Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 10/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.10/F
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2014
Curtea compusă:
PREȘEDINTE: M. O.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenții D. T. V. și C. A. împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta D. T. V., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea dosarului nr.1139/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Petenta D. T. V. depune la dosar o declarație autentificată la Birou Individual Notarial „A. L.” prin încheierea nr.3/06.01.2014, în sensul că atât ea, cât și petentul C. A. renunță la judecarea plângerii formulată împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință exprimată de petenții prin declarația depusă la dosar, în sensul retragerii plângerii.
CURTEA
Deliberând asupra plângerii penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea penală formulată de petenții D. T. V. și C. A., în baza art.2781 Cod procedură penală, aceștia au solicitat desființarea ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20 septembrie 2013 dată P. de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției din data de 9 decembrie 2013 dată de Procurorul General din cadrul aceleiași unități de parchet în Lucrarea nr.4075/II/2/2013, cu trimiterea dosarului la P. de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea începerii urmăririi penale.
Prin ordonanța nr.1139/P/2013 din data de 20 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B. F., procuror la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și Betelie M., fost prim - procuror la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București sub aspectul infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art.246 Cpen. și „represiune nedreaptă" prev. de art.268 Cpen. cu motivarea că faptele au mai fost anterior cercetate, context în care lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul G. D. sub aspectul infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art.246 Cpen., „abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art.248 Cpen. și „represiune nedreaptă" prev. de art.268 Cpen. cu motivarea că faptele nu există. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București pentru definitivarea cercetărilor față de numiții D. Tanti V. și C. A. sub aspectul infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului.
Împotriva soluției procurorului au formulat plângere la data de 18.11.2013, petenții D. Tanti V. și C. A. criticând pentru nelegalitate și netemeinicie ordonanța nr.1139/P/2013 din data de 20 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, doar în ceea ce privește soluția de disjungere și declinare a competenței dispusă în ceea ce îi privește. Petenții consideră că soluția de disjungere și declinare a competenței nu este motivată în vreun fel și nu se impunea întrucât faptele erau conexe cu cele care au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză, susținându-se de asemenea că, în mod greșit a fost investit organul de cercetare penală să efectueze cercetări fată petenți sub aspectul infracțiunii de favorizarea infractorului.
Examinând plângerea împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București formulată petenții D. Tanti V. și C. A., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În dosarul penal nr.1139/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu a fost dispusă față de numiții D. Tanti V. C. A. vreo soluție de neîncepere a urmăririi penale, clasare, scoatere sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale. Față de aceștia s-a dispus doar disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București pentru definitivarea cercetărilor.
Plângerea împotriva soluțiilor adoptate de procuror este reglementă de prevederile art.275-278 Cpr.pen., conform cărora orice persoană poate formula plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acestea adus o vătămare intereselor sale legitime.
Prin această prevedere legiuitorul a urmărit realizarea unui veritabil control intern, declanșat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin.1 din Constituția României, cu privire la legalitatea actelor dispuse cu prilejul instrumentării unei cauze penale.
Or, disjungerea și declinarea de competență nu fac parte dintre actele supuse controlului ierarhic, acestea fiind în fapt o veritabilă măsură de administrare a justiției.
De altfel, art. 42 alin. 4 Cpr.pen. prevede în mod expres că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului, art.45 alin.1 C.pr.pen. stipulând, la rândul său că dispozițiile art.42 Cpr.pen. se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale.
În acest context, practica judiciară este unanimă în a aprecia că reprezintă acte de administrare a justiției conexarea, disjungerea și declinarea și că în cazul acestora nu au aplicabilitate prevederile art. 275-278 Cpr.pen.
La data de 17 decembrie 2013, pe rolul acestei Curți, a fost înregistrată plângerea petenților D. T. V. și C. A. împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, P. de pe lângă Curtea de Apel București a transmis, în vederea atașării, dosarul nr.1139/P/2013 și lucrarea nr.4075/II/2/2013, în care au fost emise cele două rezoluții contestate.
La data de 9 ianuarie 2014, ce reprezintă primul termen de judecată acordat aleatoriu, petenta D. T. V. depune la dosar o declarație autentificată la Birou Individual Notarial „A. L.” prin încheierea nr.3/06.01.2014, în sensul că atât ea, cât și petentul C. A. renunță la judecarea plângerii formulată împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Chiar dacă, reglementând soluțiile ce pot fi pronunțate asupra unei astfel de plângeri în conținutul art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a avut în vedere și situația în care autorul acesteia își manifestă în mod explicit voința de a-și retrage plângerea formulată, este evident că o asemenea situație nu poate rămâne fără o rezolvare adecvată naturii și scopului instituției „plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată”, câtă vreme, potrivit art.2781 alin.1 din Codul de procedură penală, examinarea legalității și temeiniciei actelor anterior menționate nu se poate realiza de către judecător din oficiu, ci numai la sesizarea persoanei interesate, din această perspectivă plângerea persoanei respective înfățișându-se ca o veritabilă cale de atac împotriva actelor procurorului.
Pornind de la această premisă, este logic a considera că persoana care a sesizat judecătorul cu o plângere împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată are posibilitatea de a renunța la plângerea respectivă, prin exprimarea liberă a voinței sale.
De altfel, în același sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.27 din data de 02 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial nr.423 din data de 22 iunie 2009), care este obligatorie pentru instanțe, cât privește dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art.4142 alin.3 teza a II-a din Codul de procedură penală.
Față de considerentele anterior expuse și având în vedere declarația petentei (personală, liber exprimată și neechivocă), Curtea urmează să ia act de retragerea plângerii cu care a fost sesizată, pronunțând o hotărâre definitivă în acest sens.
Constatând culpa procesuală a petentei, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de retragerea plângerii formulată de petenta D. T. V. împotriva ordonanței nr.1139/P/2013 din data de 20.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.I.2014.
PREȘEDINTE,
M. O.
GREFIER,
I. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 26/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
