Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 106/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 106/2014
Dosar nr.._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.106/F
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerile formulate de petentele P.-C. PROD SRL și M. G. SA, împotriva ordonanței din data de 14.11.2013, dispusă în dosarul nr.785/P/2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției din data de 17.12.2013, dispusă în dosarul nr.4295/II/2/2013 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații R. G., C. E. și P. D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentele, care au fost reprezentate juridic de apărătorul ales I. D., în baza împuternicirii . nr._/17.02.2014 (atașată la fila 28 din dosar), intimații R. G., care este reprezentată juridic de apărătorul ales C. B. B., în baza împuternicirii . nr._/05.02.2013 (atașată la fila 20 din dosar), P. C. D., care este reprezentat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii . nr._/12.02.2014 (atașată la fila 27 din dosar) și C. N. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatei R. G. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are obiecții.
Curtea încuviințează intimatei R. G. proba cu înscrisuri, primind la dosar actele prezentate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al petentelor, având cuvântul, pentru motivele scrise depuse la dosar, solicită admiterea plângerilor, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.
Apărătorul ales al intimatei R. G., având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondate, a plângerilor și menținerea ordonanței și a rezoluției atacate ca fiind legale și temeinice, întrucât executarea silită s-a desfășurat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. Pe de altă parte, arată că petentele, în situația în care erau nemulțumite, aveau posibilitatea formulării unei contestații la executare.
Apărătorul ales al intimatului P. D. C., având cuvântul, în primul rând, solicită să se constate că petentele, în plângerea formulată, nu se referă și la clientul său, dar dacă totuși vor preciza că îl vizează și pe intimatul P. D. C., solicită aplicarea alin.13 de la art.2781 din Codul de procedură penală, urmând să se constate că este o plângere greșit îndreptată și să fie trimisă procurorului, spre soluționare.
Totuși, arată că formulează concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii și menținerea soluțiilor dispuse de procurori ca fiind legale și temeinice.
Depune la dosar concluzii scrise.
La întrebarea Curții, apărătorul ales al petentelor arată că a formulat plângere împotriva ordonanței din data de 14.11.2013, prin care s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale și față de intimatul P. D. C..
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea, ca nefondate, a plângerilor și menținerea soluțiilor dispuse de procurori. Consideră că în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.4 din Legea nr.84/1998, care fac referire doar la transmiterea mărcilor prin cesiune, iar nu prin vânzare și cu atât mai puțin prin vânzare silită. Solicită să se constată că faptele de abuz în serviciu presupus a fi săvârșite de către executorul judecătoresc nu există în materialitatea lor și nici faptele de înșelăciune și respectiv instigare la înșelăciune presupus săvârșite de către intimații C. E. și P. D. C., având în vedere că nu se poate aprecia că patrimoniul celor două petente ar putea fi prejudiciat printr-o obligație de plată asumată de o altă persoană.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 24.12.2013 petentele P.-C. PROD SRL și M. G. SA au criticat în temeiul art. 2781 Cod procedură penală ordonanța din 14.11.2013 dispusă în dosarul nr. 785/P/2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția din 17.12.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispusă în dosarul nr._, prin care s-a dispus și confirmat măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimata R. G. – sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal și față de intimații C. N. E. – sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,25 Cod penal, respectiv P. C. D. – sub aspectul infracțiunii de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,5 Cod penal, temeiul avut în vedere fiind cel prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există).
S-a dispus totodată și disjungerea și declinarea competenței de soluționare sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.143 din Legea nr.85/2006, de către numitul P. D. C..
În motivarea plângerilor se susține că procurorul de caz nu a examinat temeinic prin prisma actelor dosarului, modul în care intimata R. G. – executor judecătoresc, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu privire la executarea silită în discuție, acesta a scos la licitație mărci pentru care deciziile de înregistrare la OSIM nu erau definitive, cauzând astfel un prejudiciu însemnat petentelor.
Se solicită trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile reclamate.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 4295/II/2/2013 și nr. 785/P/2013.
Întrucât de la data înregistrării plângerii – 24.12.2013 și până la data soluționării – 12.02.2014, a intervenit o succesiune de legi noi procesual penale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 255/2013 care prevede că în astfel de situații, cauza este soluționată potrivit regulilor legii vechi.
Curtea, efectuând controlul de legalitate și temeinici asupra actelor premergătoare efectuate de procuror, în temeiul art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală, reține următoarele:
Prin ordonanța din 14.11.2013, procurorul de caz a reținut că la data de 18.06.2012, s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea penală formulată de S.C. P. C. PROD S.R.L., reprezentată de A. C., împotriva executorului judecătoresc R. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, împotriva avocatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1.2 Cod penal și împotriva numitului P. C., președinte al Consiliului de Administrație al S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1,2 Cod penal.
La aceeași dată, 18.06.2012 s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea penală formulată de S.C. M. G. S.A. care are un conținut similar, referindu-se la aceeași situație de fapt, cele două plângeri fiind conexate prin rezoluția din data de 25.06.2012.
În esență, în cele două plângeri penale se arată că procedura de vânzare prin licitație publică a unor bunuri mobile incorporate ce a avut loc la sediul biroului executorului judecătoresc menționat a fost afectată de cauze de nulitate absolută și că adjudecatarul principal, numita C. N. ar fi fost o persoană interpusă a numitului P. C., reprezentant al debitorului. Cu ocazia audierii reprezentantului S.C. M. G. S.A., acesta a arătat că paguba suferită de persoana vătămată este reprezentată de prețul de adjudecare plătit de adjudecatarul principal, numita C. N., respectiv 2.700.000 de euro.
Deși cuantumul pagubei nu a fost însușit de magistrat, s-a dispus totuși declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul art. 13 alin. 12 din O.U.G. nr. 43/2000, precum și în privința unei presupuse infracțiuni de înșelăciune, care ar fi cauzat un prejudiciu de peste 1 milion de euro, aspect exclusiv precizat de parte, iară o dovadă certă în privința existenței pagubei, dar mai ales în privința vreunei infracțiuni de înșelăciune, ale cărei elemente materiale nu există în cauză.
Din analiza actelor dosarului a rezultat că prin plângerea penală formulată de S.C. P.-C. PROD S.R.L., prin reprezentantul său, doamna A. C. - director, se arată că în data de 06.06.2012, a participat la o licitație publică ce a avut loc la sediul biroului executorului judecătoresc R. G., fiind interesată de achiziționarea unei licențe/post radio.
După achitarea garanției de participare în cuantum de 3600 de lei, numita A. C. s-a prezentat la ora și locul unde urma să aibă loc licitația publică, aflând că mărcile scoase la vânzare aparțineau debitorului S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L. - societate deținută de făptuitorul P. C. D. - și că executarea silită, fusese demarată de creditorul S.C. ODYSSEY COMMUNICATION S.R.L.
La această licitație publică au participat, pe lângă reprezentantul petentei, următoarele persoane: reprezentanții creditorului și ai debitorului, persoana fizică S. S., persoana fizică C. N. E. - avocat, persoana juridică S.C. M. G. S.A., persoana juridică S.C. RINGIER ROMÂNIA S.R.L.
Au fost scoase la vânzare 7 mărci (6 mărci CLICK și o marcă ADEVĂRUL HOLDING), însă s-a licitat doar pentru 5 dintre acestea, trei fiind adjudecate de numita C. N. E. pentru suma totală de 11.340.000 de lei iar două de către petentă pentru suma totală de 57.300 de lei.
Cu privire la modul de desfășurare al licitației publice, petenta invocă mai multe aspecte ce conturează, conform actului de sesizare, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal de către executorul judecătoresc R. G..
Astfel, se menționează împrejurarea că executorul judecătoresc nu a scos la vânzare toate cele 19 mărci identice sau similare CLICK deținute de debitorul S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L. ci numai 6 dintre acestea, încălcând astfel dispozițiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 84/1998, conform cărora: “Mărcile identice sau similare, aparținând aceluiași titular si care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate și numai către o singură persoana, sub sancțiunea nulității actului de transmitere."
Se observa că textul de lege invocat are în vedere exclusiv ipoteza transmiterii mărcilor prin cesiune, dispozițiile sale negăsindu-și aplicabilitate in cazul unei vânzări prin licitație publică, fiind evident că actul la care se face referire privește acte consimțite, nu o vânzare la licitație publică, care astfel, și-ar pierde eficacitatea, vânzarea silită nefiind sinonimă cu cesiunea.
Un alt act abuziv săvârșii de executorul judecătoresc ar fi fost acela că a scos la vânzare prin licitație publică mărci pentru care deciziile de înregistrare la OSIM nu erau definitive și mărci care nu existau.
Astfel, arată petenta, cele două mărci pe care le-a adjudecat apar pe site-ul O.S.l.M. cu Decizie de admitere Ia înregistrare dar Iară număr de înregistrare, decizia de înregistrare a acestor mărci nefiind publicată în Buletinul de Proprietate Intelectuală.
De menționat că, după publicarea în Buletinul de Proprietate Intelectuală, deciziile de admitere la înregistrare pot fi contestate de orice persoană interesată în termen de 30 de zile, existând, astfel, posibilitatea teoretică de producere a unui prejudiciu în patrimoniul petente, însă la momentul menționat, în cauză nefiind produs vreun prejudiciu, nu numai în ceea ce privește faptul că dreptul nu s-a născut, fiind prematur în cauză, dar mai ales, faptul că eventuala contestație era fundamentată pe aspectele de vânzare laolaltă a mărcilor, ceea ce nu este aplicabil.
In toate cazurile, după cum se poate observa, procedura este suspendată de aproape un an, nefiind emis vreun act de adjudecare, adjudecatarul neachitând oricum diferența de preț.
In ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1.2 Cod penal, reclamată prin actul de sesizare, conform susținerilor petentei aceasta constă în faptul că adjudecatarul principal, numita C. N. E., deși a participat la vânzare în nume propriu, este în realitate un interpus al numitului P. C. D., acesta din urmă determinând-o pe cea dintâi să comită infracțiunea precizată, prin folosirea de calități mincinoase.
Plângerea penală depusă de S.C. M. G. S.R.L. este formulată împotriva acelorași persoane, pentru săvârșirea, acelorași infracțiuni și se referă la aceleași evenimente prezentate în plângerea penală formulată de S.C. P.-C. PROD S.R.L.
De menționat că S.C. M. G. S.R.L. nu a adjudecat nici una dintre mărcile scoase Ia vânzare cu prilejul licitației din data de 06.06.2012.
Cu prilejul declarației date inițial, numitul N. I. ORI.ANDO, reprezentant al S.C. M. G. S.R.L. a arătat că prejudiciul suferit de societate este constituit din prețul de adjudecare al mărcilor cumpărate de numita C. N. E., respectiv 1 1.340.000 de lei (2.540.208 euro).
Totodată, numitul N. I. ORLANDO a precizat că garanția de participație la licitație, în cuantum de 74.500 de lei a fost restituită S.C.M. G. S.R.L. Suma de 74.500 de lei reprezintă 10% din prețul la care a fost evaluată marca de achiziționarea căreia a fost interesată societatea, în speță marca Clic-k, evaluată la suma de 745.000 de lei .și adjudecată cu suma de 11.000.000 de lei de numita C. N. E..
In cadrul procedurii de licitație cel mai mare preț oferit de S.C. M. G. S.R.L. pentru achiziționarea acestei mărci a fost 800.000 de lei.
In speță, susținerile reprezentantului persoanei vătămate conform cărora prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune este suma la plata căreia s-a obligat autorul infracțiunii, nu pot fi primite. Patrimoniul persoanei vătămate nu poate fi afectat printr-o obligație de plată asumată de o altă persoană decât în situația în care creanța corelativă aparține persoanei vătămate, or în cauza de față adjudecatarul nu datora prețul de adjudecare petentei, aspectele fiind prezentate și în cuprinsul ordonanței de declinare inițiale, situația premisă a oricărei infracțiuni de înșelăciune neexistând.
În concluzie, fapta numitei C. N. E. de a adjudeca una dintre mărcile scoase la vânzare prin licitație publică, nu este de natură a produce o pagubă de același cuantum în patrimoniile celorlalți participanți la licitație. Prin participarea la licitație, făptuitoarea și-a asumat obligația de plată a sumei de 11.000.000 de lei (al cărei echivalent în moneda euro este mai marc; de 1.000.000) nu a dobândit această sumă cu titlu de folos material injust și nici nu a creat o pagubă echivalentă altei persoane.
De altfel, după cum s-a precizat anterior, prețul cel mai mare oferit de petenta S.C. M. G. S.R.L. pentru achiziționarea bunului respectiv a fost 1.800.000 de lei, o sumă redusă în comparație cu prețul de adjudecare de 11.000.000 de lei.
In ceea ce privește menționarea în cuprinsul actului de sesizare a S.C. M. G. S.R.L, a faptului că tranzacția nu ar fi respectat cerințele legii 656/2002, nu s-a menționat expres vreo infracțiune, concret, s-a precizat că se suspectează, fără a se aduce vreun indiciu, că banii cu care urma să fie efectuată plata, plată ce nu s-a efectuat, ar 11 avut surse ilicite. Se constată că nu se încadrează în vreo infracțiune mențiunea din speța de față, drept pentru care nu se va da nici o soluție în cauză, nefiind circumscrisă vreo infracțiune față de care să se adopte vreo soluție, chiar și pe art. 10 lit. a Cpp.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 143 din legea 85/2006, pentru care s-a formulat plângere de persoana mai sus menționată, față de P. D. C., președintele Consiliului de Administrație a societății intrate in insolvență, S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L, cauza a fost declinată Parchetului de pe lângă Tribunalul București, competent în acest sens.
Plângerea formulată de petențe împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 17.12.2013, reținându-se că, în cauză s-au efectuat cercetări în mod complet, procedându-se la audierea reprezentantului M. G. SA, a făptuitorilor Raportorii G. și C. N. E., la atașarea în copie a dosarului de executare silită nr.371/2012 in cadrul căruia s-a desfășurat licitația contestată, precum și la atașarea altor înscrisuri.
Referitor la faptele reclamate de petenți în sarcina executorului judecătoresc Raportorii G., în mod corect procurorul de caz a reținut că aceasta a respectat normele legale cu ocazia organizării și desfășurării licitației publice din data de 06.06.2012.
În mod justificat s-a constatat că textul de lege invocat de petenți, art.41 alin.4 din Legea 84/1998, nu are aplicabilitate în cauză în condițiile în care acesta are in vedere doar situația transmiterii mărcilor prin cesiune, pe când în speță ne aflăm într-o situație diferită, respectiv vânzarea lor la licitație publică în cadrul unei proceduri de executare silită.
Vânzarea la licitație doar a unora dintre mărcile deținute de către debitoarea . s-a efectuat și în condițiile în care, art.371 și art.371 din C.pr.civ. în vigoare la momentul respectiv, prevedeau că executarea silită are loc doar în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor recunoscute prin titlul executoriu.
Referitor la faptul că, ar fi fost scoase la vânzare mărci pentru care deciziile de înregistrare la OSIM nu sunt definitive și mărci care nu există, din examinarea publicațiilor de vânzare nu a rezultat că participanții la licitație ar fi fost induși în eroare de executorul judecătoresc cu privire la situația mărcilor scoase la licitație, mai exact cu privire la calitatea de marcă înregistrată a unor mărci aflate în curs de înregistrare.
Pe de altă parte, se impune a preciza că potrivit art.60 din Legea 188/2000 care reglementează activitatea executorilor judecătorești, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente.
În același sens, art.399 alin.1 din vechiul C.pr.civ., respectiv art.711 din noul C.pr.civ., prevăd că, împotriva executării silite înseși precum și împotriva oricărui act de executare se poate formula contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare, instanța civilă urmând a se pronunța în ceea ce privește respectarea de către executorul judecătoresc cu ocazia efectuării executării silite a dispozițiilor legale care reglementează această activitate. Așadar, dacă petentele erau nemulțumite de vreunul din actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr.371/2012, aveau dreptul de a le contesta pe calea unei contestații la executare la instanța de judecată competentă.
In aceste condiții, în raport de actele premergătoare efectuate, în mod corect procurorul de caz a apreciat că faptele de natură penală reclamate de petente în sarcina executorului judecătoresc Raportorii G. nu există în materialitatea lor, context în care soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză față de acesta, apare a fi justificată.
Cât privește infracțiunile de înșelăciune, respectiv instigare la înșelăciune sesizate de petente ca fiind comise de numiții C. N. E. și P. C. D., în mod corect s-a reținut că acestea nu există în materialitatea lor neputându-se reține că adjudecarea de către numita C. Niulina E. a unora din mărcile scoase la licitație ar fi fost de natură să producă un prejudiciu material în același cuantum în patrimoniile petenților.
Examinând plângerea petentelor, prin prisma înscrisurilor aflate la dosar, Curtea, constată că acestea nu sunt întemeiate.
Prin ordonanța din 14.11.2013 s-a dispus, atât măsura neînceperii urmăririi penale față de intimații din prezenta cauză, cu privire la infracțiunile reclamate de petente, dar și disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea prevăzută de art.143 din Legea nr.85/2006, presupus a fi comisă de către numitul P. D. C..
Această din urmă măsură, respectiv disjungerea, nu face obiectul cauzei de față, cauza fiind declinată pentru cercetări la P. de pe lângă Tribunalul București.
În privința cauzei supuse cenzurii instanței, se constată că procurorul de caz a efectuat toate actele premergătoare necesare pentru a stabili împrejurările reclamate de petente, soluția dispusă fiind temeinică și legală.
Analizând actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, se constată că în sarcina executorului judecătoresc nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal. Astfel, în raport de dispozițiile legale care reglementează activitatea executorilor judecătorești, respectiv Codul de procedură civilă, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și Ordinul nr.210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, s-a constatat că acesta și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, licitația publică s-a efectuat în baza unui titlu executoriu (sentința civilă nr.2317/22.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă), s-au emis publicații de vânzare, au fost indisponibilizate bunurile, s-a stabilit prețul pe baza unui raport de expertiză evaluatoare, astfel că în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cp., s-a constatat întemeiat că fapta nu există.
Potrivit art.399 și urm. C.proc.civ. (în vigoare la data pretinsei fapte), actele de executare silită apreciate ca nelegale de către persoana interesată sau vătămată prin executare pot fi contestate, trecerea în sfera ilicitului penal a modului de efectuare a actelor de executare silită având loc numai în cazul în care aspectele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura instanței învestită cu judecarea contestației la executare (a se vedea și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală nr. 2409/2009 din 23.06.2009). Ori în cauză, intimata executor judecătoresc a procedat în mod legal în desfășurarea procedurii de vânzare prin licitație publică a unor bunuri mobile incorporale în concordanță cu cerințele art.371/1 și art.371/3 VCPC (în vigoare la data efectuării licitației publice), obiectul executării silite fiind circumscris realizării drepturilor creditoarei recunoscute prin titlul executoriu, iar faptul că petentele erau nemulțumite de efectuarea executării silite, nu poate fi opus intimaților, petentele având la dispoziție, în mod legal, formularea unei contestații la executare, pentru ca instanța să dispună asupra căii de urmat, posibilitate prev. de art. 399 și urm. Cod procedură civilă.
Cât privește reclamarea cauzării unui prejudiciu, existența unor acte de instigare la înșelăciune ori invocarea unor surse ilicite de obținere a banilor necesari efectuării plății bunurilor adjudecate, se constată că petentele nu au făcut nici o dovadă a existenței unor astfel de fapte, presupunerile acestora, prin interpretarea unor dispoziții legale și prin raportare la sumele de bani ce s-ar fi plătit pentru adjudecarea bunurilor, nu pot conduce la constatarea existenței unor fapte penale, cum corect s-a reținut.
Așa fiind, se constată că ordonanța și rezoluția criticate sunt legale și temeinice, motiv pentru care plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art.278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, menținând ordonanța și rezoluția atacate.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit. a VCPP rap. la art.15 din LPANCPP,
Respinge ca nefondate, plângerile formulate de petentele P.-C. PROD SRL și M. G. SA, împotriva ordonanței din data de 14.11.2013, dispusă în dosarul nr.785/P/2013 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției din data de 17.12.2013, dispusă în dosarul nr.4295/II/2/2013 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații R. G., C. E. și P. D. C..
Menține ordonanța și rezoluția atacate.
Obligă pe petente la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
Grefier,
I. P.
Red. N.s.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 78/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
