Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 772/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 772/2012
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.772/R
Ședința publică de la 17.04.2012
Curtea constituită din:
P. - D. G.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de petenții F. D. și F. M. R. împotriva sentinței penale nr.766/28.12.2011 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții petenți F. D. și F. M. R., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin Serviciul registratură a unor înscrisuri de către recurenții petenți.
Curtea procedează la identificarea recurentului petent F. D. cu CI . nr._ și a recurentei petente F. M. R. cu CI . nr._.
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea căii de atac.
Recurenții petenți F. D. și F. M. R. apreciază calea de atac ca fiind admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de petenți, ca inadmisibile, față de dispozițiile art.2781 alin.10 Cod de procedură penală.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 766 din 28 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ , a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții F. D. și F. M. R., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa nr._ din 10.11.2011, Ministerul Administrației si Internelor - Inspectoratul General al Politiei Romane a trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria B. memoriul petentului F. D. din Municipiul București adresat Administrației Prezidențiale si remis acestei instituții pentru competenta soluționare.
Pe de altă parte, la 22.11.2011, P. de pe lângă Judecătoria B. a înaintat acest memoriu, împreuna cu dosarul nr. 6519/P/2010, la Judecătoria B., spre competenta soluționare, conform art. 2781 Cod pr.penală.
Din conținutul acestui memoriu adresat Administrației Prezidențiale, cât si din petițiile care-l însoțesc, adresate de aceeași persoana Ministerului Administrației si Internelor (la 3.02.2011), sau procurorului Wilhelm E. Duncan (la 14.02.2011), rezulta ca F. D. si soția acestuia - F. M. R. sunt nemulțumiți de modul in care procurorii si lucrătorii de politie s-au implicat in cercetarea celor 8 fapte de furt reclamate de aceștia, prin care autori necunoscuți le-au sustras mai multe bunuri dintr-o casa bătrânească, situata in com. Afumați, ., jud. I..
Folosind un limbaj echivoc si puțin inteligibil, petenții s-au plâns ca deși au depus note de descriere si identificare a bunurilor sustrase, acestea nu au fost descoperite, după cum nici autorii sustragerilor respective, situație in care petenții nu si-au putut recupera prejudiciul si nici nu au putut fi despăgubiți .
Înaintând memoriul petenților, adresat altor autorități de stat, cu mențiunea judecării in condițiile art.2781 Cod pr.penală, P. de pe lângă Judecătoria B. a avut in vedere ca prin rezoluția nr.6519/P/2010 din 05.01.2011, in temeiul art.228 al.6 si art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 al.1- 209 al.1 lit. a, g si i Cod penal, soluție menținuta de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Jud. B., prin rezoluția nr. 421/II-2/2011 din 10.03.2011.
In fapt, s-a reținut ca, la 8.11.2010, lucrătorii Politiei Afumați au fost sesizați de petenta F. M. R. sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat de autori necunoscuți, constând în aceea ca in perioada 28.10.2010-8.11.2010, dintr-o magazie a locuinței, situată în . fost sustrase mai multe scule electrice uzate si scule de grădinărit.
In baza acestei sesizări, lucrătorii de politie s-au deplasat la fata locului, ocazie cu care au constatat ca ușa de acces a magaziei nu prezenta urme de forțare sau distrugere, ușa fiind găsită in poziția închis asigurat, iar in interiorul magaziei erau depozitate mai multe obiecte de uz casnic, in mod dezordonat, reclamanta neputând indica cu precizie locul unde au fost bunurile sustrase.
Au mai fost identificați si audiați si martorii C. V. si Obrisca C., persoane care locuiesc in vecinătate si care au declarat ca in perioada 28.10.2010-8.11.2010, s-au aflat la domiciliu si nu au văzut persoane străine, autoturisme sau atelaje hipo care sa oprească sau să pătrundă in curtea petentei.
In consecință, s-a apreciat de procurorul de caz, cat si de prim-procuror ca sunt incidente dispozițiile art. 10 lit.d Cod pr.penală, atâta timp cât, nu au fost identificate urme sau mijloace materiale de proba si nici urme de forțare care sa susțină plângerea petentei.
În conformitate cu art. 2781 Cod pr.penală, pot face obiect al plângerii adresata instanței de judecată si deci nu altor autorități de stat sau judiciare, doar acele acte ale procurorului identificate si arătate expres, limitativ si imperativ de dispozițiile art. 2781 al.1 Cod pr.penală.
Cum în temeiul acestor dispoziții procesual penale, doar rezoluțiile si ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiect al acestui gen de plângere, s-a apreciat a fi evident ca memoriul adresat de petenți unor autorități de stat, cum ar fi Administrația Prezidențiala sau M.A.I, prin care îsi exprima nemulțumirea cu privire la procurorii si lucrătorii de politie care nu au identificat autorii furtului, nu intra in sfera acelor acte ce pot fi atacate in condițiile art. 2781 Cod pr.penală.
Exercitarea unui demers procesual penal, fără o bază legală, sau cu încălcarea unor cerințe sau termene legale, conduce la sancționarea acestuia cu inadmisibilitatea.
In același sens, prin cererea adresata instanței la 21.12.2011 (când cauza s-a judecat in fond) petenții s-au plâns tot cu privire la activitatea necorespunzătoare a procurorilor si a lucrătorilor de politie care nu au luat in considerație notele repetate ale petenților privind descrierea bunurilor sustrase si valoarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri petenții F. D. și F. M. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de modificările aduse art.2781 Cod pr.penală prin Legea nr.202/2010, Curtea constată că prezentul recurs este inadmisibil.
Astfel, art.2781 alin.8 Cod pr.penală, modificat prin Legea nr.202/2010, prevede: „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”. Prin urmare, sentințele pronunțate potrivit art.2781 alin.8 lit.a și b Cod penal nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale.
Conform art.128 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Prin normele tranzitorii prevăzute în art. XXIV alin. 1 din Legea nr.202/2010 s-a statuat că hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de . prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții rezultă că dacă momentul pronunțării este ulterior intrării în vigoare a noii legi (cum este cazul în speță), hotărârea astfel pronunțată nu mai poate fi atacată cu recurs.
Așa fiind, cum legiuitorul a înțeles să suprime calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art.2781 Cod pr.penală (conform noilor modificări hotărârile pronunțate de judecător sunt definitive) iar petentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a Cod pr.penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat, soluție în raport de care, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții F. D. și F. M. R. împotriva sentinței penale nr. 766 din 28 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red.D.G../Th.red.C.V.M.-ex.2/23.04.2012
Jud.B. – jud.A.N.M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
