Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1792/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1792/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1792/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ nr. 1792/R

Ședința publică de la 01.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - A. M.

JUDECĂTOR - D. L.

JUDECĂTOR – T. I.

GREFIER - C. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București și de inculpații C. G. A. și C. P. împotriva sentinței penale nr.1998/11.07.2013, pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat C. G. A., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales F. I., cu împuternicire avocațială la fila 25 din dosar și recurentul inculpat C. P., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. A., cu delegație la fila 27 din dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată F. M. N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. G. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, precum și a probei constând în 2 planșe foto.

Reprezentantul Ministerului Public se opune încuviințării planșelor foto, iar în ceea ce privește înscrisurile în circumstanțiere arată că este de acord.

Curtea admite în parte cererea de probatorii formulată de recurentul inculpat C. P., în sensul încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere și respingerii ca neutile soluționării cauzei a probei constând în planșele foto.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. G. A. solicită încuviințarea luării unei noi declarații inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.

Curtea procedează la luarea unei declarații recurentului inculpat C. G. A., declarație consemnată, citită și semnată, și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită casarea în parte a hotărârii recurate, față de greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat în ceea ce-l privește pe inculpatul C., din declarația martorului D. A. B. rezultând că după ce acesta a strigat „Poliția” inculpatul C., dar și inculpatul C. au blocat portierele, fapt ce denotă intenția de a-și asigura scăparea. Arată că inculpatul C. a acceptat și chiar a urmărit scăparea prin forțarea plecării mașinii în condițiile somației organului de poliție. Față de aceste aspecte învederate se impune concluzia că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

De asemenea, arată că instanța de fond a omis să rețină dispozițiile alin. 2 lit. b a art. 209 C. pen., față de împrejurarea că în borsetă se afla și o carte de identitate.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei arată că impune sporirea pedepselor aplicate, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, prin înțeparea cauciucurilor victimei, exercitarea de violențe împotriva lucrătorului de poliție, refuzul de a se supune încătușării, folosirea de expresii jignitoare la adresa lucrătorului de poliție, precum și față de circumstanțele personale, inculpatul C. săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, iar inculpatul C. are condamnări anterioare pentru tâlhărie și furt calificat, care, deși reabilitate, duc la o periculozitate sporită.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. G. A. solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de ultraj, iar în subsidiar în infracțiunea de complicitate la furt calificat. Arată că există dubiu în ceea ce privește conivența infracțională a inculpatului C. cu inculpatul P., iar din această necunoaștere a activității de furt a inculpatului P., de către inculpatul C., se poate reține față de acesta doar infracțiunea de ultraj.

În ceea ce privește recursul Ministerului Public solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat C. P. solicită reindividualizarea pedepsei raportat la activitatea infracțională săvârșită, iar în baza art. 385¹⁵ alin. 2 C. pr. pen., casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

În ceea ce privește recursul Ministerului Public, arată că inculpatul C. P. nu a exercitat niciun fel de violență; prin urmare, nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește recursurile formulate de inculpați, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, apreciind că, în cauză, față de mijloacele probatorii administrate: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de expertiză tehnico-științifică, precum și declarațiile martorilor S. R. și D. B., se impune reținerea infracțiunii de tâlhărie.

În ceea ce privește solicitarea de individualizare a pedepsei, solicită respingerea ca neîntemeiată.

Recurentul inculpat C. G. A., în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, iar dacă ar fi știut că sunt polițiști, nu ar fi pornit mașina.

Recurentul inculpat C. P., în ultimul cuvânt, arată că pedeapsa este prea mare și că nu a folosit violența.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.1998 din 11.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 334 C.p.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. P. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 indice 1 lit. a C.pen cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C.pen. a fost condamnat inculpatul C. G. A. (fiul lui O. și P., născut la data de 31.03.1977, în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, posesor CI . nr._, CNP_) la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 18.04.2013 până la zi.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului C. G. A..

În temeiul art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. a fost condamnat inculpatul C. P. (fiul lui I. și M., născut la data de 15.02.1969 în mun. București, sector 3, domiciliat în localitatea P., com. P., ., jud. I., posesor C.I. . nr._, CNP_) la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

In baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului, acordate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/16.02.2007 a Tribunalului București.

În temeiul art. 61 alin.1 C.pen. a fost contopit restul neexecutat de 1011 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/16.02.2007 a Tribunalului București cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C.pen s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 19.04.2013 până la zi.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului C. P..

În baza art. 14 C. pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 cod civil s-a luat act că partea vătămată F. M. N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul art. 109 C. pr. pen. rap. la art. 357 alin.2 C. pr. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C. G. A., a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale, respectiv două telefoane mobile marca Nokia cu seriile IMEI_ și_, bunuri identificate potrivit proceselor verbale întocmite de organele de poliție, precum și a autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 8105 BB.

În temeiul art. 109 C. pr. pen. rap. la art. 357 alin.2 C. pr. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C. P., a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale, respectiv un telefon mobil marca Nokia dual sim cu seriile IMEI_ și_, bunuri identificate potrivit proceselor verbale întocmite de organele de poliție.

În temeiul art. 191 alin 1 și alin 2 din C. pr. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 1200 de lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 4827/P/2013 din 15.05.2013 P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. G. C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infr. prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a din C. pen. și C. P., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.

Prin rezoluția din data de 18.04.2013, a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului C. G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a C.p.

Prin Ordonanța din data de 18.04.2013, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 12 de ore, începând din data de 18.04.2013, ora 11.00, până la data de 18.04.2013, ora 23.00, iar prin Ordonanța nr. 4827/P/2013 din 18.04.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.

Prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de 18.04.2013, orele 22⁰⁰, confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, din data 19.04.2013, orele 10⁰⁰, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul C. P., sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, faptă prev și ped. de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c și 2¹ lit. a C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p..

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 18.04.2013, s-a dispus reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 19.04.2013 ora 00⁰⁰, urmând ca măsura să expire la data de 19.04.2013, ora 17⁰⁰, prin deducerea perioadei cât învinuitul a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul Poliției.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București din data de 19.04.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul C. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prev și ped. de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. c și 2¹ lit. a C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.

Prin încheierea nr. 61/18.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. A. pentru o perioadă de 29 zile, de la data de 18.04.2013 până la data de 16.05.2013, inclusiv, fiind emis MAP nr. 88/UP/18.04.2013, iar prin încheierea nr. 62/19.04.2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. P. pe o perioadă de 29 zile, de la data de 19.04.2013 până la data de 17.05.2013, inclusiv, fiind emis MAP nr. 89/UP/19.04.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 17.04.2013, inculpații C. P. și C. au mers în zona bulevardului A. O. în scopul de a sustrage bunuri, folosind o metodă din ce în ce mai des întâlnită, respectiv aceea prin care se taie sau se înțeapă un cauciuc al mașinii victimei, iar după ce acesta observă că are pană de cauciuc și schimbă roata, autorul faptei merge la mașină și profitând de neatenția părții vătămate, sustrage bunuri din respectivul autoturism.

S-a reținut că, susținerile că inculpatul C. nu avea cunoștință de intenția ilicită inculpatului C., nu sunt reale. Astfel, modul de operare al celor doi, așa cum rezultă din procesul-verbal de filaj și declarațiile martorilor S. I. R. și D. B. A., denotă fără dubiu că cei doi inculpați au pregătit și premeditat fapta de furt pe care ulterior a comis-o inculpatul C.. Inculpatul C. a condus autoturismul, l-a poziționat de fiecare dată în asemenea fel încât să permită celuilalt inculpat să opereze, a urmat partea vătămată și a așteptat ca inculpatul C. să se întoarcă după sustragerea borsetei părții vătămate. Aceste acțiuni ale inculpatului C. sunt în mod evident specifice unei persoane care știa foarte bine ceea ce urma să se întâmple și care urma un plan dinainte stabilit, de comun acord cu celălalt inculpat. De asemenea, explicațiile date de inculpați cum că ar fi căutat un magazin de unde să cumpere niște materiale de construcții sunt cel puțin ilare în condițiile în care aceștia au oprit doar în fața sediilor de bancă și nu au încercat în niciun moment să intre în vreun magazin, probabil pentru că un astfel de magazin nu există în zonele parcurse de inculpați, astfel cum rezultă din procesele verbale și declarațiile martorilor.

Din declarațiile date de martorii S. I. R. și D. B. A., coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de filaj, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, procesul -verbal de vizionare imagini și suport CD și declarațiile părții vătămate F. M. N., partea vătămată a intrat în sediul unei bănci, timp în care inculpatul C., aflat la volanul auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 8105 BB, a oprit mașina, inculpatul C. a coborât, a mers la vehiculul părții vătămate și a înțepat cu un cuțit cauciucul de la roata dreapta față a vehiculului, după care a revenit la autoturismul condus de inculpatul C.. Cei doi au urmărit vehiculul condus de partea vătămată, care a oprit pe . momentul la care partea vătămată a observat că are pană de cauciuc. Inculpatul C. a oprit la rândul său vehiculul la aproximativ 5-10 m de vehiculul părții vătămate, iar inculpatul C. a coborât, a mers la mașina părții vătămate, a deschis portiera șoferului și a sustras din autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, o borsetă ce conținea acte și bani.

Inculpatul C. a revenit la mașina condusă de inculpatul C. G. A., iar la aproximativ un minut mașina în care erau cei doi inculpați a fost blocată de mașina în care se aflau cei doi martori S. și D.. Cei doi martori, lucrători de poliție îmbrăcați civil, au coborât din mașină, martorul S. a strigat “Poliția!” de mai multe ori. Din acest punct de vedere este imposibil pentru instanța de judecată să considere ca fiind veridică versiunea inculpaților prin care aceștia au arătat că nu au știut cine sunt martorii și că s-au speriat neștiind că aceștia sunt polițiști. Dimpotrivă, instanța de fond a considerat că cei doi inculpați s-au speriat tocmai pentru că au înțeles că cei doi martori sunt polițiști și pentru că au înțeles că fapta de furt pe care tocmai o comiseseră fusese observată de agenții de poliție. Martorul S. a mers la portiera șoferului iar martorul D. la cea a pasagerului, dar cei doi inculpați au activat sistemul de blocare a ușilor. Inculpatul C. a pus mașina în mișcare pentru a-și asigura scăparea, martorul S. a încercat să-l oprească agățându-se de ștergătorul mașinii și fiind practic preluat pe capotă de inculpatul C.. Inculpatul C. a efectuat o manevră bruscă de întoarcere a vehiculului, proiectându-l pe martorul S. la pământ, după care martorul a tras un foc de armă în mașina condusă de inculpat. Procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile date de martori sunt dublate sub aspect probatoriu de mijloacele materiale de probă (glonțul extras din caroseria autoturismului inculpatului), de raportul de constatare tehnico științifică și de declarațiile martorului P. I. C.. Cei doi inculpați au reușit să fugă de la locul faptei, fiind însă identificați ulterior

În ceea ce privește cererea inculpatului C. P. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 2¹ lit. a din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., instanța de fond a considerat că aceasta este întemeiată.

În ceea ce privește acțiunea violentă exercitată de inculpatul C. asupra martorului S., astfel cum aceasta a fost analizată ulterior, instanța a considerat că această circumstanță reală nu poate fi extinsă automat asupra celuilalt inculpat prezent la fața locului ci doar în ipoteza în care acesta ar fi putut prevedea exercitarea acestei forme de violență de către celălalt inculpat sau ar fi cunoscut o intenție a acestuia în aceste sens. Din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatul C. a acționat în mod spontan, fără a avea o intenție anterioară de a înlătura rezistența martorului și a continuat să conducă vehiculul și după ce a observat că martorul era agățat de acest vehicul, pentru a își asigura scăparea, acțiunile acestuia fiind unele spontane și nu planificate din acest punct de vedere.

Mai mult, având în vedere și pricipiul in dubio pro reo și modalitatea în care cei doi inculpați acționaseră până la acel moment, instanța a considerat că inculpatul C. nu aveau cum să prevadă în mod obiectiv că inculpatul C. va acționa cu violență asupra acestui martor. Atitudinea subiectivă a inculpatului C. a fost una specifică infracțiunii de furt calificat, acesta necunoscând și neputând prevedea că va exista din partea inculpatului C. exercitarea unei forme de violență.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. G. A., care la data de 17.04.2013, în jurul orei 13:00, l-a ajutat pe inculpatul C., să sustragă, prin metoda înțepării roții dreapta față a autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții vătămate F. M. N., o borsetă ce conținea acte și bani și pentru a-și asigura scăparea a recurs la violențe în momentul depistării de către organele de poliție, punând în mișcare autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare P 8105 BB, trântind la pământ lucrătorul de poliție care încerca să-l oprească, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin 1, alin.2 lit. c, alin.2¹ lit. a C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie a fost realizat prin acțiunea inculpatului de a sustrage bunurile menționate, cu scopul de a-și însuși pe nedrept aceste bunuri, sustragere ce s-a realizat împreună cu altă persoană, dintr-un loc deschis publicului prin natura sa, și de a exercita o formă de violență față de persoana care încerca să-l oprească pentru a-și asigura scăparea în scopul de păstra bunul sustras. Urmarea imediată a acestei fapte a fost constituită de prejudiciul cauzat părții vătămate și atingerea adusă raporturilor sociale care protejează patrimoniul unei persoane, cât și celor care protejează integritatea corporală a unei persoane. Legătura de cauzalitate este implicită, rezultând din fapta inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, actele de sustragere arătate mai sus au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. pen., calificate prin scop, acesta prevăzând și urmărind diminuarea patrimoniului părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a respectivelor bunuri, acesta exercitând o formă de violență asupra martorului în scopul de a păstra bunul sustras.

S-a considerat că, fapta inculpatului C. P., care a sustras din autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, prin înțeparea cauciucului și profitând de neatenția părții vătămate F. M. N., o borsetă ce conținea acte și bani,în timp ce inculpatul C. G. A. asigura scăparea la volanul auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 8105 BB, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt calificat a fost realizat prin acțiunea inculpatului de a sustrage bunurile menționate, cu scopul de a-și însuși pe nedrept aceste bunuri, sustragere ce s-a realizat împreună cu alte persoană, din loc deschis publicului prin natura sa. Urmarea imediată a acestei fapte a fost constituită de prejudiciul cauzat părții vătămate și atingerea adusă raporturilor sociale care protejează patrimoniul unei persoane. Legătura de cauzalitate este implicită, rezultând din fapta inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, actele de sustragere arătate mai sus au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a), C. pen., calificate prin scop, acesta prevăzând și urmărind diminuarea patrimoniului părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a respectivelor bunuri.

S-a mai arătat că starea de recidiva postcondamnatorie trebuie reținută în raport cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/16.02.2007 a Tribunalului București, în cauză fiind incidente astfel disp. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. Prin sentința penală nr. 334/14.02.2013 a Judecătoriei Sector 4 București inculpatul a fost liberat condiționat la data de 21.02.2012, cu un rest de 1011 zile închisoare, infracțiunea din cauză fiind comisă înainte de considerarea ca executată a pedepsei menționate.

Vinovăția inculpaților fiind dovedită, pe baza probelor administrate, în raport cu fapta care a făcut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 și art.52 C. pen., și anume gradul de pericol social suficient de mare al faptelor săvârșite, în mod premeditat și organizat și gradul de pericol social pe care-l prezintă inculpații, circumstanțele personale (inculpatul C. P. este recidivist postcondamnatoriu în raport de pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/2007 a Tribunalului București, inculpatul fiind arestat la 29.11.2006 și liberat condiționat la 21.02.2012, cu un rest de 1011 zile închisoare, această situație punând în evidență incorigibilitate și perseverență pe calea săvârșirii de fapte antisociale și inculpatul C. G. reținându-se că în anul 2000 a suferit două condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și complicitate la tâlhărie cu privire la care s-a împlinit termenul de reabilitare), activitatea infracțională fiind dinainte plănuită, săvârșită în loc public, aspecte ce denotă o determinare deosebită din partea inculpaților în a săvârși fapte contra patrimoniului.

De asemenea, pentru inculpatul C. instanța a mai reținut că acesta a exercitat violente față de un agent de poliție, reprezentant al autorității statului, acțiune care denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de dispozițiile legale și mai ales față normele și regulile bunului simț, ce sunt menite a proteja integritatea corporală a individului.

Instanța de fond a condamnat pe inculpații C. G. A. și C. P. la pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (inculpatul C.) și furt calificat (inculpatul C.), cu aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C. pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 Cod civil, instanța de fond a luat act că partea vătămată F. M. N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul art. 109 C. pr. pen. rap. la art. 357 alin.2 C. pr. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C. G. A. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale, respectiv două telefoane mobile marca Nokia cu seriile IMEI_ și_, bunuri identificate potrivit proceselor verbale întocmite de organele de poliție, precum și a autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 8105 BB.

În temeiul art. 109 C. pr. pen. rap. la art. 357 alin.2 C. pr. pen. instanța de fond a dispus restituirea către inculpatul C. P. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției corporale, respectiv un telefon mobil marca Nokia dual sim cu seriile IMEI_ și_, bunuri identificate potrivit proceselor verbale întocmite de organele de poliție

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și inculpații C. G. A. și C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. a criticat hotărârea pentru

- greșita schimbare a încadrării juridice din art.211 C. pen. în art.208-209 C. pen. și reținerea noii încadrări juridice față de inculpatul C. P.;

- greșita încadrare juridică a faptei pentru inculpatul C. P., impunându-se și reținerea art.209 alin.2 lit.b C. pen.;

- încălcarea dispozițiilor art.35 alin.1 C. pen., art.66 C. pr. pen. și art.61 alin.1 teza a II.a C. pen., privindu-l pe inculpatul Cosntantin P.;

- pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici în raport cu faptele reținute, caracterul premeditat al acestora, urmarea produsă, atitudinea procesual nesinceră, nerepararea prejudiciului cauzat părții vătămate. Cu ocazia dezbaterilor nu a mai fost susținut motivul 3 de recurs.

Inculpatul C. G. A. solicită admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de ultraj, iar în subsidiar în infracțiunea de complicitate la furt calificat, există dubiu în ceea ce privește conivența infracțională cu inculpatul P., iar din această necunoaștere a activității de furt a inculpatului P., se poate reține față de aceste doar infracțiunea de ultraj și achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 pct.1 lit.a C. pr. pen., deoarece fapta nu există.

În ceea ce privește recursul Ministerului Public, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Inculpatul C. P. solicită reindividualizarea pedepsei raportat la activitatea infracțională săvârșită, iar în baza art. 385¹⁵ alin. 2 C. pr. pen., casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

În ceea ce privește recursul Ministerului Public, arată că inculpatul C. P. nu a exercitat niciun fel de violență; prin urmare, nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că sunt nefondate recursurile declarate de inculpați și este fondat recursul Parchetului, pentru considerentele care urmează.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de filaj; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto; plângerea și declarațiile părții vătămate F. M. N.; declarațiile martorilor S. I. R., D. B. A., B. S. I. și A. G. V.; proces-verbal de vizionare imagini și suport CD; procese-verbale de redare listing și suport CD; procese-verbale de depistare a inculpaților; raport de constatare tehnico-științifică balistică; raport întocmit de lucrătorul de poliție S. R.; declarațiile inculpaților), instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, constând în aceea că inculpații, la data de 17.04.2013, pe timp de zi, prin folosirea metodei înțeparea cauciucului, inculpatul C. P. a sustras din autoturismul Dacia L. cu nr._, o borsetă ce conținea bani și acte, inculpatul C. G. P. asigurându-i scăparea la volanul unui autoturism marca Mercedes, iar în momentul în care au fost opriți de lucrătorii de poliție, inculpatul C. a întrebuințat violențe asupra lucrătorilor de poliție.

În privința încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul C., probele administrate în cauză (îndeosebi declarațiile martorilor S. I. R., D. B. A. și procesul-verbal de filaj) conduc la concluzia că acest inculpat cunoștea intenția inculpatului C. de sustragere de bunuri, sens în care a condus autoturismul, l-a poziționat în așa fel încât să permită celuilalt să acționeze în siguranță, iar după ce inculpatul C. a sustras borseta părții vătămate se pregătea să plece cu autoturismul. Ulterior, după blocarea mașinii în care se aflau inculpații de către mașina martorilor polițiști, cei doi inculpați au blocat ușile autoturismului în care se aflau, după care, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul C. a pus mașina în mișcare, l-a preluat pe capotă pe martorul S., apoi a efectuat o manevră bruscă de întoarcere, trântindu-l pe același martor la pământ. Indiscutabil, împrejurările comiterii faptei – dovedite cu probele administrate – duc la concluzia săvârșirii infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul C., iar nu al celor de ultraj sau complicitate la infracțiunea de furt calificat, fiind nefondate astfel criteriile recurentului inculpat.

Tot nefondată este și prima critică a Parchetului privitoare la schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului C. din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat câtă vreme nu rezultă cu certitudine că inculpatul C. a cunoscut intenția inculpatului C. de exercitare de violențe față de martorul S., prin punerea în mișcare a autoturismului în condițiile în care martorul se ținea de ștergător și a fost luat pe capotă.

Astfel, nu este probată împrejurarea existenței vreunei înțelegeri între cei doi cu privire la întrebuințarea de violențe sau amenințări în oricare dintre modalitățile normative prevăzute de art.211 alin.1 C. pen.

Mai mult, din poziția de pasager în autoturism, nu avea posibilitatea să-l oprească pe celălalt inculpat.

Simpla blocare a portierei ușii din dreptul său de către inculpatul C. nu constituie un act de violență în sensul textului de lege incriminator.

Pretinsa existență „a unei rezoluții spontane la care niciunul dintre ei nu a avut obiecțiuni” (după cum susține P.) nu justifică extinderea automată a circumstanței reale în discuție și asupra inculpatului C..

Este însă întemeiată critica Parchetului privitoare la omisiunea aplicării dispozițiilor art.209 alin.2 lit.b C. pen. în privința inculpatului C., întrucât în borseta sustrasă se afla și o carte de identitate (alături de 15 lei, 2 monede de argint și 4 carduri bancare).

De asemenea, este întemeiată critica Parchetului privitoare la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de fond dând dovadă de clemență excesivă.

Concret, nu s-a dat eficiența cuvenită criteriilor stabilite de art.72 C. pen., îndeosebi în ceea ce privește pericolul social ridicat al infracțiunilor comise de fiecare inculpat (dedus din natura valorilor sociale lezate, modul de acționare, mijloacele folosite, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse) și datele ce caracterizează persoana fiecăruia (starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului C., existența a două condamnări anterioare pentru inculpatul C., vârsta, mediul familial, nivelul de instruire, atitudinea procesuală).

Pe cale de consecință, nu poate fi primită critica de netemeinicie a sentinței de condamnare, formulată de recurentul inculpat C..

Celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, deducerea detenției preventive, menținerea stării de arest, latura civilă, restituirea bunurilor, cheltuielile judiciare) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate temeiuri de casare care să fie invocate din oficiu.

Față de cele reținute, Curtea, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților și în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. pr. pen., va admite recursul formulat de P., va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. P. din cea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen în cea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

În temeiul art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. va condamna pe inculpatul C. P. la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 C.p., se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a pedepsei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

In baza art. 61 C.p. se va revoca liberarea condiționată a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 255/16.02.2007 a Tribunalului București și va fi contopit restul neexecutat de 1011 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare.

Se va deduce din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul C. P. a fost reținut și arestat preventiv, de la 19.04.2013 la zi.

Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. G. A. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

Se va deduce din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul C. G. A. a fost reținut și arestat preventiv, de la 18.04.2013 la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat recurentul C. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul C. la 500 cheltuieli judiciare către stat.

Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții inculpați C. G. A. și C. P..

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d) C.p.p, admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr. 1998/11.07.2013 a Judecătoriei sectorului 4 București.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. P. din cea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen în cea prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

În temeiul art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. condamnă pe inculpatul C. P. la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a pedepsei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

In baza art. 61 C.p. revocă liberarea condiționată a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 255/16.02.2007 a Tribunalului București și contopește restul neexecutat de 1011 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul C. P. a fost reținut și arestat preventiv, de la 19.04.2013 la zi.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. G. A. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul C. G. A. a fost reținut și arestat preventiv, de la 18.04.2013 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă pe recurentul C. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul C. la 500 cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu al recurentului C. în cuantum de 300 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al recurentului C. în cuantum de 100 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

A. MoșneaguDan LupașcuIsabelle T.

GREFIER,

C. B.

Proces-verbal

pentru grefier C. B. aflat în concediu fără plată

semnează, GREFIER ȘEF,

Red. D.L.

Dact. A.L. 2 ex./16.10.2013

Jud. Sect. 4 București – jud.: M. M.A.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 2352/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 2352/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 471/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1776/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1755/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 458/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1818/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI