Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 775/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 775/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 775/R
Ședința publică de la 17.04.2012
Curtea constituită din:
P. - D. G.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial București – a fost reprezentat de procuror L. F..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații Ș. D. M. și D. T. împotriva încheierii de ședință din data de 30.03.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat Ș. D. M., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu M. C., cu delegație la dosar și recurentul inculpat D. T., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu D. Laurenția, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate de inculpați.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat Ș. D. M. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și revocarea arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și că ar fi trebuit să se facă dovada imposibilității luării unui alte măsuri preventive mai blânde. Arată că nu există nicio dovadă că odată lăsat în libertate, inculpatul ar influența bunul mers al procesului penal și solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara. Solicită a se avea în vedre și împrejurarea că inculpatul are un copil minor și avea un loc de muncă.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. T. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol social. Apreciază că nu sunt îndeplinite in cauză prevederile art.143 și 148 lit.f Cod de procedură penală și solicită înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, față de natura și gravitatea faptei comise, existând pericolul ca odată puși în libertate, inculpații să reia activitatea infracțională.
Recurentul inculpat Ș. D. M., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in stare de libertate, arătând că are familie.
Recurentul inculpat D. T., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in stare de libertate.
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a penală în dosarul nr._ 12 în baza art. 3002 C.proc.pen. rap. la art. 160b C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților Ș. T., Ș. D. M. și D. T..
În baza art. 160b alin. 3 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților Ș. T., Ș. D. M. și D. T..
A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul Ș. D. M..
S-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul D. T..
În baza art. 139 C.proc.pen. rap. la art. 1451 C.proc.pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatei D. G. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, începând cu data punerii în libertate a inculpatei și până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
În baza art. 145 alin. 11 C.proc.pen., pe durata obligării de a nu părăsi țara, inculpata trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 22 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art. 145 alin. 21 C.proc.pen., copie de pe prezenta încheiere a fost comunicată inculpatei, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpații Ș. D. M. zis „M.” a fost reținut pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, și T. D. zis „D. Hoțu” pentru săvârșirea infracțiunii de finanțare a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 10 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b C.p.
În fapt, cu privire la inculpatul D. T. zis “D. Hoțu” s-a reținut că în prima jumătate a lunii decembrie 2011 a finanțat cheltuielile ocazionate de deplasarea în Turcia a inculpatei Ș. T. zisă “D.”, cazarea acesteia și procurarea cantității de 148,33 grame heroină, drog de mare risc, pe care la data de 22.12.2011 Ș. D. M. zis “M.” împreună cu alt inculpat l-au disimulat într-un colet expediindu-l în țară cu un autocar al firmei Ortadogu
În ceea ce privește pe inculpatul Ș. D. M. zis „M.” acesta împreună cu o inculpată, la data de 22.12.2011, în timp ce se aflau la Istanbul – Turcia, au depus la cala autocarului cu nr. de înmatriculare 34-VVE-23, aparținând firmei Ortadogu, un colet ce conținea 148,33 grame heroină expediat pe numele învinuitei P. O.. Autocarul cu nr. de înmatriculare 34-VVE-23, în care se afla coletul cu heroină a intrat în țară la data de 23.12.2011 și a staționat la sediul firmei Ortadogu, situate în ., de unde coletul a fost ridicat de către lucrătorii de poliție.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 24.12.2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați pentru o perioadă de 29 zile, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. Ulterior, măsura arestării a fost prelungită și menținută succesiv .
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, a constat mai întâi că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată, prelungită și menținută cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a reținut că și la momentul de față există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. privind faptul că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, convorbirile telefonice și SMS-urile transmise de inculpați în perioada 8.12.2011 – 26.12.2011.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., instanța a reținut că și acestea sunt în continuare îndeplinite cu privire la inculpații Ș. D. M. și D. T.. Inculpații sunt acuzați de organizarea unei rețele cu ramificații internaționale având ca scop introducerea în țară de droguri de mare risc (heroină). Raportat la pericolul inerent infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, la cantitatea importantă de droguri descoperită de organele de poliție, la caracterul organizat al activității infracționale și la atitudinea inculpaților, care au refuzat să dea amănunte cu privire la identitatea numitului „R.” (cetățeanul turc care le furniza heroina), Tribunalul a apreciat că există un risc semnificativ, ca, odată lăsați în libertate, aceștia să își reia activitatea infracțională. În acest sens, s-a avut în vedere și faptul că inculpații nu au locuri de muncă, iar inculpatul D. T. este dependent de heroină (conform declarației soției sale) și anterior a fost condamnat pentru același gen de fapte.
De asemenea, arestarea preventivă nu poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate (de exemplu, obligarea de a nu părăsi mun. București), datorită lipsei de eficiență a unei astfel de măsuri – inculpații sunt acuzați că au comis faptele profitând de condițiile specifice orașului București, unde există un număr important de consumatori de narcotice și posibilități variate de a comite infracțiuni de trafic de droguri. De asemenea, atâta timp cât furnizorii de droguri ai acestora se află în continuare în libertate și nu sunt identificați, activitatea infracțională de care inculpații sunt acuzați poate fi cu ușurință reluată.
Față de cele arătate, instanța a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților Ș. D. M. și D. T. și a dispus menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Pentru motivele arătate mai sus, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații Ș. D. M. și D. T..
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații Ș. D. M. și D. T. care au solicitat
Curtea, examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,, în conformitate cu dispozițiile art.141 cu referire la art.3856 alin.3 C. pr. pen., apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3002 C.p.p. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b C.p.
Conform art.160ind.b alin.3 C.p.p. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților Ș. D. M. și D. T. nu s-au schimbat ( 148 lit. f si art 143 C.p.p) și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Curtea constată că probele administrate în cauză până în prezent relevă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 C.p.p. și art.68 ind.1 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, după cum rezultă din declarațiile inculpaților și a inculpatei P. O. G., declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, convorbirile telefonice interceptate și SMS-urile trimise de inculpați în perioada 08.12._11.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p., de asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea are în vedere amplificarea și diversificarea fenomenului infracțional transfrontalier, modificarea continuă a rutelor utilizate și a tipurilor de droguri traficate, extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, natura și gravitatea faptelor săvârșite (ce aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, sănătătea publică), circumstanțele de săvârșire (în mod premeditat și organizat, prin activitatea conjugată a mai multor persoane), cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpaților, de rezonanță socială indiscutabilă a acestor fapte, iar pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpaților (care au refuzat să dea date în legătură cu furnizorul drogurilor, dovedind că nu au conștientizat gravitatea faptelor, nu au locuri de muncă și nici altă posibilitate licită de a obține venituri astfel încât există riscul real ca odată puși în libertate să reia activitatea infracțională în vederea asigurării mijloacelor de trai, cu atât mai mult cu cât furnizorul stupefiantelor este în continuare în libertate, inculpatul T. D. este dependent de heroină și condamnat anterior pentru același gen de fapte, inculpatul menținând o atitudine profund negativă față de valorile sociale ocrotite de legea penală).
Curtea are în vedere că la acest moment, în prezenta cauză inculpații sunt cercetați din data de 24.12.2011 în stare de arest preventiv. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat în mod constant că durata rezonabila a privarii de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitatile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative decat daca există indicii concrete in sensul existentei unui interes public ce prevaleaza, în ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).
Curtea constata că in raport de circumstantele concrete ale cauzei în care sunt cercetați un număr mare de inculpați, având ca obiect acte efectuate în străinătate, fără a constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate măsurile pentru asigurarea dreptului la apărare al inculpaților, detentia provizorie a inculpaților nu se întinde dincolo de limite rezonabile.
În concluzie, Curtea a reținut că încheierea recurată este legală și temeinică și nu sunt elemente care să ducă la admiterea recursurilor formulate de inculpații Ș. D. M. și D. T. considerente față de care, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., le va respinge ca nefondate, apreciind că o măsură alternativă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 136 alin. 1 Cpp.
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală va obliga recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocaților din oficiu în cuantum de câte 100 lei se avansează din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 alin.1 lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții inculpați Ș. D. M. și D. T. împotriva încheierii de ședință din data de 30.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a penală.
În baza art.192 alin.2,4 Cod procedură penală obligă recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocaților din oficiu în cuantum de câte 100 lei se avansează din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red.I.T/04.05.2012
Th.red.EA-20.04.2012/2ex
T.B.S.I.P.-jud.V.I.V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2225/2012.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
