Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1594/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1594/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1594/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 1594/R
Ședința publică din data de 10.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: M. A. P.
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata V. C. împotriva încheierii de ședință din data de 26.08.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată V. C., aflată în stare de arest, asistată de apărător din oficiu cu delegație la dosar și de apărător ales cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu prin prezentarea apărătorului ales al recurentei inculpate, urmând a dispune asupra onorariului parțial acordat.
Apărătorul ales al recurentei inculpate V. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând dispunerea revocării măsurii arestării preventive în baza art. 160 ind. b alin. 2 Cpp, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, arată că față de situația reținută inițial, la acest moment procesual se reține că inculpata ar fi primit sume cuprinse între 50-100 lei de la mai puțin de o clasă, alături de inculpată este bănuit că a participat un singur profesor. În ceea ce privește distribuirea banilor în timpul concursului arată că aceasta nu se afla în unitatea de învățământ, inculpata nefiind inițiatoarea acestei activități.
În ceea ce privește calitatea de director, arată că în momentul desfășurării examenului instituția de învățământ se predă comisiei de bacalaureat, în acel moment calitatea de director sau funcționar nu mai are relevanță.
De asemenea, critică încheierea atacată, motivând că instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale: inculpata are 54 de ani, 28 ani în învățământ, dintre care 12 ca director.
Menționează că instanța de fond nu a pus în discuție posibilitatea luării altei măsuri neprivative de libertate. În ceea ce privește posibilitatea de a săvârși alte fapte penale, aspect reținut de instanță la luarea măsurii, arată că cea de-a doua sesiune a bacalaureatului s-a încheiat.
În ceea ce privește rezonanța socială și presiunea mass-media, arată că acestea au încetat, după perioada de 2 luni scursă de la luarea măsurii. De asemenea, arată că nu sunt date din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la desfășurarea procesului penal.
Apărătorul ales al recurentei inculpate V. C. arată că în cauză trebuie să existe probe certe din care să rezulte temerea că inculpata va săvârși alte infracțiuni, probe ce nu există la dosar.
În ceea ce privește natura și gravitatea faptei și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, așa cum au fost reținute de instanță la luarea măsurii arestării preventive, arată că măsurile preventive urmăresc realizarea scopului procesului penal, în acest moment procesual la dosar aflându-se toate mijloacele de probă administrate, punerea în libertate nu ar putea reprezenta un pericol pentru desfășurarea în bune condiții a procesului.
Arată că în privința circumstanțelor personale, în cauza Neumeister vs. Austria, CEDO a statuat că circumstanțele personale trebuie să fie avute în vedere, hotărâre la care face trimitere.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond potrivit căreia nu se cunoaște poziția procesuală a inculpatei, arată că aceasta reiese din declarațiile date până la acest moment în cauză, motiv pentru care nu poate fi primit acest argument, neconstituind un temei pentru luarea măsurii procesuale, textul de lege făcând referire la probe certe.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, arătând că pericolul subzistă, față de contextul actual în care se fac eforturi pentru asigurarea corectitudinii examenului de Bacalaureat, modul în care a înțeles să se comporte inculpata a afectat încrederea în corectitudinea acestui examen.
De asemenea arată că inculpata a indus în rândul elevilor sentimentul că examenul poate fi fraudat.
Inculpata V. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor aleși, are 28 de ani în învățământ, timp în care a câștigat multe premii împreună cu elevii săi, regretă evenimentul, nu a lipsit de la nicio deschidere de an școlar.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 26.08.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală în dosarul nr._ 13 în baza dispozițiilor art. 300/1 alin. 1 din C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatei V. C., iar în baza dispozițiilor art. 300/1 alin. 3 din C.p.p. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei V. C..
Au fost respinse ca fiind nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulate de către inculpată prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.2760/P/2013 emis la data de 23 august 2013 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei V. C. - cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență faptă prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. 1 din C.p. și instigare la tentativă la infracțiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații faptă prevăzută de art. 25 C.p. rap la art. 20 C.p. rap la art. 15 din Legea nr.78/2000 rap la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr.78/2000, ambele cu aplic art. 33 lit. a din C.p.
În fapt s-a reținut că în perioada mai-iunie 2013 a pretins și primit bani de la elevi înscriși la examenul de bacalaureat sesiunea iunie-iulie 2013 care urmau a susține acest examen în sediul Liceului Teoretic „D. B.” din București pentru a-și folosi influența față de membrii Comisiei de Bacalaureat din Centrul de examen de la Liceul Teoretic „D. B.” din București - pentru ca aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu în calitatea lor de membrii ai comisiei anterior menționate. (trafic de influență prev de art. 257 alin. 1 din C.p.)
Aceasta a determinat, cu intenție, pe învinuita V. Mimoza M. să permită elevilor ce susțineau la sediul Liceului Teoretic „D. B.” din București, în data de 01.07.2013, proba scrisă la bacalaureat la limba și literatura română real și uman, accesul la răspunsurile corecte de la această probă, consecințe ce nu s-au produs deoarece învinuita V. Mimoza M. a fost găsită în timp ce se deplasa pe holul de la etajul 2 al Liceului Teoretic „D. B.” din București cu răspunsurile corecte de la această probă xeroxate în mai multe exemplare, înainte de a intra cu acestea în sălile de examen”, (instigare la tentativă la infracțiunea de folosire in orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art. 25 C.p. rap la art. 20 C.p. rap la art. 15 din Legea nr.78/2000 rap la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr.78/2000).
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul a constat următoarele:
În cursul urmăririi penale față de această inculpată, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarele:
La 12.6.2o13, P. de pe lângă Tribunalul București s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 de către angajați ai Liceului Teoretic D. B. din București și de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. l C.p. de către membrii comisiei de supraveghere la examenul de bacalaureat ce se susține la Liceul Teoretic D. B. din București.
Astfel, în semestrul al II-lea al anului școlar 2o12/2o13, profesoara V. C. - directorul Liceului Teoretic D. B. din București - a pretins și primit sume de bani de la elevii ce urmau să susțină examenul de bacalaureat - sesiunea iunie-iulie 2o13 - promițând acestora că vor interveni la membrii comisiei pentru a le facilita promovarea examenului.
Sumele de bani în cuantum de 5oo de euro/elev reprezentând costurile pentru petrecerea de absolvire și cheltuieli pentru examenul de bacalaureat au fost colectate prin intermediul cadrelor didactice diriginți ai claselor terminale (a XII-a formă de învățământ zi și a XIII-a formă de învățământ seral), directorii liceului susținând că, la rândul lor, le vor remite cadrelor didactice asistenți, membrii ai comisiei de bacalaureat (profesori de altă specialitate decât cea la care se susține proba de examen) cu atribuții de supraveghere în sălile de examen ale centrului menționat.
Dintre profesorii diriginți care ar fi angrenați în demersurile de colectare a sumelor de bani în scopul oferirii acestora către membrii comisiei de bacalaureat, a fost identificat P. L., profesor religie.
Potrivit indiciilor deținute, mecanismul de fraudare a examenului de bacalaureat, operaționalizat și în sesiunile de bacalaureat 2oo9 (promovabilitatea examenului de bacalaureat - 98,74 %), 2o1o (promovabilitatea examenului de bacalaureat 92,82%), 2o11 (sesiune în care s-au instalat camere de supraveghere în sălile de examen, promovabilitatea a fost de 53,98% raportată la media municipiului București de 43,8%) și 2o12 (promovabilitatea examenului de bacalaureat peste 7o%) este următorul:
- sumele de bani colectate de profesorii diriginți de la elevii claselor terminale erau înmânate cadrelor didactice supraveghetoare, atât direct de către V. C. ce s-a angajat să relaționeze în acest sens nemijlocit cu cei vizați, cât și disimulat, respectiv în pachete de țigări/reviste/ziare care urmau să fie poziționate pe catedrele din sălile de examinare;
- imediat după deschiderea subiectelor, V. C. convoca profesorii care predau disciplinele de examen, pentru a rezolva subiectele, care ulterior erau multiplicate;
- distribuirea foilor cu rezolvările subiectelor se realiza de către V. C. și alți profesori ai unității școlare care le înmâna elevilor, sub pretextul suplimentării filelor de „ciorne.”
De asemenea, V. C. ar fi convenit și cu alte cadre didactice ca, pe parcursul derulării probelor scrise, să solicite elevilor examinați noi sume de bani, sub pretextul că vor fi oferite membrilor comisiilor de corectare a lucrărilor.
Potrivit calendarului examenului de bacalaureat național 2o13, probele scrise se desfășoară în zilele de 1.7.2o13, 3.7.2o13, 5.7.2o13.
Prin rezoluția nr. 2760/P/2013 din data de 27.06.2013 ora 12:00 s-a început urmărirea penală IN REM sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită faptă prev. de disp art. 254 alin. 1 C.p. și dare de mită faptă prev. de disp art. 255 alin. 1 C.p. constând în aceea că: în cauză există indicii privind oferirea de bani de către angajați ai Liceului Teoretic D. B. din București și acceptarea primirii lor de către membrii comisiei de supraveghere la examenul de bacalaureat ce s-a susținut la Liceul Teoretic D. B. din București în data de 01.07.2013
Prin rezoluția nr. 2760/P/2013 din data de 01.07.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuita V. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență faptă prev. de disp art. 257 alin. 1 C.p.
Prin ordonanța din data de 02.07.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata V. C. pentru infracțiunea anterior menționată.
Prin ordonanța din data de 01.08.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuita V. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp art. 25 C.p. rap. la art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, iar prin ordonanța din data de 07.08.2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru această infracțiune.
Prin procesul verbal din data de 19.08.2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurată în cuprinsul actelor dosarului în sensul că încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatei V. C. este art. 25 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 și nu art. 25 C.p. rap. la art. 15 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000..
Prin ordonanța din data de 02.07.2013 ora 01,45 s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. 4 și art. 148 lit. f reținerea pe o durată de 24 de ore a inculpatei V. C. începând din data de 02.07.2013 ora 01,45 până la data de 03.07.2013 ora 01.45.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.07.2013 emisă de către Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2012 s-a dispus, luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile de la data de 03.07.2013 până la data de 31.07.2013 inclusiv față de inculpata V. C. reținându-se dispozițiile art.148 lit. f din C.p.p. potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestului preventiv fiind prelungită față de aceeași inculpată pentru o perioadă de 30 de zile prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26.07.2013 pronunțată de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, de la data de 01.08.2013 până la data de 30.08.2013 inclusiv.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpată este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care s-a reținut în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.
Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
Astfel, Tribunalul a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 din C.p.p. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, reținându-se în acest sens următoare mijloace de probă: declarații inc. V. C., înv. V. Mimoza M., înv. D. E., înv. Ciontoiu G., înv. Cantea V., înv. G. F., înv. G. G.-A., înv. M. A.-D., înv. I. D., înv. M. V., înv. P. C. V., înv. P. M.; declarații de martori, respectiv O. C. A., P. L. S., B. C. M., Bolinteanu Nicholas, F. M. Vincențiu, P. G. Crăița, R. G., P. C., M. A. E., N. V. N., L. S., I. A. A., R. M., P. G. V., P. C., A. A., B. A. C., C. D. Ș., I. A. M., A. A. R., P. M. I., G. S., I. C., S. I., B. G. M., D. Geovani, F. M., N. Grazziela Sevastița, S. D., și alții; procesele-verbale de recunoaștere din planșa foto; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și suportul optic ce conține copia înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice; adresele emise de ISMB; expertiza grafică; listing-urile posturilor telefonice; procesul-verbal de studiere listing; adresa D.G.P.M.B. Serviciul de Analiză a Informațiilor împreună cu hărțile relaționale în urma analizării listingurilor telefonice; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare (în sediul liceului, la domiciliul inculpatei V. C., la domiciliul înv. Ciontoiu G.), a perchezițiilor corporale, împreună cu planșele foto; rapoartele de expertiză informatică; procesele verbale întocmite în cauză; precum și toate celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Prin urmare, arestarea preventivă a inculpatei nu s-a făcut în baza unei impresii, informații ori simple supoziții, asociere de idei, pentru că, într-o astfel de situație lipsește o legătură obiectivă - între suspect și infracțiunea presupusă a fi săvârșită de către acesta, fiind de reținut și faptul că, este vorba de o cauză complexă, în care pe lângă inculpată sunt implicate și alte persoane în calitate de învinuiți.
Pe de altă parte, în cauză există situația prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., respectiv inculpata a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, Tribunalul a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatei îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor deduse judecății, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura si gravitatea infracțiunilor reținute – (inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev de art. 257 alin. 1 din C.p., și a infracțiunii de instigare la tentativă la infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prev. de art. 25 C.p., rap la art. 20 C.p., rap la art. 15 din Legea nr.78/2000 rap la art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic art. 33 lit. a din C.p. ), modalitatea concretă de comitere a acestora, -(respectiv prin pretinderea și primirea de sume de bani de la elevi înscriși la examenul de bacalaureat sesiunea iunie – iulie 2013 ce urmau a susține acest examen în sediul Liceului Teoretic „D. B.” din București pentru a-și folosi influența față de membrii comisiei de bacalaureat din centrul de examen pentru ca aceștia să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu în calitatea avută de membrii ai comisiei dar și determinarea cu intenție a înv. V. Mimoza M. să permită elevilor ce susțineau la sediul liceului menționat accesul la răspunsurile corecte de la proba scrisă la limba și literatura română real și uman în data de 01.07.2013), sumele de bani pretinse și primite, gradul concret de pericol social – (fiind aduse grave vătămări unor valori sociale în principal ocrotite de legea penală și procesual penală respectiv relațiile sociale referitoare la desfășurarea atribuțiunilor de serviciu în condiții care sa asigure încrederea și prestigiul de care trebuie sa se bucure personalul acestora., astfel comiterea infracțiuni de trafic de influență discrediteaza activitatea de serviciu și îi aduce grave prejudicii, precum și relațiile sociale referitoare la protecția unor date ce nu sunt destinate publicității sau accesului unor persoane neautorizate în anumite condiții bine stabilite), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce – pe de o parte fraudarea examenului de bacalaureat organizat pentru sesiunea iunie – iulie 2013 pentru absolvenții unui întreg liceu - pe de altă parte un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății și crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu într-o instituție de stat dar și permiterea și chiar determinarea altor persoane de a permite cunoașterea de către persoane neautorizate (în speță elevi care susțineau un examen de bacalaureat) unor date (în speță rezolvări ale unor subiecte de examen) ce nu sunt destinate publicității și supuse unui anumit control cu consecința luării la cunoștință a acestora de către o masă largă de astfel de persoane, rezonanța puternică pe care o produc în rândul societății astfel de infracțiuni de violență precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, existând temerea că odată pusă în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
În cauză, Tribunalul a apreciat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei au un impact negativ major în rândul societății, în condițiile în care aceste presupuse infracțiuni au fost comise având în vedere calitatea inculpatei de director în cadrul Liceului Teoretic “D. B.” și privitor la desfășurarea unor examene, examene ce constituie un pas hotărâtor pentru o masă mare de persoane – în spetă elevi -, impactul negativ fiind mult amplificat și creând o tulburare însemnată în rândul opiniei publice, fiind puse sub semnul îndoielii credibilitatea atât a instituție în care inculpata își desfășoară activitatea cât și a bunei și corectei desfășurări a unor examene ce se susțin la nivel național.
Pericolul social mai rezidă și din faptul că se creează un avantaj elevilor care promovează examenul de bacalaureat în acest sens față de cei care îl promovează în mod corect, existând riscul ca un elev care a fraudat examenul prin cumpărarea influenței să fie declarat admis la o facultate în defavoarea celui care a promovat în mod legal examenul, dar si din faptul ca in conștiința opiniei publice se creează opinia ca sistemul poate fi fraudat chiar de către persoanele ce sunt numite de reprezentanții statului sa vegheze la buna desfășurare a unor examene de asemenea anvergura, persoane impotriva cărora nu se ia nici un fel de măsura si care nu sunt trase la răspundere penală așa cum ar trebui sa se întâmple cu orice persoana care a comis un delict in aceasta societate si cu atât mai mult de către persoanele care sunt puse sa preîntâmpine astfel de evenimente si nu sa le creeze.
Susținerile inculpatei prin apărător ales în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive dar și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatei nu au fost primite deoarece este cunoscut faptul că orice examen se desfășoară în mod obișnuit potrivit unor norme metodologice bine stabilite (în cazul de față la nivel național) și orice ingerințe de natura celor expuse și reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei trebuie în mod clar combătute.
Astfel Tribunalul a apreciat că, în mod cert se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare față de persoanele implicate în astfel de activități – de fraudare a examenelor, în lipsa căreia apreciază că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice. În consecință, faptele reținute au justificat că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Susținerile apărării în sensul că sumele de bani la care s-a făcut referire în rechizitoriu erau strânse conform declarațiilor date, de către elevii audiați în cauză potrivit “cutumei și obiceiurilor” din liceu practicate în fiecare an, pentru banchet, robe, fotografii, protocol și astfel nu ar mai subzista temeiurile reținute la momentul luării măsurii arestării preventive, nu pot fi primite, Tribunalul apreciind că astfel de activități nu ar trebui să fie strâns legate de buna desfășurare a unui examen de bacalaureat și cu atât mai puțin să permită ca sub o astfel de aparență să se poată desfășura fapte de natura celor reținute în sarcina inculpatei cu consecințe grave asupra desfășurării examenelor.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de disp art. 148 lit.f Cpp, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptelor raportarea făcându-se strict doar la circumstanțele personale ale inculpatei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzată inculpata
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că în dreptul național sunt prevăzute pedepse mari pentru infracțiunile de care este acuzată inculpata respectiv pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani si respectiv de la 1 la 5 ani, deci prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatei sunt considerate că suscită o tulburare gravă, profundă a societății, astfel încât sub acest aspect, este justificată o detenție preventivă (Letellier c. Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991).
Deși s-a invocat de către inculpată prin apărător ales, faptul că menținerea stării de arest preventive a inculpatei ar fi exagerată la acest moment procesual raportat la situația altor învinuiți/inculpați cercetați în stare de libertate în cauză sau în alte cauze, Tribunalul a constatat pe de o parte că instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în baza disp art. 300/1 din C.p.p. analizează subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în persoana fiecărui inculpat și nu prin raportare la situația juridică a celorlalte persoane cercetate în aceeași cauză sau în alte cauze, iar pe de altă parte având în vedere că la analiza condițiilor privind stare de arest preventiv a unui inculpat se are în vedere situația strict a inculpatului în cauză, aceasta fiind în mod evident diferită, astfel încât chiar dacă și situația altor inculpați este similară, nu se impune cercetarea tuturor în stare de arest preventiv, arestarea preventivă fiind o măsură care se analizează în raport de contribuția efectivă și concretă a fiecărui inculpat, de persana acelui inculpat, conduita sa procesuală, egalitatea de tratament juridic pentru inculpați neregăsindu-se printre criteriile avute în vedere de legiuitor la luarea măsurii arestării preventive.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală impotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tonasi vs. Franța).
Totodată, Tribunalul a constatat că arestarea inculpatei corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare față de inculpată, durata acesteia nu a depășit, în nici un caz, un termen rezonabil, față de inculpată dispunându-se luarea măsurii arestării preventive la data de 02.07.2013 și nu a expirat încă nici mandatul de arestare inițial, timp în care aceasta a fost deja trimisă în judecată.
În condițiile în care cercetarea judecătorească nici măcar nu a debutat pentru a se stabili, printre altele, și care este poziția procesuală a inculpatei, menținerea măsurii arestării preventive se justifică în continuare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpata V. C., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând, în esență că nu există în cauză probe din care să rezulte temerea că inculpata va săvârși alte infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3001 C.p.p., după înregistrarea dosarului în instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat să existe sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În privința temeiurilor care au justificat arestarea preventivă, instanța arată că acestea urmează a fi analizate în raport de condițiile prev. de art.143 al.1 C.p.p. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul arătat de art.681 C.p.p.) din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care este cercetată, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art.136 al.6 C.p.p., respectiv ca pentru infracțiunea săvârșită, legea să prevadă doar pedeapsa cu închisorii și să existe probe din care să rezulte vreunul din cazurile prevăzute la art.148 C.p.p., văzute în lumina prevederilor art.5 par.1 lit. c și par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, în alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată, se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, potrivit prevederilor art.136 al ultim C.p.p.
În cauză, Curtea apreciază că nu este îndeplinită decât condiția prev. de art.148 lit. f C.p.p., referitoare la împrejurarea că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește condiția existenței probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatei V. C. prezintă pericol pentru ordinea publică, această condiție cumulativă prevăzută de art.148 lit. f C.p.p. nu apare ca fiind îndeplinită.
Un astfel de pericol poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei cum este cazul celor care, prin modul se săvârșirea sau frecvența lor creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, fie prin riscul de a fi reluată activitatea infracțională.
Instanța constată că circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale inculpatei – fără antecedente penale, cadru didactic cu vechime mare, inculpata are studii superioare, familie organizată, vârsta acesteia, sumele modice de bani pretinse ( de 50-100 de lei), natura infracțiunii, sunt în măsură a contura, la acest moment, lipsa pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatei l-ar prezenta pentru ordinea publică.
În cazul inculpatei V. C., în ceea ce privește condiția existenței riscului de a fi reluată activitatea infracțională, instanța consideră că acest risc este eliminat în totalitate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acesteia de a nu părăsi și țara și a instituirii, pe lângă obligațiile generale, prev. de art. 145 al.11 C.p.p. și cea de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit faptele de care este acuzată, respectiv cea de profesor.
Nu se poate reține astfel că se impune menținerea arestării preventive a inculpatei V. C., și pentru aceea că, prin trecerea unei perioade de timp de la săvârșirea faptei, rezonanța socială a faptei săvârșite de aceasta s-a estompat, nerezultând, la acest moment, că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Pentru a reține aceste împrejurări, ne vom ralia și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia: „ datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea” (hotărârea Letellier c. Franței).
Față de cele reținute, Curtea în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d C.p.p., va admite recursul formulat de inculpata V. C., va casa, în totalitate, încheierea recurată și rejudecând, în temeiul art. 139 C.p.p., va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 145 al. 1 și 12 C.p.p., pe durata măsurii obligatorii de a nu părăsi țara inculpata este obligată să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la poliția de domiciliu desemnată cu supravegherea, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; 4) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
d)să nu comunice cu alte persoane cercetate în aceeași cauză sau cu martorii din dosar;
e)să nu exercite profesia în exercitarea căreia a săvârșit faptele de care este acuzată.
Va atrage atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata V. C. împotriva încheierii de ședință din data de 26.08.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
Casează, în totalitate, încheierea recurată și rejudecând:
Înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pe durata măsurii obligatorii de a nu părăsi țara inculpata este obligată să respecte următoarele obligații:
1) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
2) să se prezinte la poliția de domiciliu desemnată cu supravegherea, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
3) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
4) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; 5)să nu comunice cu alte persoane cercetate în aceeași cauză sau cu martorii din dosar;
6)să nu exercite profesia în exercitarea căreia a săvârșit faptele de care este acuzată.
Atrage atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. P. M. D. L.
GREFIER,
B. C.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex
T.B.S.II.P.-jud.G.T.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
