Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1637/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1637/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1637/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._/122/2012
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1637
Ședința publică de la 12 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - V. B.
GREFIER - I. P.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petenta S.C. I. C. LEASING IFN S.A. împotriva sentinței penale nr. 176 din 04 martie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurenta petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar au fost depuse concluzii scrise din partea recurentei petente.
De asemenea, învederează că urmare solicitării instanței, prin adresa nr. 4234/II-3/2013 din 9 august 2013 P. de pe lângă Tribunalul București a comunicat că S.C. I. C. LEASING IFN S.A nu figurează ca parte în dosarul nr. 655/P/2010.
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului declarat de petentă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit disp. art. 168 alin. 2 Cod procedură penală, hotărârea instanței poate fi atacată separat, cu recurs.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin sentința penală nr.176 din 04 martie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-a dispus în baza art. 168 alin. 2 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a plângerii formulate de . IFN „SA ( fosta .”SA), împotriva ordonanței din 31.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. dată în dosarul nr. 655/P/2010 și menținută prin rezoluția din 11.07.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. dată în dosarul nr. 361/II/2/2012.
S-a reținut de către instanța de fond:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 20.08.2011 sub nr._, petenta . IFN-SA ( fostă .-SA) cu sediul în București, .-15, clădirile A1 și LA., etaj 5, sector 1, a formulat plângere împotriva ordonanței din 31.01.2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, ordonanță prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra unui bun proprietatea sa, respectiv asupra Navei Diligenția, tip motonavă din oțel având dimensiunile 69,90 x 7,28 x 2,62 metri cu o capacitate cilindrică de 905,499 M3, construită în anul 1959 în șantierul naval Haak din orașul Zaandam.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul G. nr. 655/P/2010 din 31.01.2012, s-a stabilit că învinuitul B. F. intenționează să înstrăineze ori să ascundă în mod fraudulos bunuri aparținând .., în frauda creditorilor și pentru beneficiul personal, motiv pentru care, în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunile comise, s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor aparținând .. ce prezintă riscul înstrăinării, precum și a bunurilor personale ale învinuitului B. F..
Prin instituirea sechestrului asupra navei Diligenția, s-a adus o atingere intereselor sale legitime, prin faptul că sunt lipsiți de folosința bunului proprietatea fără niciun drept.
Potrivit art. 163 alin. 2 din Codul de procedură penală (text de lege invocat chiar de către procuror ca temei al aplicării măsurii sechestrului) se prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.
Având în vedere prevederile art. 163 alin. 2 din C.p.p. pe care a fost întemeiată măsura instituirii sechestrului asupra navei Diligenția proprietatea S.C. AFIN LEASING IFN S.A., și având în vedere, de asemenea, că prin însăși motivarea Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul G. nr. 655/P/2010 din 31.01.2012 procurorul a stabilit că, în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunile comise, se impune indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor aparținând .. ce prezintă riscul înstrăinării, precum și a bunurilor personale ale învinuitului B. F., ținând cont de faptul că nu are nici calitatea de învinuit sau inculpat și nici cea de parte responsabilă civilmente, măsura instituirii sechestrului asupra navei proprietatea sa este netemeinică și nelegală, nava nefiind nici proprietatea învinuitului B. F. și nici a ..
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 278, art. 168, art. 163 alin. 2 și art. 169 din Codul de procedură penală.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie înscrisurile de la filele 7-17.
Tribunalul, analizând plângerea formulată de petenta . IFN”SA ( fostă .”SA), a constatat că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 168 alin. 1 Cod procedură penală, în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal.
Prin ordonanța din 31.01.2012 dată în dosarul nr. 655/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., în baza art. 163, 164, 165, 166 Cod procedură penală și art. 219 Cod procedură penală, art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător pe mai multe bunuri mobile și imobile printre care și nava „ Diligenția” tip motonavă din oțel având dimensiunile 69,90 x 7,28 x 2,62 metri cu o capacitate cilindrică de 905,499 M3, construită în anul 1959 în șantierul naval Haak din orașul Zaadam, marcată cu: 1238B Haarl 1959, nr. Europa_ propulsată de un motor diasel marca MAK, tip MSU A36, 275 Kw, nr. motor_, iar prin procesul verbal din data de 02.02.2012 ( filele 15-16) din dosar, s-a și aplicat sechestrul penal asupra navei tip motonavă din oțel cu numele Diligenția.
Potrivit art. 163 alin. 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.
În speță, deși petenta . IFN „SA ( fostă .), a susținut prin plângere că procurorul instituind sechestrul asupra navei Diligenției tip motonavă prin ordonanța din 31.01.2012, a adus atingere dreptului său de proprietate asupra navei menționată, procurorul fiind în eroare atunci când a reținut că motonava menționată mai sus ar fi proprietatea . a depus la dosarul cauzei nici un înscris care să facă dovada dreptului său de proprietate asupra motonavei Diligenția deși a fost legal citată la termenele de judecată și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține plângerea.
Nu numai că petenta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris care să facă dovada dreptului său de proprietate asupra motonavei Diligenția, dar nici la dosarul penal nr._ aflat pe rolul Tribunalului G. și care privește fondul cauzei nu se află depus nici un înscris care să facă dovada indubitabilă a dreptului de proprietate a petentei asupra motonavei Diligenția.
Așa fiind, tribunalul a reținut că instituirea măsurii sechestrului prin ordonanța din 31.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. asupra motonavei Diligenția s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 163 alin. 2 Cod procedură penală, fiind astfel legală și temeinică.
Pentru aceste motive, tribunalul a reținut că plângerea formulată de petenta . IFN „SA ( fosta .”SA) este nefondată și în consecință, în baza art. 168 alin. 2 Cod procedură penală, a respins-o.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs petenta, care a solicitat restituirea navei deoarece este proprietara acesteia, fiind un cumpărător de bună credință, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, respectiv factura fiscală care atestă vânzarea.
Analizând actele dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea costată astfel că prin ordonanța din data de 31.01.2012 dispusă în dosarul nr. 655/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., în baza art. 163, 164, 165, 166 Cod procedură penală și art. 219 Cod procedură penală, art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător pe mai multe bunuri mobile și imobile printre care și nava „ Diligenția” tip motonavă din oțel având dimensiunile 69,90 x 7,28 x 2,62 metri cu o capacitate cilindrică de 905,499 M3, construită în anul 1959 în șantierul naval Haak din orașul Zaadam, marcată cu: 1238B Haarl 1959, nr. Europa_ propulsată de un motor diasel marca MAK, tip MSU A36, 275 Kw, nr. motor_, iar prin procesul verbal din data de 02.02.2012 ( filele 15-16) din dosar, s-a și aplicat sechestrul penal asupra navei tip motonavă din oțel cu numele Diligenția.
Sechestrul a fost instituit după începerea cercetărilor în prezenta cauză, cercetări care au avut în vedere faptele învinuitului B. F., reținându-se că infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală respectiv evaziune fiscală, bancrută frauduloasă și infracțiuni la Legea nr.31/1990 sunt unele prin care acest învinuit a urmărit să ascundă bunuri patrimoniale și venituri ale societății ., Curtea apreciază că măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în mod legal.
Potrivit art.163 Cod procedură penală măsurile asiguratorii iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanță și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
A.. 2 și 3 prevăd că aceste măsuri – se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanelor responsabile civilmente în vederea recuperării pagubei și doar asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului în cazul dispunerii acestora în vederea garantării executării pedepsei amenzii.
Măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în cauză și asupra navei „ Diligenția” tip motonavă din oțel, care, la data dispunerii măsurii se afla în proprietatea petentei, așa cum rezultă din factura fiscală depusă la dosar.
Din înscrisurile depuse la dosar de petentă, rezultă că bunul se află într-adevăr în proprietatea sa și că actul de vânzare cumpărare a fost menținut în procesul de insolvență, însă Curtea arată că independent de menținerea actului de cumpărare, situația bunurilor ., învinuitul încercând să vândă toate bunurile pentru a evita urmărirea acestora de către creditori, iar faptul că factura fiscală nu a fost anulată în procedura insolvenței, rămâne nerelevant în situația în care exista, la data pronunțării sentinței comerciale, instituit sechestru asigurător în cadrul unui proces penal, aspect pe care instanța comercială nu îl putea ignora.
Pe de altă parte, indiferent în proprietatea cărei persoane se afla bunul în discuție la data instituirii sechestrului, măsura a vizat activitatea infracțională a învinuitului desfășurată într-o perioadă anterioară, și a avut în vedere relațiile dintre societatea administrată de acesta și petentă, care au fost de aceiași poziție în cadrul procedurii insolvenței având comunitate lor de interese, astfel încât – reținând că scopul unei astfel de măsuri este executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, respectiv executarea despăgubirilor civile – măsura a fost, în opinia Curții, legal dispusă.
Față de considerentele anterior arătate, reținând că cercetările continuă, dosarul fiind în faza de urmărire penală, infracțiunile sunt și unele de prejudiciu, măsura a fost instituită cu respectarea condițiilor legale, Curtea apreciază că nu se impune ridicarea sechestrului impus asupra bunului până la finalizarea procesului penal, eventualele prejudicii suferite de terțe persoane – urmând a fi recuperate în cursul executării în funcție de soluțiile ce se vor adopta.
În consecință, reținând că recursul nu este fondat, Curtea îl va respinge potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală și în baza art. 192 alin. 2 îl va obliga per petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S.C. I. C. LEASING IFN S.A. împotriva sentinței penale nr. 176 din 04 martie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 septembrie 2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C.-B. I.-T. M. C. V. B.
GREFIER
I. P.
Red./Tehnored. – jud.M.C.
2 ex./27.09.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1630/2013. Curtea... → |
|---|
