Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Hotărâre din 05-03-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 43/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 05 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de doamna procuror E. – Eliana B..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul P. H. L., împotriva încheierii de ședință din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosar nr._ 2*.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul – inculpat P. H. L., pentru care răspunde apărător din oficiu Ț. G., în baza delegației nr.7347/03.03.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin administrația Penitenciarului R., o declarație dată de inculpatul P. H. L. prin care învederează faptul că nu dorește să fie prezentat la termenul de judecată din data de 05.03.2014.
Curtea luând act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat P. H. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de inculpatul P. H. L. și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, învederând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului, solicitând a fi avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și că acesta dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierile pronunțate în data de 13.02.2014 și 14.02.2014 ca fiind legale și temeinice, solicitând a fi avut în vedere faptul că instanța de fond a examinat, în raport de dispozițiile art.223 alin.2 și art.208 din noul Cod de procedură penală, materialul probator administrat în cauză, precum și faptul că aceasta a avut în vedere cele patru încadrări juridice pentru care inculpatul este trimis în judecată.
De asemenea, învederează că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în raport aceste motive, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și solicită respingerea contestației formulată de acesta, ca nefondată.
CURTEA,
Asupra contestatiei de fata,
Prin încheierea pronunțata la 14.02.2014 de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._ 2*, in baza art. 208 alin. 3 C.pr.pen. cu trimitere la art. 207 alin. 4 C.pr.pen, cu referire la art. 223 alin. 2 C.pr.pen., a fost mentinuta starea de arest preventiv a inculpatului P. H. L. (fiul lui R. V. și M., născut la data de 15.02.1981 în București, domiciliat în București, .. 35 sector 1, CNP:_, arestat în baza M.A.P. nr. 134/U.P./12.06.2012).
A fost respinsa, ca neîntemeiata, cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute de art. 202 alin. 4 lit.b-d C.pr.pen.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a retinut ca, temeiurile avute in vedere la ultima mentinere a măsurii arestarii preventive subzista, impunandu-se si in continuare privarea de libertate a inculpatului P. H. L..
S-a apreciat ca, din probele administrate in cauza rezulta in continuare suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit faptele de care este acuzat, in sensul art. 223 alin.1 Cod procedura penala (fost art.143 alin.1 din vechiul Cod, sub aspectul existentei probelor ca inculpatii au comis o fapta prevazuta de legea penala), relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: raport medico-legal de necropsie nr. A_ împreună cu actele medicale privind victima S. C. Bogdanel; raport de expertiză medico-legală nr. A_ împreună cu actele medicale privind partea vătămată L. C.; raport de expertiză medico-legală nr.A_ privind partea vătămată C. F. V.; raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/22.06.2012; raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/11.07.2012; raport de constatare tehnico-științifică serologică nr. A11/_/16.11.2012; raport de constatare tehnico-științifică traseologică nr. 442.989/02.03.2012; proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de luat vederi în dimineața zilei de 10.06.2012 în stația de benzină Agip – 1 Mai; declaratiile martorilor Lederer A., B. M. S., B. L. N., A. D. M., P. T., D. D. A., A. Ș., I. C. C., C. F. V., P. V., A. V. V., M. F., C. Ș., Ciuvalscaia X., Gîrsoi-Zegas I., B. A. D., I. N., V. F. V., B. G., B. C. I., D. M., D. G., P. D. P. și S. M. M.; declarațiile părților vătămate; procese verbale de recunoaștere din planșa foto; declarațiile inculpatului.
S-a retinut faptul ca sunt îndeplinite și condițiile prevazute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., (articol ce preia . cazul prevazut de art.148 lit.f din vechiul Cod), întrucât acesta este acuzat, intre altele, de comiterea unei infractiuni intentionate contra vietii, respectiv a unei infractiuni prin care s-a cauzat vatamarea corporala a unei persoane, iar raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere, a anturajului si a mediului din care inculpatul provine, privarea acestuia de libertate apare ca fiind necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publica s-a avut in vedere caracterul deosebit de grav al faptei, îndreptate împotriva uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, numărul persoanelor care au fost supuse actelor de agresiune, dintre care una a decedat fiind înjunghiată în inimă, la care se adăuga datele personale ale inculpatului care, potrivit raportului de expertiza medico-legală psihiatrică, referatului de evaluare psiho-socială întocmite in cauza, este consumator de droguri, dependent de opiacee, a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, este caracterizat prin incapacitate de gestionare a agresivității si nu prezintă repere morale, nu posedă resurse care să sprijine evoluția sa comportamentală, iar in trecut a mai fost sancționat cu amenzi administrative pentru comiterea unor fapte de furt calificat și deținere de droguri pentru consum.
Toate aceste aspecte au condus prima instanta la concluzia ca inculpatul prezintă, si la momentul actual, o amenințare grava si concretă pentru viata, sănătatea si integritatea fizica a celor din jurul sau, iar lăsarea sa in libertate ar genera un risc real si serios de a comite si alte fapte antisociale, risc ce face inoportună luarea față de inculpat a unei măsuri alternative detentiei, astfel cum a solicitat aparatorul sau ales la termenul din 13.02.2014.
S-a avut in vedere si faptul ca, dintre toate măsurile preventive, trebuie aleasă si, după caz, menținuta măsura preventivă care răspunde cel mai eficient așteptării opiniei publice (in speța, detentia preventiva), deoarece oprobriul public și starea de insecuritate socială, pe care asemenea gen de infracțiuni le generează (cum este cea de omor), sunt întotdeauna de un grad ridicat, cu atât mai mult atunci când pericolul concret al faptelor rezidă și din natura valorii ocrotite prin această incriminare, si anume viata persoanei.
Totodata, având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că cercetarea judecatoreasca nu a fost finalizată, instanta de fond a apreciat ca intervalul de timp care s-a scurs de când inculpatul este arestat preventiv se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis in judecata, astfel cum această noțiune este nuanțată de practica C.E.D.O.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate – or, în speță, faptele inculpatului, urmarile produse si datele care caracterizeaza persoana acestuia, aduc atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice si reclamă menținerea stării de arest preventiv.
A fost respinsa de catre prima instanta si cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute de art.202 alin.4 lit.b-d C.pr.pen. avand in vedere subzistenta temeiurilor avute in vedere la ultima mentinere a masurii arestarii preventive dar si aprecierea ca scopul prevazut de art.202 alin.1 C.pr.pen. nu poate fi realizat și printr-o altă măsură alternativa detentiei, privarea de libertate fiind în continuare necesară pentru a-l impiedica pe inculpate să comită fapte similare, pentru prezervarea ordinii publice si asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.
Impotriva acestei incheierei a formulat contestatie inculpatul, motivele fiind expuse oral in fata instantei de control judiciar investita cu solutionarea contestatiei, de catre aparatorul inculpatului, astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Examinând contestatia în conformitate cu dispozițiile art. 206 c.p.p., instanta constată că aceasta este nefondata pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 362 alin. 2 c.p.p. raportat la art. 208 alin. 4 c.p.p., in tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit disp. art. 207 alin. 4 c.p.p., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Alineatul 5 al aceluiasi articol prevede că, dacă au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Curtea constata faptul că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele alin. 4 al art. 207 c.p.p., in sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, așa cum în mod corect s-a retinut si in cuprinsul incheierii contestate, motiv pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, probele administrate in cauza, mentionate si descrise de instanta de fond in incheierea recurata, creeaza suspiciunea rezonabilă că inculpatul P. H. L. a săvârșit infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal pentru care a fost trimis in judecata, fiind astfel indeplinita conditia prev. de art. 223 alin 2 c.p.p.
Aprecierea subzistentei temeiului reglementat de art. 223 alin 2 c.p.p. se justifică nu doar față de pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea pentru savarsirea careia a fost trimis in judecata inculpatul în prezenta cauză, ci și față de faptul că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publica rezulta din natura și gravitatea deosebită a faptei presupus a fi fost comise de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, urmarea produsă ( decesul unei persoane).
Modul de operare, constând în atitudinea violentă a inculpatului, pe lângă natura faptei, valoarea socială lezată, urmările produse sunt tot atâtea elemente care denotă faptul că inculpatul P. H. L. prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât tulburarea ce ar fi resimțită de lăsarea sa în libertate este amplificată și de sentimentul că organele judiciare nu manifestă suficientă fermitate în vederea prevenirii și reprimării unor fapte de acest gen; această idee este în acord și cu practica CEDO care a statuat că reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor de o anumită gravitate poate suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenție preventivă, cel puțin o perioadă de timp.
Prin urmare, infractiunea cu privire la care exista suspiciunea rezonabila a fi fost comisa de inculpat, prin gravitatea ei și prin reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice mentinerea măsurii arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Recunoasterea savarsirii faptei de catre inculpat nu este relevanta pentru analiza necesității menținerii sau nu a măsurilor preventive, atitudinea sincera de recunoaștere și cooperare interesand soluția pe fond a cauzei, iar nu soluția cu privire la măsurile preventive, deoarece această categorie de măsuri urmărește îndepărtarea unui pericol concret și actual pentru ordinea publică. Or faptul că o persoană recunoaște săvârșirea unor fapte penale nu înseamnă că nu există riscul reluării conduitei ilicite pe care o recunoaște.
In ceea ce priveste eventualele afecțiuni psihice de care ar suferi inculpatul (nedovedite până în prezent) acestea nu ar putea să justifice în vreun fel lăsarea sa în libertate, insecuritatea prezentată în societate fiind, în mod evident, sporită.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art. 202 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Prin urmare, luarea față de contestatorul inculpat a unei măsuri alternative arestării preventive nu ar fi suficienta la acest moment, măsura privării de libertate neprezentând caracter nerezonabil prin raportare la interesul public ocrotit.
In consecință, incheierea prin care s-a dispus mentinererea arestarii preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar contestatia formulata de inculpat este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare, în temeiul art. 206 C.pr.pen.
Vazand si disp. art. 275 alin 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. H. L. împotriva încheierilor pronunțate la 13.02.2014 si 14.02.2014 de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._ 2*.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu se avanseaza din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica azi, 05.03.2014.
Judecator
G. C. A.
Grefier
V. Stanica
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. Prima instanta B.I.R.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 467/2014.... → |
|---|
