Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2420/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2420/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-12-2013 în dosarul nr. 2420/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
Decizia penală nr. 2420 R
Ședința publică din data de 24 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. M.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror B. E..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul D. A. L. împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul inculpat D. A. L., avocat din oficiu C. A., cu delegație nr._ din data de 20.12.2013 emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat D. A. L., fiul N. și al lui I., născut la 01.11.1993.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat D. A. L. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ si rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că în cauză nu m ai subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, în raport de declarațiile martorilor audiați in cauză, și nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest a inculpatului.
Totodată solicită a se avea in vedere împrejurarea că inculpatul este arestat de mai bine de 4 luni, perioadă in care acesta a înțeles gravitatea faptelor pentru care este cercetat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind încheierea recurată ca fiind temeinică și legală, in cvauyă fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit.f Cpp.
Totodată, apreciază că instanța de fond a avut in vedere la menținerea stării de arest a inculpatului încadrarea juridică a faptelor pentru care acesta este cercetat, respectiv 3 infracțiuni, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora.
Recurentul inculpat D. A. L., având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat in stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16.12.2013, Tribunalul I. – Secția Penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D. A. L., zis „G.”, fiul lui N. și I., născut la data de 01 noiembrie 1993, în municipiul A., județul Teleorman, cu același domiciliu, .. 138, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.8 din Legea 39/2003 rap.la art.323 alin.1 și 2 Cod penal, art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. A. L., potrivit dispozițiilor art.3002 Cod procedură penală coroborat cu art.160b Cod procedură penală, instanța a constatat că este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor art.143, 1491 și 148 lit.a și f Cod procedură penală, urmând a menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Tribunalul a apreciat că temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. A. L. subzistă și la acest moment procesual și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a constatat că, în cauza dedusă judecății, inculpatul D. A. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 și 2 Cod penal; trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev.de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, fapte pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, constând în aceea că, în perioada martie 2012 și până în prezent, numiții Ș. M. A., V. C. A., T. A. G., A. A. M. și inculpatul D. A. L., constituiți într-un grup infracțional, în mod repetat, au oferit, au trimis, au transportat, au procurat, au cumpărat, fără drept, au pus în vânzare și au vândut, droguri de risc mai multor persoane, printre care numiților S. C. T., A. Raimond M., M. P. A., D. B., A. I. M., F. L. C., Berbecanu E. și P. C. N.; la mijlocul lunii februarie 2013, inculpatul D. A. L., zis „G.”, la întoarcerea sa din Spania, a introdus în țară, fără drept, cantitatea de circa 50 grame cannabis, procedând la punerea în vânzare, vânzarea ulterioară și oferirea către mai multe persoane, a drogurilor.
Tribunalul a apreciat că, din probele administrate în cauză până la acest moment se desprinde presupunerea rezonabilă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, în sensul că ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social, pericol ce rezultă din modalitatea de săvârșire, în participație, amploarea acestui fenomen grav căruia îi cad victime în special persoane tinere, fenomen în fața căruia autoritățile statului au obligația de a reacționa cu fermitate în scopul protejării cetățenilor săi; inculpatul poate repeta oricând faptele reținute în sarcina lui și ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de cercetarea în stare de libertate a acestuia.
De asemenea, s-a reținut de către tribunal că inculpatul, deși avea cunoștință că trebuie să se prezinte la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Teleorman, a încercat să fugă, în scopul de a sustrage de la urmărirea penală și judecată și a fost prins în timp ce încerca să părăsească țara.
Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat recurs inculpatul D. A. L., care a solicitat, prin apărătorul său ales, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ si rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că în cauză nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, în raport de declarațiile martorilor audiați în cauză și nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest a inculpatului.
Totodată a solicitat a se avea in vedere împrejurarea că este arestat de mai bine de 4 luni, perioadă în care acesta a înțeles gravitatea faptelor pentru care este cercetat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele următoare:
Astfel, în cursul urmăririi penale s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului D. A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri.
Prin actul de sesizarea a instanței, în esență s-a reținut că inculpatul a săvârșit următoarele infracțiuni: art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 și 2 Cod penal; trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev.de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, se reține că în perioada martie 2012 și până în prezent, numiții Ș. M. A., V. C. A., T. A. G., A. A. M. și inculpatul D. A. L., constituiți într-un grup infracțional, în mod repetat, au oferit, au trimis, au transportat, au procurat, au cumpărat, fără drept, au pus în vânzare și au vândut, droguri de risc mai multor persoane, printre care numiților S. C. T., A. Raimond M., M. P. A., D. B., A. I. M., F. L. C., Berbecanu E. și P. C. N.; la mijlocul lunii februarie 2013, inculpatul D. A. L., zis „G.”, la întoarcerea sa din Spania, a introdus în țară, fără drept, cantitatea de circa 50 grame cannabis, procedând la punerea în vânzare, vânzarea ulterioară și oferirea către mai multe persoane, a drogurilor.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, măsură menținută de către prima instanță.
Curtea apreciază că în cauză sunt în continuare îndeplinite cerințele art.143 Cpp, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, indiciile temeinice rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații martori, declarații coinculpați.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite în continuare și cerințele art.148 al.1 lit. f Cpp, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa revăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani închisoare.
În aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică se au în vedere împrejurările comiterii faptei, inculpatul săvârșind infracțiuni foarte grave, de trafic de droguri de risc, și cu caracter internațional, acționând într-un grup infracțional, în mod continuat, o perioadă lungă de timp.
Curtea are în vedere împrejurarea că inculpatul D. A. L. a acționat în mod continuat, săvârșind mai multe acte materiale, obținerea de venituri din activitatea de comercializare de droguri de risc reprezentând un real mod de viață pentru acesta, dând dovadă de perseverență infracțională sub acest aspect.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că există riscul crescut ca inculpatul să săvârșească și alte infracțiuni de trafic de droguri, pentru a obține sume de bani, existând prin urmare probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cauză măsura arestării preventive este justificată și prin imperativul protejării comunității împotriva unor fapte de o asemenea gravitate, trafic de droguri de risc, substanțe ce afectează de o manieră gravă viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, consumatorii de droguri prezentând totodată un real pericol pentru alte persoane, infracțiunea fiind de natură să producă o intensă tulburare în rândul ordinii publice, măsura fiind proporțională cu scopul urmărit, fiind singura măsură ce poate asigura atingerea scopului, ținând seama, desigur, și de determinare infracțională a inculpatului.
Totodată, Curtea mai constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile art.148 al.1 lit.a Cpp, inculpatul încercând să fugă pentru a se sustrage de la urmărirea penală; astfel, inculpatul D. A. L., deși avea cunoștință că trebuie să se prezinte la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Teleorman, a încercat să fugă, în scopul de a sustrage de la urmărirea penală și judecată, fiind prins în timp ce încerca să părăsească țara.
Prin urmare, măsura arestării preventive este în continuare necesară în cauză și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. A. L., pe care îl va obliga la plata sumei pe 300 lei, cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. ALEXNDRU L., împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. D. M. B. F. V.
GREFIER,
R. S.
Red. V.B.F. /Tehnr. VBF/V.D. – ex.2/
T. Teleorman – jud.: E. E.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 681/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 39/2014. Curtea de... → |
|---|
