Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 129/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 129/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 129/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 129
Ședința publică din: 05.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului nr. nr. 1671/P/2013 din data de 08.11.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, formulată de petentul F. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul F. C., asistat de apărător ales, av. M. D., cu împuternicire avocațială nr._/04.03.2014, fila 16/doar și intimatul T. I. D..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea intimatului T. I. D., ns. 04.09.1971, CNP_, identificat cu CI . nr._, eliberat de SPCEP Secția 6 Biroul nr. 3.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, raportat la data înregistrării plângerii la procurorul general, respectiv 22.11.2013, la împrejurarea că nu a fost soluționată în termen de 20 de zile, dar și la data înregistrării plângerii la instanță, respectiv 08.01.2014, deci ulterior împlinirii termenului prevăzut de lege, invocă excepția tardivității plângerii și, în consecință, solicită respingerea acesteia, ca tardiv formulată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri atât cu privire la chestiunea tardivității plângerii, invocată de reprezentantul Ministerului Public, cât și asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului F. C., având cuvântul, apreciind că plângerea a fost depusă în termen la instanța de judecată, fiind respectate dispozițiile legale, solicită respingerea excepției tardivității plângerii.
Mai mult, apreciază că soluționarea plângerii de către procurorul general, într-un termen mai scurt de 20 de zile, nu poate influența dreptul petentului.
Pe fondul cauzei, în temeiul disp. art. 2781 alin. 8 lit. b C.pr.pen., solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
În susținerea plângerii, critică modalitatea de soluționare a cauzei de către procuror, sens în care arată că nu a administrat proba cu martori propusă de către petent și nici nu a dispus citarea acestuia, în vederea susținerii plângerii.
Mai mult, arată că plângerea a fost soluționată în termen de 10 zile, insuficient în opinia sa, pentru a se aprecia asupra netemeiniciei acesteia. De asemenea, arată că și motivarea rezoluției este succintă și neargumentată juridic.
Intimatul T. I. D., având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității invocată de reprezentantul Ministerului Public, iar pe fond, solicită respingerea plângerii, apreciind că termenul de 10 zile a fost suficient pentru ca procurorul să constate că nu există suficiente probe pentru a începe urmărirea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul disp. art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată și de menținere a rezoluției parchetului, apreciind că, în cauză, nu există indicii de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune.
În altă ordine de idei, solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimatul T. I. D., având cuvântul, arată că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 09.01.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ (_ ), plângerea formulată de petentul F. C. împotriva rezoluției nr. 1671/P/2013 din data de 08.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C.pr.pen.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că soluția procurorului este netemeinică, fiind pronunțată fără a se proceda la audierea sa ori a martorilor propuși, după trecerea unui interval de timp foarte scurt de la data formulării plângerii. Petentul a subliniat că soluționarea cauzei fără a se efectua, în mod real, acte premergătoare încalcă dreptul său la un proces echitabil, prin neaplicarea efectivă a art. 224 alin. 3 C.pr.pen. și inexistența unor minime verificări a aspectelor semnalate în plângere.
În consecință, petentul a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului T. I. D. (avocat) pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.pen.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1671/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dar și lucrarea nr. 4139/II-2/2013, ce a avut ca obiect plângerea adresată de către petent procurorului general al acestui parchet.
Curtea a constatat, la data de 05.02.2014, că, subsecvent intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, soluționarea cauzei realizându-se conform normelor prevăzute de legea veche.
În ședința publică din data de 05.03.2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat tardivitatea plângerii deduse judecății, aspect pus în discuția părților la aceeași dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate, din perspectiva tardivității, Curtea reține că plângerea formulată de către petentul F. C. este tardivă, pentru următoarele considerente:
Din economia prevederilor art. 2781 alin. 1, 2 Cod de procedură penală din 1968 rezultă că partea interesată să formuleze plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată dispusă de procuror are la dispoziție un termen de 20 de zile în care își poate exercita acest drept.
Modul de calcul al acestui termen procedural diferă însă în funcție de data soluționării plângerii făcute conform art. 275-278 Cod de procedură penală din 1968. Astfel, în ipoteza în care procurorul ierarhic superior, sesizat conform acestor din urmă dispoziții, a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile de la primire, partea interesată are la dispoziție alte 20 de zile pentru a se adresa instanței de judecată, interval ce începe să curgă de la data comunicării soluției.
În situația în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul legal anterior menționat, termenul de 20 de zile în care partea interesată se poate adresa instanței de judecată competente curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, iar nu de la data comunicării modului de rezolvare a plângerii.
În cauza de față, plângerea formulată de petentul F. C. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rezoluția nr. 1671/P/2013 din data de 08.11.2013 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 22.11.2013, așa cum rezultă din rezoluția de primire și mențiunea olografă privind numărul de condică existente pe acest înscris (f. 7, lucrare nr. 4139/II-2//2013).
Procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea la data de 16.12.2013, după expirarea, la data de 13.12.2013, a termenului prevăzut de art. 277 Cod de procedură penală din 1968, fapt ce atrăgea aplicabilitatea prevederilor art. 2781 alin. 2 Cod de procedură penală din 1968 și impunea petentului să se adreseze instanței în condițiile și în termenul expres prevăzute de acest ultim text.
Prin urmare, termenul de 20 de zile în care petentul F. C. putea uza în mod legal de exercițiul dreptului la plângere a început să curgă din ziua următoare expirării termenului inițial de 20 de zile, în speță de la data de 14.12.2013. Fiind un termen procedural, al cărui calcul se realizează pe zile libere conform art. 186 Cod de procedură penală din 1968, cele 20 de zile prevăzute de art. 2781 alin. 2 Cod de procedură penală din 1968 s-au împlinit la data de 03.01.2014 (zi declarată însă nelucrătoare), astfel încât termenul a expirat la data de 06.01.2014 (prima zi lucrătoare ce a urmat).
În atare condiții, plângerea adresată instanței la data de 08.01.2014 este tardivă și se impune respingerea ei ca atare.
Curtea notează că noua legislație procesual penală (art. 340 C.pr.pen.) a adus modificări în privința modului de calcul al termenelor analizate, însă subliniază că aplicarea acestor norme în situația tranzitorie a prezentei cauze a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013.
Prin urmare, va da eficiență normelor de procedură penală de strictă interpretare și aplicare incidente la data formulării plângerii, reținând că termenul procedural în care petentul putea exercita dreptul său procesual este, conform art. 185 Cod de procedură penală din 1968, un termen de decădere, a cărui expirare atrage decăderea sa din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
O astfel de interpretare a naturii termenelor disciplinate de art. 2781 alin. 2 Cod de procedură penală din 1968 a fost realizată inclusiv prin decizia de recurs în interesul legii nr. 15/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că termenele prevăzute de acest text sunt termene procedurale peremptorii, interpretarea instanței supreme fiind obligatorie.
În considerentele deciziei menționate, s-a subliniat că “termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile și interesele legitime ale părților. Spre deosebire de termenele substanțiale, care asigură ocrotirea drepturilor și intereselor legitime în caz de restrângere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a tuturor operațiunilor specifice fiecărei faze procesuale”.
Din perspectiva tuturor acestor considerente, Curtea concluzionează în sensul tardivității plângerii formulate de către petentul F. I., urmând ca, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod de procedură penală din 1968, să o respingă ca tardivă, fără a analiza pe fond susținerile petentului.
Va menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală din 1968 va obliga petentul la100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 și art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968 respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul F. C. (cu domiciliul ales la sediul SCA „A. & Asociații”, în București .. 35, sector 4) împotriva rezoluției nr. 1671/P/2013 din data de 08.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014.
PreședinteGrefier
S. C. S. D.
Red./Th.red. S.C
4 ex. – 04.04.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
