Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 542/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-03-2012 în dosarul nr. 542/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
– SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 542
Ședința publică de la 15 martie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - R. M.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul H. X. împotriva încheierii de ședință din data de 9 martie 2012 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat M. P. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
De asemenea, s-a prezentat interpret de limba chineză – Juliu V. conform autorizației nr. 1256 depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar concluzii scrise. Având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând,pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Susține că în cauză nu sunt indeplinite nici condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și nici cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Susține că nu există indicii temeinice, care să impună menținerea arestării preventive, sigurele probe directe împotriva inculpatului fiind doar declarațiile denunțătorilor. Din procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video nu reiese cu certitudine că recurentul avea cunoștință că săvârșește o faptă penală pentru ca nu cunoaște deloc limba română și nu putea răspunde la întrebările martorilor denunțători cu privire la motivul pentru se afla în acel loc și cu privire la motivul pentru care înțelegea să ofere acea sumă de bani. Apărarea susține că inculpatul dorea să ofere acea suma drept amendă, iar organele de poliție susțin că banii reprezentau mită pentru acoperirea unei contravenții.
In continuare arată că la acest moment au fost administrate toate probele, au fost audiați toți martorii, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil in România – unde se află toată familia sa, este angajat la o societate comercială în România, astfel că față de aceste aspecte apreciază că lăsarea in libertate a recurentului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și lăsat liber, nu există vreun pericol că va comite noi infracțiuni sau că va influența martori sau experți.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită admiterea recursului și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că există suficiente indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de către inculpat, respectiv declarațiile martorilor denunțători, proces-verbal de prindere in flagrant. Din modul in care s-au desfășurat evenimentele și din scopul urmărit, apreciază că recurentul a cunoscut in mod cert pentru ce anume oferea respectiva sumă de bani.
In ceea ce privește arestarea, in mod corect instanța de fond a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
In raport de cele arătate mai sus și de gravitatea faptei, apreciază că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa in stare de libertate. Arată că se află în România de 3 ani,are familia aici, lucra, locuiește in zona in care se află Secția 23 Poliție, dar nu cunoaște adresa exactă. Mai arată că este foarte bolnav și are nevoie de un tratament și regim alimentar.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA ,
Prin încheierea din data de 09.03.2012, Tribunalul I. a respins cererea formulată de inculpatul H. X., prin apărător ales de liberarea provizorie sub control judiciar și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului conform art. 300 indice 2 Cod procedură penală reținând în esență că în prezent există date certe în sensul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite alte infracțiuni și ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori - în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, iar unul dintre martori, ce ar putea fi reaudiat fie în prezentul stadiu procesual, fie într-un eventual apel, se află în relații apropiate cu inculpatul și că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a invocat faptul că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și nici cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, arătând că nu există indicii temeinice care să impună menținerea arestării preventive, sigurele probe directe împotriva inculpatului fiind doar declarațiile denunțătorilor în cauză, solicitând cercetarea sa în continuare în stare de libertate iar referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar a arătat că este îndeplinită condiția pozitivă prevăzută de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, privind cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată acesta arătând că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe să comită alte infracțiuni de vreme ce nu are antecedente penale, este angajat la o societate în România, are o locuință statornică iar familia sa se află tot pe teritoriul României și nici date potrivit cărora ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului de vreme ce martorii au fost audiați iar inculpatul nu a încercat să îi influențeze, mijloacele materiale de probă au fost ridicate, se află la dosarul cauzei și nu există posibilitatea ca inculpatul să le distrugă sau să le altereze.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat.
Curtea constată că prin încheierea nr. 3/27.11.2011, Tribunalul I. - Secția Penală a dispus arestarea preventiva a inculpatului H. X., reținându-se că în cauză există indicii temeinice - în sensul art. 68/1 Cod procedura penala - și probe - în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedura penala (proces verbal de prindere in flagrant, înregistrări audio-video, proces verbal de vizionare, etc.) că inculpatul a săvârșit o faptă penală, respectiv fapta de dare de mită, prevăzută de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 106/P/2011 emis de P. de pe lângă Tribunalul I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 în fapt reținându-se că la data de 26.11.2011, în jurul orelor 10,00 agentul șef P. D. A. și agentul R. L., ambii din cadrul Poliției or. P., fiind în serviciul de patrulare pe raza ., au oprit pentru control auto marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ - acesta aparținând inculpatului H. X. - și, după ce inculpatul a prezentat organelor de poliție documentele personale și cele ale autoturismului, acestuia i s-a cerut să prezinte și documentele pentru marfa ce o avea în mașină (două baxuri cu mai multe geci imitație din piele pe bancheta din spate și alte două baxuri în portbagaj), inculpatul a scos din buzunar mai multe bancnote de diferite mărimi (lei) pe care a încercat, în mod repetat, să le dea polițiștilor (agent șef P. D. A. și agent R. L.) pentru a renunța la verificări. După întocmirea procesului-verbal de contravenție . nr. nr._- prin care inculpatul a fost sancționat contravențional, în baza art. 6 din Legea nr. 12/1990, cu amendă în cuantum de 1000 lei cu posibilitatea de a plăti în 48 de ore suma de 500 lei în contul Primăriei - și după plecarea traducătorului autorizat V. A., în sediul Poliției or. P. inculpatul H. X. le-a propus agentului șef P. D. A. și agentului R. L. să le dea o sumă de bani (nu a precizat cuantumul ei) și a precizat că va reveni în jurul orelor 19.00 în același loc (la sediul Poliției or. P.), a revenit și a fost surprins în flagrant - flagrant organizat în urma denunțului formulat de agenții de poliție P. D. A. și R. L. - în timp ce, în sediul Poliției orașului P., oferea agentului de poliție P. D. A. suma de 500 lei în schimbul restituirii gecilor confiscate.
Analiza textelor legale relative la măsurile preventive în ansamblul lor și prin coroborare, cu reținerea tuturor condițiilor impuse la luarea, revocarea, înlocuirea măsurii arestării preventive, analiza textului care definește scopul acestei măsuri conduce în mod evident la concluzia că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menținerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului (nici o dispoziție legală nu condiționează liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeiurilor arestării preventive), iar scopul arestării preventive – definit conform art. 136 alin.1din Codul de procedură penală poate fi realizat inclusiv prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar care presupune respectarea mai multor condiții restrictive de drepturi de către acesta.
Curtea reține astfel că există în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, în sensul art. 681 Cod procedura penala - și probe - în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedura penala având în vedere procesul verbal de prindere in flagrant, înregistrările audio-video, procesul verbal de vizionare, declarațiile agenților de poliție în acest sens, însă constată pe de altă parte, că față de stadiul cercetării judecătorești, fiind administrate probele în marea majoritate scopul procesului penal și buna lui desfășurare se pot atinge în continuare și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Deși instanța de fond a apreciat că în raport cu modalitatea de săvârșire a infracțiunii există indicii temeinice in sensul că, lăsat in libertate, inculpatul ar putea relua activitatea infracțională, Curtea constată că nu s-a dovedit această împrejurare invocată, inculpatul neavând anterior o conduită care să poată forma convingerea instanței că activitatea sa presupus infracțională ar continua, acesta fiind o persoană fără antecedente penale.
De asemenea, Curtea constată, în dezacord cu instanța da fond că nu există date din care să reiasă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă sau alte asemenea fapte atâta vreme cât inculpatul a fost audiat, de asemenea și martorii au fost audiați iar susținerea instanței de fond în sensul că ar mai putea dispune reaudierea unui martor sau că există posibilitatea audierii unui martor de către instanța de apel nu poate constitui un temei pentru continuarea judecății inculpatului în stare de arest preventiv față de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cercetarea acestuia în stare de libertate provizorie sub control judiciar după administrarea probatoriului, curtea reținând că inculpatul are o reședință în București, are familie care, de asemenea locuiește împreună cu acesta
Curtea apreciază în consecință că procesul penal poate continua cu inculpatul în stare de libertate, cu impunerea unui control judiciar, prin obligarea acestuia la respectarea următoarelor obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a orașului București și a județului I. decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță( de la reședința inculpatului, Poliția sector 3 București), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Curtea va impune de asemenea inculpatului obligația de a se apropia sau de a comunica direct sau indirect cu martorii din dosar și va atrage atenția asupra faptului că în cazul nerespectării cu rea credință a acestor obligații se va lua măsura arestării preventive, dispunând punerea în liberate dacă nu este arestat în altă cauză.
Reținând toate aceste considerente, Curtea apreciază că cercetarea în stare de libertate, cu impunerea controlului de către instanță, prin obligarea inculpatului de a se supune măsurilor arătate, corespunde în acest moment procesual, în raport de stadiul cercetării judecătorești, în cea mai bună măsură realizării scopului procesului penal, așa cum arată și art. 136 din Codul de procedură penală și urmează să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit. d) din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând în fond, va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va dispune în sensul celor anterior arătate, cheltuielile judiciare din recurs rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de recurentul inculpat H. X. împotriva încheierii de ședință din data de 09 martie 2012 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală în dosarul nr._ .
Casează în parte încheierea penală recurată și rejudecând:
În baza art. 160 ind. 2 C.p.p. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. X..
În baza art. 160 ind. 2 al. 3 C.p.p., pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a municipiului București și a județului I. decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat de instanță cu supravegherea, respectiv poliția de reședință - Sector 3, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 160 ind. 2 al. 3 ind. 1 C.p.p. inculpatului îi este interzis pe timpul liberării provizorii să se apropie ori să comunice, direct sau indirect, cu martorii din dosar.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160 ind. 2 al. 3 ind. 2 C.p.p. conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului H. X., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. M. C. R. M.
GREFIER,
G. I.
Red. M.C.
Dact.M.C.
2 ex.-26.03.2011
Tribunalul I. – Secția Penală
Jud. fond: I.E.V.A.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 958/2012. Curtea... → |
|---|
