Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1155/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.155/R
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: N. S.
Judecător: V. B.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat prin procuror C. I..
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați C. A.-C. și G. O.-M. împotriva Încheierii de ședință din data de 7.VI.2013 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-inculpați C. A.-C., personal, în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul ales A. R., astfel că încetează delegația nr._/17.VI.2013 a apărătorul din oficiu N. I., depusă la fila 9 din dosar, și G. O.-M., personal, în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărătorul din oficiu N. I., în baza delegației nr._/17.VI.2013, aflată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-inculpat C. A.-C., prin apărătorul ales, arată că, urmare a trecerii unei perioade de 1 an 8 luni de la momentul arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat, cu atât mai mult cu cât, potrivit circumstanțelor sale personale, de la momentul liberării condiționate și până la arestarea sa preventivă și-a câștigat existența ca taximetrist, și nu din traficul de droguri, în timp ce alți coinculpați se află în stare de libertate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recurentul-inculpat G. O.-M., prin apărătorul din oficiu, arată că perioada de aproximativ 1 an și 7 luni de arest preventiv constituie o depășirea a termenului rezonabil și, de asemenea, a atenuat pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea sa în libertate, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public arată că timpul scurs de la momentul arestării preventive nu a depășit durata unui termen rezonabil, avându-se în vedere complexitatea cauzei, prin numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și prin modalitatea de comitere a faptelor penale, respectiv în cadrul unui grup infracțional organizat. De asemenea, arată că situația juridică a acestor inculpați este diferită față de a celorlalți care sunt cercetați judecătorește în stare de libertate, în sensul că ambii sunt recidiviști, fiind condamnați, în trecut, pentru fapte penale de aceeași natură. În consecință, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor.
Recurentul-inculpat C. A.-C., personal, arată că nu mai beneficiază de prezumția de nevinovăție, din moment ce este arestat preventiv de 22 de luni.
Recurentul-inculpat G. O.-M., personal, arată că este arestat preventiv de 21 de luni, iar, dacă ar fi judecat în stare de libertate, s-ar prezenta la fiecare termen de judecată. Consideră că nu este o cauză complexă, iar faptul că au fost conexate două dosare nu i se poate imputa.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 7.VI.2013, din Dosarul nr._ 12, disjuns din Dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București – Secția a I-a penală, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G. O.-M., zis „O.”, și C. A.-C., zis „M.”, iar, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul G. O.-M..
În motivare, instanța de fond a arătat că, față de fiecare inculpat în parte, temeiurile inițiale, avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv, continuă să existe și nu s-au schimbat, și anume art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpații au comis faptele penale reținute în sarcina acestora, printre care procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, conform căruia în roata de rezervă a autoturismului marca Chevrolet Aveo, cu număr de înmatriculare_, în care se aflau inculpații, venind din Olanda, a fost găsită cantitatea de 3.334,5 grame de Cannabis, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G. O.-M. cu ceilalți inculpați, procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, potrivit cărora în locuința inculpatului C. A.-C. au fost găsit un număr de 205 punguțe, două cutii pentru pantofi și o pungă, care prezentau urme de substanță vegetală, mai precis de Cannabis, astfel după cum s-a stabilit în urma proceselor de laborator, declarația inculpatului N. G.-M., disp. art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora, prin modalitatea de comitere, respectiv caracterul organizat al traficului de droguri, ca îndeletnicire a inculpaților, pe o perioadă lungă de timp, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind condamnați anterior pentru infracțiuni de aceeași natură, astfel că se justifică temerea că, puși în libertate, vor relua aceeași activitate infracțională, ca sursă profitabilă de venituri.
În termen legal, au declarat recurs inculpații G. O.-M. și C. A.-C., pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat G. O.-M. a susținut că perioada de aproximativ 1 an și 7 luni de arest preventiv constituie o depășirea a termenului rezonabil și, de asemenea, a atenuat pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea sa în libertate.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat C. A.-C. a susținut că, urmare a trecerii unei perioade de 1 an 8 luni de la momentul arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat, cu atât mai mult cu cât, potrivit circumstanțelor sale personale, de la momentul liberării condiționate și până la arestarea sa preventivă și-a câștigat existența ca taximetrist, și nu din traficul de droguri, în timp ce alți coinculpați se află în stare de libertate.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 6.X.2011, din Dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București – Secția a I-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților G. O.-M., față de care a emis M.A.P. nr.254/U.P./6.X.2011, și C. A.-C., față de care a emis M.A.P. nr.258/U.P./6.X.2011, iar, prin Rechizitoriul din data de 2.II.2012, din Dosarul nr.1727/D/P/2011, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. O.-M., pentru comiterea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.7, alin.1 și alin.3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 11 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37, litera b, Cod penal, de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.3, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, litera b, Cod penal, și de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.37, litera b, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, și C. A.-C., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.7, alin.1 și alin.3 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 11 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37, litera b, Cod penal, și de complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.3, alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37, litera b, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că, împreună cu inculpații P. V.-C., N. G.-M. și M. V.-M., au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în scopul introducerii în România a unei cantități importante de Cannabis, astfel că, împreună cu inculpații P. V.-C. și N. G.-M., au procurat, din Olanda, cantitatea de 3.334,5 grame de Cannabis, pe care, pe data de 4.X.2011, inculpații G. O.-M. și N. G.-M. au introdus-o în țară, prin Punctul de Trecere Frontieră Nădlac, județul A., cu autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu număr de înmatriculare_, până în localitatea L., județul A., unde au fost prinși în flagrant; de asemenea, pe datele de 1.IX.2011 și 7.IX.2011, inculpatul G. O.-M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut, cu suma de 900 lei, cantitatea totală de 19,74 grame de Cannabis, inculpatului R. I.-A., zis „D.”, care, la rândul său, a vândut-o colaboratorului sub acoperire N. M..
Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, judecătorul de fond a apreciat că, față de fiecare inculpat în parte, temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe.
Întrucât nici unul dintre recurenții-inculpați nu a contestat disp. art.143, alin.1, Cod procedură penală, iar instanța de fond a analizat în mod corespunzător această cerință, Curtea nu va mai examina în detaliu probatoriul, reluând enumerarea și detalierea dovezilor din care rezultă că fiecare inculpat a comis faptele penale reținute în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât inculpatul G. O.-M. a solicitat, pe fond, aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.
Curtea apreciază că, față de fiecare dintre cei doi inculpați, sunt îndeplinite, în continuare, condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune concurentă reținută în sarcina fiecăruia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din circumstanțele reale de comitere, mai precis din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor penale reținute în sarcina acestora, de care nu se poate face abstracție, ce dovedesc implicarea inculpaților în acest tip de activitate infracțională, extrem de profitabilă, atâta timp cât, ignorând starea de recidivă specială, ca efect al condamnării definitive, prin aceeași sentință penală, la pedepse cu închisoarea pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fără drept, inculpații, lipsiți de o sursă licită de venituri, au continuat să se ocupe cu traficul de droguri.
De asemenea, Curtea apreciază că perioada de aproximativ 1 an și 8 luni de arest preventiv nu constituie o depășire a termenului rezonabil, în raport atât cu gradul de complexitate al cauzei penale, prin numărul inculpaților și pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina fiecăruia, cât și cu stadiul avansat al cercetării judecătorești, ultimul termen de judecată fiind acordat pentru audierea martorului de la urmărire penală Vincene I., ultimul care a mai rămas de ascultat și care a fost citat cu mandat de aducere.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați G. O.-M. și C. A.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 7.VI.2013 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12, urmând ca, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, să oblige pe fiecare recurent-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul-inculpat G. O.-M., se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în timp ce suma de 25 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru recurentul-inculpat C. A.-C., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați G. O.-M. și C. A.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 7.VI.2013 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ 12.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat G. O.-M. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul-inculpat C. A.-C. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, în timp ce suma de 25 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru acest recurent-inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.VI.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. N. S. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
T.B. – Secția a I-a penală: V. V..
2 ex.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
