Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 940/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 940/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.940/R
Ședința publică de la 10.05.2012
Curtea constituită din:
P.- I. C.
JUDECATOR- F. M. V.
JUDECATOR- D. M.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații L. R., M. R., B. S. C. și C. I. împotriva încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați:
L. R. în stare de arest asistat de avocat ales,
M. R. în stare de arest asistat de avocat Ț. O.,
B. S. C. în stare de arest asistat de avocat R. F. M.,
C. I. în stare de arest asistat de avocat D. L. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care verifică identitatea recurenților inculpați L. R., M. R., B. S. C., C. I..
În temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință inculpaților faptele care formează obiectul cauzei și că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Inculpatul L. R., având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței.
Inculpatul M. R., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței.
Inculpatul B. S. C., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței.
Inculpatul C. I., având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței.
Se procedează la audierea inculpaților L. R. și C. I., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Curtea, respinge întrebarea apărătorului recurentei inculpate L. R. privind împrejurarea daca la momentul inițial al anchetei erau raporturi de dușmănie între procurorul M. B. și familia inculpatei, raportat la împrejurarea că întrebarea nu este relevant dat fiind că din actele dosarului rezultă că instrumentarea dosarului de urmărire penală și trimiterea în judecată a fost efectuată de un alt procuror. De asemenea Curtea, apreciază că aspectele pe care apărătorul încearcă să-l scoată în evidență vor putea fi valorificate în raport de prev.art.68 C.pen, cu ocazia judecării cauzei pe fond,
Curtea, respinge întrebarea d-lui avocat cu referire la împrejurarea dacă anterior arestării partea vătămată i-a spus inculpatei că procurorul M. B. este iubitul său, raportat la împrejurarea că aspectele invocate fac parte din viața privată astfel că exced prezentei cauzei și aprecierii instanței de judecată. De asemenea daca aspectele pe care apărarea dorește a le invoca vizează incompatibilitatea apărarea poate face cerere în raport de prev.art.48 C.pr.pen.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul, recursului.
Apărătorul recurentului inculpat L. R., având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I., pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Consideră că urmare a declarației date la acest termen de inculpata L. R. lucrurile încep să se clarifice.
Aspectele pendulează între un misterios și un concretul penal. Consideră că partea vătămată a cerut inculpatei un act magic religios, acest aspect liber al conștiinței este permis de art.29 din Constituția României, potrivit cu care se reține că nimeni nu poate îngrădii manifestarea conștiinței din perspectiva celui care cele și a celui care oferă.
Arata că inculpata are 4 clase, de abia știe să citească și pe cât posibil a încercat să nu înșele pe nimeni.
Menționează că potrivit jurisprudenței C.E.D.O intervenția în actul de credință, a justiției este nepermisă, aspect evidențiat și de art.29 din Constituția României.
S-a creat prezumția că inculpata cu ajutorul celorlalți coinculpați a creat anumite pârghii pentru a obține sume fabuloase de 450.000 euro, or această sumă nu a fost cuantificată în concret, de parchet, printr-un raport de expertiză.
Mai arata că partea vătămată fiind într-un raport de prietenie cu procurorul care a și formulat propunerea de arest preventiv a inculpatei, a lucrat acest dosar așa fel încât inculpata să nu mai beneficieze nici de cei 18 ani pentru a formula cerere de liberare sub control judiciar și a aplicat aliniatul 5 din art.215 C.pen.
De asemenea în rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată procurorul M. B. se reține că acesta se afla în dușmănie cu M. R. și L. R. și va face totul pentru ca aceștia să stea în stare de arest preventiv cât mai mult timp. Este clar că între partea vătămată și acest procuror, care face aceste afirmații, exista o legătură, or cât de clară, de curată și de neechivocă este această acuzație în contextul în care acuzatorii erau în anumite raporturi și tot ei în raporturi de dușmănie cu clienta sa, inculpată.
Apreciază că cerințele art.148 lit.f teza II C.pr.pen, nu sunt îndeplinite și consideră că lăsarea inculpatei în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Se pune întrebarea ce pericol prezintă o persoană cu numai 3 clase școlare, or ce pericol poate prezenta o asemenea persoană vis a vis de absolventă a facultății de drept precum este partea vătămată, de asemenea se pune întrebarea în ce măsura înșelăciune putea fi făcută și mai ales văzută.
Precizează că inculpata are familie, are 3 copii minori iar soțul său se află în stare de arest preventiv. Dacă partea vătămată crede în abilitățile magice ale inculpatei nimeni nu o poate oprii potrivit Constituției României care trebuie respectată, astfel că partea vătămată poate da tot ceea ce dorește inculpatei, chiar și bunuri sau sume de bani, astfel că ceea ce nu este interzis prin lege, poate fi permis.
Arata că s-au creat două tabere una vădit împotriva acestor practici, deși consideră că puterile acestea haristmatice nu pot fi contestate de opinia publică pentru că nu sunt înțelese, în această situație se pune problema care este raportul dintre vrăjitorie și înșelătorie.
Partea vătămată creează pe aspectul unei nebuloase de vrăjitorie posibilitatea unei înșelăciuni în contextul in care inculpat nu are nici un raport cu ceilalți coinculpați și mai mult cu inculpatul B. S. C., se afla în raporturi de dușmănie, în contextul prezentat inculpata trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Apreciază că nici parchetul și nici altcineva nu poate evidenția o probă în concret în sensul că lăsarea inculpatei în libertate constituie pericol pentru societate. Precizează că partea vătămată a venit singură în casa inculpatei potrivit voinței sale liber consimțite, or ce pericol poate prezenta inculpata în această situație.
Consideră că cea mai mare nedreptate ce se poate face unei persoane este aceea de a o ține în stare de arest în situația în care toată lumea conștientizează că este nevinovată, potrivit art.5/1, dat fiind că nu există nici o hotărâre de condamnare împotriva sa. Apreciază că nu au fost evidențiate nici un fel de probe temeinice în sensul că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, or acest pericol nu a fost evidențiat.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I. Secția penală și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat M. R., având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03.05.2012, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Invocă disp.art.385/9 pct.3 C.pr.pen, respectiv nelegala compunere a instanței de judecată.
Astfel la acel moment, anterior judecării cererii de menținere a stării de arest preventiv, toți cei 3 judecători ai secției penale a Tribunalului I. s-au abținut de la soluționarea cauzei.
Prin admiterea celor 3 cereri de abținere a fost desemnat în vederea judecării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive un alt judecător sindic, de la secția de falimente.
Potrivit Legii de organizare a instanțelor de judecată, art.48 completele de judecată specializate din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel se înființează la propunerea colegiului de conducerea instanței, în baza unei decizii a CSM-ului și numai în situații excepționale se procedează la desemnarea unui judecător de la o altă secție în vederea judecării cauzei, în baza unei hotărâri a colegiului de conducere a instanței respective.
Arata că la prezentul dosar nu există decizia de înființare a completului de judecată raportat la acea situație obiectivă, consideră că lipseau elementele privind compunerea instanței de judecată care reprezintă un motiv de nulitate absolută, practic la dosar nu exista acea decizie prin care s-a dispus formarea acelui complet și desemnarea d-nei judecător ca și titular al completului respectiv.
Privind fondul problemei, la acest moment prev.art.68/1 C.pr.pen nu mai sunt aplicabile ci trebuie a fi analizate probele.
Consideră că opiniile vis a vis de temeiurile în legătură cu fapta reținuta sunt împărțite.
Arată că parchetul reține că inculpații nu sunt trimiși în judecată pentru fapta de vrăjitorie ci pentru că prin anumite ritualuri au indus în eroare partea vătămată pentru a da acea sumă de bani și a suferii un prejudiciu. Tot în rechizitoriu se reține că partea vătămată fiind sub influența acelor ritualuri a fost înfricoșată excesiv și ca urmare i-a fost paralizată libertatea de voință.
Precizează că paralizarea libertății de voință nu este specifică infracțiunii de înșelăciune, ci altor infracțiuni ca tâlhărie, viol.
Infracțiunii de înșelăciune îi este specific faptul că un escroc „prostește” o altă persoană și îi i-a o sumă de bani și nu împrejurării că partea era inducă în eroare anterior întâlniri cu acel escroc, în esență partea vătămată credea în acele practici anterior întâlnirii cu una din inculpatele din boxă.
Potrivit art.27 din Constituția României orice om este liber să creadă în ceea ce dorește, în consecință și O. Z..
Consideră că inculpații stau de 5 luni în arest preventiv numai pe baza declarațiilor date de partea vătămată.
Apreciază că trebuie a se analiza și elucida cum s-a stabilit acea pagubă de 450.000 euro, cum a fost evaluat Porche-ul, acel apartament, acel împrumut din care Oanan Z. nu a restituit nimic, or toate acestea au la baza numai declarațiile halucinante ale părții vătămate.
Menționează că esența infracțiunii de înșelăciune este inducerea în eroare a părții vătămate și mai mult este vorba de fapte petrecute la nivelul lunii iulie 2011, iar urmărirea penală a început în noiembrie 2011. De asemenea consideră că nu a fost analizată starea psihică a părții vătămate, aceasta făcând anumite afirmații aberante, consideră că nu există nici un fel de probe în afara declarațiile acesteia.
Un alt aspect vizează faptul că inculpatei i se rețin în sarcină alte 3 infracțiuni de înșelăciune față de alte 3 părți vătămate cărora le-a ghicit și pentru care a primit anumite bunuri a căror valoare nu trece de o sumă modică de câteva sute de euro. Solicită a se analiza discrepanță dintre declarațiile acelor persoane și cele ale Oanei Z., cu atât mai mult cu cât parchetul spune că vrăjitoria sau ghicitul nu sunt infracțiuni.
Privind pericolul concret pentru ordinea publică arata ă inculpata este necunoscut cu antecedente penale, împotriva sa există o singură plângere penală formulată de L. R., mai mult inculpata are 5 copii minori de vârste mici și foarte mici iar mama lor stă în stare de arest preventiv de 5 luni de zile numai pe baza acuzațiile părții vătămate. De asemenea arată că inculpata s-a predat singură organelor judiciare după emiterea mandatului de arestare.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I. Secția penală și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate și raportat la faptul că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive și nu în ultimul rând la împrejurarea că prezentul proces este larg mediatizat și se va întinde pe o perioadă lungă de timp.
Apărătorul recurentului inculpat B. S. C., având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din XX2012, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I. Secția penală și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate
Instanța apreciază că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive în continuare, or apărarea apreciază că aceste temeiuri nici nu există și nici au existat.
Achiesează punctului de vedere al antevorbitorului său și invocă nulitatea încheierii de ședință raportat la constituirea completului de judecată.
Arata că prin legea care reglementează statutul profesiei de magistrat se reține că funcție de secția în care activează aceștia au o anumită specializare profesională, pentru care dau și anumite examene.
Precizează că la termenul la care instanța a constat că ar trebui menținută măsura arestării preventive magistratul investit cu soluționarea cauzei nu era pregătit să ia măsura pe care a dispus-o în cauză.
Apărarea consideră că temeiuri pentru arestare nu au existat așa cum și fapta nu a existat.
Se reține în sarcina inculpatului infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv că s-ar fi deplasat împreună cu partea vătămată la un notar public în fata căruia partea vătămată în două rânduri consecutive, respectiv la datele de 27.06.2011 și 29.06.2011 și a semnat 3 acte autentice.
Arată că partea vătămată a semnat un ante-contract de vânzare cumpărare, ulterior la două zile un contract de vânzare cumpărare prin care atestă că a primit întreg prețul, respectiv suma de 50.000 euro, pentru imobilul situat în ..
Ulterior partea vătămată semnează o procură în favoarea martorului M. S. prin care îl împuternicește să semneze actele privind vânzarea cumpărarea în situația în care nu se va putea prezenta în fata notarului public la data de 29.06.2011 și în care se stipulează că a primit întregul preț al vânzării respectiv suma de 50.000 euro.
Raportat la Legea 136/1995 actele care poartă semnătura și sigiliul notarului sunt acte de autoritate publică ce nu pot fi contestate ci doar desființate prin hotărâre judecătorească.
În situația de față partea vătămată în 3 acte autentice a recunoscut că a primit acele sume de bani, singura care susține contrariul este numai partea vătămată și nu are nici un argument în sensul că nu ea a fost acea care a numărat suma de bani de 3 ori, ulterior punând-o într-o pungă de plastic in poșeta cu care a părăsit sediul notarului.
Privind martorul M. S., apărarea a insistat în mod repetat în a fi audiat de organele judiciare, or acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care a formulat în temeiul Legii 303/2004 o sesizare privind modul în care au acționat organele de urmărire penală care au refuzat audierea acestui martor.
Apărarea apreciază că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au existat niciodată, pentru a demonstra acest aspect a solicitat audierea martorilor, vizionarea imaginilor de pe camerele de luat vedere din incinta biroului notarial, or organele de urmărire penală au refuzat să administreze probatoriul în apărare.
Solicită a se constata că partea vătămată deși susține că nu a primit acele sume de bani în luna iunie 2011, a formulat plângere în noiembrie 2011, or infracțiunea de complicitate la înșelăciune este reținută în sarcina inculpatului numai pe baza declarațiilor acestei părți vătămate. De asemenea partea vătămată susține că suma de bani a fost vehiculată între inculpata L. R. și coinculpatul B. S. C. fiind destinata acelor ritualuri magice, solicită a se constata că nu există nicio dovadă în susținerea declarațiilor părții vătămate.
Precizează încă o dată că partea vătămată a mers singură la biroul notarului public, singură a numărat acea sumă de bani de 3 ori și tot ea a părăsit biroul notarial cu suma de bani în poșetă.
În circumstanțierea inculpatului arată că acesta este necunoscut cu antecedente penale, este absolvent de liceu cu bacalaureat, are o societate comercială prosperă cu ajutorul căreia obține venituri licite, se ocupă cu tranzacții imobiliare, are familie, are în întreținere 2 copii minori. De asemenea arată că inculpatul singur s-a prezentat în fata organelor de urmărire penală, a colaborat, nu are cum și nici pe cine influența, se va prezenta la fiecare termen de judecată ce se va acorda, aspecte în raport de care apreciază că cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Personal apreciază că partea vătămată este cea care a înșelat, nu a dovedit în nici un fel cele susținute iar prin presiunea mediatică pe care o face impune anumite atitudini organelor de urmărire penală.
Consideră că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv în raport de împrejurarea că s-a mediatizat excesiv acest caz, or partea vătămată a făcut acest lucru ceea ce constituie un adevărat constituie un linșaj mediatic.
Apărătorul recurentului inculpat C. I., având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03.05.2012, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Arată că un prim motiv de recurs vizează necompentența materială a instanței care a soluționat cererea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive în data de 03.05.2012.
La fila 83 a dosarului există repartizarea făcută de calculator la completul 4 al Tribunalului I. Secția Penală, or acest complet nu a existat, nu se știe cum a fost înființat.
Menționează că la Tribunalului I. Secția Penală sunt 4 judecători.
Potrivit art.22 al.2 lit.a al Deciziei nr.387/2005 care reglementează activitatea CSM-ului, se menționează modalitatea de înființare a unui complet de judecată.
În prezenta cauză a fost înființat completul de judecată într-o oră, nu se știe de cine, nici dacă acea entitate era autorizată pentru a înființa acel complet, mai mult a fost desemnat un magistrat care nu era autorizat pentru a judeca o propunere de menținere a măsurii arestării preventive.
Apreciază că un judecător specializat în material dreptului comercial nu poate să soluționeze în mod eficient o cauză penală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I. Secția penală și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că instanța de fond la momentul la care a soluționat propunerea de menține a măsurii arestării preventive nu și-a fundamentat soluția pe prev.art.143, art.68/1 și art.148 lit.f C.pr.pen, mai mult în această încheiere nu se vorbește despre C. I. și nici de ce acesta trebuie să stea în continuare în arest preventiv.
Apreciază că nemotivarea încheierii de ședință poate fi apreciată ca o chestiune de netemeinicie.
Menționează că există un act autentic care are forță probantă și care este apreciat de parchet ca fiind începutul infracțiunii de înșelăciune, or în situația în care partea vătămată a mers la un notar public, de asemenea partea vătămată a semnat pe matca acelui contract de împrumut cu garanție imobiliară, în fața notarului public.
Mai mult parchetul nu a demonstrat că între O. Z. și C. I. existat o legătură în sensul ca partea vătămată să telefoneze acestuia pentru a-și procura banii pe care urma să-i arunce în foc la solicitarea Vanesei.
Consideră că nu există acea premeditare care poate duce la complicitate. Apreciază că în acest moment nu mai există nici un fel de temei prev. de art.68/1 corob. cu art.143 C.pr.pen.
Precizează că executarea clauzelor dintr-un act autentic nu poate fi paralizată de o începere a urmăririi penale și de o arestare preventivă.
Solicită a se analiza declarația d-nei D. G. volum VI de urmărire penală, filele 185-186, aceasta susține că i-a spus părții vătămate că daca nu va restitui împrumutul va fi nevoită să finalizeze executarea silită.
Arata că din punctul de vedre al apărării partea vătămată nu a avut nici un moment voința paralizată, așa cum susține parchetul.
Referitor la infracțiunea de șantaj nu se face nici o referire la în prezenta încheiere de ședință și nici despre indiciile temeinice care vin să argumenteze probele solide în argumentarea faptului că inculpatul ar fi comis această infracțiune.
Menționează că inculpatul este trimis în judecat urmare a amenințării in mass-media formulată de O. Z., în volum VI de urmărire penală, se află declarația reporterului T. H. care susține că acel contract de împrumut cu garanție imobiliară partea vătămată îl are de la altcineva decât inculpatul C. I. și mai mult că acesta a refuzat să dea o declarație în mass-media.
Apreciază că în acest moment au încetat temeiurile ce au fost avute la momentul luării măsurii arestării preventive, dacă acestea au existat vreodată.
Consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.148 lit.f C.pr.pen., dat fiind că nu se demonstrează de ce lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică și nici daca acesta ar produce un sentiment de insecuritate opiniei publice.
În circumstanțierea inculpatului arată că este necunoscut cu antecedente penale, are familie, are 4 copii în întreținere, realizează venituri licite, s-a prezentat singur la organele de cercetare penală, aspecte în raport de care apreciază că inculpatul poate fi cercetat în continuare în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și a se constata încheierea de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I.-Secția penală ca fiind legală și temeinică.
Privind nelegala compunere a instanței de judecată care ar duce la nulitatea absoluta a încheierii de ședință în temeiul prev.art.197 al.2 C.pr.pen., menționează că apărarea a pus la îndoială probitatea profesională a magistratului care a judecat la Tribunalul I.-Secția penală.
Raportat la împrejurarea că la Tribunalul I.-Secția penală, toți judecătorii au formulat cerere de abținere, menționează că era necesară a hotărâre a colegiului de conducere pentru a respecta prev. art.22 al.2 lit.b/1 și b/2, hotărârea CSM nr.387/2005 potrivit cu care se dispune repartizarea judecătorilor de la o secție la alta în cazul în care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții.
Consideră că avizul CSM nu era necesar pentru ca organul de conducere respectiv colegiul de conducere să emită hotărârea pentru înființarea unui nou complet, Complet 4 penal .
Solicită a se avea în vedere că pregătirea magistraților este complexă și completă, practic un judecător putut trece de pe o secție civilă, pe o secție penală. Mai mult apreciază că nu era obligatoriu ca hotărârea colegiului de conducere să fie atașată la dosar dat fiind că aceste hotărâri nu sunt publice, apărătorii inculpaților au posibilitatea de a face o cerere pentru a li a se comunica această hotărâre a colegiului de conducere, pentru a se constata dacă a existat vreo viciere în privința hotărârii colegiului de conducere.
În raport de aspectele invocate apreciază că nu sunt incidente prevederile art.197 al.2 C.pr.pen., nefiind vorba de o nulitate absolută a încheierii pronunțate la fond.
Referitor la temeiurile luării măsurii arestării preventive, apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 C.pr.pen., se mențin în raport de natura infracțiunilor grave pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea de săvârșirea a acestora, precum și față de urmările produse.
Arată că în declarațiile părților vătămate Z. I., C. M., Hletnicov M. și H. L. se coroborează întru-totul cu declarațiile martorilor audiați în cauză cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșele fotografice. De asemenea solicită a se avea în vedere procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate, versiunile diferire pe care le susțin fiecare din inculpați în faza de urmărire penală, procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate de partea vătămată Z. I., procesele verbale de predare-primire bunuri și nu în ultimul rând procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare.
De asemenea consideră că sunt incidente prev.art.148 lit.f C.pr.pen., încheierea fiind motivată și sub acest aspect în mod legal și temeinic.
Concluzionând apreciază că punerea în stare de libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol derivând din circumstanțele reale, din modalitatea organizată de comitere a infracțiunilor, de împrejurarea că inculpații și-au împărțit rolurile creând o aparență de legalitate a operațiunilor lor dolosive.
De asemenea solicită a se avea în vedere presiune exercitată în mod repetat asupra părților vătămate, de asemenea 3 martori au solicitat a fi audiați sub identitate protejată, ceea ce denotă periculozitatea sporită de care dau dovadă inculpații.
Apreciază că și impactul negativ social creat nu este diminuat prin trecerea celor 5 luni, din punct de vedere al punerii în libertate al celor 4 inculpați și nu în ultimul rând prin raportare la stadiul incipient în care se află cercetarea judecătorească, consideră că punerea în libertate a inculpaților apare ca fiind inoportună.
Recurentul inculpat L. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său, solicită admiterea recursului și să fie judecată în stare de libertate deoarece nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, de asemenea precizează că s-a prezentat de bună voie la poliție și că este necunoscută cu antecedente penale.
Recurentul inculpat M. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său, are 5 copii și solicită a-i fi admis prezentul recurs.
Recurentul inculpat B. S. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său, avea loc de muncă și acum este în pericol de a-i se desface contractul de muncă.
Recurentul inculpat C. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său, solicită admiterea recursului, este necunoscut cu antecedente penale, se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat, de asemenea precizează că are familie și 4 copii care sunt lipsiți de sprijin material în acest moment.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din data de 03.05.2012, pronunțată de Tribunalul I., s-a dispus, în temeiul art. 300¹ alin. 1 si 3 Cod procedura penala raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpații L. R., B. S. C., M. R., C. I..
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Prin Rechizitoriul nr. 2/P/2011 emis de P. de pe lângă Tribunalul I. si verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul I., s-au dispus următoarele:
- Trimiterea în judecată a inculpatei L. R., zisă V., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen și art. 194 alin. 1 C. pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen și art. 41 alin. 2 C. pen;
- Trimiterea în judecată a inculpatei M. R., zisă M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen și art. 194 alin. 1 C. pen, și art. 25 C. pen rap. la art. 290 C. pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. A C. pen și art. 41 alin. 2 C. pen, în dauna părții vătămate Z. I. și pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 215 alin. 1 și 2 C pen și art. 194 alin. 1 și 2 C. pen, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen și art. 33 lit. A C pen., în dauna părților vătămate C. M., Hlebnicov M. și H. L.;
- Trimiterea în judecată a inculpatului B. S. C., zia Manix, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 rap la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen;
- Trimiterea în judecată a inculpatului C. I., zis Ș. sau Șoni, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 C pen rap la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C pen și art. 194 alin. 1 și 2 C. pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. A C pen și art. 1 alin. 2 C. pen;
- Trimiterea în judecată a inculpaților M. Ș., M. R., arestat în altă cauză și V. Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 26 C pen. Rap la art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen;
- Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată față de învinuiții D. S. și Ș. E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 26 rap. La art. 215 alin. 1, 2 și 5 C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatele L. R. și M. R. își făceau publicitate în mass-media, unde se prezentau ca „vrăjitoare” sau „clarvăzătoare”, arătându-și disponibilitatea unor așa-zise consultații în urma cărora erau contactate de către victime.
În acest sens, prin publicitatea pe care și-o făceau în presa scrisă (ziare, reviste, anunțuri de mică publicitate), audiovizuală (emisiuni televizate, interviuri), afișe sau bannere, inculpatele M. R. și L. R. se prezentau ca fiind cele mai mari vrăjitoare sau clarvăzătoare, arătându-și permanent disponibilitatea unor așa-zise consultații la domiciliile lor sau prin intermediul oricăror mijloace electronice de comunicare, definindu-se ca fiind “singurele” care pot rezolva problemele financiare, de sănătate, afective, profesionale etc., ale persoanelor aflate în dificultate.
După ce erau contactate de către potențialele victime, inc. M. R. și L. R., le expuneau o falsă reprezentare a realității, inoculându-le acestora ideea că se aflau sub puterea unor forțe malefice supranaturale, iar datorită puterilor magice cu care au fost înzestrate, problemele puteau fi rezolvate numai de către ele.
În acest scop, inculpatele M. R. și L. R. le solicitau victimelor la început, pentru inițierea ritualului, diverse bunuri sau obiecte, cum ar fi articole personale de îmbrăcăminte, păpuși, piroane (cuie mari), cuțite, iconițe, miere de albine etc., iar ulterior, pentru desfășurarea ritualului care se prelungea în timp sub diferite pretexte, inculpatele solicitau obiecte de valoare (bijuterii, autoturisme, chiar și case), precum și diverse sume de bani, care erau din ce în ce mai mari.
În tot acest timp, inculpatele induceau victimelor o stare de teamă și nesiguranță prin metodele și mijloacele folosite în așa-zisele ritualurile vrăjitorești, precum și prin intervalul scurt de timp în care problema trebuia rezolvată, în caz contrar această situație “agravându-se exponențial”. Astfel, de obicei ritualurile erau ținute la miezul nopții în diverse imobile nelocuite, în pădure, cimitire sau lângă diverse cursuri de apă, folosindu-se “tehnici voodo” (cum ar fi înțeparea cu ace a unor păpuși sau figurine, precum și schilodirea sau incinerarea unor animale, păsări sau reptile).
În momentul în care victimele nu mai dispuneau de sume de bani sau obiecte de valoare, inculpatele M. R. și L. R., prin complicitatea celorlalți inculpați sau învinuiți (respectiv inc. C. I., B. S. C., M. R., M. Ș., V. Ș. I., înv. P. I., D. S. și Ș. E.), care erau prezentați ca fiind prosperi oameni de afaceri și reali binefăcători, le determinau pe acestea să încheie contracte de vânzare-cumpărare sau de împrumut cu garanție imobiliară, cu privire la bunurile mobile și imobile pe care acestea le dețineau. Sumele de bani astfel obținute, sub pretextul că erau destinate ritualurilor vrăjitorești, unde trebuiau să fie arse sau să intre în posesia unor forțe supranaturale malefice, erau însușite în realitate de către cele două inculpate și complicii acestora.
Atunci când victimele realizau că au fost înșelate și doreau să întrerupă relațiile cu inculpatele, M. R. și L. R. continuau cu prezentarea unor situații imaginare, în virtutea cărora “problemele victimelor” nu puteau fi rezolvate “altfel”; mai mult, recurgeau la amenințări, șantaje prin încântarea unor blesteme, sau prin eventuale consecințe referitoare la integritatea fizică sau psihică a victimelor, sau chiar prin dezvăluirea în presă ori la serviciu a aspectelor din viața intimă a părților vătămate.
Prin monitorizarea mass-mediei, inculpatele M. R. și L. R. identificau persoane publice, cu mare potențial financiar, care se găseau în diferite situații defavorabile, în general în conflict cu alte persoane publice și le creau acestora falsa reprezentare că problemele au fost generate de practicile oculte inițiate de inculpate.
În acest sens, luau legătura cu reprezentanți ai mass-media și prin apariția în diverse publicații și emisiuni televizate, aduceau în mod indirect la cunoștința victimelor că situația defavorabilă în care acestea se aflau, se datorau practicilor de magie efectuate de către inculpate, la solicitarea directă a persoanelor cu care eventualele părți vătămate se aflau în conflict.
Astfel, victimele erau contactate în mod direct, prin intermediul sms-urilor și rețelelor de socializare, ocazie cu care li se comunica să urmărească emisiunile televizate sau presa scrisă.
Printre persoanele publice, pe care inculpatele M. R. și L. R. pretind că le-au contactat, aspecte relevate în emisiuni televizate, prin articole în presa scrisă cât și pe rețelele de socializare, putem exemplifica pe: M. B., A. V. (actuala soție a lui C. B.), M. G., M. M., A. Lesko, o prietenă a A. N., două persoane cunoscute de-ale lui I. și M. C., dar și pe partea vătămată Z. I.. De asemenea, prin intermediul rețelelor de socializare, inculpatele au încercat și contactarea unor vedete de talie internațională, cum ar fi Shakira, Beyonce sau Inna.
Este și cazul părții vătămate Z. I., care a fost determinată în acest mod să încheie mai multe contracte de vânzare a unor bunuri mobile și imobile sau contracte de împrumut cu garanție imobiliară, la un preț subevaluat în raport cu valoarea de piață a acestora, în realitate regăsindu-ne de fapt în fața unei activități de cămătărie disimulată.
Totodată, inculpata M. R. i-a precizat părții vătămate că este absolut necesar efectuarea unui ritual de ardere al autoturismului marca Porsche Cayman, care i-a fost prezentat părții vătămate drept “un cosciug” și a tuturor actelor aparținând acestuia, în caz contrar Z. I. urmând să sufere în maxim două săptămâni, un iminent accident de circulație, în care și-ar fi pierdut viața. Inculpata M. R. i-a mai spus părții vătămate că, pentru evitarea consecințelor legale de distrugerea autoturismului în cauză este necesar ca Z. I. să întocmească un înscris de mână prin care să-i cedeze mașina, lucru cu care, având în vedere circumstanțele prezentate menite să-i paralizeze libertatea de voință, a fost de acord, urmând ca acțiunea să aibă loc în perioada imediat următoare. De asemenea, inculpata M. R. i-a solicitat să lase autoturismul Porsche Caymann la locația respectivă, împrumutându-i inculpatei L. R. autoturismul său, marca Chevrolet Captiva cu numărul_, pentru ca aceasta din urmă să o conducă pe partea vătămată acasă.
În acest context, inculpata M. R. l-a desemnat pe concubinul său, învinuitul P. I., să se deplaseze la sediul . administrată de către partea vătămată, unde acesta a semnat în fals, în numele concubinei sale, factura nr. 017/22.06.2011 prin care respectiva societate comercială vindea inculpatei M. R., în schimbul sumei de 21.000 de lei (aprox. 5.000 de euro), autoturismul marca Porche Cayman, . WP0ZZZ98Z8U750716, deși prețul era derizoriu în raport cu valoarea de piață al acestuia (aproximativ 35.000 de euro).
La circa două zile după perfectarea actelor de vânzare cumpărare, inculpata M. R. i-a comunicat părții vătămate Z. I. că nu mai este nevoie să ardă autoturismul, întrucât urmează să o vândă pentru a-și recupera o mică parte din suma de 20.000 de euro pe care ar fi aruncat-o în foc în cadrul ritualului.
În perioada imediat următoare, la solicitarea inculpatei M. R., partea vătămată Z. I., împreună cu inculpata L. R., s-au deplasat la locuința acesteia, din București, . nr. 5, sector 1, unde i-a solicitat suma de 100.000 de euro pentru continuarea ritualului. Întrucât partea vătămată nu dispunea de această sumă, inculpata M. R. a întrebat-o dacă deține proprietăți și, la răspunsul afirmativ al părții vătămate, i-a propus acesteia să vândă apartamentul proprietate personală, situat pe bld. I. de Hunedoara din București, prezentându-i chiar un potențial client, în persoana inculpatului B. S. C., prezentat ca fiind un prosper om de afaceri olandez, în realitate acesta fiind cumnatul inculpatei M. R.. În aceiași zi, partea vătămată Z. I., împreună cu inculpata L. R. și inculpatul B. S. C., s-au deplasat la Biroul Notarului Public V. G., unde a încheiat cu inculpatul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1518 din 27.06.2011, prin care se obliga să-i vândă acestuia apartamentul numărul 18 situat în București, . nr. 37, ., sector 1, contra sumei de 50.000 de euro.
La sediul Biroului Notarilor Publici M. G. O., A. A. Jean și Asociații, s-au prezentat inculpatul B. S. C., învinuitul D. S. și o persoană adusă de acesta din urmă, respectiv învinuita Ș. E., cu care partea vătămată Z. I. a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub numărul 589/08.07.2011. Prin acest contract, partea vătămată Z. I. primea împrumut de la învinuita Ș. E. suma de 80.000 de euro, garantând cu apartamentul din București, .. 20, mezanin, sector 1.
În luna septembrie 2011, respectiv în perioada premergătoare datei scadente a contractului de împrumut (22.09.2011) încheiat cu inculpatul C. I., acesta din urmă a contactat-o din ce în ce mai insistent pe partea vătămată Z. I., pentru a afla dacă aceasta îi va restitui suma aferentă contractului, oferindu-și chiar serviciile pentru a găsi un potențial cumpărător al imobilului.
În realitate, apartamentul aparținuse părții vătămate Z. I., care fusese determinată prin manopere dolosive să-l înstrăineze inculpatului B. S. C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1590/ 29.06.2011 la Biroul Notarului Public V. G..
Săvârșirea infracțiunilor de către inculpați a fost realizată în mai multe etape, într-un interval mare de timp, și anume:
1. Perioada februarie-iunie 2011, când se declanșează activitatea infracțională, prin contactarea și captarea atenției părții vătămate Z. I. de către inculpata L. R.:
2. Perioada iunie – septembrie 2011 (până la declanșarea procedurii de executare silită), când este desfășurată de către cei șapte inculpați și trei învinuiți cea mai mare parte a activității infracționale, concretizată prin deposedarea părții vătămate Z. I. de bunuri mobile, imobile și mai multe sume de bani, care la rândul ei este împărțită în mai multe momente:
3. Perioada septembrie–noiembrie 2011 când se declanșează procedura de executare silită a apartamentului din . 1, București, aparținând părții vătămate Z. I., aceasta fiind amenințată și șantajată în vederea finalizării activității infracționale, precum și vânzarea de către inculpatul B. S.-C. a apartamentului situat în bld. I. de Hunedoara, București, către partea civilă S. T., cu participația penală a inculpaților M. R., M. Ș. și V. Ș. I.. De asemenea, săvârșirea infracțiunilor a fost înlesnită de faptul că toate persoanele inculpate sau învinuite în cauză se cunoșteau între ele, mai mult decât atât, unele dintre acestea aflându-se în relații apropiate de rudenie, așa cum este relevat și în schema relațională aflată la dosarul cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I. sub nr._ 12, la data de 30.04.2012, primul termen de fond fiind stabilit la data de 22.06.2012.
Conform art.3001 alin.1 Cpp după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.”
Pe de altă parte, potrivit alin.2 al aceluiași articol”daca instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.”
Nu în ultimul rând, conform art.3001 alin.3 Cpp „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.”
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților L. R., M. R., B. S. C. și C. I., Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 7/14.12.2011 dată de Tribunalul I.- Secția Penală în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă cu privire la inculpații L. R., M. R., C. I., B. S. C., iar prin încheierea nr. 508/21.12.2011 dată de Curtea de Apel Bucuresti- Secția I Penală în dosarul nr._ (nr. 4149/2011) a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul I. împotriva acestei încheieri, care a fost casată și, pe fond, s-a dispus, în privința celor patru inculpați, arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării.
În baza acestei încheieri pe numele inculpaților L. R., M. R., C. I., B. S. C. au fost emise mandatele de arestare preventiva nr. 34UP, 35UP, 36UP, 37UP, emise la 21.12.2011 de Curtea de Apel București - Sectia I Penala in dosarul nr._ (4149/2011).
Din considerentele acestei încheieri s-a reținut că, pentru a decide astfel în privința inculpaților L. R., M. R., C. I., B. S. C., instanța de control judiciar a reținut, pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză- declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate - că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedura penala și art. 68/1 Cod procedura penala, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, reținând Curtea și legătura infracțională dintre inculpați, ca și împrejurarea că faptele reținute în sarcina inculpaților constituie infracțiuni.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f teza finală Cod procedură penală, Curtea a constatat, inclusiv în privința celor patru inculpați, că este îndeplinită și această condiție pentru a se putea lua măsura arestării preventive, pericolul social rezultând din acțiunile materiale concrete și consecvente ale inculpaților, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea grave prejudicii procesului penal, majoritatea cercetărilor în dosar fiind efectuată în mod conspirat, având în vederea legăturile de rudenie ale inculpaților, riscul continuării activităților infracționale și apreciindu-se, cu titlu general, că dacă inculpații nu ar fi arestați s-ar putea crea impresia în opinia publică că asemenea activități care depășesc limitele „vrăjitoriei” sunt legale, iar celelalte persoane care practică această activitate ar considera că nu pot fi trase la răspundere penală, „vrăjitoria” fiind deasupra legii.
Reținându-se subzistența temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri, măsura arestării preventive a celor patru inculpați a fost prelungită succesiv, pentru câte 30 de zile.
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul a considerat că în speță subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, aceste indicii nemodificându-se și nefiind infirmate prin probatoriul existent în prezent la dosar.
Astfel, în cauză există indicii temeinice conform art. 68/1 Cod procedura penala în sensul săvârșirii, de către inculpați, a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, indicii rezultând din materialul probator administrat în cauza până în prezent, respectiv: declarațiile părților vătămate Z. I., C. M., Hlebnicov M., H. L.; declarațiile martorilor audiați în cauză; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe foto și planșele fotografice aferente; procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate; procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate de partea vătămată Z. I.; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere bunuri și procesele verbale de predare - primire bunuri; procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele fotografice aferente; actele depuse la dosar.
Din analiza actelor dosarului, instanța a apreciat ca fiind îndeplinite în continuare în cauză exigențele stipulate, sub aspectul existenței indiciilor temeinice privind existența faptelor și săvârșirea acestora de către inculpați, atât prin dispozițiile aplicabile din dreptul intern, cât și prin jurisprudența CEDO.
In cauză, pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea în stare de libertate a inculpaților, a rezultat din modul în care au fost comise faptele - în mod organizat - inculpații împărțindu-și, practic, rolurile și depunând eforturi susținute pentru a crea o aparență de legalitate unor operațiuni fictive, în concurs și formă continuată, presiunea exercitată progresiv asupra părților vătămate și temerea insuflată acestora, numărul mare de victime atestat atât de procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice aflate în volumul 8 dup, cât și de lista tranzacțiilor având ca destinatari pe inculpatele M. R. și L. R., comunicate de Western Union, deși nu toate victimele au depus până în prezent plângere penală, conform actelor dosarului de urmărire penală pus la dispoziția judecătorului, astfel cum este acesta relevat atât de procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate aflate în vol 8 dup, dar și prin declarațiile ziariștilor audiați în calitate de martori, ale căror declarații, menționate anterior, se află în vol 6 dup, împrejurarea că inculpatele L. R. și M. R. nu au ezitat să se folosească de presă atât pentru identificarea „clienților”-, scopul urmărit (însușirea unor sume mari- relevate de actele comunicate de instituții bancare, aflate în vol. 11 dup, dar și de Western Union, precum și de înscrisurile- contracte de amanet - găsite, cu ocazia percheziției domiciliare, la locuința inculpatei L. R., faptul că trei persoane, audiate în calitate de martori, au înțeles să solicite și li s-a acordat protecție prin aplicarea dispozițiilor art. 86/1 și urm. Cod procedură penală, atitudinea procesuală a inculpaților (care au încercat în mod constant să își „concerteze” declarațiile și să inducă in eroare organele judiciare, să discrediteze si chiar sa inculpe părțile vătămate).
În raport cu mijloacele de probă anterior arătate, tribunalul a apreciat că indiciile privind săvârșirea, de către inculpați, a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, indicii care au fost avute în vedere la luarea, față de inculpați, a măsurii arestării preventive, nu numai că nu au fost infirmate, ci sunt susținute prin mijloace de probă administrate în cauză ulterior luării acestei măsuri, răspunzând în continuare exigențelor art. 143 alin. 1 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații L. R., M. R., B. S. C. și C. I. care au solicitat să fie judecați în stare de libertate, motivele de recurs fiind menționate în practicaua prezentei încheieri.
Analizând recursurile declarate de către inculpați în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod justificat, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, deoarece nu s-a constatat că ar fi intervenit elemente noi care să impună revocarea arestării preventive.
În cauză există indicii temeinice din care rezultă vinovăția inculpaților, pedeapsa fiind mai mare de 4 ani, iar pericolul social rezultă din gravitatea și modalitatea de comitere a faptelor, fiind îndeplinite și prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Nu există nici un motiv care să atragă nulitatea încheierii recurate, atâta timp cât judecătorul fondului face parte din corpul de magistrați de la Tribunalul I., iar faptul că activează la altă secție și nu la secția penală, nu poate să-l împiedice să participe la soluționarea cauzelor ce-i sunt repartizate, în condițiile în care judecătorii de la secția penală nu pot alcătui complete de judecată.
Aspectele privind circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere la momentul arestării inculpaților și s-a apreciat că acestea nu sunt de natură să ducă la concluzia că inculpații sunt cercetați în stare de libertate.
Trebuie ținut cont și de faptul că procesul este la început în faza instanței și pentru buna administrare a probelor pentru a nu da posibilitatea inculpaților să influențeze negativ actul de justiție, se impune menținerea arestării preventive, având în vedere și prevederile art.136 Cod procedură penală.
Nu sunt motive care să impună revocarea măsurii arestării preventive și luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara și localitatea, acestea fiind insuficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de fond a motivat pe larg și a arătat care sunt temeiurile ce impune menținerea arestării preventive, instanța de apel făcând doar remarca că în privința pericolului social trebuie avut în vedere modul organizat de acționare al inculpaților, scopul urmărit de către aceștia, dar și impactul negativ ce s-ar produce în societate.
Recurenții inculpați vor fi obligați la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L. R., M. R., B. S. C. și C. I. împotriva încheierii de ședință din 03.05.2012 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. F. M. V. D. M.
GREFIER,
D. P.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./30.05.2012
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1108/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
