Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1713/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1713/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 1713/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._/2/2013/a2
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1713/R
Ședința publică de la data de 23 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - A. A.
GREFIER - D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- D.I.I.C.O.T- Structura centrală - reprezentat prin procuror C. M. .
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul C. M. R., împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat C. M. R., personal în stare de arest și asistat de avocat ales V. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. M. R. arata că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, solicită admiterea recursului, casarea acestei încheieri și pe fond a se dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că la acest moment procesual nu se mai mențin temeiurile prev. de art. 143 C.pr.pen. rap. la art. 148 lit.f C.pr.pen, ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive. Consideră că lăsarea în libertate a clientului său nu prezintă pericol pentru ordinea publică și chiar dacă acesta ar fi existat, la 7 luni de la momentul arestării acest pericol este diminuat, inculpatul nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului și nici să impieteze asupra bunei desfășurari a procesului penal.
Arata că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor deoarece nu le-a comis și mai mult de fiecare dată parchetul reiterează susținerea că anterior a mai comis fapte de același gen, aspect real, dar pentru care inculpatul a plătit.
Apreciază că în prezenta cauză nu există indicii și nici dovezi in sensul că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa si consideră că nu poate fi ținut în continuare în stare de arest pentru simplul fapt că a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen. Mai mult, la perchezițiile domiciliare nu s-a găsit nicio cantitate de substanțe interzise.
Concluzionând, în raport de toate aceste motive, apărarea solicită a-i fi admis prezentul recurs, a se dispune casarea încheierii și rejudecând a se dispune judecarea clientului său în stare de libertate. În subsidiar, dacă instanța va aprecia ca fiind necesar, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța fondului a analizat în mod judicios aspectele legate de complexitatea cauzei, de specificul infracțiunilor comise, de numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională și în mod corect a concluzionat că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Arată că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional specializat în trafic național și internațional de droguri de risc în formă continuată și în stare de recidivă specială datorită împrejurării că primul termen al acesteia îl constituie o condamnare de 5 ani închisoare pentru fapte de același gen.
Apreciază că există probe certe că inculpatul a comis faptele ce i se rețin în sarcină, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, din modalitatea ingenioasă în care acesta acționat și în ultimul rând din impactul pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul său, solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 13, s-a dispus în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. combinat cu art. 160 ind. b C.p.p., menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. M. R., arestat în baza MAP nr. 73/U.P./19.03.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul C. M. R. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art. 33 lit. a C.p.
Instanța de fond a reținut că, în perioada iulie 2012 - martie 2013, inculpatul C. M. R. zis „M.” sau „Piticul” a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, în scopul introducerii pe teritoriul României și, ulterior, al vânzării unor importante cantități de comprimate ecstasy ce conțineau ca substanță activă MDMA, drog de mare risc, în vederea obținerii unor importante beneficii financiare.
La acest grup infracțional au aderat și i-au sprijinit activitatea, în diferite perioade de timp, în vederea traficării comprimatelor ecstasy pe teritoriul Românie, inculpații M. C. V. (februarie 2013), S. A. (februarie 2013), G. Ș. A. (iulie 2012 – martie 2013), învinuiții B. A. (noiembrie 2012 – martie 2013), I. I. M. (iulie 2012 – martie 2013), Raețchi D. (februarie 2013). De asemenea, probele administrate în cauză au relevat faptul că activitatea grupului a fost susținută, voluntar sau involuntar, de numiții R. D. A. (decembrie 2012 – martie 2013), C. L. N. (noiembrie 2012), C. M. A. (februarie 2013), Z. R. F. (octombrie 2012).
De asemenea, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că faptele inculpatului C. M. R., constând în aceea că, în perioada iulie_13, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus pe teritoriul României, prin intermediul unor persoane interpuse (C. L. N., C. M. A. Z. A. I.), respectiv a deținut fără drept, în vederea vânzării, a oferit cu titlu gratuit, a oferit în vederea depozitării și a vândut, direct sau prin intermediari, mai multor persoane (P. N. V., M. C. V., S. A. zis „J.”, G. A. Ș. zis „C.”, învinuiții Raețchi D., I. I. M. și B. A. zis „A.”, precum și martorul R. D. A. zis „D. Rockerul”) importante cantități de droguri de mare risc, de ordinul miilor, respectiv comprimate ecstasy de culoare verde cu logo-ul „mere verzi”, de culoare albastră cu logo-ul „Y” și de culoare portocalie cu logo-ul „Y”, la prețul de 30 lei/pastilă ecstasy, dintre care o parte au fost confiscate de organele de urmărire penală în perioada noiembrie 2012 – martie 2013, cu ocazia unor activități specifice de investigații, respectiv:
- în cursul lunii noiembrie 2012 organele de urmărire penală au confiscat de la inculpatul P. N. V. nouă comprimate ecstasy de culoare albastră cu logo-ul Y, droguri pe care acesta din urmă, la rândul său, le-a procurat de la inculpatul C. M. R., prin intermediul fratelui acestuia, numitul C. P. A.;
- la data de 22.02.2013, organele de urmărire penală i-au prins în flagrant pe inculpații M. C. V. și S. A., precum și pe învinuita Raețchi D., imediat după ce au vândut, în baza unei înțelegeri prealabile, un număr de 99 comprimate ecstasy de culoare portocalie cu logo-ul „Y” ce conțineau ca substanță activa MDMA, droguri ce fuseseră procurate de la inculpatul C. M. R. prin intermediul inculpatului G. Ș. A.;
- la data de 11.03.2013, organele de urmărire penală l-au prins în flagrant pe inculpatul G. Ș. A. după ce a vândut, în două rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, persoanelor autorizate în cauză, un număr de 108 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțineau ca substanță activa MDMA, droguri procurate de acesta de la inculpatul C. M. R.;
- la aceeași dată, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpatul G. Ș. A. cantitatea totală de 630 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțineau ca substanță activă MDMA, precum și două comprimate ecstasy de culoare albastră, tot cu logo-ul „Y”, droguri deținute de acesta, în vederea traficării, în locuința din mun. București, ., .. 1, . și procurate de la inculpatul C. M. R.;
- la data de 18.03.2013, organele de urmărire penală au ridicat din locuința învinuitului B. A., situată în București, ., ., în baza unei autorizații de percheziție domiciliară, un număr de 38 comprimate ecstasy și o capsulă transparentă care conțineau ca substanță activă MDMA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Față de inculpatul C. M. R. s-a dispus, în cursul urmăririi penale, reținerea pe o durată de 24 ore (ordonanța nr. 17 din data de 19.03.2013, ora 01:44). Ulterior, s-a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, pe o perioadă de 29 zile, prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală nr._/3/2013 din data de 19.03.2013. Măsura preventivă a fost prelungită până la data de 09.05.2013, inclusiv, prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală nr._/3/2013 din data de 05.04.2013 până la data de 08.06.2013, inclusiv, prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală nr._/3/2013 din data de 30.04.2013, respectiv 08.07.2013, prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală nr._/3/2013 din data de 04.06.2013.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care au fost reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, reținându-se, în acest sens, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, înscrisuri ș.a., toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, ce justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta a rezultat atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional ilicit de droguri și trafic ilicit de droguri de risc prin sentința penală nr. 34/29.01.2009 a Tribunalului Argeș, arestat la data de 22.04.2008, eliberat la data de 12.07.2011.
Față de cele ce preced, s-a constatat că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul C. M. R., această măsură fiind singura aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, s-a reținut și faptul că, în ceea ce privește durata arestului preventiv, aceasta are un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei, de natura faptelor pentru care este cercetat inculpatul (constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de trafic de droguri), astfel că la acest moment procesual, nu s-a constatat o schimbare a temeiurilor ce au fundamentat luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C. M. R., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a invocat, sub un prim aspect, inexistența unor probe din care să rezulte că a comis faptele reținute în sarcina sa, subliniindu-se declarațiile sale de nerecunoaștere a faptelor și rezultatul perchezițiilor domiciliare.
În subsidiar, inculpatul a făcut referire la diminuarea pericolului social în intervalul de 7 luni scurs de la data arestării sale și la inexistența unor date din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat în mod judicios ansamblul împrejurărilor cauzei și a reținut pe deplin justificat că măsura arestării preventive este legitimată, în cazul inculpatului C. M. R., de motive pertinente și suficiente, fiind singura măsură preventivă aptă a permite realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p.
Contrar susținerilor recurentului, în cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C.p.p., existând probe ce au aptitudinea de a forma unui observator obiectiv convingerea că inculpatul a desfășurat acte de inițiere și constituire a unui grup organizat în scopul introducerii în țară a importante cantități de ecstasy, a introdus pe teritoriul României, în mod repetat, prin intermediul altor persoane, astfel de substanțe interzise pe care ulterior le-a oferit ori vândut, direct sau prin intermediari, altor persoane. În acest sens, sunt relevante elementele obiective ce rezultă din probatoriul pe care s-a fundamentat trimiterea în judecată a inculpatului, cu precădere declarațiile coinculpaților ori ale învinuiților sau martorilor ascultați în faza de urmărire penală.
Împrejurarea că, la percheziția domiciliară, nu ar fi fost identificate în posesia inculpatului-recurent substanțe interzise, nu are relevanță asupra temeiniciei arestării preventive. Aceasta deoarece celelalte probe susțin aparența implicării inculpatului în activitățile ilicite anterior descrise, ele având valoarea unor „indicii temeinice” în sensul art. 681 și art. 143 C.p.p.
Prin urmare, privarea de libertate a inculpatului C. M. R. se întemeiază pe „motive verosimile de a crede că a comis fapte penale” în prezenta cauză, iar nu pe antecedența sa penală, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.
Date fiind circumstanțele reale ale cauzei, subzistă și cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce fac obiectul judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere, cu precădere, natura și gravitatea faptelor de trafic intern sau internațional de droguri, pericolul social semnificativ ce caracterizează acest tip de infracțiuni, mai ales în situația în care autorul acționează prin acte repetate, comise într-o structură organizată, prin angrenarea altor persoane, amploarea fenomenului traficului de droguri și consecințele sale negative asupra sănătății publice.
Toate aceste elemente relevă încă o tulburare însemnată ce ar putea fi adusă ordinii publice ca urmare a cercetării în stare de libertate a unei persoane suspectate de comiterea unor fapte atât de grave, legitimând menținerea detenției.
În plus, în cazul recurentului, menținerea stării de arest este justificată și de temerea că el ar putea comite fapte de același gen, având în vedere caracterul repetat al actelor materiale de care este acuzat, dar și plasarea acestora în contextul altei condamnări pentru același gen de infracțiuni (din executarea căreia recurentul a fost liberat la data de 12.07.2011).
Durata totală a arestării preventive, al cărei moment inițial este data de 19.03.2013, respectă exigențele de rezonabilitate consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere complexitatea cauzei (în care au fost cercetate și alte persoane) și comportamentul diligent al autorităților (sesizarea cu rechizitoriu a instanței de fond realizându-se la data de 12.06.2013, la un interval scurt de la arestare).
Prin urmare, prevalența acordată interesului public al protejării ordinii publice, în detrimentul dreptului inculpatului la libertate individuală, este legitimată de motive pertinente și suficiente, o măsură preventivă alternativă fiind insuficientă pentru a garanta adecvat că acesta se va abține de orice conduită de natură a periclita desfășurarea procesului și ordinea publică, în ansamblul său.
Pentru toate aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile recurentului, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
Conform art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 16.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/15.10.2013
T.B.S.II.P.-jud.M.G.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 244/2013. Curtea de... → |
|---|
