Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 37/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 37/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ nr. 37
Ședința publică din data de 31.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I.-T. C.-B.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-ul procuror C. M..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul C. I. A. împotriva Rezoluției din 8 noiembrie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluției adoptată in dosarul nr. 950/P/2012 al aceleiași unități de parchet.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 28.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.01.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță, la data 20 noiembrie 2012, sub nr._, petentul C. I. A. a solicitat desființarea rezoluției nr. 3475/II/2/2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost confirmată rezoluția nr.950/P/2012, emisă de aceeași unitate de P. și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului la P., în vederea începerii urmăririi penale.
În susținerea plângerii sale, petentul nu a depus înscrisuri noi cu privire la plângerea formulată.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.950/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, format în urma plângerilor formulate de către petent împotriva intimaților și în care s-a dispus rezoluția mai sus menționată, precum și a dosarului nr. 3475/II/2/2012, în care s-a dispus rezoluția din data de 8 noiembrie 2012.
Curtea, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a actelor procesuale dispuse în cauză, constată următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect, s-a constatat că susținerile numitului C. I. A. nu se confirmă.
Astfel, prin rezoluția din data de9 octombrie 2012, adoptată în dosarul nr.950/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe baza actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că se impune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații V. M. și A. M., ambii medici din cadrul Secției Psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, precum și față de intimații P. I., O. B., G. A., D. D. și E. S., toți medici din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. MINOVICI" București, pentru faptele sesizate de către petentul C. I. A..
Se reține că petentul C. I. A., aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 23 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, pedeapsă pe care o execută în prezent în Penitenciarul G., prin plângerea sa inițială a solicitat efectuarea cercetărilor față de intimatele M. V. și M. A., ambele medici în cadrul Secției Psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, precum și față de colectivul de medici din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. M. Minovici" din București care, într-o modalitate sau alta, au participat la expertizarea psihiatrică în vederea stabilirii discernământului petentului și la întocmirea raportului de necropsie al victimei infracțiunii pentru care petentul a fost condamnat, respectiv: intimații P. I., O. B., G. A., D. D. și psiholog E. S..
În fapt, petentul i-a acuzat pe medicii funcționari cu statut special - din cadrul Spitalului Penitenciar Jilava, în legătură cu administrarea unui tratament psihiatric în perioada detenției, tratament despre care petentul a susținut că i-ar alterat comportamentul pe parcursul examinării medico-legale psihiatrice, la INML.
În același timp, medicii din cadrul Institutului Național de Medici Legală „Prof. Dr. M. Minovici" din București au fost acuzați de către petent că ar fi procedat la examinarea medico-legală deși se afla sub tratamentul unor medicamente care alterau funcțiile cognitive și că, fără a ține cont de acest fapt, au concluzionat în raportul întocmit că, la momentul comiterii faptei, petentul (învinuit în acea speță) avea discernământul păstrat, în raport fapta pentru care era cercetat.
De asemenea, în cuprinsul aceleiași plângeri, petentul C. I. A. mai susține că intimații G. A. și D. D., examinând cadavrul victimei, nu au precizat ora decesului, element care, dacă ar fi fost menționat, l-ar fi exonerat de răspunderea penală.
Din actele premergătoare efectuate s-a constatat că, din cauza unei stări psihice în care se afla, de la momentul încarcerării acesta a fost internat în Secția Psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava, fiind examinat și administrându-i-se tratament cu calmante ușoare; oricum pentru administrarea acestui tratament petentul și-a manifestat anterior consimțământul, fapt ce rezultă din înscrisurile atașate la dosar, respectiv acte medicale, privind starea sănătății petentului.
Acest aspect a fost cunoscut de către medicii din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Prof. Dr. M. Minovici" din București, care au procedat la examinarea medico-legală psihiatrică dispusă de procuror prin rezoluția nr.733/P/2010 din 22 martie 2010.
Referitor la întocmirea raportului de necropsie, s-a constatat prin concluziile sale, intimatul (medic) G. A. a răspuns întrebările puse de procuror prin rezoluție, iar intimatul D. D., în calitatea sa de director al Institutului Național de Medicină Legală „M. MINOVICP București, a semnat adresele prin care actele întocmite de instituit erau transmise instituțiilor care le-au solicitat, fără a avea vreo implicare concretă în întocmirea acestor acte.
De altfel, în raport cu cele susținute de petent, toate nemulțumirile acestuia sau eventualele obiecții cu privire la probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cum este în speță, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și raportul de necropsie, puteau fi invocate de către petent, atât în fața procurorului în faza procesuală a urmăririi penale, cât și în fața judecătorului pe parcursul judecării cauzei în fond sau în calea de atac, aceasta fiind modalitatea legală de reformare a probatoriului și de exercitarea dreptului la apărare.
Soluția procurorului de caz a fost confirmată prin Rezoluția nr.3475/II/2/2012 din data de 8 noiembrie 2012, adoptată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin respingerea plângerii petentului C. I. A., ca neîntemeiată, întrucât din contextul cauzei nu rezultă existența unor fapte de natură penală.
De asemenea, a fost înlăturată – în mod corect - critica petentului, în sensul că nu au fost efectuate suficiente acte premergătoare.
După cum a statuat înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Nu pot fi avute în vedere prevederile art. 63-64 Cod procedură penală, întrucât administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale nu și etapa actelor premergătoare care se situează în afara procesului penal și în care se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale.
În speță, au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.
Cu alte cuvinte, dacă o persoană consideră că a fost afectată în drepturile sale, poate solicita protecția judiciară a acestor drepturi, numai cu respectarea cadrului procesual corespunzător referitor la accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, în limitele prevăzute de lege.
Însă, în cauză, petentul, după epuizarea tuturor căilor legale împotriva soluțiilor pronunțate în propria cauză, a formulat plângere penală împotriva medicilor care au efectuat expertizele medico-legale, încercând astfel crearea unor căi extraordinare de atac, nerecunoscute de lege.
Curtea constată că - în procedura de soluționare a plângerii (art.2781 Cod procedură penală), potrivit dispozițiilor legale, instanța verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei întocmit de Ministerul Public și a altor înscrisuri noi prezentate.
Petentul C. I. A. nu a învederat alte împrejurări ori mijloace de probă în susținerea plângerii, ci a reluat aceleași motive din plângerea inițială, invocând doar faptul că intimații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reclamate.
Pe cale de consecință, Curtea va analiza probatoriul administrat în cursul cercetării efectuate de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Rezoluțiile contestate de către petent în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în privința intimaților, întemeindu-se - în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către aceștia de fapte penale, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentului, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.
Analizând motivele invocate de petent prin plângerea de față, Curtea constată că acestea constituie doar critici aduse modalității în care intimații, toți medici care l-au examinat sau l-au tratat pe petentul condamnat, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, petentul incriminând, în fapt, pe toți medicii care au participat, într-o anumită fază, a faptului respectiv: tratarea sa din punct de vedere medical (pentru care, de altfel i-a fost solicitat și obținut acordul) sau examinarea sa și a cadavrului victimei pe care petentul a ucis-o, însă fără a aduce probe în sensul acuzațiilor sale.
În consecință, Curtea constată că nu există nici măcar un simplu indiciu care să conducă la concluzia că intimații din speță ar fi comis vreun abuz în îndeplinirea sarcinilor serviciu, situație în care dispoziția contestată - de neîncepere a urmăririi penale, se dovedește a fi legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C. I. A., menținând în consecință rezoluțiile atacate de aceasta.
Față de soluția ce urmează a se pronunța - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală - petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea declarată de petentul C. I. A. împotriva Rezoluției din 8 noiembrie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 950/P/2012 al aceleiași unități de parchet.
Obligă petentul la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare, din care 200 de lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce se va asigura din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE,
I.-T. C.-B.
GREFIER,
C. G.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
