Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 647/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.647
Ședința publică din data de 15 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect judecarea apelului formulat de petenta N. V. împotriva sentinței penale nr.173 din data de 21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8.05.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la data de astăzi, 15 mai 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.173 din data de 21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă - ca neîntemeiată - plângerea formulată de petenta N. V. împotriva Rezoluției nr. 6145/P/2013 date de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 25.10.2013, menținute prin Rezoluția nr. 4259/II-2/2013 date de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 06.12.2013, plângere soluționată în contradictoriu cu intimata U. I..
Au fost menținute soluțiile contestate.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, a fost obligată petenta la plata, către intimată, a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de intimată (onorariu parțial avocat ales).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a mai fost obligată petenta la plata sumei de 50 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea sa, petenta N. V. a solicitat desființarea Rezoluției nr.4259/II-2/2013 date de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 06.12.2013, ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că în anul 2013 nu a formulat nicio plângere.
A mai arătat petenta că în mod eronat a fost reținută situația de fapt, întrucât în perioada 30.04._99 intimata U. I. a fost căsătorită cu numitul U. A. (tatăl petentei), care a decedat la 04.04.1999, iar contractul de donație al . încheiat în timpul acestei căsătorii, la 19.09.1986, intimata declarând în mod fals că este „fostă P.”.
În fața instanței, intimata a fost asistată de apărător ales (f. 36).
Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, instanța a constatat aplicabile în cauză dispozițiile art. 2781 din vechiul Cod procedura penala.
Deliberand asupra probelor propuse, instanta a încuviințat părților proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Apreciind că nu se impune amânarea cauzei pentru depunerea de noi înscrisuri de către petentă, astfel cum aceasta a solicitat, instanța a reținut cauza în pronunțare la termenul din 06.02.2014, iar pronunțarea a fost amânată pentru data de 21.02.2014; părțile nu au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea penală înregistrată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sub nr. 6145/P/2013 petenta N. V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei U. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 Cod penal din 1969 și art. 292 Cod penal din 1969 constând în aceea că în timp ce era căsătorită cu numitul U. A. - tatăl petentei - intimata a donat apartamentul situat în Mun. București, sector 2, ., ., . care, în urma decesului tatălui petentei, nu l-a declarat ca bun partajabil în cadrul succesiunii.
Pe parcursul efectuării actelor premergatoare, a fost audiată persoana vătămată, a fost audiată intimata, au fost depuse înscrisuri.
Prin Rezoluția nr. 6145/P/2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 25.10.2013 s-a dispus, in baza art. 228 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, neinceperea urmaririi penale față de intimata U. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969 și de art. 292 Cod penal din 1969, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta, plângere ce a fost înregistrată la data de 10.11.2013 și a fost respinsă prin Rezoluția nr.4259/II-2/2013 date de P.- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la 06.12.2013.
Pentru a dispune astfel, P.-procurorul a reținut că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 Cod penal și de art. 215 Cod penal, deoarece întocmirea unui act de donație și introducerea unei cereri de chemare în judecată pentru deschiderea succesiunii defunctului U. A. nu se încadrează în elementul material al infracțiunii de fals în declarații, totodată petenta nefiind indusă în eroare de intimata U. I..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut din coroborarea declarațiilor date de petentă și intimată cu actele depuse la dosar, că intimata U. I. a fost căsătorită cu numitul U. A. - tatăl petentei, în perioada 30.04._99 (data decesului numitului U. A.).
Din actele depuse la dosar, a rezultat că intimata a încheiat, la data de 09.04.1979, anterior încheierii căsătoriei cu numitul U. A.- contractul de construire nr. 503/3 cu privire la imobilul situat în Mun. București, sector 2, ., ., . achitarea prețului acestui apartament, intimata a încheiat contractul de împrumut nr. 13/_/09.03.1979.
De asemenea, din actele depuse la dosar, a rezultat că acest apartament a fost predat intimatei pe data de 29.05.1980 (anterior încheierii căsătoriei cu numitul U. A.).
Pe numele intimatei a fost emis Titlul de proprietate nr.2/1048/09.07.1986, iar prin contractul autentificat sub nr._/19.09.1986 de notariatul de Stat Local al Sectorului 2 București, intimata a donat acest apartament numitei P. N. C. - fiica intimatei, rezultată din căsătoria anterioară.
În raport cu acestea, prima instanță a constatat faptul că, astfel cum s-a stabilit în doctrina și practica judiciară în materie, în cazul imobilelor dobândite în condițiile Legii nr. 4/1973, dreptul de proprietate de transferă la momentul predării-primirii locuinței.
Această interpretare a avut la bază dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 4/1973 conform cărora, Titlul de proprietate asupra locuinței proprietate personală construite se dobândește având la bază contractul pentru construire, contractul de împrumut și procesul verbal de predare-primire a locuinței coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. 1 din același act normativ, conform cărora în caz de înstrăinare a locuinței se transmit asupra dobânditorului toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de împrumut, contractul de construire sau contractul de vanzare-cumparare.
În raport cu acestea, prima instanță a constatat că, în sensul art. 30 din codul familiei (aplicabil, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, în condițiile în care căsătoria a încetat prin decesul unuia dintre soți anterior intrării în vigoare a noului Cod civil), imobilul situat în Mun. București, sector 2, ., ., . în patrimoniul intimatei la data de 29.05.1980- deci anterior încheierii căsătoriei cu numitul U. A.- astfel încât, conform regimului juridic aplicabil bunurilor proprii la acea dată - reprezintă un bun propriu al intimatei, și nu un bun comun.
De altfel, din considerentele deciziei civile nr. 654A/19.06.2012 pronunțate de Tribunalul Bucuresti - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, rezultă că petenta N. V. nu a solicitat, în fața instanței civile de fond, cu ocazia soluționării partajului bunurilor rămase de pe urma defunctului U. A., pe calea unei cereri reconvenționale, nici includerea acestui imobil în masa succesorală, nici nulitatea actului de donație.
În raport cu aceste argumente, prima instanță a constatat că imobilul situat în Mun. București, sector 2, ., ., . propriu al intimatei, declararea sa ca atare în fața notarului public și neraportarea acestuia la masa succesorală de pe urma defunctului U. A. neîntrunind, sub aspect obiectiv, elementele din conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969 și art. 292 Cod penal din 1969, ci fiind consecința firească a regimului juridic de bun propriu al acestui imobil.
Împotriva acestei sentințe, în data de 10 martie 2014, petenta N. V. a înaintat acestei Curți o petiție, prin care a arătat că „înaintez recurs…” și a contestat cheltuielile judiciare, deoarece a renunțat la această plângere, iar cercetarea judecătorească nu a fost efectuată legal.
La termenul de judecată din data de 8 mai 2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat caracterul inadmisibil al căii de atac.
Prin prezenta cerere (fila 2, dosar C.A.B.), petenta N. V. a înțeles să exercite o cale de atac pe care a intitulat-o „recurs împotriva sentinței penale nr. 173/21.02.2014”.
În materia căilor de atac, Curtea nu mai soluționează recursuri, astfel încât a calificat prezenta cale de atac drept apel.
Potrivit noilor reglementări, respectiv art.341 alin.8 din Cod procedură penală în vigoare, soluția primei instanțe, vizând o plângere împotriva soluției procurorului, nu mai este însă susceptibilă de vreo cale de atac, astfel încât, prezenta cerere apare ca fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, nici în vechea procedură această instituție nu era prevăzută cu vreo cale de atac și, oricum, prin sentința atacată, la fila 41 verso penultimul alineat, prima instanță a menționat acest lucru în dispozitiv, în sensul că este definitivă.
Pentru aceste considerent și cum necunoașterea legii nu exonerează de răspundere, Curtea va respinge apelul formulat de petenta N. V., împotriva Sentinței penale nr. 173 din data de 21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Constatând culpa procesuală a petentei apelante, Curtea o va obliga pe aceasta, atât la plata cheltuielilor efectuate de intimată, cât și la cele efectuare de stat, însă nu potrivit chitanței depuse, ci cu cenzurarea acestora, având această posibilitate potrivit dispozițiilor legale, apreciind că se impune reducerea lor față de datele speței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de petenta N. V. împotriva sentinței penale nr.173 din data de 21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Obligă petenta la plata a 200 (două sute) lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatei U. I., reprezentând onorariu de avocat.
Obligă petenta la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.7
red.E.V.A.I.-Jud.Sect.2
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 635/2014. Curtea de Apel... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
