Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 256/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 256/2014
Dosar Nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.256/C
Ședința publică din data de 19 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – STB este reprezentat prin procuror G. C..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul-condamnat B. F. D. împotriva sentinței penale nr.70/01.02.2014 a Tribunalului G., din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat B. F. D. personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu B. F., în baza delegației avocațiale, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației:
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat B. F. D. solicită în principal deducerea corecte a pedepsei din anul 2006 și aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul deducerii pedepsei de 15 ani pe care o execută în prezent.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de contestator ca neîntemeiată, având în vedere că pedeapsa rezultantă conform legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge conform legii noi, astfel că, legea nouă nu-și găsește aplicabilitatea în cauză.
Contestatorului-condamnat B. F. D. solicită aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv deducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin sentința penală nr.70/01.02.2014 a Tribunalului G., în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art. 595 NCPP, a fost respinsă - ca nefondată - contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G. nr.836/2013 de pe lângă Penitenciarul G. privind pe condamnatul B. F. D. [născut la data de 04.03.1975, fiul lui M. și E., în prezent aflat în Penitenciarul G.], privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.379 din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.3646 din 06.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.275 alin. (3) NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat a rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin adresa nr._/PGGR din 27.01.2014, Penitenciarul G. a înaintat tribunalului sesizarea Comisiei de evaluare constituită conform H.G. nr.836/2013 modificată prin O.U.G. nr.116/2013, prin care, în temeiul art. 595 alin. 1, 2, art.598 alin 1 lit. d teza ultimă din Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.1, 2, 4 și 5 din Legea nr.255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, a sesizat cazul de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei prevăzut de art. 6 din Noul Cod penal privind pe numitul B. F. D. [fiul lui M. și E. născut la data de 04.03.1975, aflat în executarea sentinței penale nr. 379/08.04.2009 a Tribunalului București secția a ll-a penală în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.583/10.11.2009.
S-a arătat că, susnumitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, care în prezent este incriminată de Legea 143/2000 modificată prin Legea 187/2012 și pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani.
Executarea pedepsei a început la data de 21.09.2008.
Comisia a apreciat că se impune aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a faptului că pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de noua lege (modificată prin Legea 187/2012).
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare privind pe condamnat, copiile mandatului de executarea pedepsei închisorii nr. 583 din 10.11.2009 emis de Tribunalul București, secția II-a penală, a sentinței penale nr.379 din 08.04.2009 Tribunalul București, secția II-a penală și a deciziei penale nr.142 din 10.06.2009 a Curții de Apel București, secția I-a penală, minuta deciziei nr.3646 din 06.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală copia mandatului de executarea pedepsei închisorii nr. 1526 din 14.03.2007 emis de Tribunalul București, secția II-a penală și a sentinței penale nr.1319 din 21.11.2006 Tribunalul București, secția II-a penală, minuta deciziei nr.1256 din 07.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală .
Analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Tribunalul G. a reținut următoarele:
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Codul penal), pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (în continuare Legea nr. 187/2012). Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Codul penal din 1969).
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate B. F. V. este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Astfel, potrivit art. 4 teza I din Codul penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest sens, instanța va verifica dacă fapta concret săvârșită mai are un corespondent în legea nouă. În situația în care fapta concret săvârșită nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, instanța va constata că în cauză a intervenit o lege de dezincriminare cu consecința punerii de îndată în libertate a condamnatului dacă nu i s-au aplicat pedepse definitive pentru alte infracțiuni care nu au fost dezincriminate. În situația în care instanța va constata că fapta concret săvârșită are un corespondent în actualul Cod penal, instanța va trece la analizarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În fapt, prin sentința penală nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.3646 din 06.11.2009 a ICCJ, secția penală, în baza în baza art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. F. D., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 39 C. pen., cu referire la art. 34 și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în speță, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006 a Tribunalului București (în executarea căreia se afla), urmând ca inculpatul B. F. D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 2,21 gr. și 1,13 gr. heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la Camera de corpuri delicte cu dovada din 26 septembrie 2008.
Verificarea incidenței legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, presupune o analiză în două etape.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1.aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
2.aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni
D. urmare, Tribunalul G. a constatat că pedeapsa aplicată persoanei private de libertate B. F. D., de 15 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr.143/2000, este mai mare decât maximul prevăzut de 2 alin.2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificat prin Legea art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 care prevede o pedeapsă de la 5 la 12 ani.
Cu toate acestea, prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, potrivit cărora când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultă că pedeapsa pe care condamnatul o execută în prezent, de 15 ani închisoare nu depășește pedeapsa ce s-ar putea stabili potrivit dispozițiilor arătate mai sus, cu luarea în calcul a pedepselor în limita maximului special menționat, (12 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 10 ani închisoare), neimpunându-se a fi redusă pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul.
În consecință, întrucât în aplicarea art. 6 din Codul penal, nu se pot combina dispoziții mai favorabile din legi penale diferite, rezultă că nu este un caz de aplicare a legii penale mai favorabile, Tribunalul a respins sesizarea formulată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul B. F. D., solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Verificând sentința contestată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, se constată că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar contestația este nefondată.
Astfel, aplicarea legii noi, ar stabili o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea pe care condamnatul o execută în prezent, ceea ce determină ca legea penală mai favorabilă să fie legea veche, așa cum a fost aplicată.
În consecință, se va respinge ca nefondată contestația formulată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul B. F. D. împotriva sentinței penale nr. 70/01.02.2014 a Tribunalului G. .
Obligă pe contestatorul la 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.05.2014.
PREȘEDINTE,
V. B.
GREFIER,
L. A. P.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib.G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 72/2014.... | Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 385/2014.... → |
|---|
