Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 458/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 458/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.458
Ședința publică din 03.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. T.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul B. C. împotriva ordonanței procurorului, conform art.2781 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut ședință publică se prezintă petentul B. C., personal și intimata O. C. R., aflată în stare de arest.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul B. C. solicită atașarea dosarelor emise intimată respectiv nr.1669/2005 și nr.346/2006.
Intimata O. C. R. solicită respingerea acestei cereri, întrucât actele au fost încheiate in mod legal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, apreciind că la dosar sunt suficiente înscrisuri pentru lămurirea cauzei.
Curtea, după deliberare, față de limitele sesizării instanței de judecată și de actele aflate deja la dosarul de cercetare, apreciază că nu se impune atașarea celor două dosare notariale, respingând astfel cererea formulată de către petent.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra plângerii formulate de petent.
Petentul B. C. solicită admiterea plângerii formulate, desființarea ordonanței procurorului, arătând că nu s-au respectat dispozițiile art.49 lit.e, art.51 lit.d, art.56 lit.a și b și art.65 lit.a din Legea nr.36/1995 și alte dispoziții legale.
Intimata O. C. R. solicită respingerea plângerii formulate de petent, întrucât actele au fost încheiate în mod legal, fiind ultima dorință a testatorului, întrucât legatarul anterior, petentul, nu îi acorda îngrijirea necesară.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de petent și menținerea rezoluției procurorului, considerând că litigiile avute de petent, în raport de moștenitorii defunctului, au făcut obiectul și unor litigii civile, notarul îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în mod legal.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
La data de 08.08.2013 pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală a fost înregistrată plângerea formulată de petentul B. C. împotriva Rezoluției din data de 23.07.2013 din dosarul nr. 2405/II-2/2013 prin care Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin plângerea formulată, petentul B. C. a solicitat următoarele:
- să i se comunice un răspuns conform articolelor și legilor solicitate în plângerea penală nr. 2/04.01.2010;
- studierea celor 2 dosare emise de notariatul Public Nemesis Nr. 346/2006 cu Certificatul de legatar nr. 302/14.11.2006 și nr. 1669/01.04.2005 ce conține testamentul emis de familia D. M. și N.;
- să i se comunice motivația la cele solicitate, în special L36/1995, L105/1992 etc.
Petentul a depus la dosar adresele de comunicare a soluțiilor și plângerile formulate, precum și mai multe înscrisuri.
Au fost atașate dosarul nr. 2239/P/2010 și lucrarea nr. 2405/II-2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea a reținut următoarele:
Prin Ordonanța din 20.06.2013 în dosarul nr. 2339/P/2010, s-a dispus, printre altele neînceperea urmăririi penale față de notarul public O. C. R. sub aspectul comiterii a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen. și o infracțiune de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.
Pentru a adopta această soluție, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1300/P/2008 din 30.12.2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații O. C. R., I. ARISTITA, A. M. și P. A. pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului - înșelăciune și infracțiuni de fals.
Având în vedere complexitatea cauzei și numărul mare al persoanelor pretins vătămate și al pretinșilor făptuitori și învinuiți, prin același rechizitoriu a fost dispusă disjungerea cauzei cu privire la mai multe fapte și persoane, una dintre cauzele disjunse fiind înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2339/P/2010
S-a arătat că dosarul penal nr. 2339/P/2010 are ca obiect, în principal, activitatea presupus infracțională a numitei O. C. R., desfășurată în perioada martie 2004-noiembrie 2006, cât timp aceasta a avut calitatea de notar public în cadrul Biroului Notarial Public „NEMESIS” din București. Dosarul este compus din aproximativ 36 de volume și, pentru o maibună identificare a datelor cauzei, s-a procedat la acordarea fiecăruia dintre volumele componente ale dosarului a unui nume - corespunzând uneia dintre părțile vătămate sau persoanele pretinse vătămate în cauză.
Cazul „B. C.” îi privește pe B. C. – persoană pretins vătămată, O. C. R. - făptuitor, D. M. și D. N. - în calitate de așa-ziși beneficiari ai activității pretins infracționale a notarului public menționat.
Prin plângerea înregistrată inițial sub nr. 19/P/2010 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, numitul B. C. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei O. R. C. (ce avea calitatea de notar public la data pretinsei comiteri a faptelor) pentru comiterea în dauna sa a unui număr de 4 (patru) infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen. și a unei infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.
Prin rezoluția cu nr. 1300/P/2008 din data de 13.01.2010 dosarul penal nr. 19/P/2010 a fost conexat al dosarul de bază 1300/P/2008, urmând apoi traseul descris mai sus.
În motivarea plângerii sale, petentul B. C. a arătat că notarul public O. C. R. a autentificat mai multe înscrisuri prin care a adus prejudicii petentului.
Astfel, aceasta ar fi autentificat sub nr. 4313/01.09.2004 declarația de revocare făcută de Z. G. cu privire la testamentul autentificat sub nr.956/21.02.2002 de BNP I. D. al cărui beneficiar era petentul.
La data de 22.10.2004 același notar public a autentificat sub nr. 5633 testamentul făcut de Z. G. în favoarea numiților D. N., D. M., D. C. și D. G..
Sub nr. 1669/01.04.2005 notarul public amintit a autentificat un nou testament al numitului Z. G. prin care acesta a instituit drept legatari universali în cote egale de ½ soții D. N. și D. M..
O altă pretinsă încălcare a atribuțiilor de serviciu și comiterea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen. au fost invocate de petent ca fiind comise de O. C. R. prin întocmirea certificatului de legatar nr. 302/14.11.2006 în sensul că aceasta nu a ținut cont de faptul că între petent și Z. G. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de uz și habitație viageră autentificat sub nr. 4613/04.09 2002 de BNP B. M. și nu a menționat existența acestui contract la punctul b) al certificatului de moștenitor.
Analizând actele premergătoare începerii urmării penale sub aspectele arătate mai P. a reținut următoarele:
Sub nr. 956/21.02.2002 BNP I. D. a autentificat testamentul numitului Z. G. prin care acesta îl instituia legatar universal pe numitul B. C..
Între Z. G. în calitate de vânzător și soții B. C. și B. A., în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de uz și habitație viageră autentificat sub nr. 4613/04.09 2002 de BNP B. M. având ca obiect imobilul apartament situat în București, .. 19B„ .. A, ..
Întrucât soții B. nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul sus menționat, numitul Z. G., la data de 01.09.2004, a revocat, prin declarația autentificată sub nr. 4313/01.09.2004 de către notarul public O. C. R., testamentul autentificat sub nr.956/21.02.2002 de BNP I. D. al cărui beneficiar era B. C., iar la data de 02.09.2004, Judecătoria Sectorului 6 București solicitând rezolutiunea contractului în cauză.
La data de 22.10.2004 O. C. R. a autentificat sub nr. 5633 testamentul făcut de Z. G. în favoarea numiților D. N., D. M., D. C. și D. G..
Sub nr. 1669/01.04.2005 notarul public amintit a autentificat un nou testament al numitului Z. G. prin care acesta a instituit drept legatari universali în cote egale de ½ pe soții D. N. și D. M..
Prin decizia civilă nr. 257 A/08.02.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 371/2005(_ ) a fost admis apelul declarat de Z. G. și a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 6362/08.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 6 București dispunând rezoluțiunea contractului în litigiu, imobilul reîntorcându-se în patrimoniul acestuia.
La data de 22.07.2006 a survenit decesul numitului Z. G..
Prin certificatul de legatar nr. 302 din data de 14.11.2006 emis de notarul public O. C. R. au fost declarați moștenitori, conform testamentului autentificat sub nr. 1669/01.04.2005, soții D. N. și D. M..
Soții D. au fost introduși în procesul civil în calitate de moștenitori – legatari universali ai defunctului Z. G., iar prin Dec. Civ. nr. 2295/2006 a Curții de Apel București – Secția a IlI-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie a fost respins, în mod irevocabil, recursul formulat de soții B. C. și B. A. împotriva deciziei civile nr. 257A/08.02.2006 a Tribunalului București, menționată anterior.
Ulterior acestui moment, B. C. a sesizat instanțele de judecată civile cu cereri de anulare a: declarației autentificată de notarul public O. C. R. sub nr.4313/01.09.2004 de revocare a testamentului autentificat sub nr.956/21.02.2002 de BNP I. D. al cărui beneficiar era petentul și a celorlalte două testamente ulterioare făcute de Z. G. și autentificate de același notar public. În toate aceste cauze reclamantul nu a avut câștig de cauză, acțiunile sale fiind respinse irevocabil.
În urma pierderii tuturor proceselor intentate în fața instanțelor civile B. a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 07.01.2010.
P., referitor la comiterea de către notarul public O. C. R. a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual prev. de art. 246 C.pen. și de art. 289 C.pen., a constatat că faptele reclamate nu există.
Astfel la datele de 01.09.2004, 22.10.2004 și 01.04.2005 notarul public a luat act de manifestările de voință ale numitului Z. G. cu privire la bunurile existente și/sau viitoare în patrimoniul acestuia la data decesului său cu privire la care cel în cauză-potrivit legislației în vigoare- era liber să dispună pentru cauză de moarte.
Conform legislației civile în vigoare la data faptelor, producea efecte ultimul testament întocmit de defunct - în speță cel autentificat sub nr. 1669/01.04.2005 de către notarul public O. C. R. prin care au fost instituiți legatari universali soții D. N. și D. M..
S-a observat că în cuprinsul testamentului s-a dispus cu privire la toate bunurile aflate în patrimoniul testatorului la data decesului său. Dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, .. 19B„ .. A, . a revenit definitiv în patrimoniul lui Z. G., prin decizia civilă nr. 257 A/08.02.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, decesul acestuia survenind ulterior. Chiar și instanța de recurs le-a recunoscut soților D. N. și D. M. calitatea de moștenitori ai defunctului, introducându-i în această calitate în cauză.
În aceste condiții a fost emis certificatul de moștenitor nr. 302/14._.
Având în vedere cele expuse, P. a constatat că nu există date sau indicii care, prin coroborarea cu susținerile petentului, să ateste dincolo de orice îndoială rezonabilă existența în sfera ilicitului penal a unor activități de natura celor avute în vedere de normele de incriminare ca și modalități de realizare a elementului material al infracțiunilor reclamate.
Deși, la prima vedere, în cauză ar fi apărut ca fiind incidente dispozițiile art. 122 lit. alin. 1 lit. d C.pen. privind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și, prin urmare, cele ale art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p., totuși s-a dat prioritate dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. a C.p.p.
Împotriva acestei soluții, petentul B. C. a formulat plângere, la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reiterând aspectele susținute în plângerea inițial formulată.
Prin rezoluția din data de 23.07.2013 dată în dosarul nr. 2405/II-2/2013 Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petent.
Curtea constată că, din actele premergătoare efectuate a rezultat că notarul public, intimata O. C. R., în momentul autentificării înscrisurilor prin care a constat manifestarea de voință a numitului Z. G. a respectat procedura prevăzută de legea 36/1995, în forma în vigoare la data îndeplinirii actului, potrivit art. 58 și următoarele, verificând dacă înscrisurile respectivă reflectă voința părții.
Numitul Z. G. avea dreptul de a revoca testamentul făcut în favoarea petentului, acesta fiind un act juridic unilateral discreționar, precum și pe acela de a numi un alt legatar care să moștenească bunurile sale după moartea sa. Apartamentul situat în București, .. 19B„ .. A, ., cu privire la care petentul avea un drept în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de uz și habitație viageră autentificat sub nr. 4613/04.09 2002 de BNP B. M., a revenit definitiv în patrimoniul lui Z. G., ca urmare a deciziei civile nr. 257 A/08.02.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, anterior decesului numitului Z. G., și doar indirect ca urmare a autentificării testamentului făcut în favoarea numiților D. N., D. M., D. C. și D. G.. În absența unei hotărâri judecătorești care să desființeze contractul de vânzare-cumpărare, acesta ar fi produs în continuare efecte și ar fi fost imposibilă dobândirea imobilului de către familia D. doar în urma autentificării testamentului făcut în favoarea sa.
Infracțiunea de abuz în serviciu presupune o neîndeplinire sau o îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ, însă din actele premergătoare nu rezultă o activitate a intimatei care să se circumscrie elementului material al acestei infracțiuni și nici celui specific infracțiunii de fals intelectual- atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului- câtă vreme în cauză nu s-a dovedit că Z. G. nu ar fi fost prezent în fața notarului și că nu și-ar fi manifestat voința în sensul celor consemnate în înscrisurile autentificate de notar.
Simplul fapt că intimatul nu era mulțumit de faptul că numitul Z. G. a hotărât ca alte persoane să-i moștenească patrimoniul nu era de natură a o împiedica pe intimată să ia act de manifestarea de voință a celui din urmă.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz față de notarul public O. C. R. apare ca fiind justificată.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B. C., menținând ordonanța nr. 2339/P/2010 din 20.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B. C..
Menține ordonanța nr. 2339/P/2010 din 20.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. T. S. N.
Red. I.T../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/24.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1818/2013. Curtea... → |
|---|
