Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 19/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

Decizia penală nr.19/CO

Ședința publică din 24 februarie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - S. MUSTATĂ

GREFIER - M. C.

Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Diicot- Structura Centrală- reprezentat de procuror C. C..

Pe rol pronunțarea asupra contestațiilor formulate de inculpații A. S., P. N., N. D., M. C. M., G. S. A., D. NICUȘOR, G. L., MARATAȘ N. împotriva încheierii de ședință din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Sectia a II a penală, in dosarul nr_ 14.

Dezbaterile au avut loc în ședinta din 21.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penală, data la care Curtea, în temeiul disp.art.391 alin.1 Cpp, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea astăzi, 25.02.2014, cand a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra contestațiilor de față.

Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._ 14 s-a dispus admiterea cererea Ministerului Public.

În baza art. 211 alin. 2 raportat la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire și la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013) s-a luat față de inculpații A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. măsura preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 215 alin.1 N.C.pr.pen. is-a impus inculpaților A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. respectarea următoarelor obligații, pe timpul controlului judiciar:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își au locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

În baza art. 215 alin.2 lit. a și j N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpaților A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin.2 lit. d și e N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpaților A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L. și P. N. să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

b) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că au săvârșit faptele.

În baza art. 215 alin.2 lit. e N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpaților G. S. A. și S. C. V. să respecte următoarele obligații:

a) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că au săvârșit faptele.

În baza art. 215 alin.2 lit. d N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului Marataș N. să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni (cu excepția inculpatului R. M.), de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art. 215 alin.2 lit. d și e N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului N. D. să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni (cu excepția inculpatului Saikaly N.), de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

b) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele.

În baza art. 215 alin. 3 N.C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

În baza art. 211 alin. 2 raportat la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire și la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013), din oficiu, s-a luat față de inculpatul M. C. M. măsura preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 215 alin.1 N.C.pr.pen. s-a impus inculpatului M. C. M. respectarea următoarelor obligații, pe timpul controlului judiciar:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își are locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin.2 lit. a și j N.C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului M. C. M. să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 N.C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului M. C. M. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art.16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul M. C. M. prin încheierea din data de 19.01.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.3 N.C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel în privința cererilor privind măsurile preventive, Tribunalul a constatat că prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1, recursul declarat (și) de recurenții-inculpați A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 19.01.2013 (în condițiile art. 300¹ C.pr.pen.), pronunțate de Tribunalul București - Secția a I- Penală, a fost admis, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților menționați cu măsura obligării de a nu părăsi țara (România), fără încuviințarea instanței de judecată.

În baza art. 145¹alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11 și 12 lit. c și f C.pr.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpaților li s-au impus următoarele obligații:

de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea- postul de poliție în circumscripția căruia locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

de a nu deține, folosi și purta nicio categorie de arme;

de a nu se apropia unul de altul și de ceilalți inculpați ori de martorii din dosar, și de a nu comunica unul cu altul ori cu coinculpații sau cu martorii, direct sau indirect;

de a nu exercita profesiile ori activitățile în exercitarea cărora se presupune că au săvârșit faptele.

Prin încheierea din data de 05.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă (în condițiile în care, la data pronunțării ei, practica judiciară era neunitară în privința admisibilității recursului, iar calea de atac nu a fost promovată), Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatului N. D. de a lua legătura cu inculpatul Saikaly N.;

- a dispus încetarea obligației inculpatului Marataș N. de a lua legătura cu inculpatul R. M.;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. B. F. de a lua legătura cu martorii din cauză.

Prin încheierea din data de 06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 751/23.04.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatului G. S. A. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză- definitivă prin nerecurare (recursul declarat de Ministerul Public nu a vizat și această cerere);

- a dispus încetarea obligației inculpatului P. V. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. S. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. B. F. de a lua legătura cu inculpații din cauză - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri.

Prin încheierea din data de 30.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 916/17.05.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. B. F. de a lua legătura cu inculpații din cauză - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului G. L. de a lua legătura cu inculpații din cauză - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului D. Nicușor de a lua legătura cu inculpații din cauză - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri.

Prin încheierea din data de 03.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1091/11.06.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatei P. N. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect) - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. C. V. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect)- încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. S. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele; încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. B. F. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului G. L. de a lua legătura cu inculpatul D. Nicușor- încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului D. Nicușor de a lua legătura cu inculpatul G. L.- încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri.

Prin încheierea din data de 28.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1338/16.07.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatei P. N. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect)- încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului G. L. de a lua legătura cu inculpatul D. Nicușor- încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri;

- a dispus încetarea obligației inculpatului D. Nicușor de a lua legătura cu inculpatul G. L. - încheierea fiind casată, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri.

Prin încheierea din data de 24.07.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1443/13.08.2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală (la cererea inculpaților):

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. C. V. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect)- încheierea fiind menținută, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri (consecință a respingerii recursului declarat de Ministerul Public, ca inadmisibil);

- a dispus încetarea obligației inculpatului P. V. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind menținută, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri (consecință a respingerii recursului declarat de Ministerul Public, ca inadmisibil);

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. S. de a lua legătura cu inculpații și martorii din cauză (direct sau indirect), precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind menținută, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri (consecință a respingerii recursului declarat de Ministerul Public, ca inadmisibil);

- a dispus încetarea obligației inculpatului Marataș N. de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind menținută, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri (consecință a respingerii recursului declarat de Ministerul Public, ca inadmisibil);

- a dispus încetarea obligației inculpatului S. B. F. de a lua legătura cu inculpații din cauză, precum și încetarea obligației de a nu exercita profesiile sau activitățile în exercitarea cărora se presupune că a săvârșit faptele - încheierea fiind menținută, în parte, sub aspectul soluției date acestei cereri (consecință a respingerii recursului declarat de Ministerul Public, ca inadmisibil);

Prin încheierea din data de 20.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 2384/31.12.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, Tribunalul București, Secția a I-a Penală a respins, ca neîntemeiate:

- cererea inculpatei P. N. de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați și martorii din cauză - soluția dată cererii fiind definitivă;

- cererea inculpatului G. L. de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu inculpatul D. Nicușor - soluția dată cererii fiind definitivă, iar calea de atac a recursului promovată de inculpat, respinsă, ca inadmisibilă.

De asemenea, s-a constatat că prin încheierea din data de 19.01.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ s-a luat față de inculpatul M. C. M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara (România).

În baza art. 145¹ alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11 C.pr.pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatului i s-au impus următoarele obligații:

de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

de a nu deține, folosi și purta nicio categorie de arme

În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 515/14.08.2013) în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, măsura preventivă […] a obligării de a nu părăsi țara, aflată în curs de executare, se menține până la termenul de judecată acordat în cauză (în situația de față, 10.02.2014), când instanța poate lua împotriva inculpatului oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

Dintre acestea din urmă, Noul Cod de procedură penală conține dispoziții referitoare la controlul judiciar - cea mai blândă dintre măsuri, propus de Ministerul Public (în cazul inculpaților A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F. și S. S.), respectiv, pus în discuție din oficiu, de instanța de judecată (în cazul inculpatului M. C. M.). Conținutul acestei măsuri preventive (ca și al măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune) înglobează în bună măsură reglementările anterioare (Codul de procedură penală din 1968) privitoare la liberarea provizorie și obligarea de a nu părăsi localitatea sau, după caz, țara.

Deși dispozițiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013, mai sus enunțate, dau instanței de judecată posibilitatea de a lua oricare dintre măsurile preventive prevăzute de legea nouă, Tribunalul a apreciat că simpla succesiune în timp a legii nu ar trebui să constituie prin ea însăși un prilej al agravării situației inculpatului supus unei măsuri preventive (prin luarea uneia, care prin natură - privativă ori restrictivă de libertate sau prin conținut - vis a vis de obligațiile ce însoțesc sau, după caz, pot însoți controlul judiciar, să fie mai grave).

Din punct de vedere procedural, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 214 alin. 2 și 3 N.C.pr.pen., soluționarea cererii/sesizării din oficiu se realizează cu citarea inculpatului, ascultarea sa, când se prezintă la termenul fixat, cu prezența avocatului inculpatului și participarea procurorului, toate obligatorii.

Inculpații au fost prezenți, personal, și ascultați, dar și asistați de apărători aleși (mai puțin inculpatul S. B. F. asistat de apărător din oficiu, ca și la termenul din data de 15.01.2014, când apărătorul ales, s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive ce nu au fost încă aduse la cunoștința instanței) care au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la termenul din data de 10/11.02.2013, parte integrantă din prezenta.

Referitor la inculpatul M. C. M., Tribunalul a subliniat discutarea sesizării din oficiu de luare a măsurii preventive a controlului judiciar în lipsa acestuia și, astfel, fără ascultarea sa, inculpatul neprezentându-se (deși avea obligația de a o face, dar și termen în cunoștință) la termenul (imediat următor intrării în vigoare a legii noi) la care măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara înceta de drept, pretins din motive medicale (nesusținute prin mijloace de probă). Cu toate acestea, apărătorului său ales i s-a acordat cuvântul în dezbateri.

S-a reținut că potrivit art. 211 alin. 2 N.C.pr.pen. instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 1, respectiv, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 N.C.pr.pen.

În același sens sunt și dispozițiile art. 214 N.C.pr.pen. potrivit cărora instanța de judecată în fața căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

Referitor la scopul măsurilor preventive, dar și la condițiile generale de aplicare, conform art. 202 N.C.pr.pen., (1) măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii […] inculpatului de la […] judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. (2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă […] dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. (3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Astfel, pentru luarea măsurii controlului judiciar, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. existența pe de o parte a probelor sau indiciilor temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, 2. măsura preventivă să fie necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (condiție ce reprezintă o particularizare, pentru cazul măsurilor preventive, a dispozițiilor art. 53 alin. 2 din Constituția României, republicată), 3. măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanelor față de care se dispune, 4. să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

În analiza primei condiții susmenționate, Tribunalul a reținut că inculpații sunt acuzați (acuzații dintre cele mai grave), după caz, de inițierea/constituirea/aderarea/sprijinirea unui grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 (aspru pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 ani) (având corespondent în dispozițiile art. 367 N.C.pen., în acord cu care pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv, de la 3 la 10 ani în condițiile alin. 1 și 2), cu legături transfrontaliere.

În fapt s-a reținut că inculpații au acționat în perioada 2009 – la zi, pretins format din cetățenii români și cetățenii bulgari, grup infracțional specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operațiuni de import sau achiziții/livrări intracomunitare cu diverse categorii de bunuri, neînregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor realizate și/sau înregistrarea de operațiuni nereale, în scopul obținerii ilegale de TVA; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005 (pedepsită și ea aspru cu închisoarea de la 2 la 8 ani); spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, respectiv, de la 3 la 10 ani în reglementarea actuală); diferite forme ale participației penale la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 C.pen., rap. la art. 248¹ C.pen. (pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani) (având corespondent în dispozițiile art. 297 și art. 309 N.C.pen. în acord cu care, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 14 ani), diferite forme ale participației penale la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor în formă continuată, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani); diferite forme ale participației la infracțiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată, prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a și b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani) (având corespondent în dispozițiile art. 241 N.C.pen.).

Tribunalul a constatat că există indicii temeinice din care a reieșit presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, prezentate în cele ce preced. Sintagmei evidențiate îi corespunde cea de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, respectiv – conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar că la momentul luării măsurii arestării preventive (cu atât mai puțin a uneia restrictive de libertate, cum este controlul judiciar) să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Deși poziția inculpaților a fost de negare a acuzațiilor aduse, instanța a făcut trimitere la mijloacele de probă administrate pe parcursul urmării penale, constând în înscrisuri, declarații martori, declarații inculpați, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale percheziții domiciliare/în mediul informatic (prezentate f.815-1337 rechizitoriu).

Referitor la a doua condiție enunțată, văzând stadiul procedurii - audierea inculpaților (la termenul din data de 10/11.02.2014 fiind audiat doar unul din inculpații la care controlul judiciar s-a referit - Marataș N.), Tribunalul a concluzionat în sensul că măsura preventivă analizată este necesară bunei desfășurări a procesului penal.

În privința celei de-a treia condiții (care nu se regăsea în reglementarea anterioară, dar se desprindea din jurisprudența CEDO în materie), Tribunalul a subliniat următoarele:

Dacă Codul de procedură penală din 1968 (art. 136 alin. 8) prevedea, printre criteriile de luat în considerare la alegerea oricărei măsuri preventive: sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, în prezent, conform art. 223 alin. 2 N.C.pr.pen., aceste criterii (anturajul, mediul din care provine, inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana sa) servesc judecătorului numai pentru a aprecia condiția privitoare la pericolul pentru ordinea publică, fiind aplicabile doar în situația măsurii arestării preventive.

Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că, în continuare, criterii asemănătoare pot fi avute în vedere și la luarea oricărei alte măsuri (printre care și cea a controlului judiciar), fiind circumscrise criteriului general al proporționalității (care implică un raport între două valori ocrotite de lege, pe de o parte, necesitatea unei bune instrucții a procesului penal, pe de altă parte, persoana inculpatului și atributele sale).

Dintre acestea, Tribunalul a reținut lipsa antecedentelor (penale) (cu excepția inculpaților C. M. S., D. Nicușor, N. D., P. V.), împrejurarea că inculpații sunt integrați din punct de vedere social (fiind căsătoriți, având copii (minori) (în întreținere), domicilii stabile).

Analizând în acest context propunerea/sesizarea din oficiu, s-a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea faptelor presupus comise (infracțiuni aparent pregătite minuțios, săvârșite într-un interval semnificativ de timp și care au produs un prejudiciu ridicat - în total,_,31 lei), văzând și rezonanța deosebit de negativă a infracțiunilor de evaziune fiscală (și nu numai), cu impact major asupra bugetului consolidat al statului, complexitatea ridicată a cauzei, precum și imperativele de ordin procesual, cum sunt cele de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal și de menținere în continuare a inculpaților la dispoziția organelor judiciare, care ar putea reclama prezența lor în orice moment în vederea efectuării unor acte de cercetare.

A fost îndeplinit și cea de-a patra condiție, nefiind adusă în atenția instanței nicio cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

Apărările prezentate de inculpați (analizate și cu ocazia soluționării altor cereri privind măsurile preventive) nu au putut fi primite nici de această dată. Astfel, simpla trecere a timpului nu constituie un motiv suficient pentru a-i lipsi pe inculpați de orice formă de control judiciar.

Într-adevăr, inculpații au fost supuși măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara aproximativ un an, însă autorităților judiciare nu le pot fi impuse perioade semnificative de inactivitate, amânarea repetată a cauzei datorându-se (și) cererilor inculpaților de amânare pentru angajarea unor apărători aleși, dar și de urmare a procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției (în etape, în cadrul unor dosare distincte, formate ca urmare a disjungerii), precum și necesității stabiliri corecte a cadrului procesual prin introducerea în cauză și a lichidatorilor societăților comerciale inculpate care nu se mai află în stare de funcțiune.

Cu privire la atitudinea conformă a inculpaților (conduita lor procesuală), Tribunalul a subliniat obligația ce le-a revenit, inclusiv de a se prezenta în fața instanței de judecată la toate termenele acordate, dar și sancțiunea planând asupra lor în caz de nerespectare cu rea credință a acesteia, respectiv, luarea măsurii arestării preventive.

De asemenea, relațiile de prietenie invocate sau dorința de a începe colaborări profesionale, au apărut ca lipsite de relevanță.

Tribunalul nu a primit nici critica inculpaților în sensul că aceste restricții au caracter nelimitat și le afectează în mod nejustificat anumite drepturi. Astfel, restricția libertății de circulație (cu consecința, în situația dată, a restrângerii și a dreptului la muncă) reprezintă o consecință a acuzației aduse inculpaților în cadrul procesului penal de față, una dintre cele mai grave, care, de altfel, nici nu are caracter absolut, nimic împiedicând inculpații a-și alege un alt angajator/consultant fiscal etc., în măsura în care exercitarea profesiei nu le va fi interzisă.

De altfel, pe parcursul controlului judiciar, regimul obligațiilor impuse lor poate fi modificat, fie prin introducerea unor noi obligații, fie prin înlocuirea sau încetarea celor dispuse anterior (art.215 alin. 8-9 N.C.pr.pen.).

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații A. S., P. N., N. D., M. C. M., G. S. A., D. Nicușor, G. L., Marataș N..

Contestatoarea inculpata A. S. prin apărător a solicitat admiterea contestației, deființarea hotarârii și rejudecând, respingerea cererii privind luarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, sa se dispună doar obligațiile impuse de art.215 alin,1 lit,a,b,c Cpp.

A precizat că se formulează critici cu privire la oportunitatea și necesitatea măsurii instituite în baza art.211 alin.2 rap.la art.214 alin1 Cpp, si a apreciat că măsura impusă nu este necesara, in raport de stadiul procesual, faptul ca după trei disjungeri cercetarea judecătorească este in faza incipienta, s-au audiat doar doi inculpați, iar prin noua incriminare a faptelor, limitele de pedeapsa sunt reduse considerabil.

Cu privire la comportamentul procesual al inculpatei, a susținut că a avut relatări sincere, nu s-a prevalat de disp.art.377 Cpp, era încadrată in muncă si a avut deja un an restricție de a nu părăsi teritoriul Romaniei neavând posibilitatea de a-și vedea membrii familiei, aflați în Republica M., având astfel restrâns dreptul la libera circulație.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat P. N. a solicitat admiterea contestației, deființarea hotărârii și rejudecând, respingerea cererii privind luarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, să se dispună doar obligațiile impuse de art.215 alin,1 lit,a,b,c Cpp.

In ceea ce privește proporționalitatea măsurii, a precizat că judecătorul a făcut o analiza globală a situației inculpaților, nu se motiveaza necesitatea măsurii, si a susținut ca prin noile reglementari, pentru cele trei fapte reținute in sarcina acesteia limitele de pedeapsă sunt considerabil reduse.

Acesta arată că măsura dispusă îmbracă forma unei masuri represive si este incompatibila stadiului procesual.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat N. D. a susținut ca măsura obligării de a nu părăsi tara a încetat de drept, fiind astfel o scăpare a instantei in motivarea încheierii, si nu se impune luarea unei alte masuri preventive întrucât inculpatul nu va zadarnici buna desfășurare a procesului penal, nu se va sustrage cercetărilor și nu există riscul săvârșirii de noi infracțiuni.

A precizat că situația juridica a acestui inculpat este simulară coinculpatei Saikaly N., aflata în stare de libertate.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii și rejudecând, respingerea cererii privind luarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, să se dispună doar obligațiile impuse de art.215 alin.1 lit,a,b,c Cpp.

Apărătorul ales al contestatorilor inculpați M. C. M., G. S. A., D. Nicușor, G. L., în temeiul disp.art.206 Cpp a solicitat admiterea contestației, deființarea hotarârii și rejudecând, respingerea cererii privind luarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, să se dispună doar obligațiile impuse de art.215 alin.1 lit,a,b,c Cpp.

A susținut că față de inculpatul M. nu s-a formulat cerere privind instituirea controlului judiciar de către parchet, ci instanța a dispus, din oficiu. Conform art.16 alin.3 din Legea nr.255/2013 a invocat imposibilitatea de a se dispune fata de inculpați a unei măsuri preventive mai grea decât cea instituită înainte. A apreciat că măsura veche este "decedata" prin . noului Cod de procedură penală dar si-a păstrat efectele până la primul termen de judecată.

A invocat disp.art.364 alin.3 și 4 Cpp si a susținut ca noile reglementari nu impun obligativitatea inculpatului, aflat in stare de libertate, de a participa la procesul penal,ci consacră dreptul acestuia de a se judeca in lipsa, fiind legal citat, si de a se prezenta la judecată doar dacă dorește, chiar având controlul judiciar instituit.

Acesta arată că judecătorul nu a motivat necesitatea măsurii instituite, cu privire la fiecare inculpat,acestia avand situatii juridice diferite.

A susținut ca incultul Galavotii nu a solicita decât dreptul la libera circulație, de a-si vedea familia.

A susținut ca fată de acesta s-a instituit obligația de a nu lua legătura cu coinculpații, desi a stat in arest, in aceeași celula, cu coinculpatul D. Nicușor.

Cu privire la inculpatul contestator Gazdac S. A. susținut că a avut o pozitie procesuala corecta, a recunoscut comiterea faptelor,a dat declarații ample, nu are nici un interes în a influența desfășurarea procesului penal.

A arătat că nu se motivează temeinic măsura excesiva dispusă formal care îmbracă forma unei sancțiuni neavenite.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat Marataș N., a susținut concluziile colegilor si a apreciat că măsura instituita nu este necesara, proporționala cu gravitatea faptelor cercetate, și a susținut ca acesta este singurul reprezentant al ., după eliberarea acestuia din arest si-a putut onora contractele la export si relua activitatea.

Această activitate a societății impune ca inculpatul sa se deplaseze in strainătate, pentru a negocia si semna contracte.

A susținut că inculpatul a dat declarații, prin noile prevederi sunt reduse limitele de pedeapsă, iar prejudiciu a fost acoperit.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației, deființarea hotărârii și rejudecând, respingerea cererii privind luarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, să se dispună doar obligațiile impuse de art.215 alin.1 lit,a,b,c Cpp.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatorii inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. C.p.p., Curtea apreciază că contestațiile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Curtea constată că inculpații sunt judecați pentru fapte deosebit de grave, respectiv inițiere/constituire/aderare/sprijinirea unui grup infracțional organizat, cu legături transfrontaliere, de evaziune fiscală, spălare de bani în formă continuată.

Faptele au fost comise într-o perioadă mare de timp 2009-2013.

Curtea apreciază că în cauză au fost administrate probe și în mod deosebit înscrisuri, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, deși aceștia neagă comiterea acestor fapte.

Măsura preventivă a controlului judiciar luată de contestatorii-inculpați este proporționată și eficientă în raport de scopul realizării procesului penal în condițiile legii și într-un termen rezonabil, precum și de gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Față de cele reținute în baza art.206 C.pr.pen., va respinge, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. S., P. N., N. D., M. C. M., G. S. A., D. Nicușor, G. L. și Marataș N. împotriva încheierii de ședință din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Sectia a II a penală.

Va obliga pe fiecare contestator-inculpat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.206 C.pr.pen., respinge, ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. S., P. N., N. D., M. C. M., G. S. A., D. Nicușor, G. L. și Marataș N. împotriva încheierii de ședință din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Sectia a II a penală.

Obligă pe fiecare contestator-inculpat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. M. M. C.

Red.S.M.

Dact.EA-10 buc/ 07.03.2014

T.B.S.I.P. – jud.G.C.A.P

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI