Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 146/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 146/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 146/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.146/F
Ședința publică din data de 27.02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta G. V., împotriva Rezoluției nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentei G. V. și a intimatei L. Țigănuică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 26.02.2014, au fost depuse prin Serviciul Registratură concluzii scrise de către petentă, după care,
Curtea constată că în cauză sunt incidente disp. art.15 din Legea nr.255/2013 din punctul de vedere al procedurii de soluționare.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântulîn dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca inadmisibilă, întrucât persoana care formulează plângere nu are un interes legitim și personal în această cauză, nefiind vorba de o plângere penală, ci de un denunț.
CURTEA,
Prin cererea înaintată aceste instanțe și înregistrată sub nr._, petenta G. V. a făcut referiri la situația de fapt care a determinat pronunțarea Rezoluției nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a solicitat efectuarea de cercetări penale față de subcomisarul de penitenciar L. Ț. — director al Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului de Justitie, motivat de împrejurarea că aceasta ar fi justificat, decontarea apreciată drept ilegală a cheltuielilor de transport pentru magistratul — judecător C. D. de la Judecătoria Timisoara și că prin Rezoluția nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmării penale față de numita L. Ț..
Mai mult, petenta a învederat că nu a formulat nici o plângere împotriva acestei soluții și că în mod eronat s-a apreciat în sens contrar, astfel încât prin Rezoluția nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, așa zisa plângere a sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, petenta, reluând situația de fapt care a determinat-o să sesizeze faptele numitei L. Ț., a subliniat că nici nu putea să formuleze o astfel de plângere cu atât mai mult să atace la instanță și rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât nu se putea substitui în drepturile magistratului — judecător C. D., singura îndreptățită să formuleze o asemenea plângere, astfel încât și dosarul nr._ a fost greșit înregistrat, în realitate neexistând din partea sa nici o plângere întemeiată pe disp. art. 278 ind. 1 C.p.p. formulată împotriva Rezoluției nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 959/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 959/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța reține următoarele:
Prin Rezoluția nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de penitenciar L. Ț. — director al Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului de Justitie, sub aspectul celor sesizate de către numita G. V., apreciindu-se că faptele în materialitatea lor nu există.
Această soluție nu a fost atacată nici de subcomisarul de penitenciar L. Ț. și nici de către magistratul — judecător C. D. de la Judecătoria Timișoara, persoana teoretic favorizată de atitudinea L. Ț., atitudine ce fusese sesizată de către G. V., organelor în drept, în vederea efectuării de cercetări penale.
Prin Rezoluția nr. 3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei G. V., împotriva rezoluției de mai sus.
Instanța observă că petenta G. V. a sesizat Ministerul Justiției cu împrejurarea că magistratului judecător C. D. i-au fost decontate în cursul anului 2012 cheltuieli realizate în łegătură cu transportul, potrivit disp. art. 80 din Legea nr. 303/2004, fără ca aceasta să justifice întreaga sumă decontată și că în mod nelegal, subcomisar de penitenciar L. Ț. a răspuns plângerilor formulate de petentă, indicându-i normele legale aplicabile în materie.
Instanța mai constată că din conținutul așa zisei plângeri a petentei împotriva soluției procurorului de caz, rezolvată prin Rezoluția nr. 3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nu reies niciun fel de argumente și critici cu privire la soluția pronunțată, ci doar opinia subiectivă a petentei, potrivit căreia soluția adoptată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care petenta reia aceleași argumente din plângerea inițială cu privire la modul în care s-au efectuat decontările la Judecătoria Timișoara.
Toate aceste aspecte au fost reținute și prin Rezoluția nr. 3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Instanța reține totodată că petenta G. V. are calitatea de denunțătoare raportat la cele sesizate în legătură cu activitatea numitei L. Ț., activitate care fi favorizat decontarea nelegală a transportului pentru magistratul judecător C. D., astfel încât prin cele sesizate, petentei nu i-a fost încălcat sau afectat nici un drept legal.
În consecință, se reține că denunțătoarea nu are calitatea procesuałă cerută de art. 275 alin. 1 C.p.p. pentru a formula plângere împotriva soluției procurorului, întrucât acest text de lege prevede expres că, pentru a putea formula
plângere, este necesar ca petenta să dovedească existența vătămării unui interes legitim.
Noțiunea de “denunțător" este incompatibilă în opinia instanței cu aceea de „persoană vătămată", respectiv de persoană care, în calitate de subiect pasiv și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în acest caz ar trebui să existe o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare, plângere, și nu denunț.
De altfel, petenta a susținut atât cu prilejul soluționării cauzei de către procurorul general, cât și cu prilejul soluționării de către instanța de judecată, că nu a formulat nici o plângere împotriva soluției inițiale.
Este evident că în speță nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret și actual pe care l-ar avea denunțătorul pentru a depăși demersul inițial, de încunoștințare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârșire a unei infracțiuni, indiferent de cauza care l-a determinat să acționeze, o obligație legală sau propria conștiință.
În consecință, față de cele de mai sus, instanța apreciază că indiferent de chestiunea existenței, (așa cum a apreciat parchetul) sau inexistenței, (așa cum a susținut petenta), a unei plângeri a petentei împotriva soluțiilor pronunțate de parchet, numita G. V., nu are calitatea legală de a sesiza instanța de judecată potrivit disp. art. 278 ind. 1 C.p.p.
Pentru aceste motive, pentru care în baza art. 15 din Legea nr. 255/2013, rap. la art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., Curtea va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta G. V., împotriva Rezoluției nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și va menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.pr.pen., în sensul că atâta timp cât nu s-a reținut o culpă a petentei în sesizarea instanței de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 15 din Legea nr. 255/2013, rap. la art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta G. V., împotriva Rezoluției nr.959/P/2013 din 19.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3433/II/2/2013 din 24.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.02.2014.
P., GREFIER,
E. R. C. R. D. C.
Tehn./red.CER
2 ex./03.03.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 79/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 201/2014.... → |
|---|
