autoturism este singurul cu două locuri, în timp ce existența unor inadvertențe cu privire la culoarea mașinii este justificată atât de împrejurarea că partea vătămată a fost transportată la ora 2,00, prin urmare pe timp de noapte, cât și de timpul scurs de la data faptelor penale, adăugând faptul că declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului D. C.-A., care a confirmat prezența inculpatului D. M.-R. în locuința martorului L. L.-G., pentru a o prelua pe partea vătămată, în vederea transportării acesteia la aeroport.

A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, rejudecând, schimbarea încadrării juridice, cu privire la ambii inculpați, din infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 și alin.2, lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2 din Codul penal, majorarea pedepsei închisorii față de inculpatul D. M.-R., prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, în raport cu lipsa de antecedente penale a acestuia, dar fără a se reține circumstanțe atenuante judiciare, cu executare în regim de detenție, precizând că se impune majorarea cuantumului pedepsei închisorii, spre minimul special, inclusiv față de inculpatul C. M.-C., ca efect al reținerii variantei agravate a comiterii infracțiunii de către două persoane împreună, precum și confiscarea autoturismului marca Porsche Boxster de la inculpatul D. M.-R..

În motivarea orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat C. M.-C. a susținut că a comis infracțiunea de proxenetism, și nu de trafic de persoane, întrucât doar a găzduit-o, pe teritoriul Marii Britanii, pe partea vătămată, care, de altfel, a declarat că l-a mințit, spunându-i că este alegerea acesteia de a practica prostituția, ca urmare a amenințărilor exercitate de martorul L. L.-G., iar individualizarea pedepsei închisorii nu este temeinică, deoarece nu a fost reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, lit.a din Codul penal, privind buna sa conduită anterioară, după cum dovedesc înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, și, de asemenea, nu au fost avute în vedere împrejurările conform cărora era masterand în anul II, beneficiază de mijloace licite de existență, fiind asociat, împreună cu fratele său, la o societate comercială, și nu are antecedente penale.

A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, rejudecând pe fond, aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de legea penală, a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.

În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar caracterizările nr.757 și nr.758, ambele din data de 20.IV.2012, întocmite de Colegiul Național „Unirea” din T.-M., județul Teleorman, diplome pentru activitatea artistică în domeniul teatal, acordate de Colegiul Național „Unirea” din T.-M., județul Teleorman și de Colegiul Tehnic „A. Saligny” din Roșiorii-de-Vede, Încheierea cu număr indescifrabil din data de 9.IV.2008 a Tribunalului Teleorman, din Dosarul nr._/2008, privind înregistrarea S.C. „Silmar Electric” S.R.L., certificat de înregistrare ., nr._, eliberat pe data de 16.IV.2008, de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu privire la S.C. „Silmar Electric” S.R.L., diploma de licență ., nr._, eliberată de Academia de Studii Economice – Facultatea de contabilitate și Informatică de Gestiune, pe data de 30.XI.2009.

În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat D. M. R. a susținut că sentința penală este nelegală, întrucât:

- în cursul urmăririi penale, deși urmărirea penală trebuia efectuată de procuror, care avea posibilitatea delegării, toate actele de urmărire penală din această cauză au fost efectuate de organul de poliție judiciară, fără a fi verificate și cenzurate de procuror, astfel că a solicitat înlăturarea acestor probe obținute în mod nelegal. A mai arătat că, în fața instanței de fond, a invocat lipsa actului de sesizare a Ministrului Public privind începerea urmăririi penale, avându-se în vedere faptul că în dispoziția de disjungere din Dosarul nr.55/P/2011 nu este menționat numele său și, totodată, nu există un proces-verbal de sesizare din oficiu și nici o ordonanță de extindere, ceea ce înseamnă că întreaga urmărire penală a fost efectuată fără a exista o sesizare legală a Ministerului Public, solicitând înlăturarea probelor administrate în acest mod, deoarece în această fază procesuală a apelului nu mai poate solicita restituirea cauzei la același parchet, pentru refacerea urmăririi penale. A mai susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, inclusiv prin faptul că, la data de 15.II.2011, deși apărătorul său ales a solicitat, printr-o cerere adresată procurorului, să participe la toate actele de urmărire penală, pe data de 17.II.2012 a fost audiat martorul L. L.-G., fără ca apărătorul ales să fi fost încunoștințat, și, de asemenea, deși în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu se rețin dispozițiile art.41, alin.2, Cod penal, în rechizitoriu se reține această agravantă, fără a i se aduce la cunoștință că s-a schimbat calificarea juridică;

- cercetarea judecătorească este deficitară, fiind efectuată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului penal, și anume principiul nemijlocirii, principiul contradictorialității și principiul egalității armelor. Astfel, referitor la încălcarea principiului nemijlocirii, a arătat că i-a fost respinsă cererea de a fi adusă partea vătămată cu mandat de aducere, pentru lămurirea inadvertențelor, iar Ministerul Public a susținut că aceasta se află inclusă într-un program de ocrotire, astfel că nu a fost audiată nici măcar de procuror, fiind condamnat doar în baza declarației părții vătămate dată în fața organului de cercetare penală. A arătat că nu i s-a dat posibilitatea de a adresa întrebări părții vătămate, încălcându-se, astfel, inclusiv principiul contradictorialități. A solicitat să se observe faptul că în volumul I al dosarului de urmărire penală există o declarație a părții vătămate dintr-un alt dosar, în care precizează că nu a participat la discuții. Totodată, a susținut că instanța de fond nu putea avea în vedere declarațiile de la urmărirea penală ale martorului D. C.-A., atâta timp cât au fost încălcate dispozițiile art.327, alin.3, Cod procedură penală și dispozițiile art.329, Cod procedură penală, prin faptul că nu s-a pus în discuția părților imposibilitatea ascultării acestuia ori renunțarea la audierea sa și citirea declarațiilor de la urmărirea penală, precizând faptul că, asemenea părții vătămate, acest martor a fost audiat doar de către organul de poliție judiciară. Ori, nu se poate pronunța o soluție de condamnare doar pe baza declarațiilor părții vătămate și ale martorului D. C.-A., în condițiile în care aceste declarații nu au fost cenzurate de procuror și de instanța de judecată. A susținut că instanța de fond nu a efectuat o analiză comparativă a probatoriului în ansamblul său, în condițiile în care există numeroase contradicții, inclusiv între declarațiile date de partea vătămată. În ceea ce privește transferul părții vătămate, arată că partea vătămată nu a fost sub autoritatea sa, nu a negociat cu martorul L. L.-G. un eventual transfer al acesteia și nici nu s-a ocupat de călătoria părții vătămate într-o altă țară. Referitor la convorbirile telefonice de care instanța de fond s-a folosit în motivarea soluției de condamnare, a arătat că a precizat în detaliu, în declarațiile pe care le-a dat, că martorul L. L.-G. avea de vânzare mai multe produse electronice și că exista o înțelegere între aceștia cu privire la vânzarea produselor respective. A învederat faptul că, după cum, de altfel, a declarat, l-a împrumutat pe martorul L. L.-G. cu suma de 200 lei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor L. L.-G. și Amet L.. A mai susținut că autorizațiile de interceptare ale convorbirilor telefonice, aflate la filele 132-136, volumul I, dosar de urmărire penală, au fost date în baza unei încheieri, fără participarea procurorului, încălcându-se, în acest mod, prevederile art.315 și art.305, Cod procedură penală, motiv pentru care a solicitat să se constate că această măsură a autorizării interceptărilor dispusă de judecător este lovită de nulitate absolută, conform art.197, alin.2, Cod procedură penală și, pe cale de consecință, toate interceptările telefonice efectuate în baza autorizațiilor respective nu sunt mijloace de probă administrate în mod legal, ceea ce înseamnă, potrivit art.64, alin.2, Cod procedură penală, că nu pot fi folosite în procesul penal. Tot în privința acestor interceptări telefonice, a solicitat să se constate că au fost efectuate în faza actelor premergătoare, ori aceste mijloace de probă nu puteau fi administrate în cadrul actelor premergătoare, în acest sens fiind Decizia nr.962/2009 a Curții Constituționale, ori singurul mijloc de probă în cadrul actelor premergătoare este procesul-verbal încheiat de către organul de cercetare penală, care în acest dosar nu există. A solicitat ca declarația martorului L. L.-G. să fie privită cu circumspecție, în raport cu poziția procesuală a acestuia din primul dosar și analizată în contextul tuturor celorlalte mijloace de probă din această cauză, iar, în ceea ce privește apărările sale, sunt relevante declarațiile martorilor S. B., Zarafu C. și G. C.-M.. A arătat că, având în vedere toate aceste argumente, i-a fost încălcat principiul prezumției de nevinovăție, întrucât nu există probe certe de vinovăție.

A solicitat achitarea sa, în temeiul art.11, alin.2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, lit.c, Cod de procedură penală, cu înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 200 lei, întrucât nu a fost primită ca rezultat al unei infracțiuni

Referitor la cererea de ridicare a controlului judiciar, a arătat că, avându-se în vedere faptul că cele două modalități ale liberării provizorii, sub control judiciar și pe cauțiune, se diferențiază, în esență, numai prin caracterul garanție, care este personală în cazul liberării sub control judiciar și, cu precădere, pecuniară, în cazul liberării pe cauțiune, dispozițiile art.160/5, alin. ultim, Cod procedură penală sunt aplicabile inclusiv în cazul liberării provizorii sub control judiciar, pentru identitate de rațiune. Atâta timp cât arestarea preventivă a inculpatului se revocă în cazul în care se pronunță o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, cu atât mai mult în cazul liberării provizorii se dispune încetarea acestei măsuri provizorii și se ridică controlul judiciar în totalitate. Pe de altă parte, a arătat că nu se mai impune menținerea controlului judiciar, avându-se în vedere că toate probele au fost administrate, iar procesul penal se află în faza apelului.

În dovedire, a propus, fiindu-i admisă, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le-a atașat motivelor scrise apel, respectiv foaia matricolă pentru clasele IX-XII de la Liceul Teoretic „M. P.” din T.-M., județul Teleorman, diploma de bacalaureat ., nr._, emisă de Liceul Teoretic „M. Peda” din T.-M., județul Teleorman, pe data de 11.VII.2011, lista candidaților admiși - licența 2011 la Academia de Studii Economice din București – Facultatea de Marketing, adeverința nr._/23.X.2012 eliberată de Academia de Studii Economice din București – Facultatea Marketing, caracterizarea nr.1.345/26.III.2012, întocmită de Liceul Teoretic „M. Peda” din T.-M., județul Teleorman, caracterizare din data de 9.XI.2012 din partea prodecanului Facultății de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice, București, caracterizarea nr.9.729/26.III.2012 din partea Consiliului local al municipiului T.-M., județul Teleorman – Serviciul public de asistență socială.

Pe data de 10.IV.2013 au sosit la dosar, prin Serviciul „Registratură”, precizări formulate de către intimatul-parte vătămată, conform cărora se află în imposibilitate de a se prezenta, inculpatul C. M.-C. nu i-a cauzat nici un rău, ci, dimpotrivă, s-a purtat bine și a trimis-o acasă, și nu are nici un fel de pretenție civilă (filele 65 și 66, dosar de apel).

La termenul de judecată din data de 29.IV.2013, Curtea a procedat la audierea apelanților-intimați-inculpați C. M.-C. (fila 117, dosar apel) și D. M.-R. (fila 118, dosar apel), ale căror declarații au fost consemnate, semnate și atașate la dosar.

La același termen de judecată, din data de 29.IV.2013, Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea formei continuate a infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina ambilor inculpați, întrucât a fost comisă față de o singură parte vătămată.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază că toate apelurile sunt fondate.

Întrucât instanța de fond nu a reținut, în mod propriu, situația de fapt, în urma readministrării probelor de la urmărirea penală și administrării probatoriului propus de inculpați, Curtea, având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului, se substituie primei instanțe și constată că, prin Rechizitoriul din data de 21.XII.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.55/D/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

- L. L.-G., zis „G.” sau „G. Mondialu’”, pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctele 9 și 12 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37, litera b, Cod penal, de trafic de persoane, prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, împotriva părții vătămate Amet L., de trafic de persoane, prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, împotriva părții vătămate R. G.-I., de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, împotriva părții vătămate Amet L., de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, împotriva părții vătămate D. A.-C., de proxenetism, prev. de art.329, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, de proxenetism, prev. de art.329, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal,

- I. G., zis „G.”, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctele 9 și 12 din Legea nr.39/2003, de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, asupra părții vătămate Amet L., de proxenetism, prev. de art.329, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și

- P. C., zis „O.’”, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctele 9 și 12 din Legea nr.39/2003, de trafic de persoane, prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, împotriva părții vătămate R. G.-I., de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, asupra părții vătămate Amet L., de trafic de minori, prev. de art.13, alin.1, alin.2 și alin.3, teza a II-a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, împotriva părții vătămate D. A.-C., și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal,

iar, în temeiul art.38, Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor penale, printre alții, față de făptuitorul C. M.-C..

S-a reținut în sarcina inculpatului L. L.-G. că, în calitate de inițiator și de coordonator al grupului infracțional organizat, în vederea exploatării sexuale de fete majore și minore, în perioada primăvara anului 2010 – sfârșitul lunii noiembrie a anului 2011, a racolat-o, alături de părțile vătămate minore Amet L. și D. C.-A., pe partea vătămată majoră R. G.-I., pe care a obligat-o să se prostitueze, apoi a transferat-o în scopul exploatării sexuale, în timp ce în sarcina inculpatului P. C., care a aderat la grupul infracțional organizat, s-a reținut că, în luna noiembrie a anului 2011, a găzduit-o pe partea vătămată majoră și a transportat-o la locurile destinate prestării serviciilor sexuale.

Continuându-se cercetările penale în Dosarul nr.72/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, s-a stabilit că inculpatul D. M.-R., în cursul lunii noiembrie a anului 2011, a intermediat și garantat vânzarea, cu suma de 2.000 euro, din care a plătit, în două tranșe, în echivalentul în lei, suma de 1.000 euro, a părții vătămate majoră R. G.-I. de la martorul L. L.-G., sub autoritatea și constrângerea căruia aceasta se afla, către inculpatul C. M.-C., zis „M.”, apoi, într-o noapte, în jurul orei 2,00, i-a transportat, cu autoturismul personal marca Porsche Boxster 987 KS12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, din apartamentul martorului L. L.-G., situat într-un . „Intercontinental” din municipiul București, în care se mai afla martorul D. C.-A., la Aeroportul Băneasa, pe partea vătămată și pe inculpatul C. M.-C., care au plecat, având biletele de avion cumpărate de inculpatul C. M.-C., în Marea Britanie, unde s-au cazat în hoteluri din orașele Nottingham și Coventry, locații în care partea vătămată, timp de aproximativ o săptămână, a întreținut relații sexuale normale și orale, cu aproximativ 30 de bărbați, cu tarife în sumă de 50 lire sterline pentru o durată de 30 minute și în sumă de 90 lire sterline pentru o oră, încasate de inculpatul C. M.-C., din care i-a trimis inculpatului D. M.-R. bani pentru plata prețului părții vătămate către martorul L. L.-G., inculpatul D. M.-R. oprindu-și suma de 400 lei, comisionul său. La sfârșitul lunii noiembrie a anului 2011, inculpatul C. M.-C. a fost sunat la telefonul mobil de martorul D. F., tatăl minorei D. C.-A., care i-a spus că martorul L. L.-G. a fost arestat preventiv și că fiica sa este acasă, solicitându-i să o trimită în țară pe partea vătămată R. G.-I., astfel că, în ziua următoare, inculpatul C. M.-C. a cumpărat bilet de avion pentru partea vătămată și i-a permis acesteia să se întoarcă în România.

În ceea ce privește comiterea de către organele de urmărire penale a unor serii întregi de nelegalități, invocată de apelantul-inculpat D. M.-R., Curtea constată că există o sesizare legală a organelor de urmărire penală, că toate actele de urmărire penală au fost întocmite în condiții de legalitate, iar probele au fost culese cu respectarea dispozițiilor procedural penale.

Din actele aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă că sesizarea organelor de poliție a fost făcută de către martorul D. F., tatăl părții vătămate minoră D. C.-A., care a înștiințat organele judiciare cu privire la dispariția fiicei sale, găsită, ulterior, ca victimă a traficului de persoane. Pe parcursul cercetării și urmăririi penale, au fost descoperite fapte și persoane noi, printre care părțile din această cauză. Ca atare, inițial, partea vătămată R. G.-I. a fost audiată ca martor în Dosarul nr.55/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.55/D/P/2011, din care a fost disjunsă această cauză, când, prin declarațiile sale, a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de traficarea sa (filele 182-190, volumul I, dosar de urmărire penală). Tocmai de aceea, având în vedere probatoriul administrat în dosarul anterior, prin Rezoluția din data de 4.I.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din dosarul nou format, cu nr.72/D/P/2011, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții C. M.-C., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, și D. M.-R., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de complicitate la proxenetism, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.329, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal. Apoi, prin ordonanțele din data de 31.I.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților C. M.-C., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33,litera a, Cod penal, și D. M.-R., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de complicitate la proxenetism, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.329, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33,litera a, Cod penal, iar, prin Ordonanța din data de 16.II.2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale comise de inculpatul D. M.-R. din infracțiunile de complicitate la trafic de persoane, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de complicitate la proxenetism, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.329, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33,litera a, Cod penal, în infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1 și alin.2, teza a I-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, după care, prin rechizitoriu, s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi inculpați, fiecare pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, și de proxenetism, prev. de art.329, alin.1 și alin.2, teza a I-a, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal. În plus, Curtea constată faptul că atât pentru infracțiunea de trafic de persoane, cât și pentru infracțiunea de proxenetism organele judiciare se pot sesiza din oficiu. Prin urmare, nu era necesar ca în soluția de disjungere dispusă prin rechizitoriul anterior să fie menționată, în mod expres, identitatea inculpatului D. M.-R., atâta timp cât activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat s-a conturat în noul dosar penal care a fost format și-n care, de altfel, s-a dispus începerea urmăriri penale împotriva acestuia.

În același timp, probele culese în dosarul anterior au fost valorificate în noua cauză penală. Curtea are în vedere, cu preponderență, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, contestate pe motive de nelegalitate de același apelant-inculpat D. M.-R., care a solicitat înlăturarea acestora, pe motiv că judecătorul a soluționat propunerile de autorizare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice în lipsa procurorului de ședință. Însă, după cum prevăd, în mod clar și neechivoc, dispozițiile art.91/1, alin.3, Cod procedură penală, propunerea se judecă în Camera de Consiliu, iar autorizația de interceptare și înregistrare se emite pentru o perioadă de până la 30 zile, fără nici o referire la obligativitatea prezenței procurorului. Sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art.197, alin.2, teza a II-a, Cod procedură penală, invocată de apelantul-inculpat, intervine doar în situația în care participarea procurorului este obligatorie, iar participarea procurorului este obligatorie atunci când este prevăzută, în mod expres, de normele procedurale. În aceste condiții, susținerea apelantului-inculpat, care, de altfel, nu a indicat nici un temei de drept pentru această pretenție, constituie o pură speculație și o adăugare la lege. Mai constată Curtea că, prin încheierea de ședință nr.112 I din Camera de Consiliu din data de 2.XI.2011, din Dosarul nr._, Tribunalul Teleorman a autorizat interceptarea și înregistrarea unor convorbiri telefonice, precum și localizarea terminalelor telefonice de la care convorbirile telefonice sunt efectuate, pe o perioadă de 30 zile, respectiv 3.XI.2011-2.XII.2011, inclusiv (filele 132-136, volumul I, dosar de urmărire penală). Ca atare, au fost interceptate și redate o . convorbiri telefonice purtate, în perioada 18.XI.2011-25.XI.2011, de inculpatul L. L.-G. din cauza anterioară, pentru care a fost emisă autorizație de interceptare, cu inculpații D. M.-R. și C. M.-C. din această cauză. Aceste discuții telefonice au fost redate în procesele-verbale aflate în volumul II al dosarului de urmărire penală, toate certificate pentru autenticitate de procuror, în respectarea dispozițiilor art.91/3, alin.2, teza a I-a, Cod procedură penală, după cum, de altfel, se poate constata. Curtea constată că toate aceste dovezi, obținute prin îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de procedura penală, au fost legal valorificate în această cauză, prin respectarea dispozițiilor art.91/2, alin.5, Cod procedură penală, conform cărora convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală, dacă din cuprinsul acestora rezult date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art.91/1, alin.1, și alin.2, Cod procedură penală, printre care se află infracțiunea de trafic de persoane. Ca atare, având în vedere toate aceste evidențe, precum și dispozițiile legale extrem de clare, Curtea constată că apelantul-inculpat D. M.-R. a folosit această apărare, privind nelegalitatea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, pentru care a prezentat argumente lipsite de suport real și normativ, doar pentru a înlătura probe concludente, al căror conținut este, în mod evident, în defavoarea sa, astfel că nemulțumirea sa se îndreaptă, mai curând, față de valoarea probatorie a acestor dovezi, prin conținutul acestora, decât împotriva modului în care organele judiciare au cules aceste probe. Nici susținerea, conform căreia toate aceste procese-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în faza actelor premergătoare trebuiau consemnate într-un proces-verbal, singurul care are valoare probatorie, nu poate fi avută în vedere, întrucât, în această cauză, nu au existat acte premergătoare, în sensul prevăzut de art.224, alin.1, Cod procedură penală, ci au fost valorificate probe obținute în mod legal într-o altă cauză, în baza normelor procedurale care reglementează această posibilitate.

A mai susținut același apelant-inculpat D. M.-R., tot ca o deficiență a urmăririi penale, faptul că actele de urmărire penală au fost efectuate nu de către procuror, așa cum se prevede, ci de către organele de cercetare penală. Curtea, având în vedere întreg conținutul volumului III al dosarului de urmărire penală, care cuprinde toate actele efectuate în această cauză, constată că procurorul a îndeplinit, potrivit procedurii penale, marea majoritate a actelor de urmărire penală, respectiv a procedat la începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, la audierea învinuiților și, apoi, inculpaților, precum și a martorului L. L.-G., a dispus reținerea inculpaților, a întocmit referatul cu propunerea de arestare preventivă a inculpaților, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale față de inculpatul D. M.-R., a luat măsuri asigurătorii, a soluționat plângeri și cereri formulate de inculpați, a prezentat inculpaților materialul de urmărire penală, în timp ce organele de cercetare penală au procedat la ascultarea unora dintre martori. Însă, audierea unor martori de către organul de cercetare penală nu înseamnă că urmărirea penală nu este validă, așa cum, în mod nefiresc, a susținut apelantul-inculpat, care a pierdut din vedere dispozițiile art.219, Cod procedură penală, potrivit cărora procurorul poate să dea dispoziții cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

S-a susținut de către același apelant-inculpat că i-a fost încălcat dreptul său la apărare. Tot din actele aflate în volumul III al dosarului de urmărire penală, rezultă că inculpatul D. M.-R. a fost audiat, începând cu data de 31.I.2012, când a dat prima sa declarație în calitate de învinuit, de fiecare dată numai în prezența apărătorului său ales H. Lușu-V., cu împuternicirea avocațială ., nr._ din data de 31.I.2012, emisă de Baroul Teleorman, depusă la fila 123, volumul III, dosar de urmărire penală). Audierea de către procuror, pe data de 17.II.2012, a martorului L. L.-G., în lipsa apărătorului ales al inculpatului, nu înseamnă că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât faza de urmărire penală nu este guvernată de principiul contradictorialității, cum este faza cercetării judecătorești, astfel că organele de urmărire penală pot administra anumite probe în lipsa inculpatului, căruia, la finalul urmăririi penale, i se prezintă întreg materialul probator strâns în această etapă procesuală. Ca atare, în această cauză, procurorul, în mod corect și-n condiții de securitate a probei, prin folosirea unei modalități specifice de interogare, în vederea aflării adevărului, a procedat la ascultarea unui martor important, cu privire la care inculpatul putea solicita, ulterior, confruntarea. Din aceste rațiuni juridice și practice, prezența apărării inculpatului la audierea martorului nu era obligatorie, după cum aceasta a înțeles.

Totodată, împrejurarea că în rechizitoriu au fost reținute forma continuată a infracțiunii de trafic de persoane și dispoziția privind concursul de infracțiuni, care, de altfel, era evidentă, câtă vreme în sarcina inculpatului au fost reținute două infracțiuni de sine-stătătoare, nu înseamnă că i-a fost încălcat același drept la apărare. Totodată, așa cum a explicat instanța de fond, inculpatul avea posibilitatea să ridice această problemă la discutarea regularității actului de sesizare, care a avut loc la termenul de judecată din data de 15.V.2012. În plus, orice instanță de judecată este sesizată cu faptele penale, și nu cu încadrarea juridică a acestora, care poate fi pusă oricând în discuție, atât în fond, cât și în căile de atac.

În ceea ce privește faza cercetării judecătorești, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a dispus citarea simplă a părții vătămate, care, de altfel, a fost prezentă la primul termen de judecată, din data de 13.III.2012, când, fiind pusă în discuție regularitatea actului de sesizare, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, pentru a fi asistată juridic de un apărător ales, însă, ulterior, nu s-a mai prezentat. Așa cum legea procesual penală garantează inculpatului o . drepturi și libertăți, inclusiv dreptul de a nu se prezenta în fața organelor judiciare, partea vătămată poate opta între a se prezenta sau a lipsi de la procesul penal. Acest drept este firesc și cu atât mai justificat în cazul infracțiunilor cu efect traumatizat asupra părții vătămate, care nu poate fi expusă situației de a sta, chiar în prezența organelor judiciare, în apropierea unui inculpat față de care simte teamă. În acest caz, Ministerul Public, care, printre alte atribuții, are rolul de a apăra drepturile și libertățile tuturor persoanelor, a depus, la termenul de judecată din data de 11.XI.2012, un set de înscrisuri din care rezultă atât vulnerabilitatea părții vătămate, cât, mai ales, presiunile și încercările de intimidare și de influențare a declarațiilor exercitate asupra acesteia de către cei doi inculpați, prin persoane interpuse, printre care M. P.-D., trimis de inculpatul D. M.-R. (filele 179-195, volumul I, dosar de fond). În aceste condiții, în mod temeinic, judecătorul fondului nu a dispus citarea cu mandat de aducere a unei asemenea părți vulnerabile, a cărei declarație ar fi fost, de altfel, alterată de sentimentul de spaimă și de constrângere morală în prezența inculpaților care au traficat-o, gândindu-se că, la un moment dat, în viitor, va rămâne lipsită de protecția legii. Ori, declarația unei persoane care a suferit o vătămare, audiată în asemenea condiții, nu are nici un fel de valoare juridică, întrucât scopul oricărui procesul penal constă în stabilirea adevărului, și nu în desfășurarea formală a unei proceduri, indiferent de consecințe. În plus, potrivit art.75, Cod procedură penală, declarațiile părții vătămate au valoare probatorie numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Tot formală este observația apelantului-inculpat D. M.-R., potrivit căreia instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art.327, alin.3, Cod procedură penală, în situația imposibilității ascultării unui martor de la urmărirea penală, sau a disp. art.329, Cod procedură penală, referitoare la renunțarea la martori. Omisiunea aplicării acestor dispoziții de către instanța de fond, la sfârșitul cercetării judecătorești și înainte de pășirea în dezbateri, nu le-a adus inculpaților nici un fel de vătămare.

Pe fond, Curtea constată că față de ambii inculpați există probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de aceștia. Tocmai de aceea, Curtea constată că apelantului-inculpat D. M.-R. nu i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție, atâta timp cât probele administrate de acesta nu au avut puterea de a răsturna materialul probator administrat și readministrat de către organele judiciare împotriva sa.

Astfel, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D. M.-R. rezultă, în mod indubitabil, din probele culese în această cauză, care se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice efectuate în dosarul penal anterior, din care a fost disjunsă această cauză penală.

Din declarațiile martorului Amet L., rezultă împrejurarea importantă a existenței unei relații de prietenie între martorul L. L.-G., inculpat în cauza penală anterioară, și inculpatul din această cauză D. M.-R., care folosea un autoturism marca Porsche și-l ajuta cu bani pe martor (filele 28-33, volumul III, dosar de urmărire penală, filele 9 și 10, volumul I, dosar de fond). Martorul D. C.-A. a declarat că, împreună cu partea vătămată, erau obligate la prostituție de către martorul L. L.-G., care le-a transportat și cazat în diferite locații, inclusiv, pe la începutul lunii noiembrie a anului 2011, într-un apartament de . Bucureștiului, de unde, într-o seară, martorul i-a telefonat inculpatului D. M.-R., pentru a-i propune să vină să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, eventual să mai aducă clienți, și pentru a-l împrumuta cu bani, însă inculpatul D. M.-R., care i-a adus bani, nu a mai rămas, după care martorul L. L.-G. i-a spus părții vătămate că o va vinde, învățând-o să spună că s-a prostituat, de bună-voie, pentru clanul interlopilor „Butoane” și că dorește să plece în Marea Britanie, iar în zilele următoare, martorul L. L.-G. i-a dat telefon de mai multe ori inculpatului D. M.-R., insistând să-l aducă pe inculpatul C. M.-C., aceștia doi sosind pe data de 19.XI.2011, când toți trei au discutat condițiile vânzării părții vătămate, pentru care martorul L. L.-G. a solicitat suma de 2.000 Euro, inculpatul C. M.-C. a spus că-i va lăsa inculpatului D. M.-R. suma de 500 euro, pentru a i-o înmâna în momentul în care acesta și cu partea vătămată vor urca în avion, urmând ca, săptămânal, din banii strânși de pe urma prostituției părții vătămate, să-i trimită suma de 500 euro, însă martorul L. L.-G. a spus că nu are încredere, moment în care a intervenit inculpatul D. M.-R., care a afirmat că garantează pentru inculpatul C. M.-C., prietenul său, apoi, pe data de 20.XI.2011, inculpatul C. M.-C., aflat la o agenție pentru bilete de avion, i-a solicitat, prin telefon, martorului L. L.-G. datele personale ale părții vătămate de pe cartea de identitate a acesteia, care se afla, în permanență, la acest martor, pentru ca pe data de 20.XI.2011, seara, cei doi inculpați să vină să o ia pe partea vătămată și-n dimineața următoare inculpatul D. M.-R. a venit și i-a remis martorului L. L.-G. suma de 500 Euro, așa cum fusese înțelegerea (filele 41-48, volumul III, dosar de urmărire penală). Martorul D. C., audiat în ambele dosare penale, a confirmat, în mod constant, prezența celor două fete care se prostituau în apartamentul de la etajul VII al blocului Dalles din București și la care a constatat un comportament rezervat, precum și dispariția, la un moment dat, a părții vătămate, cu privire la care martorul L. L.-G. i-a spus că a trimis-o în Marea Britanie cu inculpatul C. M.-C. și că așteptă niște bani de la inculpatul D. M.-R. (filele 193-197, volumul I, dosar de urmărire penală, filele 60-62, volumul III, dosar de urmărire penală, fila 161, volumul I, dosar de fond). Împrejurarea că martorul D. C.-A. și partea vătămată se aflau sub autoritatea și constrângerea martorului L. L.-G. se probează inclusiv prin declarația martorului R. C., care a arătat că cele două fete aveau un comportament reținut și era ceva în neregulă cu ele (filele 75 și 76 volumul III, dosar de urmărire penală).

Totodată, afirmațiile martorului direct D. C.-A. se coroborează nu numai cu declarațiile părții vătămate (filele 49-59, volumul III, dosar de urmărire penală) și ale martorilor L. L.-G. și D. F., dar și cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice. Martorul L. L.-G. a recunoscut, întocmai și în mod constant la urmărirea penală, modalitatea în care, prin intermediul inculpatului D. M.-R., a vândut-o pe partea vătămată inculpatului C. M.-C., precum și împrejurarea că cei doi inculpați au transportat-o pe partea vătămată la aeroport, pentru plecarea în Marea Britanie, iar, la cercetarea judecătorească a dat o declarație ușor nuanțată, arătând că nu a vândut-o pe partea vătămată, ci aceasta a dorit să plece, de bună-voie, cu inculpatul C. M.-C., care i-a trimis din Marea Britanie suma de 500 de euro inculpatului D. M.-R., pentru că actul său de identitate se afla la acest inculpat, iar inculpatul D. M.-R., care avea asupra sa suma de 1.700 lei noi, echivalentul sumei de 500 euro, i-a remis suma de 1.300 lei noi, oprindu-și pentru sine suma de 400 lei, datoria sa către acesta (filele 201-209, volumul III, dosar de urmărire penală, filele 137 și 138, volumul I, dosar de fond). Sinceritatea martorului direct D. C.-A. se mai confirmă prin declarația martorului D. F., care a arătat că fiica sa, D. C.-A., i-a povestit despre modul și condițiile în care a fost vândută partea vătămată (filele 66 și 67, volumul III, dosar de urmărire penală, fila 136, volumul I, dosar de fond). Deosebit de relevante sunt discuțiile purtate prin telefon de către martorul L. L.-G. cu fiecare dintre cei doi inculpați, care dovedesc nu numai cronologia, astfel cum a fost înfățișată de martorul direct D. C.-A., cât, îndeosebi, activitatea infracțională explicită a inculpaților. Din nota, aflată la filele 34-36, volumul II, dosar de urmărire penală, rezultă că, pe data de 18.XI.2011, între martorul L. L.-G. și inculpatul D. M.-R. are loc o convorbire telefonică, din care reiese atitudinea insistentă a martorului pe lângă inculpatul D. M.-R., care se interesează de vârsta părții vătămate, de a-i aduce clienți și bani, pentru că moare de foame până la plecarea în țările calde, apoi, după câteva minute, același inculpat și același martor discută, din nou, la telefon, cu privire la faptul că inculpatul este pregătit să vină cu celălalt coinculpat, pentru a discuta, însă martorul dovedește o rezervă (filele 41-43, volumul II, dosar de urmărire penală), astfel că, pe aceeași dată de 18.XI.2011, mai târziu, inculpatul D. M.-R. îi transmite martorului L. L.-G. un mesaj tip SMS, prin care arată că ar fi bine să se vadă cât mai curând cu omul care pleacă spre țările calde, pentru a pune la punct detaliile și ca acesta să o vadă pe fată, sfătuindu-l pe martor că o întâlnire cât mai grabnică este în favoarea acestuia, pentru a pune mai repede mâna pe bani (fila 48, volumul II, dosar de urmărire penală). Pe data de 19.XI.2011, la ora 13,55, inculpatul D. M.-R. îi telefonează martorului L. L.-G., spunându-i că vine cu „M.”, porecla inculpatului C. M.-C., ca să vadă fata, care trebuia să se aranjeze puțin (filele 61-64, volumul II, dosar de urmărire penală). Pe data de 20.XI.2011, inculpatul C. M.-C. îi telefonează martorului L. L.-G., căruia îi solicită datele personale ale părții vătămate, pentru a cumpăra biletele pentru avion (filele 70-74, volumul II, dosar de urmărire penală). Mai departe, calitatea de garant a inculpatului D. M.-R. rezultă, în mod clar, din conținutul celor două convorbiri telefonice din data de 22.11.2011, în care inculpatul îi spune martorului L. L.-G. că banii trec prin mâna sa și că, în situația în care coinculpatul nu va trimite suma de 500 euro până la sfârșitul lunii, îi va da din banii proprii, urmând ca, apoi, să se socotească cu inculpatul C. M.-C., pentru care a garantat (filele 147-155, volumul II, dosar de urmărire penală). Împrejurarea că inculpatul C. M.-C., aflat în Marea Britanie, urma să trimită banii, strânși din prostituția practicată de partea vătămată, către inculpatul D. M.-R., care, la rândul său, urma să-i remită martorului L. L.-G., ca preț al vânzării părții vătămate, rezultă din discuțiile telefonice purtate, pe data de 25.XI.2011, între martorul L. L.-G. și inculpatul D. M.-R., care cunoștea faptul că inculpatul C. M.-C. urma să-i expedieze banii duminică dimineața (filele 136-139, volumul II, dosar de urmărire penală).

Toate aceste probe coroborate dovedesc, în mod neechivoc, vinovăția inculpatului D. M.-R.. Curtea constată că declarațiile martorilor pe situația de fapt G. C.-M. (fila 130, volumul II, dosar de fond) și Zarafu C., angajat la societatea comercială deținută de tatăl inculpatului D. M.-R. (fila 131, volumul II, dosar de fond), încuviințați acestui inculpat, care se referă, cu precădere, la autoturismul folosit de inculpat la transportarea părții vătămate, nu sunt în măsură să răstoarne probatoriul administrat și readministrat de organele judiciare.

Cât privește încadrarea juridică a faptei penale comisă de fiecare dintre cei doi inculpați, Curtea apreciază că instanța de fond, în mod nelegal, nu a avut în vedere varianta agravată a comiterii infracțiunii de către două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art.12, alin.2, litera a din Legea nr.678/2001, întrucât, deși fiecare dintre cei doi inculpați a săvârșit acte diferite și succesive în timp, respectiv inculpatul D. M.-R. a intermediat vânzarea părții vătămate și a garantat această tranzacție, apoi i-a transportat pe partea vătămată și pe coinculpat la aeroport, în timp ce inculpatul C. M.-C. a transportat-o, transferat-o și cazat-o pe partea vătămată în Marea Britanie, toată activitatea infracțională coroborată a inculpaților a avut ca rezultat trecerea oneroasă a părții vătămate de sub autoritatea martorului L. L.-G. sub puterea inculpatului C. M.-C., care a transportat-o și cazat-o într-o altă țară, pentru a obține beneficii materiale de pe urma activității de prostituție desfășurată de aceasta.

Din aceeași rațiune juridică, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de persoane, care este atrasă de numărul persoanelor traficate, și nu de numărul modalităților normative reținute în sarcina unui inculpat. Traficarea unei persoane presupune realizarea uneia sau mai multora dintre modalitățile normative alternative enumerate la art.12, alin.1 din legea nr.678/2001. Împrejurarea că fiecare dintre cei doi inculpați a realizat mai multe dintre actele alternative față de aceeași parte vătămată nu înseamnă că a comis mai multe acte materiale distincte, ci a realizat o unică traficare a părții vătămate respective, prin modalități diferite și alternative.

Tot referitor la încadrarea juridică a faptei penale, contestată de apelantul-inculpat C. M.-C., care a susținut că fapta penală e care a comis-o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, și nu de trafic de persoane, Curtea apreciază că modalitatea oneroasă în care partea vătămată a fost trecută de sub constrângerea evidentă a martorului L. L.-G. sub autoritatea inculpatului C. M.-C. exclude posibilitatea practicării, de bună-voie, a prostituției de către partea vătămată. Așadar, indiferent de ceea ce i-a spus partea vătămată, la solicitarea fostului său stăpân, inculpatului C. M.-C., noua sa autoritate, această translație de proprietate asupra unei ființe umane, în scopul de a o exploata sexual constituie infracțiunea de trafic de persoane.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei închisorii aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați, Curtea, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, reține limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, cuprinse între 5 ani închisoare și 15 ani, cu interzicerea unor drepturi, gradul ridicat de pericol social al unei asemenea fapte penale, care reprezintă, de fapt, sclavia modernă, persoana inculpatului C. M.-C., în vârstă de 23 de ani, este absolvent, cu media 8,16, al Academiei de Studii Economice din București – Facultatea de contabilitate și Informatică de gestiune, după cum atestă diploma de licență ., nr._, eliberată pe data de 30.XI.2009 (fila 127, dosar de apel), și-a înființat, încă din timpul studenției, o societate comercială, potrivit Încheierii cu număr indescifrabil din data de 9.IV.2008 a Tribunalului Teleorman, din Dosarul nr._/2008, privind înregistrarea S.C. „Silmar Electric” S.R.L. (fila 129, dosar de apel), și certificatului de înregistrare ., nr._, eliberat pe data de 16.IV.2008, de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu privire la S.C. „Silmar Electric” S.R.L. (fila 128, dosar de apel), nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că, în raport cu toate aceste elemente, se justifică reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, privind buna conduită anterioară în societate, a avut o atitudine procesuală ușor oscilantă, persoana inculpatului D. M.-R., în vârstă de 19 ani, provine dintr-o familie înstărită, care desfășoară activități comerciale, după cum atestă înscrisurile depuse la filele 73-109, volumul II, dosar de fond, este absolvent al studiilor liceale, potrivit diplomei de bacalaureat ., nr._, eliberată de Liceul Teoretic „M. P.” din T.-M., județul Teleorman (fila 21, volumul I, dosar de fond), fără a putea trece cu vederea faptul că, potrivit foii matricole pentru clasele IX-XII (fila 20, volumul I, dosar de fond), a obținut, în cei patru ani de liceu, media generală pe an de peste 9,30, astfel că, având aceste performanțe școlare, a fost înscris, ca bursier, la Academia de Studii Economice din București – Facultatea de Marketing, după cum atestă lista cu rezultatele finale privind candidații admiși în anul 2011 (fila 27, volumul I, dosar de urmărire penală), studii universitare pe care le continuă, potrivit adeverinței nr._/23.X.2012 eliberată de Academia de Studii Economice din București – Facultatea de Marketing (fila 119, dosar de apel), nu are antecedente penale, așa încât, având în vedere toate aceste date personale, va reține în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară a bunei conduite în societate anterior comiteri infracțiunii, prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, însă a manifestat o atitudine procesuală nesinceră. În plus, reține că ambii inculpați au încercat să exercite presiuni asupra părții vătămate, pentru a-i influența declarațiile.

Curtea, ținând seama de toate elementele care caracterizează atât fapta penală comisă de fiecare inculpat în parte, respectiv împrejurarea că inculpatul C. M.-C. nu a exercitat o constrângere violentă asupra părții vătămate, pe care, de altfel, a trimis-o în țară atunci când a aflat că autoritățile judiciare române efectuează cercetări penale, cumpărându-i bilet de avion și înmânându-i bani pentru drum, apoi, la rândul său, s-a întors în România, în timp ce inculpatul D. M.-R. a avut o implicare, deși importantă, mai restrânsă în această activitate infracțională, de pe poziția unui prieten înstărit al cumpărătorului, cât și persoana inculpaților, ambii cu performanțe școlare și infractori primari, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru inculpatul C. M.-C. și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul D. M.-R. sunt în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor educativ și punitiv ale pedepsei închisorii.

Totodată, având în vedere aceleași elemente reale și personale, Curtea apreciază că executarea în regim de detenție este mult prea aspră și ineficientă, prin scoaterea din societate a inculpaților, care au o vârstă tânără și care beneficiază de o instruire școlară, cu performanțe la învățătură. De aceea, Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere, cu impunerea unor obligații stricte pe o perioadă destul de mare de timp, este mult mai în măsură să îndrepte comportamentul inculpaților, care au avantajul de a desfășura o activitate licită în cazul inculpatului C. M.-C. sau de a-și continua studiile universitare în cazul inculpatului D. M.-R..

Cât privește cererea de ridicare a controlului judiciar, formulată de apelantul-inculpat D. M.-R., pe motive că toate probele au fost administrate, iar procesul penal se află în faza apelului, Curtea, având în vedere dispozițiile art.160/3, Cod procedură penală, apreciază că este neîntemeiată. Curtea constată că s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar, cu impunerea unor obligații, care să asigure buna desfășurare a procesului penal. Ori, în condițiile în care s-a dovedit că inculpatul a exercitat presiuni asupra părții vătămate și a contestat probatoriul, solicitând achitarea sa atât la fond, cât și în calea de atac a apelului, există posibilitatea ca, prin ridicarea controlului judiciar, ceea ce înseamnă inclusiv înlăturarea obligației de a se apropia și de a comunica, direct sau indirect, cu partea vătămată, inculpatul să încerce, din nou, alterarea probatoriului.

Curtea constată că, potrivit dovezii ., nr._ din data de 20.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 76, volumul I, dosar de fond), a fost indisponibilizat telefonului mobil marca iPhone Apple, de culoare negru, model A1332EMC380AFCCID:BCG-E 2380AIC:579C-E2380A, conținând cartelă, ridicat de la inculpatul C. M.-C., însă nu există nici o probă din care se rezulte că acest telefon mobil a fost folosit de inculpat la realizarea discuțiilor telefonice purtate cu martorul L. L.-G. sau cu inculpatul D. M.-R., în desfășurarea activității infracționale, astfel că va dispune restituirea acestui bun către inculpat.

Din același motiv, Curtea va dispune restituirea către același inculpat a bunurilor găsite și ridicate din autoturismul inculpatului, respectiv o revistă, o sticlă goală din plastic, un pantalon de trening, un tricou cu mânecă scurtă, un fes negru, un colac cablu, cinci linguri, o sticluță „L’Oreal Subime”, un bidon din plastic, o baterie de autoturism, indisponibilizate în baza dovezii ., nr._ din data de 14.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 192, volumul III, dosar de urmărire penală).

Totodată, Curtea constată că martorul L. L.-G. a declarat că inculpatul D. M.-R. primise de la inculpatul C. M.-C., aflat în Marea Britanie, suma de 1.700 lei noi, reprezentând echivalentul sumei de 500 euro, din care i-a remis suma de 1.300 lei noi, oprindu-și pentru sine suma de 400 lei, datoria sa către acesta (filele 137 și 138, volumul I, dosar de fond), împrejurare recunoscută, de altfel, de însuși inculpatul D. M.-R., care a arătat că și-a oprit suma de 400 lei (filele 128-130, volumul III, dosar de urmărire penală). Așadar, în mod greșit, instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a sumei de 200 lei, în loc de 400 lei, obținută pentru activitatea sa de intermediere a traficării părții vătămate.

În ceea ce privește autoturismul folosit de inculpatul D. M.-R. la transportarea părții vătămate la aeroport, pentru plecarea în Marea Britanie, Curtea constată că, prin declarația din data de 2.XII.2011, în dosarul din care s-a dispus disjungerea, partea vătămată, în calitate de martor, a susținut că inculpatul a transportat-o cu un autoturism mare și alb (filele 182-185, volumul I, dosar de urmărire penală). Curtea constată că deplasarea la aeroport a avut loc în timpul nopții, în luna noiembrie, în jurul orei 2,00, iar partea vătămată se afla în situația traumatizantă a unei persoane care urma să fie transportată într-o țară străină, unde să fie exploatată sexual. Ulterior, audiată în această cauză, partea vătămată a declarat că inculpatul D. Mhai-R. a condus autoturismul său marca Porsche (filele 49-53, volumul III, dosar de urmărire penală). Inculpatul C. M.-C., prietenul inculpatului D. M.-R., a oferit o altă variantă, potrivit căreia s-au deplasat la aeroport cu un taxi (filele 113-115, volumul III, dosar de urmărire penală, filele 77 și 78, volumul I, dosar de fond). La rândul său, inculpatul D. M.-R., la urmărirea penală, pentru a spori confuzia și în mod nesincer, a arătat că l-a transportat doar pe coinculpat la locuința martorului L. L.-G., cu autoturismul său marca BMW X6 (filele 128-130, volumul III, dosar de urmărire penală), apoi, în declarația din fața judecătorului de fond, a susținut varianta oferită de inculpatul C. M.-C. (filele 79 și 80, volumul I, dosar de urmărire penală). Însă, potrivit adresei nr.188/30.I.2012 a Direcției de Impozite și Taxe locale a Sectorului III, București (fila 107, volumul III, dosar de urmărire penală), precum și declarațiilor martorilor Amet L. (filele 28-33, volumul III, dosar de urmărire penală) și L. L.-G. (filele 206-209, volumul III, dosar de urmărire penală), inculpatul avea în proprietate și se deplasa cu autoturismul său marca Porsche Boxter, de culoare maron. Aceste probe se coroborează cu declarația părții vătămate dată în această cauză, singura care devine credibilă, în condițiile în care ieșise, pe deplin, de sub autoritatea traficanților de persoane, potrivit căreia a fost transportată la aeroport cu autoturismul marca Porsche Boxter, condus de inculpatul D. M.-R.. Din aceste motive, Curtea va dispune, în temeiul art.19, alin.2 din Legea nr.678/2001 și al art.118, alin.1, litera b, Cod penal, confiscarea specială a acestui bun folosit la comiterea infracțiunii.

În consecință, Curtea, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman și de apelanții-intimați-inculpați C. M.-C. și D. M.-R. împotriva Sentinței penale nr.19/29.I.2013 a Tribunalului Teleorman – Secția penală, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând pe fond:

în temeiul art.334, Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică, cu privire la fiecare dintre cei doi inculpați, din infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001;

I. în temeiul art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, litera b, Cod penal, va condamna pe inculpatul C. M.-C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în raport cu partea vătămată R. G.-I.,

în temeiul art.86/1, alin.1, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicate prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, pe termenul de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art.86/2, Cod penal,

va dispune ca executarea pedepsei complementare aplicată prin sentința penală apelată, constând în interzicerea, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de at.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, să se realizeze începând cu data rămânerii definitive a acestei decizii penale,

în temeiul art.86/3, alin.1, literele a-d și alin.2, Cod penal, va impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, a căror respectare va fi verificată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman:

- să se prezinte, la datele stabilite, la serviciul de probațiune;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,

în temeiul art.86/3, alin.3, litera d și alin.4, Cod penal, va impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată R. G.-I., coinculpatul D. M.-R. și martorul L. G.-L., supravegherea respectării acestei obligații urmând să fie încredințată aceluiași serviciu de probațiune,

în temeiul art.359, alin.1, Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4, alin.1 și alin.2, Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere,

în temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.350, alin.1, alin.3, litera b și alin.4, Cod procedură penală, va revoca măsura arestării preventive a inculpatului și va dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr.2/U.P./1.II.2012, emis de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în Dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză, această dispoziție fiind executorie,

în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 31.I.2012 până la zi;

II. în temeiul art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, litera b, Cod penal, va condamna pe inculpatul D. M.-R. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în raport cu partea vătămată R. G.-I.,

în temeiul art.65, alin.2 și alin.3, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară, constând în interzicerea, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal,

în temeiul art.86/1, alin.1, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicate prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, pe termenul de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art.86/2, Cod penal,

va dispune ca executarea pedepsei complementare să se realizeze începând cu data rămânerii definitive a acestei decizii penale,

în temeiul art.86/3, alin.1, literele a-d și alin.2, Cod penal, va impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, a căror respectare va fi verificată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București:

- să se prezinte, la datele stabilite, la serviciul de probațiune;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,

în temeiul art.86/3, alin.3, litera d și alin.4, Cod penal, va impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată R. G.-I., coinculpatul C. M.-C. și martorul L. G.-L., supravegherea respectării acestei obligații urmând să fie încredințată aceluiași serviciu de probațiune,

în temeiul art.359, alin.1, Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4, alin.1 și alin.2, Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere,

în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, va constata că inculpatul a fost reținut în perioada 31.I.2012-1.II.2012 și arestat preventiv în perioada 14.II.2012-30.III.2012,

în temeiul art.160/3, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea de ridicare a controlului judiciar instituit, ca urmare a liberării provizorii, prin Decizia penală nr.670/_ .2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, formulată de inculpat;

III. va lua act că partea vătămată R. G.-I. a renunțat la pretențiile civile formulate,

în temeiul art.357, alin.2, litera e, Cod procedură penală, va dispune restituirea către inculpatul C. M.-C. a telefonului mobil marca iPhone Apple, de culoare negru, model A1332EMC380AFCCID:BCG-E 2380AIC:579C-E2380A, împreună cu cartela aflată în acesta, indisponibilizat conform dovezii ., nr._ din data de 20.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 76, volumul I, dosar de fond), urmând să constate că acesta nu este supus confiscării,

în temeiul art.357, alin.2, litera e, Cod procedură penală, va dispune restituirea către același inculpat a bunurilor găsite în autoturismul marca BMW 318i, de culoare albastru închis, cu număr de înmatriculare_ (o revistă, o sticlă goală din plastic, un pantalon de trening, un tricou cu mânecă scurtă, un fes negru, un colac cablu, cinci linguri, o sticluță „L’Oreal Subime”, un bidon din plastic, o baterie de autoturism), indisponibilizate conform dovezii ., nr._ din data de 14.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 192, volumul III, dosar de urmărire penală), urmând să constate că acesta nu este supus confiscării,

în temeiul art.19, alin.1 din Legea nr.678/2001 și al art.118, alin.1, litera e, Cod penal, va dispune confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a sumei de 400 lei, în loc de suma de 200 lei, după cum s-a menționat în sentința penală,

în temeiul art.19, alin.2 din Legea nr.678/2001 și al art.118, alin.1, litera b, Cod penal, va dispune confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a autoturismului marca Porsche Boxster 987 KS12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, indisponibilizat prin aplicarea sigiliului, conform Ordonanței din data de 6.II.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.72/D/P/2011 (filele 161-163, volumul III, dosar de urmărire penală), iar, în temeiul art.163, alin.1, Cod procedură penală, va menține sechestrul asigurător instituit asupra acestui autoturism, în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale;

va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale;

în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar, în temeiul at.189, alin.1 și alin.2, Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat C. M.-C., în sumă de 300 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman și de apelanții-intimați-inculpați C. M.-C. și D. M.-R. împotriva Sentinței penale nr.19/29.I.2013 a Tribunalului Teleorman – Secția penală, din Dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art.334, Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică, cu privire la fiecare dintre cei doi inculpați, din infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001.

I. În temeiul art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, litera b, Cod penal, condamnă pe inculpatul C. M.-C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în raport cu partea vătămată R. G.-I..

În temeiul art.86/1, alin.1, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicate prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, pe termenul de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art.86/2, Cod penal.

Dispune ca executarea pedepsei complementare aplicată prin sentința penală apelată, constând în interzicerea, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de at.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, să se realizeze începând cu data rămânerii definitive a acestei decizii penale.

În temeiul art.86/3, alin.1, literele a-d și alin.2, Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, a căror respectare va fi verificată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman:

- să se prezinte, la datele stabilite, la serviciul de probațiune;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.86/3, alin.3, litera d și alin.4, Cod penal, impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată R. G.-I., coinculpatul D. M.-R. și martorul L. G.-L., supravegherea respectării acestei obligații fiind încredințată aceluiași serviciu de probațiune.

În temeiul art.359, alin.1, Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4, alin.1 și alin.2, Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.350, alin.1, alin.3, litera b și alin.4, Cod procedură penală, revocă măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr.2/U.P./1.II.2012, emis de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în Dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză, această dispoziție fiind executorie.

În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 31.I.2012 până la zi.

II. În temeiul art.12, alin.1 și alin.2, litera a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74, alin.1, litera a, Cod penal, raportat la art.76, alin.1, litera b, Cod penal, condamnă pe inculpatul D. M.-R. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în raport cu partea vătămată R. G.-I..

În temeiul art.65, alin.2 și alin.3, Cod penal, aplică pedeapsa complementară, constând în interzicerea, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal.

În temeiul art.86/1, alin.1, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicate prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, pe termenul de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art.86/2, Cod penal.

Dispune ca executarea pedepsei complementare să se realizeze începând cu data rămânerii definitive a acestei decizii penale.

În temeiul art.86/3, alin.1, literele a-d și alin.2, Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, a căror respectare va fi verificată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București:

- să se prezinte, la datele stabilite, la serviciul de probațiune;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.86/3, alin.3, litera d și alin.4, Cod penal, impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată R. G.-I., coinculpatul C. M.-C. și martorul L. G.-L., supravegherea respectării acestei obligații fiind încredințată aceluiași serviciu de probațiune.

În temeiul art.359, alin.1, Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4, alin.1 și alin.2, Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.88, alin.1, Cod penal, constată că inculpatul a fost reținut în perioada 31.I.2012-1.II.2012 și arestat preventiv în perioada 14.II.2012-30.III.2012.

În temeiul art.160/3, Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de ridicare a controlului judiciar instituit, ca urmare a liberării provizorii, prin Decizia penală nr.670/_ .2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, formulată de inculpat.

III. Ia act că partea vătămată R. G.-I. a renunțat la pretențiile civile formulate.

În temeiul art.357, alin.2, litera e, Cod procedură penală, dispune restituirea către inculpatul C. M.-C. a telefonului mobil marca iPhone Apple, de culoare negru, model A1332EMC380AFCCID:BCG-E 2380AIC:579C-E2380A, împreună cu cartela aflată în acesta, indisponibilizat conform dovezii ., nr._ din data de 20.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 76, volumul I, dosar de fond), constatând că acesta nu este supus confiscării.

În temeiul art.357, alin.2, litera e, Cod procedură penală, dispune restituirea către același inculpat a bunurilor găsite în autoturismul marca BMW 318i, de culoare albastru închis, cu număr de înmatriculare_ (o revistă, o sticlă goală din plastic, un pantalon de trening, un tricou cu mânecă scurtă, un fes negru, un colac cablu, cinci linguri, o sticluță „L’Oreal Subime”, un bidon din plastic, o baterie de autoturism), indisponibilizate conform dovezii ., nr._ din data de 14.II.2012 a Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman – S.C.J.S.E.O. (fila 192, volumul III, dosar de urmărire penală), constatând că acesta nu este supus confiscării.

În temeiul art.19, alin.1 din Legea nr.678/2001 și al art.118, alin.1, litera e, Cod penal, dispune confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a sumei de 400 lei, în loc de suma de 200 lei, după cum s-a menționat în sentința penală.

În temeiul art.19, alin.2 din Legea nr.678/2001 și al art.118, alin.1, litera b, Cod penal, dispune confiscarea specială de la inculpatul D. M.-R. a autoturismului marca Porsche Boxster 987 KS12, de culoare maron, cu număr de înmatriculare_, indisponibilizat prin aplicarea sigiliului, conform Ordonanței din data de 6.II.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, din Dosarul nr.72/D/P/2011 (filele 161-163, volumul III, dosar de urmărire penală), iar, în temeiul art.163, alin.1, Cod procedură penală, menține sechestrul asigurător instituit asupra acestui autoturism, în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul at.189, alin.1 și alin.2, Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru apelantul-intimat-inculpat C. M.-C., în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru apelantul-intimat-inculpat D. M.-R., iar de la comunicare pentru apelantul-intimat-inculpat C. M.-C..

Pronunțată în ședința publică din data de 30.IV.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C.-V. G. D. P.

GREFIER,

I. P.

Red. și dact.: jud.D.P.

Trib. Teleorman – Secția penală: L. D..

2 ex.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 615/2012.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 863/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 872/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 625/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 795/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 615/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 221/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 653/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 95/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI