Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 238/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 238/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.238/ A
Ședința publică din data de 18.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. L.
JUDECĂTOR – L. C. C.
JUDECĂTOR – L. C.- N.
GREFIER – M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol judecarea în complet de divergență a apelului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL G. împotriva sentinței penale nr.575/05.12.2012 pronunțată de TRIBUNALUL G.- SECTIA PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: intimatul inculpat U. M. I. A., reprezentat de avocat ales D. F. C., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București, aflată la fila 9 dosar, intimata reprezentant legal C. V., intimații părți vătămate C. Ș. și S. UNIVESITAR DE URGENȚĂ și intimatul S. DE PROBAȚIUNE DE PE L. TRIBUNALUL G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în adeverință emisă de Colegiul Tehnic A. Saligny și contract individual de muncă nr.1713/09.09.2013 emis de . Srl.
Reprezentantul parchetului nu se opune probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, la solicitarea intimatului inculpat, prin apărătorul ales, și constată administrată proba prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, în complet de divergență.
Reprezentantul parchetului precizează că reiterează concluziile formulate la data de 26 iunie 2013, în sensul că un prim motiv de apel vizează greșita schimbare a încadrării juridice, considerând că în mod corect s-a reținut că victima are calitatea de rudă apropiată, în sensul prev. art. 149 al. 1 C.pen, atrăgând la încadrarea juridică a faptei elementul circumstanțial prev. de art.175 lit.c C.pen. Arată că victima fiind unchiul inculpatului acesta este rudă apropiată potrivit prev. art. 149 al. 1 C.pen, astfel cum se reține în motivele de apel formulate în scris de P. de pe lângă Tribunalul G..
Al doilea motiv de apel are în vedere circumstanțele comiterii faptelor, consecințele produse, aspecte în raport de care apreciază că sancțiunea de 3 ani cu aplic. art. 861 C.pen pe durata unui termen de încercare de 5 ani este o sancțiune penală care nu dă eficiența cuvenită prev. art. 52 și 72 C.pen.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, schimbarea încadrării juridice din art. 20 rap. la 174 al.1 C.pen cu aplic. art. 99 C.pen în încadrarea juridică inițială reținută prin actul de inculpare, respectiv art. 20 rap. la art.174-175 al.1 lit.c C.pen cu aplic. art. 99 C.pen, pronunțând o nouă soluție de condamnare cu înlăturarea prev.art.86/1 C.pen și art. 71, 64 C.pen.
Apărătorul ales al intimatului inculpat U. M. I. A. susține concluziile formulate anterior, în sensul admiterii primului motiv de apel formulat de Ministerul Public, considerând că fratele mamei inculpatului avea calitatea de rudă apropiată potrivit art. 149 alin. 1 C.pen., condiții în care se impunerea reținerea încadrării juridice prev. de art. 175 C.pen.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel consideră că instanța de fond a apreciat corect asupra cuantumului pedepsei și a modalității de executare, apreciind că se poate menține cuantumul pedepsei de 3 ani stabilit de instanța de fond. Solicită a se avea în vedere înscrisurile în circumstanțiere depuse, din care rezultă că inculpatul este angajat cu forme legale, urmează cursurile liceale, circumstanțe în raport de care se poate menține cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 575/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul G. s-au dispus următoarele:
A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului U. M. A. I. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, dispunându-se însă schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului U. M. A. I. din infracțiunea de tentativă la omor calificat faptă prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod penal a fost condamnat inculpatul U. M. A. I. (fiul lui G. și V., născut la data de 08.06.1995 în orașul B., județ I., cu domiciliul în ., CNP_) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 174 alin. 1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, și b Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale și împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 08.09.2012 la zi.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal după împlinirea vârstei de 18 ani pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 861 Cod penal raportat la art. 862 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului U. M. A. I. sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, au fost impuse inculpatului U. M. A. I. următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acest serviciu;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A fost atrasă atenția inculpatului U. M. A. I. asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea unei cozi de unealtă agricolă, posibil târnăcop, confecționată din material lemnos, nefinisat, cu lungimea de 76 cm și diametrul de 4 cm, ambalată în colet de hârtie, sigilat cu sigiliul MI nr._.
În baza art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului U. M. A. I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/UP din 09.09.2012 emis de Tribunalul G., dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată C. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-a dispus disjungerea judecății acțiunii civile formulate de S. U. de Urgență București și formarea unui nou dosar.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest fel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 407/P/2012 din 01.11.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la omor calificat", faptă prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic, art. 99 și urm. Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că, în seara zilei de 07.09.2012, în jurul orei 21.00, inculpatul U. M. A. I. a asistat la o discuție purtată între mama sa, numita C. V. și fratele acesteia, partea vătămată C. Ș., acesta din urmă îi reproșându-i numitei C. V. că tolerează comportamentul violent al inculpatului și nu depune plângere la poliție cu privire la amenințările repetate. Inculpatul a urcat în pod de unde s-a înarmat cu o coadă de târnăcop, a coborât în hol și, apropiindu-se de partea vătămată, i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului. Partea vătămată a căzut la pământ și a țipat „mi-a spart capul". În acel moment martorii C. V. și G. S. au intervenit, pentru a-l opri din agresiune, iar martorul G. S. l-a împins pe inculpat în dormitorul imobilului. Cu toate că . fusese întreruptă de cei doi martori, inculpatul, dând dovadă de o agresivitate ieșită din comun, a ieșit din dormitorul unde fusese încuiat, pe fereastră, și în continuare fiind înarmat cu coada de cazma, s-a apropiat de scările de la intrare unde se afla partea vătămată și i-a mai aplicat încă două lovituri în zona capului cu aceeași coadă de cazma. În acel moment a intervenit martorul U. A.-F., fratele inculpatului, care l-a dezarmat de obiectul contondent și l-a imobilizat (a se vedea declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor U. A.-F., G. S. C. V. și F. A.).
Prima instanță a constatat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, așa cum au fost redate în actul de sesizare, solicitând ca judecata cauzei să aibă loc conform dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
În aceste condiții, prima instanță, având în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: declarațiile părții vătămate C. Ș., declarațiile martorului C. V., declarațiile martorului U. A.-F., declarațiile martorului G. S., certificatele medico-legale nr. 3123 și 2920, acte medicale, declarațiile inculpatului U. M.-A.-I., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, a reținut o situație de fapt identică cu cea din rechizitoriu.
Au fost menționate și declarațiile martorului F. A. care a arătat că "M. intenționa să-l lovească în continuare pe C. Ș. cu coada de târnăcop dar la țipetele Valeriei a venit în fugă U. A. care s-a repezit la acesta și l-a împins îndepărtându-l..."(filele 89-90); declarațiile martorului Udoriu A. care a arătat că:În acel moment l-am văzut pe fratele meu U. M.-A.-I. venind în fugă pe lângă peretele din dreapta având în mână dreaptă o coadă de târnăcop. Acesta s-a apropiat de C. Ș., a ridicat deasupra capului cu ambele mâini coada de târnăcop și l-a izbit cu ea în cap pe unchiul meu, care a căzut pe scări. În continuare, fratele meu i-a mai aplicat o lovitură în cap cu forță cu coada de târnăcop, și văzând ca intenționa să-i mai aplice încă o lovitură m-am repezit la el prinzându-l de gât și cu mâna stângă de încheietura mâinii drepte și l-am împins de lângă unchiul meu. Am strigat la el să înceteze deoarece încerca în continuare să-l lovească pe unchiul meu și mi-a zis „T_-am (zis) eu că i-o fac". Cu greu am reușit să-l imobilizez și să-l dezarmez pe M. de coada de târnăcop și văzând că unchiul meu nu mai mișcă i-am zis acestuia „ Ba l-ai omorât" iar el a fugit. Menționez că fratele meu are un comportament violent și a mai amenințat membrii familiei."(fila 82); declarațiile martorului G. S. potrivit cărora, după ce l-a împins pe inculpat în camera sa „acesta, probabil că a ieșit pe fereastră deoarece după câteva secunde a reapărut cu aceiași coadă de târnăcop. U. M. A. I. s-a năpustit asupra lui C. Ș. care era căzut în urma primei lovituri și i-a mai aplicat două lovituri puternice în zona capului, lăsându-l inconștient pe acesta. În acel moment a intervenit numitul U. A. care l-a imobilizat și l-a dezarmat pe U. M. A. I. care se pregătea să mai lovească o dată” (fila 86).
S-a mai arătat că, după săvârșirea faptei, inculpatul a fugit și s-a ascuns în curte în spatele unor paleți, unde a și fost găsit de poliție a doua zi dimineața, și că, în concluziile raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. A1 - D 248/2012, se menționează că numitul C. Ș. a prezentat leziuni traumatice corporale ce pot data din 07.09.2012, au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și și plan dur pentru care necesită aproximativ 100 zile de îngrijiri medicale cu mențiunea că leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate și nu se constituie în infirmitate sau lovire (filele 75-76).
În drept, s-a apreciat că faptainculpatului U. M. A. I. constând în aceea că în seara zilei de 07.09.2012, în jurul orei 21.00 i-a aplicat mai multe lovituri, cu o coadă de unealtă agricolă, posibil târnăcop, confecționată din material lemnos, nefinisat, cu lungimea de 76 cm și diametrul de 4 cm, în zona capului, părții vătămate C. Ș. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen., cu aplic. art. 99 și urm. C.pen.
La stabilirea încadrării juridice prima instanță a înlăturat elementul circumstanțial prevăzut de art. 175 lit. c C.pen., arătând că potrivit art.175 alin.1 lit c Cod penal constituie infracțiunea de omor calificat omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate, iar potrivit art.149 Cod penal, rude apropiate sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude. A constatat prima instanță că partea vătămată C. Ș. nu îi este inculpatului nici ascendent nici descendent, ci este fratele mamei inculpatului, C. V..
A fost respinsă însă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat faptă prevăzută de art. 20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic, art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.182 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, Tribunalul G. având în vedere sub acest aspect faptul că există tentativă la omor și nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acționează în așa fel încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că raportat la modalitatea de săvârșire a faptei inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, acceptându-l.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, consecințele produse, precum și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. În ceea ce privește limitele pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 2 C.pen., art. 109 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., prima instanță a constatat că acestea se situează între 1 an și 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
S-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art. 74 alin. 1 C.pen. și că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține dispozițiile art. 73 lit. b C.pen.
Raportat la cele prezentate, prima instanță a apreciat că, pentru a se realiza funcția de constrângere a pedepsei, cât și funcția de reeducare, de influențare și modificare a conduitei și atitudinii inculpatului, în sensul respectării valorilor ocrotite de legea penală, trebuie stabilită pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani, fiind aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Tribunalul a mai apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim detenție având în vedere persoana inculpatului care este minor, concluziile raportului de evaluare care aprecia că inculpatul are perspective de reintegrare socială, precum și comportamentul său atât anterior cât și ulterior săvârșirii infracțiunii, condiții în care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, fiind luate și celelalte măsuri mai sus descrise.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel, cu respectarea termenului legal, P. de pe lângă Tribunalul G., acesta criticând sentința penală nr. 575/05.12.2012 prin raportare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 334 C.pr.pen., apreciind că fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului U. M. A. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. c C.pen., dar și prin raportare la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
În fața instanței de apel, s-a procedat la audierea martorei P. C. N. și a reprezentantului legal al minorului - Cistache V. și au fost efectuate un raport de evaluare psihologică de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G. și un raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 371 C.pr.pen., Curtea, în majoritate, în complet de divergență, constată că apelul declarat este fondat sub ambele aspecte mai sus prezentate.
Mai întâi, din oficiu, dând relevanță caracterului integral devolutiv al apelului, Curtea constată că instanța de fond, făcând o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, aspect care, de altfel, nici nu este contestat în prezenta cale de atac. Sub acest aspect, probele administrate în cursul urmăririi penale duc la concluzia că în data de 07.09.2012, în jurul orei 21.00, inculpatul U. M. A. I. i-a aplicat mai multe lovituri, cu o coadă de unealtă agricolă, posibil târnăcop, confecționată din material lemnos, nefinisat, cu lungimea de 76 cm și diametrul de 4 cm, în zona capului, părții vătămate C. Ș., fratele mamei inculpatului – C. V., cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare aproximativ 100 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că în corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen., față de zona vizată de loviturile aplicate de inculpat, de intensitatea acestora, dar și de obiectul folosit pentru aplicarea loviturilor (f. 37-38 d.u.p.). Însă, Curtea apreciază ca fondată critica Parchetului referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 Cod penal.
Astfel, cum în mod corect a reținut prima instanță, art.175 alin.1 lit c Cod penal constituie infracțiunea de omor calificat omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate, iar potrivit art.149 Cod penal, rude apropiate sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude. Or, inculpatul este copilul surorii părții vătămate C. Ș., ceea ce face ca dispozițiile citate să îi fie pe deplin aplicabile.
D. urmare, Curtea va admite calea de atac formulată de P. de pe lângă Tribunalul G., va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând, în fond, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 334 C.pr.pen. și va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. c C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen.
De asemenea, Curtea constată ca întemeiat motivul de apel referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului U. M. A. I..
În primul rând, se remarcă faptul că probele administrate în faza de urmărire penală duc la concluzia că incidentul din data de 07.09.2012 nu a fost un incident izolat, acesta încadrându-se într-o conduită general violentă a inculpatului. Astfel,
- în prima declarație din data de 08.09.2012, C. V. preciza faptul că . din data de 07.09.2012 a fost generată de faptul că inculpatul a asistat la o discuție pe care ea a avut-o cu partea vătămată C. Ș. în care acesta din urmă îi reproșa că nu a sesizat organele de poliție cu privire la comportamentul violent în familie al minorului (f. 80 d.u.p.). Trebuie observat faptul că reprezentanta legală a minorului nu a susținut nici la acel moment, nici în celelalte declarații din faza de urmărire penală, faptul că acuzațiile aduse de partea vătămată minorului ar fi fost nereale.
- fratele minorului, numitul U. A.-F., a precizat că inculpatul are un comportament violent și a mai amenințat membrii familiei (f. 81 d.u.p.). Și acest martorul a menționat că a aflat că, anterior lovirii victimei cu târnăcopul în cap de către inculpat, aceasta i-ar fi reproșat lui C. V. faptul că trebuie să-l reclame pe minor la poliție pentru comportamentul inadecvat și violent la adresa lui (f. 84 d.u.p.).
- concubinul mamei inculpatului, numitul G. S., a arătat că inculpatul i-a amenințat de mai multe ori pe C. Ș., pe copii fratelui său și chiar pe mama sa, că incidentul din data de 07.09.2012 a reprezentant a treia încercare de omor asupra părții vătămate din cursul anului 2012, dar și faptul că minorul are o fire violentă și a amenințat de mai multe ori că va da foc locuinței (f. 86-88 d.u.p., f. 49 d.u.p.). Martorul a arătat și el că atacul asupra părții vătămate a avut loc urmare a faptului că partea vătămată se plângea de refuzul mamei inculpatului de a sesiza comportamentul minorului organelor de poliție (f. 86 d.u.p.).
Deși audiată în fața instanței de apel mama inculpatului a susținut faptul că G. S. nu l-a suportat niciodată pe fiul său (minorul arătând însă că martorul a fost interesat de întreținerea sa – f. 29 d.f.) și că atât acesta, cât și U. A. F. au exagerat în declarațiile date, Curtea constată că relația de concubinaj dintre G. S. și C. V. continuă și la acest moment, ceea ce face puțin plauzibilă susținerea acesteia referitoare la caracterul fals al declarațiilor concubinului său, dar și faptul că, în ciuda întrebărilor repetate ale Curții, C. V. a evitat să precizeze de la ce pornește exagerarea din declarațiile celor doi martori.
În ceea ce privește afirmațiile inculpatului și ale mamei acestuia referitoare la un comportament violent al victimei față de minor, dar și față de ceilalți membri ai familiei, Curtea constată că acestea nu sunt susținute de restul probelor administrate în cauză, și că, după, cum s-a arătat mai sus acestea nu se regăsesc nici în declarațiile inițiale ale numitei C. V..
La cele arătate se adaugă și modalitatea deosebit de violentă în care inculpatul a acționat, faptul că, după aplicarea unei lovituri inițiale și închiderea sa în locuință, inculpatul a ieșit pe geam pentru a continua ceea ce începuse, aplicând alte lovituri victimei în zona capului, și că acesta ar fi continuat aplicarea de lovituri dacă nu ar fi fost oprit de fratele său, dar și faptul că după oprirea sa inculpatul a fugit de la fața locului, ascunzându-se, fără a se interesa de soarta victimei, abandonată într-o baltă de sânge (f. 34 d.u.p.). Cele menționate duc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind suprimarea vieții victimei.
Mai constată Curtea că, potrivit celor arătate de martorul U. A. F., după a doua . lovituri aplicată victimei inculpatul ar fi afirmat „Ți-am zis că i-o fac” (f. 82 d.u.p.), dar și faptul că inculpatul a susținut că după lovirea părții vătămate a avut o senzație de ușurare (f. 27 d.a.).
La alegerea modalității de executare a pedepsei aplicate nu pot fi ignorate nici concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, potrivit căruia inculpatul prezintă „tendințe impulsive…agresivitate și activitate de tip infantil…acumulare de afecte dure: furie, ură, dorință de răzbunare cu potențial exploziv agresiv; cenzor moral permisiv, mecanisme slabe de control afectiv; tendința de a găsi un țap ispășitor pentru problemele personale” (f. 52 d.a.). Trebuie remarcat că acest raport a fost efectuat la data de 31.05.2013, la un moment la care se susține de către apărare că inculpatul ar fi conștientizat gravitatea faptei sale, ar fi regretat-o și ar fi făcut demersuri pentru integrarea în societate.
În aceste condiții, declarațiile martorei P. C. N. referitoare la comportamentul bun al inculpatului, la sensibilitatea acestuia, apar ca fiind singulare în întreg ansamblul probator, urmând a fi înlăturate pentru acest motiv.
Toate aceste elemente determină Curtea, în majoritate, să considere că pentru contracararea comportamentului violent al inculpatului și pentru evitarea riscului de recidivă se impune ca acesta să execute efectiv pedeapsa închisorii ce i-a fost aplicată de prima instanță. Având în vedere aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, suspendarea executării pedepsei, chiar sub supraveghere, ar putea reprezenta o încurajare pentru acesta să-și continue conduita de până în prezent, cu consecințe ce ar putea fi mai grave decât cele din prezentul dosar.
În consecință, Curtea, în majoritate, va dispune înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând a executa efectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C:pen. (inculpatul împlinind deja vârsta de 18 ani la data de 08.06.2013). Nu se va dispune însă majorarea pedepsei aplicate minorului, Curtea, în majoritate, apreciind că raportat și la modalitatea de executare stabilită, pedeapsa de 3 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen.
Față de dispozițiile art. 109 alin. 3 C.pen. potrivit cărora pedepsele complementare nu se aplică minorilor, Curtea va înlătura pedepsele complementare stabilite de Tribunalul G..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și în baza art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 08.09.2012 la data de 05.12.2012.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate
Admite apelul declarat de P. de le lângă Tribunalul G. cu privire la sentința penală nr. 575/05.12.2012 a Tribunalului G..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în fond:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 334 C.pr.pen.
În baza art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. c C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul U. M. A. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Face aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Înlătură pedepsele complementare aplicate inculpatului minor și dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 08.09.2012 la 05.12.2012.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru părți și de la pronunțare pentru Ministerul Public.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. L. L. C.-N. M. C.
Red/dact./3ex/jud. LM
03.10.2013
T.G. – jud. A. I.
Cu opinia separată a d-lui judecător C. C. L., în sensul admiterii apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul G., desființării în parte a sentinței apelate și în fond, rejudecând:
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1 -175 alin.1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul U. M. A. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Aplică art.71 - 64 lit.a teza a II- a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art. 1101din Codul penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce reprezintă termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prev. de art.863 alin. 1 din Codul penal și anume:
- să se prezinte la S. de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de acesta;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate de mijloacele sale de existență; Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Referitor la primul motiv de apel al parchetului, sunt de acord cu opinia majoritară în sensul că inculpatul și partea vătămată sunt rude apropiate, potrivit art. 149 din Codul penal, astfel că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 rap. la art.174-175 alin.1 lit. c) Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
Așadar, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, reținând normele penale cuprinse în art. 21 și 109 din Codul penal, respectiv în art. 3201 din Codul de procedură penală, apreciez că se impunea majorarea pedepsei aplicate inculpatului la 4 ani închisoare.
Consider însă că este preferabilă exercitarea supravegherii inculpatului pe un timp mai îndelungat, în stare de libertate, suspendarea executării pedepsei în condițiile art. 1101 din Codul penal, precum și perioada arestului preventiv, fiind suficiente pentru atenționarea și responsabilizarea acestuia, în scopul evitării săvârșirii unor noi infracțiuni.
Am în vedere contextul în care minorul a săvârșit fapta( pe fondul lipsei de afecțiune pe care a resimțit-o de-a lungul timpului, atmosferei tensionate din cadrul familiei, conflictelor repetate cu partea vătămată C. Ș.), comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii(s-a înscris la cursurile liceale și muncește, cu forme legale, la . SRL), faptul că se bucură de sprijinul moral și material oferit de către familia prietenei sale.
JUDECĂTOR
L. C. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1695/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
