Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 213/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 213/2012

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 213/R

Ședința publică de la 31.01.2012

Curtea constituită din:

P. - S. E.

JUDECATOR - S. C.

JUDECATOR - A. A.

GREFIER - D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA și inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr.357/02.11.2011 pronunțată de JUDECĂTORIA OLTENIȚA, în dosarul nr. _ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2011 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 31 ianuarie 2011, când a decis;

CURTEA,

Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357 din data de 02.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Călărași, s-a admis cererea inculpaților: M. M., zis „M.”, A. F., zis „B.”, V. F., V. R. M. și F. N., de a fi judecați conform dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală introduse prin Legea nr. 202/2010.

În temeiul art. 211 al. 1, al. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. „a” din Codul penal raportat la dispozițiile art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpatul M. M. (zis „M.”), fiul lui D. si M., născut la data de 28.05. 1984 în Gălbinași, domiciliat în ., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit (concubinaj), recidivist, CNP-_, la 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 din Codul penal;

În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. „a” din Codul penal raportat la art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpatul M. M. (zis „M.”) la 2 (doi) ani închisoare cu aplicarea art. 71 din Codul penal;

În temeiul art. 33 lit. „a” din Codul penal și 34 lit. „b” din Codul penal, inculpatul va executa o singură pedeapsă, cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare cu art. 71 din Codul penal.

În temeiul art. 83 alin. 1 din Codul penal, a revocat pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81-82 din Codul penal, pentru infracțiunea de furt calificat, aplicată inculpatului M. M. (zis „M.”) prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute în total 6 (șase) ani închisoare cu aplicarea art. 71 din Codul penal.

Pe timpul executării pedepsei închisorii, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2, alin. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal raportat la dispozițiile art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpatul A. F. (zis „B.”), fiul lui V. și N., născut la data de 29.10.1979, în București, sector 1, domiciliat în comuna Gălbinași, ., cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit (concubinaj), fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP-_, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 81 din Codul penal și 82 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 (cinci) ani, termen de încercare, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

A atras atenția inculpatului cu privire la respectarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 1 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” și „b” din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 5 din Codul penal, pe timpul suspendării condiționate a pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal raportat la dispozițiile art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpatul V. F., fiul lui M. și M., născut la data de 10.05.1972 în Vasilați, domiciliat în ., cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP-_, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 81 din Codul penal și 82 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

Atrage atenția inculpatului cu privire la respectarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 1 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” și „b” din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 5 din Codul penal, pe timpul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal raportat la dispozițiile art. 320/1 al. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpata V. R. M., fiica lui M. și A., născută la data de 26.07.1983 în București, sector 2, domiciliată în ., cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP-_, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 81 din Codul penal și art. 82 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

A atras atenția inculpatei cu privire la respectarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 1 din Codul penal a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” și „b” din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 5 din Codul penal, pe timpul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal raportat la dispozițiile art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală din Legea nr. 202/2010:

A condamnat pe inculpata F. N., fiica lui V. și F., născută la data de 24.07.1981 în Tânganu, jud. I., domiciliată în comuna C., ., f.f.l. în ., cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale, posesoare a C.I. . nr._, CNP-_, la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 81 din Codul penal și art. 82 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

A atras atenția inculpatei cu privire la respectarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 1 din Codul penal a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” și „b” din Codul penal.

În temeiul art. 71/1 pct. 5 din Codul penal, pe timpul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală și art. 191 din Codul de procedură penală, a obligat inculpații, în solidar, la despăgubirea părții civile Cucuețeanu T. cu suma de 1500 lei vechi c/val. prejudiciului cauzat prin infracțiune.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 400 lei onorariu avocat din oficiu.

A obligat inculpații, în solidar, la 1500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița înregistrat la această instanță sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații M. M. – zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal; art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; A. F. - zis „B.”; V. F., V. R. – M. și F. N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

Din actul de sesizare a instanței s-a reținut că în după amiaza zilei de 23.07.2009, inculpații M. M., A. F., V. F., V. R. M. și F. N. au plecat de la domiciliul celui dintâi cu un autoturism marca Dacia, culoare galbenă, condus de acesta, în pofida faptului că nu posedă permis, spre balta R. situată la marginea comunei Sohatu, pentru a face baie.

La întoarcere, la propunerea inculpatei F. N. (care era însărcinată) au hotărât să sustragă porumb pentru fier din una din culturile aflate pe traseu. În acest scop, s-au îndreptat spre lanul părții vătămate Cucuețeanu T., de unde V. R. a cules mai mulți știuleți pe care i-a arătat inculpatului M. M. ce a confirmat că sunt copți. Apoi, în timp ce M. M. a rămas să asigure paza, A. F., V. F., V. R. M. și F. N. au intrat în lan și au început să culeagă porumb în niște saci din rafie și o sacoșă pe care le aveau asupra lor.

Au fost observați însă de partea vătămată Cucuețeanu T. care se afla cu familia sa, respectiv Cucuețeanu V. (soție), Cucuețeanu A. M., Cucuețeanu G. C. (fiică, respectiv fiu minori) și martorii S. I., Ș. F., E. G. – E., S. A. M. (ultimii trei fiind minori) la scăldat. Aceștia au pornit cu atelajul hipo spre lan însă apropierea lor a fost sesizată de către inculpații M. M. și V. F., care tocmai scosese la capăt un sac cu porumb, sac pe care l-a abandonat, luând-o la fugă spre autoturismul Dacia aflat la câteva sute de metri distanță. M. M. a pus mașina în mișcare spre Sohatu dar, observându-l pe V. F., a întors, condiții în care cel din urmă a sărit în habitaclu prin geamul deschis al portierei stânga față. M. M. și-a continuat apoi drumul spre atelajul condus de Cucuețeanu T., din care celelalte persoane coborâseră la capătul lanului. La circa 3 – 4 m. distanță unul de altul, ambele vehicule au oprit iar inculpații au coborât, M. M. având în mâini știuleți cu care intenționa să arunce în partea vătămată. După o scurtă discuție în cursul căreia M. M. a recunoscut că a furat porumb, partea vătămată a întors atelajul spre lan.

Când a ajuns aici, i-a observat la capăt pe inculpații A. F., F. N. și V. R., cel dintâi având în mână un topor cu care a aruncat spre el, amenințând totodată cu moartea și precizând că îl cunoaște și știe că face naveta. M. M. s-a apropiat și, în încercarea de a-l intimida pe Cucuețeanu T., a început să manevreze autoturismul în jurul atelajului până când motorul s-a oprit. A coborât atunci și a prins calul de dârlogi amenințându-l pe Cucuețeanu T. că îi ia calul și îl leagă de mașină dacă anunță poliția. La rândul său, F. N. a lovit-o cu palma peste față și a îmbrâncit-o pe Cucuețeanu A. M. care a căzut între cal și căruță.

Văzând atitudinea agresivă a inculpaților, părțile vătămate au decis să părăsească zona. În urma lor, inculpații au urcat sacii cu porumb în mașină și au plecat.

Conform raportului de constatare medico – legală nr. 2017/A1/378 emis de SML Călărași, urmare agresiunii din 23.07.2009 Cucuețeanu A. M. a suferit leziuni (fața latero-externă coapsă stângă echimoză) ce au necesitat pentru vindecare 1 – 2 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații au recunoscut faptul că au sustras porumb din sola părții vătămate Cucuețeanu T. și, în cele din urmă, au confirmat episoadele descrise de părțile vătămate, cu anumite diferențe însă astfel:

- au susținut că A. F. s-a înarmat cu un băț pe care l-a găsit la capătul solei cu care doar „s-a făcut” spre Cucuețeanu T.. Conform ultimei declarații a acestui inculpat, s-a îndreptat spre partea vătămată care se certa cu M. M. cu intenția de a-l lovi cu bățul, intenție la care a renunțat când l-a recunoscut.

Părțile vătămate și toți martorii prezenți la fața locului au arătat însă în mod constant că A. F. a avut asupra sa un topor pe care l-a aruncat spre Cucuețeanu T. când a ieșit din lan, fără a reuși să-l lovească.

- toți inculpații au declarat inițial că F. N. a agresat-o pe minora Cucuețeanu A. M. urmare faptului că acesta a vrut să o zgârie pe față. A rezultat însă din ultima declarație a inculpatei F. N. că, în încercarea de a recupera unul din sacii cu porumb pe care inculpata îi interzisese să-l ia, minora a împins-o. D. urmare, F. N. a îmbrâncit-o, partea vătămată căzând.

Faptul că F. N. a oprit-o pe minoră să ia porumbul este confirmat atât de minoră, de martora S. I. cât și de inculpata V. R. însă, potrivit acesteia din urmă și inculpații M. M., F. N. au intervenit când minora s-a îndreptat spre M. M. și a încercat să-l lovească. Ei coroborează astfel declarațiile numiților Cucuețeanu A. M., Cucuețeanu V. și Cucuețeanu G. C., potrivit cărora gestul minorei urmărea să-l îndepărteze pe M. M. de mama sa, Cucuețeanu V., pe care acesta intenționa să o lovească pentru că intervenise în sprijinul soțului său, amenințat de același inculpat.

F. N. și A. F. au recunoscut că M. M. au dat ocol atelajului în care se afla partea vătămată până când motorul mașinii s-a oprit (coroborând astfel declarațiile părților vătămate și martorilor) însă neagă că, în continuare, acesta l-ar fi amenințat pe Cucuețeanu T.. A. F. menționează totuși că l-a auzit pe M. M. înjurând-o pe această parte vătămată. Faptul că în acest moment concubina sa a intervenit cerându-i să lase în pace părțile vătămate. Arată că inculpatul M. M. acționa împotriva acestora, făcând mai credibile declarațiile lor în acest sens.

Prin urmare, inculpații au negat amenințările explicite și motivează gesturile lor agresive ca reacții de apărare la acțiunile părților vătămate. Ansamblul probatoriu nu demonstrează însă că erau necesare. Nu rezultă din niciun mijloc de probă că partea vătămată Cucuețeanu T. ar fi exercitat sau intenționat să exercite violențe împotriva inculpaților, iar în ce o privește pe minora Cucuețeanu A. M., indiferent de varianta considerată veridică, gestul său a fost precedat de acțiunile violente ale inculpaților fiind determinat de acesta sau opoziția la recuperarea bunurilor sustrase. Inculpații aveau posibilitatea să plece și să renunțe la porumbul cules însă nu au făcut-o dimpotrivă, ceea ce arată că au acționat în scopul păstrării bunurilor sustrase.

În consecință, apărările formulate s-au înlăturat.

Rechizitoriul parchetului a fost întocmit în baza următoarelor mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, raport de constatare medico – legală, proces verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că inculpații au furat știuleții de pe 450 tulpini de porumb, declarații inculpați, declarații martori, adresa nr. 1714/5.08.2010 a Primăriei Gălbinași prin care se comunică faptul că . inculpatul M. M. este drum public, până la ieșirea în câmp inculpatul fiind nevoit să parcurgă pe aceasta circa 300 m., proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă foto și adresa nr._/2010 a IPJ Călărași, SPR din care rezultă că inculpatul M. M. nu posedă permis de conducere.

În faza de judecată, au fost audiate părțile vătămate Cucuețeanu T. și Cucuețeanu A. – M. precum și cei 5 inculpați.

Partea vătămată Cucuețeanu T. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea știuleților de porumb care au fost furați de către inculpați.

Partea civilă Cucuețeanu A. – M. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Cei 5 inculpați au declarat că recunosc săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și că doresc aplicarea dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală.

La dosar au fost depuse fișele de cazier judiciar ale celor 5 inculpați, memorii, delegație pentru asistență judiciară obligatorie, caracterizări ale Primăriei comunei Gălbinași pentru inculpații A. F. și M. M., precum și acte medicale.

Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu depozițiile părții civile, părții vătămate și ale inculpaților, aceștia din urmă declarând că recunosc săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând aplicarea art. 320/1 din Codul de procedură penală instanța a reținut că situația de fapt descrisă de procuror în actul de sesizare este pe deplin și temeinic probată, urmând a fi reținută și de către instanță.

Astfel, în după amiaza zilei de 23.07.2009, inculpații M. M., A. F., V. F., V. R. M. și F. N. au plecat de la domiciliul celui dintâi cu un autoturism marca Dacia, culoare galbenă, condus de acesta, în pofida faptului că nu posedă permis, spre balta R. situată la marginea comunei Sohatu, pentru a face baie.

Văzând atitudinea agresivă a inculpaților, părțile vătămate au decis să părăsească zona. În urma lor, inculpații au urcat sacii cu porumb în mașină și au plecat.

Conform raportului de constatare medico – legală nr. 2017/A1/378 emis de SML Călărași, urmare agresiunii din 23.07.2009 Cucuețeanu A. M. a suferit leziuni (fața latero - externă coapsă stângă echimoză) ce au necesitat pentru vindecare 1 – 2 zile de îngrijiri medicale.

În raport de situația de fapt expusă anterior, instanța a reținut, în drept, că inculpații se fac vinovați de comiterea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul M. M. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal și de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, săvârșite în concurs real.

- inculpatul V. F. de infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

- inculpata V. R. – M. de infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

- inculpatul A. F. de infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

- inculpata F. N. de infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

În privința inculpatului M. M. instanța a reținut, conform fișei de cazier judiciar, că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin neapelare, fiind arestat la data de 10.03.2009 și pus în libertate la data de 24.04.2009.

Așadar, acest inculpat a comis fiecare infracțiune în stare de recidivă post condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a din Codul penal.

În condițiile în care inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise de procuror în rechizitoriu, declarând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc, instanța a admis cererea acestora, prin care au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală.

În raport de criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal și de dispozițiile art. 320/1 din Codul de procedură penală, inculpatul M. M. a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În raport de dispozițiile art. 33 lit. a din Codul penal și 34 lit. b din Codul penal inculpatul M. M. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în regim de detenție, conform art. 71 din Codul penal.

Întrucât acest inculpat a comis cele două infracțiuni în termenul de încercare de 5 ani al pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare, instanța, în temeiul art. 83 alin. 1 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe care o va executa alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, care-i va fi aplicată prin prezenta sentință, urmând ca acest inculpat să execute, în total 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din Codul penal pe durata executării pedepsei închisorii de 6 ani, inculpatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal.

În raport de aceleași criterii prevăzute de art. 72 din Codul penal și de dispozițiile art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală inculpații A. F., V. F., V. R. – M. și F. N. vor fi condamnați, fiecare, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal.

În raport de dispozițiile art. 71 din Codul penal pe durata executării pedepsei de 3 ani închisoare, li se va interzice fiecărui inculpat, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal.

În condițiile în care acești din urmă inculpați sunt infractori primari, conform fișelor de cazier judiciar, instanța a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora în regim de detenție.

De aceea, în baza art. 81 - 82 din Codul penal și art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaților A. F., V. F., V. R. – M. și F. N. și a pedepselor accesorii pe o durată de 5 ani, reprezentând termen de încercare.

Totodată, a atras atenția fiecărui inculpat, care va beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii, asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

În temeiul art. 346 din Codul de procedură penală și art. 998 din Codul civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Cucuețeanu T. și a obligat, în solidar, pe cei 5 inculpați, să-i plătească suma de 1500 lei, cu titlu de daune materiale, respectiv prețul porumbului sustras.

În baza art. 189 din Codul de procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de onorariu de avocat din oficiu.

În raport de dispozițiile art. 191 din Codul de procedură penală, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare datorate statului în sumă de 1500 lei.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul M. M..

P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a invocat, ca prim motiv de recurs, nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaților M. M., A. F., V. F., V. R. M. și F. N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 7 la 20 de ani și, urmare a aplicării prevederilor art. 320/1 din Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă sunt 4 ani și 8 luni - 13 ani și 4 luni instanța aplicând o pedeapsă sub minimul special de 4 ani și 8 luni, fără a reține circumstanțe atenuante.

Un alt motiv de recurs a vizat greșita aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile în care inculpatului M. M. i s-a interzis exercițiul tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, or, interzicerea acestor drepturi trebuia să fie supusă aprecierilor instanței în funcție de criteriile de individualizare prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.

S-a solicitat a se avea în vedere recursul în interesul legii nr. 51/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța trebuind să dispună interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, aceeași critică fiind valabilă și pentru inculpații A. F., V. F., V. R. M. și F. N. cărora instanța le-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal.

Al treilea motiv de recurs a vizat greșita obligare a inculpaților în solidar la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală, precizându-se că, atunci când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorată de fiecare inculpat, trebuind să aibă în vedere măsura în care aceștia au provocat aceste cheltuieli.

Recurentul inculpat M. M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/pct. 14 din Codul de procedură penală, solicitând a se aplica o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de legea penală.

S-a apreciat că instanța de fond putea da o mai mare eficiență prevederilor art. 320/1 din Codul de procedură penală în raport de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei.

Deasemenea, s-a considerat că se poate face aplicarea prevederilor art. 76 din Codul penal iar ca modalitate de executare a se avea în vedere prevederile art. 81 și, în subsidiar, prevederile art. 86 din Codul penal, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care are familie și șase copii minori în întreținere.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată recursurile ca fondate, în considerarea următoarelor argumente:

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală și a încadrat juridic faptele săvârșite de către inculpați.

Curtea apreciază că sentința penală recurată este nelegală și netemeinică pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

În primul rând, pedepsele aplicate inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 320/1 din Codul de procedură penală, sunt nelegale, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 320/1 din Codul de procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, inculpații „beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege”.

Or, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal, este închisoarea de la 7 la 20 de ani, iar în urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, limita minimă, astfel modificată, a pedepsei închisorii, este, în acest caz, de 4 ani și 8 luni.

Așadar, instanța de fond, în mod nelegal, a aplicat inculpaților câte o pedeapsă sub acest minim, respectiv, de 3 ani închisoare, în condițiile în care nu au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, situație în care, se putea coborî pedeapsa sub minimul legal de 7 ani, până la 4 ani și 8 luni închisoare.

Deasemenea, Curtea constată că sentința penală apelată este nelegală și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din Codul penal, conform art. 71 din Codul penal, în privința tuturor inculpaților.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, iar condamnarea la pedeapsa închisorii atrage, de drept, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c din Codul penal.

Însă, pedeapsa accesorie este aplicabilă numai cu respectarea cerințelor jurisprudenței Curți Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 71 alin. 3 din Codul penal.

În aceste sens, Curtea are în vedere decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin care s-a stabilit, cu titlu obligatoriu, că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

În consecință, Curtea constată că instanța de fond trebuia să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, în cazul inculpatului M. M., respectiv, să dispună suspendarea executării acestora, pe durata termenului de încercare, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal, în cazul celorlalți inculpați.

Totodată, Curtea constată că, în mod nelegal, instanța de fond a obligat inculpații, în solidar, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat, în condițiile în care principiul obligației solidare operează numai în privința laturii civile a cauzei, conform dispozițiilor de drept material ale legii civile.

Or, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală, atunci când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorată de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că mecanismul de aplicare a prevederilor art. 83 din Codul penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. M., este greșit, întrucât, instanța de fond trebuia să procedeze, mai întâi, la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, pe lângă fiecare dintre pedepsele principale stabilite și apoi să aplice regulile concursului de infracțiuni.

Deasemenea, se constată că instanța de fond a omis să deducă, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M. M., în condițiile art. 88 din Codul penal, perioada executată din pedeapsa anterioară, de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că sentința penală recurată este și netemeinică, în condițiile în care, puteau fi reținute, în favoarea inculpaților, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. 2 din Codul penal și, în consecință, aplicate pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 din Codul penal.

Astfel, Curtea reține că inculpații au avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând și regretând sincer comiterea faptelor; au vârste tinere și copii minori în întreținere, iar cu excepția recurentului-inculpat M. M., toți ceilalți inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Desigur că starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul M. M. și aplicarea prevederilor art. 83 din Codul penal exclude aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei închisorii rezultante decât executarea efectivă, în regim de detenție, astfel cum s-a solicitat în apărare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și recurentul-inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr. 357/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oltenița.

Va casa, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:

Va descontopi pedeapsa finală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului M. M. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. „a” și „b” din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. „a” din Codul penal raportat la art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. „a” din Codul penal raportat la art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. M. prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare, în privința căreia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării, conform art. 83 din Codul penal.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal în privința inculpatului M. M..

Va condamna pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 80 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 83 din Codul penal, ca efect al revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/15.06.2009 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin neapelare la 06.07.2009, urmează ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. e teza I-a din Codul penal și art. 80 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 33 lit. a din Codul penal și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, inculpatul M. M. va executa, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 din Codul penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.

În baza art. 88 din Codul penal va deduce din pedeapsa închisorii perioada executată de la data de 10.03.2009 până la data de 24.04.2009.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal în privința inculpaților A. F., V. F., V. R. M., F. N..

Va condamna pe fiecare dintre inculpații A. F., V. F., V. R. M., F. N. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 din Codul penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pentru fiecare dintre cei patru inculpați.

În baza art. 81 din Codul penal va suspenda condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților A. F., V. F., V. R. M., F. N. pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani.

Va obliga fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și recurentul-inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr. 357/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Oltenița.

Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:

Descontopește pedeapsa finală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului M. M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal în privința inculpatului M. M..

Condamnă pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal și art. 80 alin. 2 din Codul penal.

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (republicată) cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. e teza I-a din Codul penal și art. 80 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 33 lit. a din Codul penal și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal, inculpatul M. M. va executa, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 din Codul penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.

În baza art. 88 din Codul penal deduce din pedeapsa închisorii perioada executată de la data de 10.03.2009 până la data de 24.04.2009.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal în privința inculpaților A. F., V. F., V. R. M., F. N..

Condamnă pe fiecare dintre inculpații A. F., V. F., V. R. M., F. N. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a și b din Codul penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 1, 2, 3 și 7 din Codul de procedură penală și art. 74 alin. 2 – art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 din Codul penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pentru fiecare dintre cei patru inculpați.

În baza art. 81 din Codul penal suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților A. F., V. F., V. R. M., F. N. pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani.

Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului, onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 400 lei pentru fiecare inculpat, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. E. S. C. A. A.

GREFIER,

D. P.

Red./Tehn. red./A.A./15.02.2012/2 ex.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1471/2012.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 213/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI