Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 471/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 471/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 471/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 471/F
Ședința publică din data de 26.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, de către petentul T. F. A. RENE M. împotriva Rezoluției din data de 11 iunie 2013 dată în dosarul nr. 1894/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din data de 15.07.2013 dată de Procurorul general din cadrul aceleiași unități de parchet în Lucrarea nr. 2335/II-2/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentului T. F. A. Rene M. și lipsa intimatului D. A. G. Dufaut, reprezentat juridic de apărător ales, avocat P. G. Dominic, cu împuternicire avocațială nr._/24.09.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al intimatei, având cuvântul, susține că cele învederate în cuprinsul plângerii formulate de petent apar ca inadmisibile, în sensul că petentul ar fi semnat doar un contract de asistență juridică în alb și o delegație avocațială, cele declarate în fața organului de urmărire penală fiind explicate prin faptul că acesta nu cunoaște limba română, deși cu ocazia formulării declarației din data de 16.04.2013 a fost asistat de doi apărători aleși și a beneficiat de serviciile unui traducător autorizat. Mai arată că în ceea ce privește onorariul convenit pentru unul din contracte, astfel cum rezultă din clauzele contractuale aferente, acesta era în sumă de 25.000 euro net, compus din suma de 5000 euro net, reprezentând avans și suma de 20.000 euro net, plătibilă la data încheierii tranzacției asistate de către Cabinetul de Avocatură G. Dufaut. Onorariul în cuantumul precizat anterior a fost recunoscut de petent atât prin semnarea de primire a facturilor aferente, cât și prin corespondența electronică în cuprinsul căreia clientul a contestat exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă sumei de 20.000 euro rămasă de plată. Cu referire la infracțiunea prev. de art.290 alin.1 Cod penal, arată că aceasta se poate săvârși exclusiv în modalitățile alternative prev. de art.288 alin.1 Cod penal, respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori alterarea înscrisului în vederea producerii unor consecințe juridice. Ori în cauză, chiar admițând afirmațiile persoanei vătămate în sensul că nu își însușește conținutul contractului pe care l-ar fi semnat în alb, subscrierea aplicată pe contractul menționat îi aparține, iar scrierea aferentă clauzelor contractuale îi aparține avocatului care a redactat contractul de asistență juridică, împrejurare necontestată de părți. Menționarea datei de 31.08.2007 ca fiind data încheierii contractului, deși acesta a fost semnat la data de 26.09.2007, nu reprezintă o alterare materială a înscrisului, de natură să producă consecințe juridice contrare voinței părților. Astfel, lipsește vreo conexiune logică sau legală între data contractului de asistență juridică și conținutul sau efectele acestuia, conform înțelegerii părților, sens în care solicită respingerea plângerii ca nefondate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea rezoluțiilor atacate întrucât cele două contracte au fost semnate de către petent, iar clauzele acestor contracte erau cunoscute și acceptate, aspect ce rezultă din corespondența electronică purtată între părți.
CURTEA,
Prin plângerea înaintată aceste instanțe și înregistrată sub nr._, petentul T. F. A. RENE M. a solicitat desființarea Rezoluției din data de 11 iunie 2013 dată în dosarul nr. 1894/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din data de 15.07.2013 dată de Procurorul General Adjunct din cadrul aceleiași unități de parchet, în contradictoriu cu intimata D. A. G. Dufaut.
În motivarea plângerii, petentul arată că intimata D. A. G. Dufaut, avocat în Baroul București, a procedat la falsificarea a două contracte de asistență juridică, pe care ulterior le-a folosit în instanță, astfel încât se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 al. 1 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C.p.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1894/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 1894/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 1894/P/2012 din 11.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neinceperea urmaririi penale a învinuitei D. A. G. Dufaut, avocat în Baroul București, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1 și 3 C.p. și art. 290 C.p., întrucât pe baza probelor administrate s-a stabilit că faptele reclamate nu există.
Prin Rezoluția nr. 2335/II/2/2013 din 15.07.2013 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției de mai sus.
Instanța reține că intimata D. A. G. DUFAUT, avocat titular în cadrul CABINETULUI A. G. DUFAUT, în anul 2007, a acordat asistență juridică petentului T. F. A. RENE M. pentru constituirea societății comerciale OCANOM și pentru acordarea asistenței la semnarea vânzării de acțiuni pe care le deținea la BT Asigurări.
În acest sens, au fost întocmite două contracte de asistență juridică nr. 170.072/31.08.2007, respectiv 170.066/31.08.2007, contractele primind număr în ordinea registrului, menționându-se data din Registrul de Evidență a contractelor de asistență juridică.
Negocierea celor două contracte a avut loc la data de 26.09.2007, aceasta fiind și data consemnată pe împuternicirea privind contractul nr. 170.072/31.08.2007, având ca obiect negocierea și semnarea contractului de vânzare acțiuni BT ASIGURĂRI.
Cele două contracte au fost semnate de petent, chiar dacă nu erau completate, clauzele stipulate fiind conform înțelegerii și cunoscute de client, aspect ce rezultă din corespondența purtată de avocat, atât cu petentul, cât și cu fiul acestuia, cu privire la obiect și onorariile stipulate în contractul nr. 170.066/31.08.2007.
Contractul nr. 170.066/31.08.2007 a fost executat și plătit integral de petent, fără a exista contestații.
În privința celui de-al doilea contract, intimata a aratat că, deși mandatul a fost în întregime executat prin acordarea asistenței petentului în ziua semnării contractului la Cluj, aceasta nu și-a achitat obligațiile, deși a primit un contract de asistență juridică, precum și facturile aferente, în original, semnând în acest sens.
Pentru recuperarea debitului rezultat din neachitarea onorariului aferent celui de-al doilea contract de asistență juridică, intimata a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică, adresându-se cu o cerere de executare silită Biroul Executorului Judecătoresc P. N. FANFANI din Cluj - N., care a solicitat instanței încuviințarea executării silite împotriva debitorului T. F. A. RENE M., în temeiul contractului de asistență juridică nr. 170.072/31.08.2008.
Prin încheierea nr. 2970/11.02.2011, pronunțată în dosarul nr._/211/2010 al Judecătoriei Cluj-N., în temeiul disp. art. 3731 al. 2 Cod pr.civ., a fost admisă cererea de executare silită.
Împotriva executării silite, petentul a formulat contestație la executare, înregistrată la data de 22.02.2011, sub nr._/211/2011, solicitând anularea executării silite, a tuturor actelor de executare efectuate și a titlului executoriu pus în executare. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr._ din 06.12.2011 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr. 5088/211 /2011 s-a respins contestația la executare formulată de petent, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile susmenționate petentul a formulat recurs, respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 260/R/2012.
Totodată, instanța observă că pentru contractul de asistență juridică nr. 170.072/31.08.2007, petentul a achitat de bună voie doar factura în valoare de 5.950 Euro.
În dovedirea situației de fapt reținută în cele de mai sus, instanța constată că au fost administrate următoarele probe: dovezile de plată a cheltuielilor de deplasare și cazare ale avocaților care au asistat partea vătămată la semnarea contractului de vânzare acțiuni în Cluj - N., la 17.10.2007; dovada primirii sub semnătură a facturilor privind aceste cheltuieli de către partea vătămată la data de 21.12.2007; răspunsul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind notificarea de către CABINETUL A. G. DUFAUT a cesiunii de acțiuni; mail din 16.10.2007 adresat Cabinetului de Avocați ai cumpărătorului privind contractul de vânzare de acțiuni cu modificările efectuate în acord cu cerințele persoanei vătămate T. F. A. RENE M.; mail-uri din 09.10.2007 ale persoanei vătămate și ale fiului acestuia, STEPHANNE T. privind persoanele implicate în semnarea contractului de vânzare acțiuni din partea părții vătămate care atesta inclusiv faptul că avocatul D. A. G. DUFAUT a fost împuternicit să semneze acest contract în lipsa clientului; mail din 17.12.2007 din partea persoanei vătămate prin care arată că operațiunile post vânzare se vor face sub controlul CABINETULUI A. G. DUFAUT; notă predare către partea vătămată a unui exemplar din contractul de vânzare acțiuni, la data de 29.11.2007; mail din 11.10.2007 prin care STEPHANNE T., fiul persoanei vătămate, arată că tatăl său confirmă sumele de 5.000 Euro cu TVA și 25.000 Euro fără TVA, cu titlu de onorarii; mail din 15.10.2007 prin care partea vătămată T. F. A. RENE M. precizează că a realizat plata sumei de 5.950 Euro reprezentând acontul pentru onorariile privind vânzarea acțiunilor la BT ASIGURĂRI; mail din 17.06.2008 prin care partea vătămată arată că a plătit suma de 5.000 Euro fără TVA și menționează că factura emisă de 20.000 Euro cu TVA, nu corespunde sumei convenite cu av. G. DUFAUT de 20.000 Euro fără TVA, sens în care solicită rectificarea pentru a realiza plata prin virament.
Corespondența s-a purtat în limba franceză, la dosar fiind depuse traduceri realizate de traducător autorizat.
Din cele expuse, rezultă că petentul a semnat cele două contracte de asistență juridică, aspect recunoscut de acesta, inclusiv prin declarația dată la P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Din corespondența purtată între părți reiese, fără putință de tăgadă, că petentul a cunoscut și clauzele contractului nr._/31.08.2007, cât și onorariul stipulat.
Singura discuție ce a apărut între părți a fost cu privire la aspectul includerii sau neincluderii TVA-ului în suma de 20.000 Euro.
În ceea ce privește rectificarea datei menționate pe contractul susmenționat, din 26.09.2008 în 31.07.2007, din actele administrate în cauză a rezultat că, modificarea a avut loc pentru asigurarea corespondenței datei contractului cu data menționată în Registrul de Evidență a contractelor de asistență juridică, fapt ce a fost cunoscut de petent.
În concluzie, cele două contracte au fost valabil încheiate, acestea având forță obligatorie între părți conform principiului „pacta sunt servanda" .
De altfel, Curtea observă că aspectele învederate de petent în susținerea plângerii sale penale, au fost analizate și de instanțele civile, conform hotărârilor menționate mai sus.
În consecință, față de cele de mai sus, instanța apreciază soluțiile pronunțate de parchet ca fiind legale și temeinice, astfel încât, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul T. F. A. Rene M., împotriva Rezoluției nr.1894/P/2012 din 11.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2335/II/2/2013 din 15.07.2013 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimata D. A. G. Dufaut și va menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul T. F. A. Rene M., împotriva Rezoluției nr.1894/P/2012 din 11.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2335/II/2/2013 din 15.07.2013 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimata D. A. G. Dufaut.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă petentul să plătească statului 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2013.
P., GREFIER,
E. R. C. R. D. C.
Tehn.red.CER
2 ex./30.09.2013
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 320/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1792/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
