Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 712/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 712/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 712
Ședința publică de la 18 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR M. O.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect judecarea recursului declarat de recurentul petent B. M. împotriva Sentinței penale nr. 79 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în Dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul petent B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, arată că în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. 8 Cod procedură penală, hotărârea instanței de fond este definitivă. Pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 79 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - plângerea formulată de petentul B. M. împotriva rezoluției nr. 792/P/2011 din 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
A fost menținută rezoluția atacată, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul să plătească statului 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut că, prin cererea, petentul B. M., domiciliat în București, .-14, ., apartament 18, sector 1 a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere penală dată de către procurorul de caz, în dosarul nr. 792/P/2011, la 21.05.2012 și care i-a fost comunicată la data de 30.05.2012, menționând că, în termen legal, a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., dar până la data formulării plângerii sale în fața instanței, nu i s-a comunicat modul de rezolvare la adresa sa din 14.06.2012, prin care a transmis plângerea.
S-a reținut că, în drept, petentul a invocat prevederile art.277 și2781 Cod procedură penală.
La plângere a fost atașată copia Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21.05 2012 dată în dosarul nr.792/2011.
În vederea soluționării cauzei, instanța de fond a solicitat de la P. de pe lângă Tribunalul G., dosarul nr.792/P/2011, în care s-a emis rezoluția atacată, acesta fiind trimis și atașat cauzei, la data de 1 august 2012.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate, Tribunalul a reținut că, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 21.05 2012, dată în dosarul nr.792/2011, s-a dispus, în temeiul art.228 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numitul S. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz, a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 357/P/2010 din data de 01.06.2011, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind efectuarea de cercetări față de numitul S. D., din localitatea Mihăilești, județul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, către P. de pe lângă Tribunalul G..
S-a reținut că, în fapt, în cursul anului 2009, numitul B. M. din municipiul București, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, de către fostul primar al localității Mihăilești, județul G., numitul S. D., constând în aceea că, acesta, nu a înscris în contractele de vânzare-cumpărare prețurile reale ale terenurilor achiziționate, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.
Pentru a stabili situația reală a tranzacțiilor cu terenuri agricole efectuate de către numitul S. D., s-a solicitat Primăriei Mihăilești, județul G., comunicarea tuturor tranzacțiilor cu terenuri agricole, efectuate de către acesta, în perioada 2000-2008.
La data de 08.09.2011, prin adresa nr._, Primăria Mihăilești a înaintat, în copie, contractul nr. 2022/07.09.2007, încheiat de către numitul S. D., în calitate de mandatar al soției sale, numita S. Ș., care împreună cu numita I. F., a înstrăinat o suprafață de teren situată pe raza localității Mihăilești, județul G.. Această suprafață de teren, a fost achiziționată de către numitele S. Ș. și I. F. de la numita N. E., tranzacție ce a făcut obiectul dosarului nr.357/P/2009, instrumentat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București.
În declarația sa, numitul S. D. arată că nu a încheiat vreo tranzacție cu terenuri: agricole în nume propriu, ci doar, ca împuternicit al soției sale, având ca obiect terenul sus menționat.
La rândul său, numita I. F. declară faptul că, a înstrăinat această suprafață de teren conform datelor înscrise în contractul de vânzare - cumpărare nr. 2022/07.09.2007, prețul fiind, cel plătit și primit în realitate.
Prin urmare, s-a reținut că, din probele administrate în cauză, nu există indicii temeinice care să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia reținerii elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate, lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă, rezultând astfel incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. d) din Cod procedură penală.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere conform art.278 Cod procedură penală la P. procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. care, prin rezoluția nr.343/II/2/2012 din 04.07.2012 a respins - ca neîntemeiată - plângerea formulată de petentul B. M. împotriva rezoluției nr.792/P/2011 din 2011 din 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..
S-a arătat de către Tribunal că, la termenul de judecată din 31.X.2012, petentul B. M. a depus la dosar Note scrise și copii ale contractelor de vânzare-cumpărare nr.2022 din 07.IX.2007, nr.563 din 01.IV.2002, nr.561/01.IV.2002, nr.122 din 11.II.2011, nr.538 din 25.II.2008 și nr.3624 din 17.X.2007, copii încheieri ale Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară G..
La același termen de judecată, petentul a formulat cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată judecător I. A., grefierului de ședință P. V. F. și procurorului de ședință A. A..
Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2012, un alt complet de judecată de la Tribunalul G. a respins - ca nefondată - cererea de recuzare formulată de petentul B. M. împotriva judecătorului I. A., grefierului de ședință P. V. F. și procurorului de ședință A. A..
La data de 21 noiembrie 2012, petentul a solicitat instanței următoarele:
- citarea în instanță cu mențiunea „la interogatoriu” și a numiților: I. S., notar public cu sediul cabinetului în localitatea Mihăilești, județul G., domiciliat în București, sector 5, ..8 . Tawfik Usama, domiciliat în București, sector 4, D-dul Unirii nr.4, ., etaj I, .> - să se facă adresă la Primăria Mihăilești, județul G. pentru a comunica instanței:
- ce suprafețe de terenuri au cumpărat soțiile lui S. D. și I. S. respectiv S. Ștafana și I. F., fostă C. de la N. E.:
- căror persoane s-au vândut terenurile în cauză în afară de Barosum Usamain, iar actele respective să fie trimise, în copie, instanței;
- când și în baza căror acte administrative au intrat în categoria „intravilan” toate terenurile în cauză;
- ce taxe și impozite au fost stabilite, separat, în perioada „de extravilan” și „de intravilan, și dacă au fost achitate la zi;
- să se facă adresă la Oficiul pentru spălarea banilor să comunice instanței dacă a primit sesizări cu privire la tranzacții suspecte și ce măsuri s-au dispus.
În aceiași ședință, Tribunalul, având în vedere că prin rezoluția atacată, din 21.05.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale numai față de S. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală faptă prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, iar potrivit art.2781 alin.4 Cod procedură penală se citează persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea, a respins cererea de introducere în cauză a altor persoane. Cu privire la celelalte cereri, față de dispozițiile art.2781 alin.7 Cod procedură penală și calitatea petentului de denunțător, a respins cererile formulate de petent.
Tot la termenul de judecată din 21.11.2012, petentul B. M. a refuzat să depună concluzii și a declarat că îl recuză, din nou, pe președintele completului de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 15.I.2013, completul următor, de la Tribunalul G. a respins - ca inadmisibilă - cererea de recuzare formulată de petentul B. M. împotriva judecătorului I. A..
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2013, petentul B. M. a depus la dosar, în copii: contractul de vânzare-cumpărare nr.561/01.04.2002, 562/01.04.2002, 563/01.04.2002, 531 din 14.05.2003, 538/25.02.2008, încheierea nr._/2008 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară G., dispoziția nr.804/24.05.2005 a Primarului Orașului Mihăilești de convocare a Consiliului Local Mihăilești în ședința ordinară din 30.05.2005 orele 15:00 și un Tabel (întocmit de petent) cuprinzând „persoanele suspectate de tranzacții cu terenuri agricole”.
Tribunalul a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (1) Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 Cod procedură penală, persoana vătămată, precum și orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate pot face plângere (...) la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din examinarea acestor prevederi legale rezultă că titularul plângerii este persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 275 alin. (1) Cod procedură penală referitoare la „dreptul de a face plângere”, potrivit cărora „orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.”
Rezultă, neîndoielnic, că o condiție necesară care justifică calitatea procesuală de petent într-o astfel de cauză este aceea ca exclusiv autorului plângerii să-i fi fost adusă o vătămare intereselor sale legitime.
În cauză, această calitate procesuală o poate avea doar Agenția Națională de Administrare Fiscală (sau unitățile sale teritoriale), în calitate de reprezentant al Statului român căreia i s-a adus o presupusă vătămare intereselor legitime prin actele efectuate de intimatul S. D..
Petentul B. M. are calitatea de denunțător, conform art. 223 alin. (1) Cod procedură penală nu este parte vătămată, în sensul art. 24 din același cod, nu a dovedit că prin soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de persoana menționată în denunț i-ar fi fost vătămate interesele legitime private, personale.
Împrejurarea că după efectuarea actelor premergătoare procurorul a ajuns la concluzia inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.241/2005, care face obiectul denunțului nu constituie, pentru denunțător, o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul textului evocat, care să-i confere accesul la procedura atacării în justiție a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât infracțiunea de evaziune fiscală reclamată nu-l vizează pe petent, ci Statul român sau unitatea administrativ-teritorială la bugetul căreia se colectează taxele și impozitele aferente.
Conform art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de colectarea taxelor și impozitelor.
Subiect pasiv al infracțiunii este statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială la bugetul căreia se colectează taxele și impozitele aferente.
D. urmare, pentru considerentele arătate, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, Tribunalul a respins - ca inadmisibilă - plângerea formulată de petentul B. M. împotriva rezoluției nr. 792/P/2011 din 21.05.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și a menținut rezoluția atacată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, la data de 29 ianuarie 2013 (prin fax, fila 2 dosar C.), petentul B. M., fără a arăta, în scris, care sunt motivele pe care se întemeiază această cale de atac.
Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este inadmisibil, întrucât petentul (recurent în speță) a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege.
În acest sens, Curtea arată că, potrivit art.2781 alin.10 din Codul de procedură penală (astfel cum a fost modificat prin art.XVIII pct.39 din Legea nr.202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010), hotărârea pronunțată conform alin.8 al aceluiași articol (astfel cum este și sentința atacată) este definitivă, nefiind supusă, prin urmare, niciunei căi de atac.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a teza a II-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. M. care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. M. împotriva Sentinței penale nr. 79 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. M. O. M. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib.G.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 710/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
