Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 78/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 78/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. R. A. V.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. Eliana B..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de asigurătorul . Group SA și de părțile civile T. D. și D. V., împotriva sentinței penale nr.386 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 12 februarie 2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor:
Prin Sentința penală nr. 386/23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași s-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă T. D. și a fost obligat asigurătorul . Group SA București, alături de inculpatul G. P., la plata sumei de 29.694 lei despăgubiri materiale și la plata sumei de 40.000 euro, în echivalent lei la cursul BNR din data plății reprezentând daune morale, către partea civilă T. D.; s-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D. V. și a fost obligat asigurătorul . Group SA București, alături de inculpatul G. P., la plata sumei de 359 lei lunar prestație periodică către partea civilă D. V., cu începere de la data de 30.08.2012 și până la terminarea studiilor dar nu mai departe de vârsta de 26 de ani, suma reprezentând diferența dintre pensia de urmaș stabilită prin decizia nr 1/_ din 27.09.2012 emisă de Casa Județeană de Pensii B. și suma ce o puteau aloca victimele pentru creșterea și pregătirea profesională a acestuia, precum și la plata sumei de 2800 lei anual c/valoare taxa școlară Universitatea A. I. C. Iași - Facultatea de Geografie și Geologie, către aceeași parte civilă cu începere de la data de 14.07.2012 și până la terminarea studiilor dar nu mai departe de vârsta de 26 de ani. A fost obligat asigurătorul, alături de inculpatul G. P. la plata sumei de 3250 lei daune material reprezentând c/valoarea cotei de 1/2 din valoarea autoturismului cum și la plata sumei de 45.000 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății reprezentând daune morale, pentru decesul părinților și suma de 10.000 euro în echivalent lei la cursul BNR din data plății reprezentând daune morale proprii către partea civilă D. V.. S-a admis cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia și a fost obligat asigurătorul, alături de inculpatul G. P., la plata sumei de 2073,67 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu victima D. V. și la plata sumei de 15,09 lei cheltuieli de spitalizare cu partea civilă D. V., la care se adaugă dobânzile de referință practicate de BNR începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
A fost obligat asigurătorul, alături de inculpat, la plata sumei de 8200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. D. și la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D. V.. A fost obligat asigurătorul, alături de inculpat, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, prin sentința penală nr. 221/13.06.2013 s-a reținut vinovăția inculpatului G. P. privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin 2 și 5 C.p. și art. 184 al 1 si 3 C.p. și s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 8 ani în conf. cu art.86 ind 1 C.p. alin 1 și 2 rap la art 86 ind 2 C.p.; că, în privința laturii civile, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale; în ce privește despăgubirile materiale, s-a făcut dovada cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor ulterioare morții până la 9 luni; contravalorii autoturismului distrus total în accident ; c/val. tractării acestuia de la locul accidentului până la locul de depozitare; c/val serviciilor medico legal și îmbălsămări, cum și c/valoarea excursiei la care a trebuit să renunțe și a c/val biletelor de avion de întoarcere în țară; partea civilă D. V. se află în continuarea studiilor și părinții i-ar fi alocat ¼ din venituri, astfel că se impune recunoașterea unei prestații periodice reprezentând diferența dintre pensia de urmaș și suma pe care cele două victime le puteau aloca pentru întreținerea familiei lor la suma de 359 lei lunar ( 1027 lei-668 lei ). La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale prima instanță a avut în vedere suferința cauzată părților civile urmare a pierderii intempestive a părinților, faptul că partea civilă D. V. se afla în întreținerea efectivă a acestora, gradul de afecțiune existent între victime și părțile civile, faptul că prin decesul celor doi părinți s-a creat o dezmembrare a familiei, partea civilă D. V. urmând să-și continue studiile și să se întrețină fără sprijinul părinților, vârsta părților civile. S-a apreciat de către prima instanță că se justifică și cererea părții civile D. V. privind acordarea daunelor morale proprii generate de suferința psihică și fizică această parte civilă aflându-se în autoturismul implicat în evenimentul rutier, suferind leziuni corporale și în plus și-a văzut părinții decedați în evenimentul rutier, traumă psihică ce a determinat de altfel și consiliere psihologică o perioadă de timp.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, asigurătorul . Group SA și părțile civile T. D. și D. V..
Criticile asigurătorului au vizat daunele materiale recunoscute părții civile T. D., în cuantum de 8.393,95 lei reprezentând contravaloare excursie și contravaloare bilete avion; daunele materiale reprezentând contravaloarea autoturismului și tractarea; înlăturarea prestațiilor periodice – taxe școlare și întreținere; diminuarea cheltuielilor de judecată reținute în favoarea părții civile T. D.; diminuarea daunelor morale.
A susținut asigurătorul recurent că, potrivit art. 49 din Ordinul CSA 14/2011, daunele materiale recunoscute părții civile T. D., în cuantum de 8.393,95 lei reprezentând contravaloare excursie și contravaloare bilete avion nu pot fi suportate de asigurător, această categorie de daune neregăsindu-se în dispozițiile textului de lege. De asemenea, prestațiile periodice nu se pot suporta de asigurător, nefiind indicate la art. 49 din Ordinul CSA 14/2011.
În ce privește contravaloarea autoturismului, aceasta se acordă în procedura prevăzută de art. 50 din Ordinul CSA 14/2011, respectiv prin deschiderea dosarului de daună de către asigurătorul RCA; nu s-a făcut dovada valorii reale și nici o evaluare a epavei; nu s-a făcut dovada calității de moștenitor.
S-a mai susținut de către asigurător că suma de 8.200 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată părții civile T. D. este nejustificat de mare, raportat la munca efectiv depusă de avocat și la complexitatea cauzei.
În ce privește daunele morale, a apreciat asigurătorul că, deși prima instanță a cenzurat cuantumul daunelor pretinse, acesta păstrează un caracter nerezonabil, fiind în neconcordanță vădită cu efectul compensator pe care trebuie să îl aibă sumele acordate cu acest titlu.
Recurenții părți civile au formulat critici sub aspectul întinderii daunelor morale, apreciate ca insuficiente raportat la circumstanțele producerii accidentului.
În ședința publică de la data de 05.02.2014 s-a rectificat calea de atac din recurs în apel, conform art. 10 din Legea nr. 255/2013.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea reține:
La data de 14.07.2012 a avut loc evenimentul rutier ce a implicat autoturismul marca Opel Vectra înmatriculat sub nr._, condus de conducătorul auto G. P. și asigurat de răspundere civilă la BCR Asigurări V. Insurance Group SA (în prezent, O. V. Insurance Group SA), conform poliței de asigurare ./22/P22/HI nr._ emisă la 20.10.2011; accidentul s-a soldat cu decesul conducătorului autovehiculului înmatriculat sub nr._, D. G., al pasagerului D. F. – soția acestuia și cu vătămarea corporală a pasagerului D. V., fiul decedaților.
Prin Sentința penală nr. 221/13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ a fost condamnat conducătorul auto G. P. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 și 5 C.pen. (1968) și art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. (1968), reținându-se că inculpatul a condus autoturismul marca Opel Vectra înmatriculat sub nr._ pe DN21 în afara localității D., jud. Călărași, fără a respecta regimul legal de viteză, s-a angajat într-o depășire fără a se asigura și a pătruns pe contrasens, intrând în impact cu autoturismul condus regulamentar de victima D. G., iar ca urmare a impactului au decedat conducătorul auto D. G. și soția acestuia D. F., partea vătămată D. V. suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, fără a fi pusă în primejdie viața acestuia.
La data producerii accidentului victima D. G. realiza venituri de 1.715 lei, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de angajatorul Serviciul de ambulanță județean B., iar victima D. F. realiza venituri de 1.661 lei, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de angajatorul Electrica Serv SA. În întreținerea celor doi se afla fiul major al acestora, D. V., aflat în continuarea studiilor, conform adeverinței eliberate de Universitatea A. I. C. Iași. Atât fiul decedaților, D. V., cât și fiica T. D. s-au constituit părți civile.
Se reține că, în stabilirea răspunderii civile, se impune nu doar probarea faptei ilicite, ci și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Aceasta întrucât principiul răspunderii delictuale este acela de a repune victima în situația în care s-ar fi aflat în cazul în care fapta ilicită nu s-ar fi produs, și nu acela de a recunoaște un prejudiciu care, neaflându-se într-o cauzalitate suficientă cu fapta, ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a victimei.
Se reține totodată că, prin efectul asigurării de răspundere civilă, orice prejudiciu la care ar fi obligat asiguratul în legătură directă cu faptul asigurat urmează a fi suportat de asigurător.
Faptul că dispozițiile cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 nu ar include expres o modalitate de reparare a prejudiciului – cum este cazul prestațiilor periodice, nu are relevanță, întrucât modalitatea de reparare a prejudiciului este lăsată la aprecierea judecătorului, raportat la circumstanțele concrete ale cazului, persoana obligată la repararea prejudiciului neputând invoca, ca și cauză exoneratoare, faptul că se acordă prestații periodice și nu se procedează la o apreciere globală a prejudiciului.
De asemenea, faptul că Norma de aplicare reglementează procedura de stabilire a daunelor materiale reprezentând contravaloarea autoturismului nu are relevanță sub aspectul înlăturării obligației asigurătorului, întrucât nu beneficiarul asigurării este cel care trebuie să-și preconstituie probe sub aspectul daunelor suferite de vehiculul asigurat, ci asigurătorul este cel care are această obligație, în sarcina lui fiind întocmirea dosarului de daună și constatarea avariilor.
Prin urmare, în ce privește avariile autoturismului implicat în accident, autoturism aflat în patrimoniul decedaților și prin urmare transmis succesorilor acestora – în apel fiind depus certificatul de moștenitor, Curtea constată că în mod corect, în absența oricărei probe contrare administrate de asigurător, prima instanță a reținut dauna totală, acordând contravaloarea autoturismului distrus în accident.
Se observă însă că, sub aspectul prejudiciului afirmat de partea civilă T. D., în cuantum de 8.393,95 lei reprezentând contravaloare excursie și costuri bilete avion, acest prejudiciu nu se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta prejudiciabilă și ca atare autorul faptei nu poate fi obligat la repararea acestuia.
Fără a nega faptul că, intervenind decesul părinților, partea civilă a fost nevoită să-și întrerupă un sejur ale cărui costuri fuseseră plătite în avans, trebuie observat că, cu minime diligențe, partea civilă avea posibilitatea de a obține restituirea sumelor achitate în avans, plata efectuată neavând corespondent în contraprestația cocontractantului.
Prin urmare, chiar dacă s-ar accepta că, contravaloarea, cel puțin parțială, a sejurului achitat în avans, nu a fost restituită de către însuși beneficiarul acestei sume ca urmare a intervenirii evenimentului imprevizibil și neimputabil ce a pus partea civilă în imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale, se observă că în intervalul 14.07.2012 – 23.10.2013 partea civilă nu a făcut dovada unor minime diligențe pentru diminuarea prejudiciului.
Or, nu pot fi acceptate despăgubiri pentru un prejudiciu pe care creditorul l-ar fi putut evita ori cel puțin diminua, cu diligențe rezonabile.
În ce privește obligația asigurătorului de plată a sumei de 2.800 lei anual reprezentând contravaloare taxe școlare, către partea civilă D. V., se reține că, într-adevăr, se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul viitor, însă condiționat de faptul ca acest prejudiciu să fie o prelungire certă și directă a unei stări de fapt actuale.
În speță nu s-a făcut nicio dovadă în sensul suportării, integrale și regulate, a cheltuielilor de școlarizare ale fiului major de către părinții acestuia.
Prin urmare, nu se poate reține o stare de fapt existență la momentul producerii faptei ilicite și care, prin caracterul de stabilitate, ar conduce la presupunerea rezonabilă că, în absența infracțiunii, ar fi continuat și în viitor.
Sub aspectul daunelor morale, se constată că sumele de 40.000 euro, respectiv 55.000 euro acordate părților civile reprezintă o despăgubire corespunzătoare suferințelor psihice resimțite de copiii victimelor accidentului, ținându-se seama de legăturile de afecțiune existente între membrii familiei, dar și de vârsta părților civile, acestea fiind la momentul producerii accidentului persoane adulte și având în consecință o maturitate afectivă care le permite diminuarea, în timp, a traumei psihice determinate de decesul violent al părinților.
Cât privește onorariul avocațial avansat în primă instanță pe latura civilă, se reține că aprecierea acestui onorariu, prin raportare la complexitatea cauzei și la munca depusă de avocat, este atributul instanței ce a instrumentat cauza.
D. în situația în care onorariul ar fi vădit disproporționat s-ar putea accepta intervenția, sub acest aspect, a instanței de control.
Întrucât o asemenea situație nu se regăsește în cauză, de altfel asigurătorul rezumându-se la a pretinde că onorariul ar fi disproporționat, critica formulată în apel este vădit nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. va fi respins apelul declarat părțile civile T. D. și D. V. împotriva Sentinței penale nr. 386/23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va fi admis apelul declarat de asigurător împotriva aceleiași sentințe, va fi desființată în parte sentința apelată și în rejudecare vor fi înlăturate obligațiile de plată a sumei de 2.800 lei anual reprezentând contravaloare taxe școlare, către partea civilă D. V. și a sumei de 8.393,95 lei reprezentând contravaloare excursie și costuri bilete avion, către partea civilă T. D..
Vor fi păstrate în rest dispozițiile sentinței apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.proc.pen. vor fi obligați apelanții părți civile T. D. și D. V. la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de părțile civile T. D. și D. V. împotriva Sentinței penale nr. 386/23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de asigurătorul . Group SA împotriva Sentinței penale nr. 386/23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:
Înlătură obligația asigurătorului de plată a sumei de 2.800 lei anual reprezentând contravaloare taxe școlare, către partea civilă D. V..
Înlătură obligația asigurătorului de plată a sumei de 8.393,95 lei reprezentând contravaloare excursie și costuri bilete avion, către partea civilă T. D..
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă apelanții părți civile T. D. și D. V. la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului in faza judecații apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
S. R. A. V. | G. C. A. | |
Grefier, | ||
Victorița S. |
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
