Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 420/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 420/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 420/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 420/F
Ședința publică de la data de 20 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C-T. C.
GREFIER – M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea plângerii formulată de petentul A. I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2713/II-2/2013 din data de 07.08.2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1031/P/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea consideră că nu este necesară citarea intimaților, judecarea cauzei poate avea lor și fără această procedură, ia act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public în dezbaterea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere rezoluția din 07.08.2013 a procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de intimații menționați în dispozitiv, în raport de actele premergătoare apreciază ca fiind legală și temeinică iar plângerea petentului ca fiind nefondată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 23.08.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea formulată de petentul A. I., în temeiul art.278/1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției din 04.07.2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1031/P/2013 .
În esență, petentul și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care a fost instrumentată cauza la parchet,considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 187și 277 din Codul de procedură penală, art. 93 din Legea nr. 303/2004, art. 131 alin.1 din Constituția României, reiterând motivele din plângerea adresată organului de urmărire penală.
Au fost atașate dosarul de urmărire penală nr.1031/P/2013 și lucrarea nr.2713/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Examinând actele dosarului de urmărire penală nr.1031/P/2013, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 04.07.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr.1031/P/2013, în temeiul art. 10 lit. a), art. 228 alin. 6 și art.1931 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraților M. O. – judecător în cadrul Curții de Apel București și F. D. – procuror, sub aspectul infr. prev. de art.246 C. pen., art.289 C. pen. și art.26 C. pen. raportat la art.20 C. pen. cu referire la art.174 C. pen.
Procurorul a reținut că, prin ordonanța nr.148/P/2013 din 19.06.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații M. O. și F. D., sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.254 alin.1 C. pen. cu referire la art.6 și 7 din Legea nr.78/2000, precum și disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea efectuării de cercetări față de susnumiți sub aspectul infr. prev. de art.246 C. pen., art.289 C. pen. și art.26 C. pen. raportat la art.20 cu referire la art.174 C. pen.
Petentul A. I. a sesizat faptul că, în împrejurarea soluționării dosarului nr._, judecătorul M. O. a pronunțat sentința penală nr.114/14.04.2011, prin care a respins plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, această sentință fiind un act fals și abuziv conținând falsuri intelectuale.
În urma verificărilor efectuate, procurorul a constatat că dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ a avut ca obiect plângerea împotriva soluției pronunțate în dosarul nr.1558/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care, urmare plângerii formulate de A. I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C. C. sub aspectul infr. prev. de art.174 C. pen., art.246, art.271 C. pen. și art.289 C. pen.
Prin sentința penală nr.114/14.04.2011, pronunțată de judecătorul M. O., s-a dispus respingerea plângerii formulate de A. I., la judecarea cauzei participând procurorul F. D..
Față de aspectele sesizate s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 al. 3 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. în conformitate cu disp. art. 97 din Legea nr.303/2004 exercitarea dreptului de petiționare al persoanelor nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege.
Ținând seama de dispozițiile menționate dar și practica judiciară constantă în materie, rezultă că modul de apreciere și administrare a probatoriului de către un magistrat, soluția dispusă într-o cauză precum și motivarea acesteia nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu pot face obiectul unei plângeri penale.
De asemenea, potrivit art. 67 din Legea nr. 304 /2004, rep., privind organizarea judiciară, procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză.
S-a apreciat că pronunțarea unei sentințe sau formularea de concluzii, într-o cauză în care se analizează, din punct de vederea al legalității și temeiniciei, soluția pronunțată sub aspectul unei infracțiuni, în speță de omor, nu poate realiza conținutul material al aceleiași infracțiuni, în modalitatea complicității.
Întrucât petentul A. I. a săvârșit un abuz de drept, exercitându-și cu rea credință drepturile procesuale și procedurale, de natură să conducă la încărcarea nejustificată a organelor abilitate a desfășura activități de cercetare penală, procurorul a dispus ca acesta să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, în conformitate cu disp. art. 192 al. I1 Cod procedură penală.
Prin rezoluția nr. 2713/II/2/2013 din data de 07.08.2013 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de A. I. împotriva rezoluției din 04.07.2013.
Fiind nemulțumit de aceste soluții, A. I. a formulat plângere la instanța competentă – Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală.
Examinând rezoluția atacată, instanța apreciază că soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este temeinică și legală, cercetările desfășurându-se potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii că magistrații M. O., judecător la Curtea de Apel București si F. D., procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel București ar fi acționat cu rea-credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în vederea vătămării intereselor legitime ale petentului, neexistând date care să contureze săvârșirea vreuneia dintre faptele reclamate de petent.
Având în vedere considerentele ce preced, în temeiul art.278/1 al.8 lit.a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul A. I. împotriva rezoluției din 04.07.2013, dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1031/P/2013.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea împotriva rezoluției din 04.07.2013, dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1031/P/2013, formulată de petentul A. I., domiciliat în A., ..9, ..
Obligă petentul la 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.09.2013.
PREȘEDINTE,
L. C.
GREFIER,
M. G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1707/2013. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea... → |
|---|
