Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 385/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Decizia penală nr. 385 / A

Ședința publică din data de 27 martie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 164 din data de 10.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați:

-C. D., personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B. D., cu delegația nr. 7329 din data de 03.03.2014 emisă de Baroul București, și apărător ales, av. I. E., cu împuternicirea avocațială nr. 4280 din data de 26.03.2014 emisă de Baroul Teleorman;

-C. M., personal și asistată de apărătorul desemnat din oficiu, av. C. V., cu delegația nr. 7330 din data de 03.03.2014 emisă de Baroul București, și apărător ales, av. I. E., cu împuternicirea avocațială nr. 4280 din data de 26.03.2014 emisă de Baroul Teleorman;

-F. C.,personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. G. M., cu delegația din data de 7331 din data de 03.03.2014 emisă de Baroul București, și apărător ales, av. M. D., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 17.03.2014 emisă de Baroul Teleorman și

-D. C.,personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. G., cu delegația nr. 7332 din data de 03.03.2014 emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constată încetată delegația apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații C. D. si C. M., prin prezentarea apărătorilor aleși, și acordă onorariu parțial 100 lei, pentru fiecare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman îl privesc doar pe intimatul-inculpat F. C..

Curtea, în temeiul art. 83 alin. 1 lit. a din Noul Cod de procedură penală, aduce la cunoștință intimatului-inculpat F. C. faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Intimatul-inculpat F. C., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 386 din Noul Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care intimatul-inculpat F. C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 257 alin. 1 din Codul penal 1969 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 48 din Noul Cod penal rap. la art. 291 din Noul Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

Curtea pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care intimatul-inculpat F. C. a fost trimis în judecată.

Apărătorul-intimatului inculpat F. C., având cuvântul, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată.

Totodată, precizează că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noile prevederi legale.

Curtea se va pronunța cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, o dată cu decizia pe care o va pronunța în cauză.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 420 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, expune pe scurt situația de fapt și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 164 din data de 10.12.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ și, rejudecând, să se constate greșita achitare a intimatului-inculpat, apreciind că instanța de fond în mod greșit a considerat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Totodată, solicită a se avea în vedere calitatea intimatului-inculpat, precum și împrejurarea că acesta se cunoștea cu intimatul-inculpat D. C..

De asemenea, arată că din probele administrate rezultă că intimatul-inculpat F. C. nu a fost doar un simplu intermediar.

În aceste condiții, solicită condamnarea intimatului-inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 din Noul Cod penal rap. la art. 291 din Noul Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000, urmând a se face aplicarea dispozițiilor legale din Codul penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită să se facă aplicarea art. 81 din Codul penal 1969, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Apărătorul intimatului-inculpat F. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, ca neîntemeiat, întrucât fapta intimatului-inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpatul nefăcând altceva decât să ducă niște bunuri alimentare la rugămintea unui cetățean.

Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că intimatul-inculpat mai are 6 luni până la pensie, este căsătorit, iar are soția sa este grav bolnavă.

Intimatul-inculpat F. C., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 164/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (14 acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 6 ani, în condițiile art. 862 Cod penal.

În baza art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la cererea acestuia, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 26 Cod penal cu referire la art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (5 acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal, a fost condamnată inculpata C. M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal, s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 C.pen.

În baza art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal și art. 76 alin.1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de cumpărare de influență.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și, în temeiul art. 82 alin. 1 Cod penal, s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului F. C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și pedepsită de art. 26 Cod penal cu referire la art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 181 alin. 3 și art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ, respectiv amendă administrativă în cuantum de 1.000 de lei.

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul C. D. să restituie martorilor denunțători sumele de bani și contravaloarea bunurilor date, respectiv, martorului G. V. suma de 600 lei, martorului Gudana M. suma de 215 lei, martorului B. I. suma de 20 lei, martorului C. T. suma de 430 lei, martorului C. T. suma de 100 lei, martorului C. I. suma de 50 lei.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. D. să plătească suma de 1.000 lei, inculpata C. M. suma de 500 lei, inculpatul D. C. suma de 300 lei și inculpatul F. C. suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu numărul 274 P/2011, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații C. D., pentru infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (14 acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, C. M., pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. de art. 26 Cod penal cu referire la art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (5 acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, F. C., pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. de art. 26 Cod penal cu referire la art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și D. C., pentru infracțiunea de cumpărare de influență, faptă prev. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esență că, în fapt, inculpatul C. D., în calitate de arhivar I în cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, în perioada decembrie 2010 – martie 2012, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins ori primit bani sau alte foloase (produse alimentare și băuturi alcoolice) ori a acceptat promisiuni de daruri, direct sau indirect, de la martorii-denunțători G. V. (2 acte materiale), Gudana M. (3 acte materiale), C. T. (3 acte materiale) B. I. (1 act material), C. I. (1 act material), G. N. (1 act material), C. F. (1 act material), C. T. (1 act material), și inculpatul D. C. (1 act material), lăsând să se creadă că prin influența pe care o avea asupra funcționarilor Casei Județene de Pensii Teleorman dosarele de pensionare ale solicitanților respectivi vor fi rezolvate în mod favorabil și într-un timp cât mai scurt.

S-a mai reținut că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu interesează dacă inculpatul C. D. avea o influență reală sau presupusă pe lângă funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, dacă intervenția pe lângă funcționarii respectivi a avut loc sau nu și nici dacă prin aceasta se urmărea determinarea unui act licit sau ilicit.

Referitor la inculpata C. M., soția inculpatului C. D., s-a reținut că în perioada iulie 2011 – februarie 2012, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, având cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului C. D., l-a ajutat pe acesta să intre în posesia foloaselor (produse alimentare și băuturi alcoolice) primite de la martorii-denunțători Gudana M. (1 act material), C. T. (3 acte materiale) și de la învinuitul D. C. (1 act material), în acest din urmă caz foloasele fiind trimise prin intermediul inculpatului F. C..

Astfel, inculpatul F. C., în ziua de 27 februarie 2012 l-a ajutat pe inculpatul C. D. să intre în posesia foloaselor trimise de inculpatul D. C., cumpărătorul influenței inculpatului C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman.

Cu privire la inculpatul D. C., s-a reținut că, în fapt, acesta a promis și a dat anumite foloase (produse alimentare/băuturi alcoolice din gospodăria individuală) la data de 27 februarie 2012 inculpatului C. D., arhivar I la Casa Județeană de Pensii Teleorman, în mod indirect, prin intermediul inculpatului F. C., în scopul cumpărării influenței pe care inculpatul C. D. susținea că o avea asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman, pentru soluționarea favorabilă și într-un termen cât mai scurt a cererii de pensionare.

În sarcina martorilor-denunțători G. V., Gudana M., C. T., B. I., C. I., G. N., C. F. și C. T. s-a apreciat că nu se poate reține infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 61 alin. 1 din Legea nr.78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, întrucât potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 din aceeași lege făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă.

În raport de cele de mai sus, existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. i1 C.pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. V., Gudana M., C. T., B. I., C. I., G. N., C. F. și C. T. pentru infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Din același motiv nu s-a reținut nici în sarcina martorului denunțător B. I., infracțiunea de complicitate la infracțiunea cumpărare de influență, prev. de art. 26 C.pen. cu referire la art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, modificată și completată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. i1 C.pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru această infracțiune.

În cuprinsul rechizitoriului se menționează că situația de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal din data de 17.05.2011 al I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor de consemnare a denunțului oral, denunțuri formulate împotriva inculpatului C. D. de G. V., B. I., C. T., B. I., Gudana M., C. T., C. I., un înscris dat de inculpatul C. D. martorei-denunțătoare G. M. privind dosarul nr. 196.201 referitor la pensia de invaliditate a acesteia, copia dosarului de pensie al martorului-denunțător G. V., fișa postului inculpatului C. D., arhivar I la Casa Județeană de Pensii Teleorman, adresa nr._/03.07.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman prin care se comunică atribuțiile de serviciu ale învinuitului C. D., procesul-verbal din data de 21.11.2011 al I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor de prezentare pentru recunoaștere (planșă foto), proces-verbal din 24.11.2011 al I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor de verificare a listingului apelurilor telefonice dintre posturile telefonice cu numerele de apel 0747/151.559 aparținând inculpatului C. D. și 0765/645.956 aparținând martorului denunțător G. V., procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor, certificate de procuror, proces-verbal de redare în scris a convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpatul C. D. și martorul G. C., 6 suporturi optice tip CD-R privind traficul audio interceptat și înregistrat în cazul inculpatul C. D., un suport optic tip CD-R, inscripționat nr. 5/BJATR/2012, privind listingul apelurilor efectuate de la mai multe posturi telefonice în perioada 09.12.2011 – 09.01.2012, un suport optic tip CD-R, marca „Verbatim”, inscripționat nr. 2/BJATR/01.02.2012, conținând înregistrarea discuțiilor purtate în mediu ambiental la data de 01.02.2012, proces-verbal de identificare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, rezultând că aparține numitului F. D., fiul inculpatului F. C., adresele emise de Casa Județeană de Pensii Teleorman prin care se trimit copii ale dosarelor de pensii solicitate, procesul-verbal de verificare în baza de date a inculpatei C. M., fostă Chiosea M., procesul-verbal din 31.05.2012 al D.G.A. – Biroul Județean Anticorupție Teleorman de conducere în teren a martorului G. C. și planșa fotografică privind conducerea în teren, fotocopiile dosarelor de pensie ale B. I., C. T., S. I., G. N., C. T., C. M. I., C. M., Gudana G., C. N., C. F., C. F., C. R., I. C., P. I., L. C., P. D. M., Vițion A. și inculpatului D. C., 3 înscrisuri emise de Casa Județeană de Pensii Teleorman, ce conțin numerele de înregistrare 85.648/23.11.211 - iar pe verso „C. T., Z., Invaliditate”, nr. 2478/11.01.2012 și nr.8440/24.02.2012 - iar pe verso „_-R, C. T., Boală”, înscrisuri primite de martorul C. T. de la inculpatul C. D., declarațiile martorilor G. M., G. V., G. C., Vițion A., Chenescu Stelică, C. D., D. J., G. N., B. I., C. F., S. I., C. M., N. T., C. I., I. D., C. T., Gudana M., Gudana G., B. I., C. T., E. I., M. A., V. N., declarațiile inculpaților C. D., C. M., F. C. și D. C..

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații, în condițiile art. 323 Cod procedură penală, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 327 Cod procedură penală, au fost audiați martorii Vițion A., C. T., C. D., G. M., G. C., Chenescu Stelică, G. N., B. I., C. F., Gudana M., Gudana G., G. D. M., D. J., C. M., B. I., S. I., C. T., N. T., G. V., C. I., I. D., E. I., M. A., V. N., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.

Inculpații au depus la dosar acte în circumstanțiere.

Analizând materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 274 P/2011 din data de 15 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Prin aceeași rezoluție, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de inculpatul F. C.,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. cu referire la art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și față de inculpatul D. C. din aceeași localitate, pentru infracțiunea de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 61 alin. 1 din aceeași lege.

Prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de inculpata C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. cu referire la art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul judecății, sub aspectul situației de fapt, au rezultat următoarele:

Inculpatul C. D. are domiciliul în municipiul A., județul Teleorman, este căsătorit cu inculpata C. M. și până la data de 17 decembrie 2012 a fost angajat, în calitate de arhivar I, la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Conform fișei postului comunicată prin adresa nr._/28.07.2011 a Casei Județene de Pensii Teleorman, inculpatul C. D. nu avea atribuții de calculare și stabilire a pensiilor, atribuțiile sale de serviciu în calitate de arhivar I, constând în următoarele: asigura păstrarea documentelor intrate sau create în instituție, în condițiile legii, asigura evidența documentelor ieșite temporar din arhivă, pe baza registrului de depozit, asigura înscrierea documentelor intrate în arhivă în registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor unităților arhivistice, realiza operațiunile de ordonare și inventariere a documentelor neordonate și fără evidențe, aflate în depozite, indiferent de proveniența lor, selecta și asigura predarea documentelor propuse pentru topit la unitățile colectoare a hârtiei, numai după aprobarea Arhivelor Naționale, secția județeană, organiza depozitul de arhivă și sistematizează documentele după criterii stabilite în prealabil, conform nomenclatorului arhivistic, respecta măsurile de protecție a muncii și PSI, nu permitea accesul persoanelor străine în arhivă, asigura în permanență securitatea stațiilor de arhivă, în condițiile legii, îndeplinea alte atribuții prevăzute de normele în vigoare sau stabilite de directorul economic ori de către directorul coordonator în legătură cu obiectul de activitate al compartimentului. Acesta nu avea atribuții de serviciu în primirea la ghișeul unității a documentelor depuse de solicitanți la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Din adresa nr._/03.07.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman, rezultă că începând din data de 01.01.2010, inculpatul C. D. a lucrat la compartimentul „Arhivă” conform atribuțiilor stabilite prin fișa postului, care vizează activități de evidență, inventariere, selecție și păstrare a documentelor în condiții de legalitate și de securitate a spațiilor arhivistice și nu a desfășurat alte activități ce presupun calculul sau recalcularea drepturilor de pensie.

Profitând de funcția arhivar pe care o îndeplinea în cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, de presupusa influență pe care lăsa să se creadă că o avea asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman în sarcina cărora se afla rezolvarea dosarelor de pensii ale solicitanților, în perioada decembrie 2010 – martie 2012, la sediul instituției, inculpatul C. D. a contactat sau a fost contactat prin intermediul altor persoane, de mai mulți solicitanți privind soluționarea cererilor de pensionare.

Lăsând să se creadă că avea influență asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman care aveau ca atribuții de serviciu soluționarea dosarelor de pensii, acesta le-a promis solicitanților că va interveni la acei funcționari pentru a-i determina să le rezolve favorabil și într-un timp cât mai scurt cererile de pensionare.

Tot în scopul de a lăsa să se creadă că avea influență asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman care aveau ca atribuții de serviciu soluționarea dosarelor de pensii, inculpatul C. D. pronunța uneori în fața solicitanților sau la telefon și numele unora dintre funcționarii respectivi („E.”, „N. V.”, „S. M.”).

Sub acest aspect, s-au reținut ca fiind elocvente discuțiile interceptate și înregistrate cu autorizarea Tribunalului Teleorman, discuții pe care inculpatul le-a avut cu unii dintre cei ce aveau dosarele de pensionare depuse spre soluționare la Casa Județeană de Pensii Teleorman, respectiv convorbirea telefonică din data de 23.12.2011, ora 15:53:18, pe care inculpatul C. D. a avut-o cu o persoană de sex feminin ce folosea postul telefonic mobil cu numărul de apel înregistrat pe numele I. A. T. din ., convorbirea telefonică din data de 27.12.2011, ora 17:13:37, pe care acesta a avut-o cu un domn, aflat la postul telefonic înregistrat pe numele I. C. din V., județul Teleorman, convorbirea telefonică din data de 12.01.2012, ora 19:17:04, pe care a avut-o cu un domn, aflat la postul telefonic înregistrat pe numele I. C. din V., județul Teleorman, convorbirea telefonică din data de 12.03.2012, ora 15:38:39, pe a avut-o cu un domn, aflat la postul telefonic folosit de inculpatul F. C. din . Teleorman.

Totodată, s-a reținut că, în perioada decembrie 2010 – martie 2012, inculpatul C. D. a pretins ori a primit bani sau alte foloase (produse alimentare și băuturi alcoolice) ori a acceptat promisiuni de daruri, direct sau indirect, de la denunțătorii G. V., C. T., Gudana M., C. T., C. I., B. I., G. N., C. F. – foloasele fiind primite direct sau prin intermediul inculpatei C. M., soția sa, precum și de la inculpatul D. C. - în cazul acestuia din urmă foloasele fiind primite prin mijlocirea și cu ajutorul inculpatului F. C., lăsând să se creadă că prin influența pe care o avea asupra funcționarilor Casei Județene de Pensii Teleorman dosarele de pensionare ale solicitanților respectivi vor fi rezolvate în mod favorabil și într-un timp cât mai scurt.

1. Astfel, în luna noiembrie 2010, martorul-denunțător G. V. s-a deplasat împreună cu martora G. M., soția sa, la Casa Județeană de Pensii Teleorman, în scopul de a solicita recalcularea pensiei avându-se în vedere grupa de muncă.

La ghișeu, martorului-denunțător i s-a spus de către funcționara de serviciu că nu avea dreptul la recalcularea pensiei, împrejurare în care martorul Vițion A., consăteanul său, aflat și el cu probleme personale la Casa Județeană de Pensii Teleorman, i-a spus că el cunoștea un funcționar care lucra la instituția respectivă, și căruia martorul G. V. putea să-i arate actele pe care le deținea.

Astfel, în sala de așteptare a instituției martorul Vițion A. i l-a prezentat martorului-denunțător G. V. pe inculpatul C. D. zis „D.”, care a verificat actele pe care le deținea martorul-denunțător și i-a spus acestuia că avea dreptul la recalcularea pensiei și că îl va ajuta să-i fie rezolvată favorabil și într-un timp cât mai scurt cererea de recalculare a pensiei și astfel va primi din urmă și diferența de pensie restantă calculată după recalculare.

Mai mult decât atât, pentru a-i întări martorului-denunțător G. V. convingerea că avea influență asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman, inculpatul i-a luat dosarul cu actele privind recalcularea pensiei și i-a spus că merge să le arate șefilor săi pentru a-i confirma și aceștia dacă martorului i se putea aproba cererea de recalculare a pensiei. După un timp, inculpatul C. D. a revenit la martorii G. V., G. M. și Vițion A. și i-a asigurat încă o dată că martorul-denunțător G. V. avea dreptul la recalcularea pensiei și la primirea din urmă a diferenței de pensie.

Dosarul martorului G. V. cu actele privind recalcularea pensiei acestuia a fost oprit de către inculpatul C. D., care i-a dat un număr de înregistrare, asigurându-l că se va ocupa personal de rezolvarea favorabilă a cererii martorului respectiv și că va interveni în acest scop la șefii săi.

Tot atunci, martorul denunțător G. V. l-a întrebat pe inculpat ce trebuia să-i dea pentru intervențiile pe care acesta spunea că le va face pentru rezolvarea dosarului de recalculare a pensiei, împrejurare în care inculpatul C. D. i-a cerut să-i aducă produse alimentare din gospodărie.

Ulterior, prin luna decembrie 2010, înainte de sărbătoarea Crăciunului, inculpatul C. D. l-a sunat pe martorul Vițion A. și i-a cerut să-i transmită martorului-denunțător G. V. că cererea de recalculare a pensiei era în curs de rezolvare favorabilă și că acesta trebuia să-i ducă inculpatului niște produse alimentare din gospodărie.

După ce martorul Vițion A. i-a transmis cererea, martorul-denunțător G. V. a luat de la domiciliul său o gâscă, 20 de ouă, 5 litri de vin și 2 litri de țuică, după care împreună cu martorul G. C., fiul său, și martorul Vițion A. s-au deplasat în municipiul A., unde are domiciliul inculpatul C. D.. Deoarece martorul Vițion A. cunoștea adresa la care locuia învinuitul, la cererea martorului-denunțător G. V. l-a însoțit pe acesta la domiciliul inculpatului.

În timp ce se deplasau spre A., deplasare pe care au făcut-o cu autoturismul condus de martorul G. C., martorul-denunțător G. V. a mai cumpărat o pulpă de porc din târgul săptămânal din localitatea Gălăteni pentru a i-o duce inculpatului. Pulpa de porc a fost cumpărată de martorul-denunțător G. V. cu suma de 300 lei, bani pe care i-a împrumutat de la martorul Vițion A..

Martorii G. V., G. C. și Vițion A. s-au deplasat apoi la domiciliul inculpatului, unde l-au găsit pe acesta și pe soția acestuia, inculpata C. M..

În prezența martorilor oculari Vițion A. și G. C., precum și a inculpatei C. M., martorul-denunțător G. V. i-a dat inculpatului C. D. produsele alimentare pe care i le adusese, respectiv o pulpă de porc, o gâscă, 20 de ouă, 5 litri de vin și 2 litri de țuică.

În apartamentul inculpatului, acesta l-a asigurat pe martorul-denunțător G. V. că cererea de recalculare a pensiei este în curs de aprobare și că va primi din urmă din recalcularea pensiei circa 14.000 lei datorită intervenției pe care el ar fi făcut-o la șefii săi.

În împrejurarea respectivă, inculpatul C. D. și martorul-denunțător G. V. au făcut schimb de numere de telefon, urmând să țină legătura pentru ca martorul respectiv să fie anunțat de inculpat când va primi banii din recalcularea pensiei.

În luna ianuarie 2011, martorul-denunțător G. V. a fost sunat de către inculpatul C. D. care i-a spus că în zilele următoare martorul urma să primească suma restantă rezultată din recalcularea pensiei, împrejurare în care i-a pretins acestuia suma de 400 lei și din nou produse alimentare, motivându-și cererea prin aceea că din suma de bani pretinsă, respectiv 400 lei, trebuia să cumpere țigări și băuturi alcoolice pentru șefii săi la care susținea că ar fi intervenit.

În ziua următoare, martorul-denunțător Gherisn V. a luat de la domiciliu suma de 400 lei, o găină, 20 de ouă, 5 litri de vin și 2 litri de țuică pentru a i le duce inculpatului C. D. și s-a deplasat împreună cu soția sa G. M. la domiciliul inculpatului C. D. unde, în prezența martorei G. M. și a inculpatei C. M., i-a dat inculpatului suma de 400 lei și produsele alimentare. Inculpatul i-a spus martorului-denunțător G. V. că va cumpăra din cei 400 lei țigări și băuturi alcoolice pentru șefii săi pentru ca martorul-denunțător să primească mai repede banii din recalcularea pensiei.

Întrucât martorul-denunțător G. V. nu a primit nici un ban din pensia restantă, astfel cum îi promisese inculpatul, în perioada următoare, între martorul-denunțător și inculpat au existat mai multe contacte telefonice, martorul-denunțător fiind amânat în mod repetat, cu privire la primirea banilor din recalcularea pensiei. Astfel, în perioada 01.01.2011 – 31.05.2011, între inculpatul C. D. și martorul-denunțător G. V. au existat un număr de 43 apeluri telefonice, din care 22 apeluri inițiate de inculpat, iar restul de către martorul-denunțător.

Dându-și seama că cererea sa de recalculare a pensiei nu a fost rezolvată și că nu va primi suma de 14.000 lei din recalculare și nicio altă sumă de bani, deși inculpatul îi promisese că prin relațiile pe care le avea la șefii și colegii săi îi va rezolva favorabil cererea, la data de 17 mai 2011 martorii G. M. și G. C., soția și fiul martorului-denunțător G. V., s-au deplasat în municipiul A., la sediul Casei Județene de Pensii Teleorman unde l-au contactat personal pe inculpatul C. D. și i-au cerut să le restituie suma de 400 lei și contravaloarea produselor alimentare pe care le primise de la martorul-denunțător G. V..

În împrejurarea respectivă, inculpatul C. D. a devenit foarte nervos și a restituit doar suma de 400 lei martorei G. M., împrejurare în care i-a dat acesteia un bilețel pe care era notat numărul dosarului de pensionare pe caz de boală al martorei, împrejurare în care a și amenințat-o spunându-i că va avea el grijă ca martora să nu mai primească pe viitor pensia.

Urmare acestui fapt, în aceeași zi, martorii G. M. și G. C. s-au deplasat la IPJ Teleorman unde martora a formulat un denunț oral împotriva inculpatului C. D. cu privire la pretinderea de bani și produse alimentare în scopul de a interveni în vederea rezolvării favorabile a pensiei soțului său G. V., denunț însușit ulterior și de martorul G. V., soțul său.

Deoarece inculpatul C. D. nu rezolvase ceea ce promisese privind recalcularea pensiei martorului-denunțător G. V., la data de 01 februarie 2012 martorul G. C., fiul martorului-denunțător, s-a deplasat la sediul Casei Județene de Pensii Teleorman unde l-a contactat pe inculpatul C. D., căruia i-a cerut să-i restituie tatălui său G. V. contravaloarea produselor alimentare pe care acesta le primise.

Întâlnirea și discuția directă dintre învinuit și martorul G. C. a fost interceptată și înregistrată audio-video, din discuția celor doi rezultând faptul că inculpatul a primit bani și produse alimentare de la martorul-denunțător G. V. lăsându-l să creadă că avea influență asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman și astfel îi va rezolva favorabil cererea de recalculare a pensiei.

Deși inculpatul C. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute anterior, tribunalul constată că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul i-a cunoscut pe martorii G. V., G. M. și G. C. și că a primit suma de 400 lei și produse alimentare de la martorul-denunțător G. V. pe care l-a făcut să creadă că prin relațiile pe care le avea printre șefii și colegii săi de muncă de la Casa Județeană de Pensii Teleorman putea să-i rezolve favorabil și într-un termen cât mai scurt cererea de recalculare a pensiei.

În cursul urmăririi penale, martorul-denunțător G. V. a solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a sumei totale de 600 lei, reprezentând contravaloarea produselor alimentare și băuturilor alcoolice pe care i le-a dat inculpatului C. D..

2. Martorul-denunțător Gudana M., în cursul anului 2006, și-a depus dosarul de pensionare la Casa Județeană de Pensii Teleorman, împrejurare în care l-a cunoscut pe inculpatul C. D. zis „D.”, care i-a dat și numărul său de telefon mobil iar în luna octombrie 2006, acesta a depus și dosarul de pensionare pentru martora Gudana G., soția sa, care, ulterior, a primit la domiciliu decizia nr._ din data de 14.12.2006 a Casei Județene de Pensii Teleorman prin care i se comunica faptul că deoarece nu avea vârsta necesară ieșirii la pensie i s-a respins cererea de pensionare.

În luna iulie 2011, după ce soția sa împlinise vârsta necesară ieșirii la pensie, martorul-denunțător Gudana M. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. D. căruia i-a adus la cunoștință faptul că se va deplasa la Casa Județeană de Pensii Teleorman pentru a depune cererea de pensionare pentru soția sa.

Martorul-denunțător Gudana M. i-a cerut inculpatului C. D. să-l ajute în legătură cu cererea de pensionare a soției sale, în sensul de a-l ajuta să fie rezolvată favorabil și într-un timp mai scurt, spunându-i acestuia că îi va aduce „ceva” de prin gospodărie.

La data de 20.07.2011, cu autoturismul condus de martorul D. J., consăteanul și vecinul său, martorul-denunțător Gudana M. s-a deplasat în municipiul A. pentru a depune cererea de pensionare a soției sale la Casa Județeană de Pensii Teleorman și conform promisiunii făcute inculpatului, a luat de la domiciliu o curcă, 10 ouă, 5 litri de vin și 2 litri de țuică, pentru a i le da inculpatului C. D., în scopul ca acesta să intervină la colegii săi de muncă pentru rezolvarea favorabilă a cererii de pensionare a martorei Gudana G..

Deoarece nu știa unde locuiește inculpatul C. D., în municipiul A. martorul-denunțător l-a sunat pe acesta de pe telefonul mobil al martorului D. J. și urinculpatului unde, la . i-a așteptat inculpata C. M., soția inculpatului, care a primit de la martorul-denunțător Gudana M. sacoșa cu produsele alimentare și băuturile alcoolice aduse pentru inculpat, aceasta cunoscând scopul pentru care erau date produsele respective.

Martorul-denunțător Gudana M. s-a deplasat apoi cu autoturismul condus de martorul D. J. la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde l-a contactat pe inculpat și a depus cererea de pensionare a martorei Gudana G., cerere care a fost completată de inculpat și semnată de martorul denunțător.

Inculpatul C. D. a luat cunoștință de la martorul-denunțător Gudana M. că acesta îi dusese la domiciliu o sacoșă cu alimente și băuturi alcoolice, împrejurare în care l-a asigurat pe acesta că cererea de pensionare a martorei Gudana G. va fi rezolvată favorabil și într-un timp cât mai scurt. Tot atunci martorul-denunțător Gudana M. i-a mai spus inculpatului că pentru ajutorul pe care îl va da martorei Gudana G. îi va mai duce la domiciliu și alte produse alimentare din gospodăria proprie.

Astfel, la scurt timp, înainte ca cererea de pensionare a martorei Gudana G. să fie soluționată dar în scopul rezolvării favorabile a acestei cereri, cu autoturismul condus de martorul D. J., martorul-denunțător Gudana M. s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatului C. D., având asupra sa pentru inculpatul o sacoșă cu alimente, respectiv un pește de circa 4 kg, 10 ouă, precum și 3 litri de vin și 2 litri de țuică, în valoare totală de 60 lei.

Sacoșa cu alimente și băuturile alcoolice a fost primită de la martorul denunțător Gudana M. la scara blocului de către inculpatul C. D., care l-a asigurat că prin intervențiile sale la colegii săi de muncă cererea de pensionare a martorei Gudana G. va fi favorabil rezolvată.

După ce martorul-denunțător i-a dus inculpatului la domiciliu produsele alimentare și băuturile alcoolice, spre sfârșitul lunii august 2011 martora Gudana G. a primit decizia nr._ din data de 05.08.2011 a Casei Județene de Pensii Teleorman prin care era pensionată pentru limită de vârstă, fiindu-i stabilită o pensie de 457 lei începând cu data de 29.07.2011.

Întrucât în luna iulie 2011, cu ocazia depunerii cererii de pensionare pentru soția sa îi promisese inculpatului C. D. că îi va mai aduce și alte produse alimentare la domiciliu, promisiune acceptată de acesta, la data de 22 decembrie 2011, la ora 14:04:13, martorul-denunțător Gudana M. l-a sunat pe inculpat, interesându-se de „băiatu’ ăla” (în fapt dosarul de pensie al numitului Dugana I., un văr al martorului-denunțător) și dacă inculpatul se afla acasă.

Conform înțelegerii cu inculpatul, cu autoturismul condus de martorul D. J., martorul-denunțător Gudana M. s-a deplasat apoi în municipiul A., la domiciliul inculpatului C. D. pentru a-i mai duce alte produse alimentare, și anume o găină, 15 ouă, 5 litri de vin și 2 litri de țuică. Când martorii Gudana M. și D. J. au ajuns la blocul în care se află apartamentul inculpatului C. D., acesta a fost sunat de către martorul D. J., discuția dintre aceștia din data de 22.12.2011, ora 17:11:29 fiind interceptată.

Martorii Gudana M. și D. J. au urcat împreună în apartamentul inculpatului C. D. unde se afla și inculpata C. M., iar în prezența și a martorului ocular D. J., inculpatul a primit de la martorul-denunțător sacoșa cu alimentele și băuturile alcoolice.

Martorul-denunțător Gudana M. a declarat că i-a dus inculpatului produsele alimentare și băuturile alcoolice în scopul ca acesta să intervină la colegii și șefii săi pentru soluționarea favorabilă și cât mai repede a cererii de pensionare a soției sale, primind asigurări de la acesta că făcuse demersurile necesare.

În cursul urmăririi penale, martorul-denunțător Gudana M. a solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a sumei totale de 215 lei, reprezentând contravaloarea produselor alimentare și băuturilor alcoolice pe care i le-a dat în cele trei rânduri inculpatului C. D..

3. În toamna anului 2011, martorul-denunțător B. I. și martorul S. I. s-au deplasat în municipiul A. la Casa Județeană de Pensii Teleorman pentru a depune cererile prin care solicitau ieșirea la pensie.

La sediul Casei Județene de Pensii Teleorman, martorii susmenționați s-au întâlnit cu martorul C. M., care și el solicita recalcularea pensiei.

Prin intermediul martorului C. M., martorii S. I. și B. I. l-au cunoscut pe inculpatul C. D. care după ce a luat cunoștință de problemele lor le-a examinat actele și le-a spus că li se vor rezolva favorabil cererile de pensionare.

În împrejurarea respectivă, deși nu li s-a pretins în mod expres bani sau bunuri de către inculpat, acesta le-a spus martorilor S. I. și B. I. să treacă pe la domiciliul său pentru a discuta despre pensionarea lor. Ulterior, la circa 2-3 zile, martorul C. M. le-a spus martorilor S. I. și B. I. că trebuiau să meargă la domiciliul inculpatului C. D. pentru a discuta despre dosarele de pensionare.

Cu un autoturism condus de o rudă a martorului C. M., acesta împreună cu martorii S. I. și B. I. s-au deplasat la domiciliul inculpatului C. D. căruia martorul-denunțător B. I., în prezența celorlalți doi martori și a inculpatei C. M., i-a dat o sacoșă în care se aflau o găină și 2 litri de țuică, bunuri apreciate de martorul-denunțător la valoarea de 20 lei.

După ce a primit produsele alimentare de la martorul B. I., inculpatul C. D. le-a spus acestora că prin relațiile pe care le avea printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman va avea grijă să le fie rezolvate favorabil cererile de pensionare.

Ulterior, la data de 26.12.2011, la ora 10:25:12, martorul-denunțător B. I. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. D. pentru a se interesa de stadiul în care se află dosarul de pensionare, împrejurare în care acesta i-a dat asigurări că va studia dosarul ca să vadă „despre ce e vorba”, convorbirea fiind interceptată.

Martorul-denunțător B. I. a solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea produselor alimentare și a băuturilor alcoolice primite de la el.

4. În vara anului 2011, cu ocazia depunerii la Casa Județeană de Pensii Teleorman a cererii de pensionare pentru soția sa, martorul-denunțător B. I. din ., l-a cunoscut pe inculpatul C. D. zis „D.”, împrejurare în care inculpatul i-a dat numărul său de telefon.

În vara-toamna anului 2011, martorul-denunțător B. I. și martorul G. N. din aceeași comună s-au deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman, unde martorul G. N. a depus o hotărâre judecătorească privind obligarea acestei instituții publice la recalcularea pensiei sale și plata către martor a pensiei recalculate pe o perioadă de 3 ani și 10 luni, avându-se în vedere grupa a II-a de muncă.

Și martorul C. F. din . a depus la Casa Județeană de Pensii Teleorman, prin intermediul martorului denunțător B. I., o hotărâre judecătorească prin care Casa Județeană de Pensii Teleorman era obligată să procedeze la recalcularea pensiei martorului respectiv avându-se în vedere perioada de timp cât acesta lucrase într-un sector de activitate considerat grupa a II- a de muncă.

Deoarece trecuseră 2 - 3 luni de la depunerea hotărârii judecătorești și martorii Genaliu N. și C. F. nu primiseră restanțele din pensiile recalculate, aceștia au discutat cu martorul-denunțător B. I. care le-a spus că se va interesa despre cererile lor la un funcționar de la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Astfel, martorul-denunțător B. I. l-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe inculpatul C. D. și l-a întrebat despre dosarele de pensie ale martorilor Genaliu N. și C. F., împrejurare în care a primit asigurări de la inculpat că va interveni pentru rezolvarea favorabilă a acestora.

În luna februarie 2012, martorul-denunțător B. I. s-a deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde a discutat personal cu inculpatul C. D. care după ce și-a notat numele și numerele de dosare ale celor doi martori i-a spus martorului-denunțător că va interveni la funcționarii ce aveau în lucru dosarele de pensionare ale martorilor G. N. și C. F., în scopul soluționării lor favorabile și într-un timp cât mai scurt.

În cursul unei alte discuții telefonice inculpatul C. D. i-a spus martorului denunțător B. I. că reușise să rezolve dosarele respective și că martorii G. N. și C. F. vor primi în curând restanțele pentru pensiile recalculate, precum și că dosarele respective „le-a băgat la plată”.

Conform declarației martorului-denunțător B. I., deși martorii Genaliu N. și C. F. nu primiseră încă deciziile de recalculare a pensiilor, într-o discuție telefonică pe care a avut-o cu inculpatul C. D. acesta i-a cerut martorului-denunțător B. I. să le pretindă martorilor Genaliu N. și C. F. câte 100 lei pentru soluționarea favorabilă a dosarelor. Acest fapt rezultă nu numai din declarația martorului-denunțător B. I., dar și din convorbirea telefonică din data de 01 martie 2012, purtată între inculpat și martorul denunțător.

Martorul-denunțător B. I. le-a spus apoi celor doi martori, respectiv G. N. și C. F. că cererile lor vor fi rezolvate favorabil și că ei trebuie „să-l cinstească cu ceva” pe funcționarul de la Casa Județeană de Pensii Teleorman la care se intervenise, cei doi martori înțelegând că urmau să-i dea funcționarului respectiv bani și/sau produse alimentare.

La data de 07.03.2012, ora 11:08:20, inculpatul C. D. a fost contactat telefonic din nou de către martorul-denunțător B. I., care a intervenit pentru soluționarea dosarului de pensie al numitei G. A..

În cursul convorbirii, inculpatul îi cere martorului-denunțător să vorbească cu „ăia” (martorii G. N. și C. F.) pentru că „sunt băgați la plată”, martorul-denunțător B. I. angajându-se față de inculpat să ia „banii” de la cei doi martori când aceștia vor primi pensiile și să-i ducă inculpatului.

Deoarece ulterior acestei discuții, martorul-denunțător B. I. a fost citat și apoi audiat la data de 21.03.2012 de către organele de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Teleorman cu privire la faptele ce fac obiectul acestui dosar, martorul susmenționat nu a mai satisfăcut cererea inculpatului C. D. în sensul de a lua de la martorii G. N. și C. F. câte 100 lei, fapta consumându-se în acest caz în modalitatea pretinderii.

Astfel, în ziua de 21.03.2012, la ora 14:41:11, înainte de a se prezenta la organele de poliție pentru audiere, martorul-denunțător B. I. s-a deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde l-a contactat pe inculpatul C. D. căruia i-a spus că era chemat pentru audiere în acea zi la organele de poliție din cadrul Serviciului Județean Anticorupție Teleorman. Conform declarației martorului-denunțător, acesta l-a întrebat pe inculpatul C. D. dacă a dat vreo declarație la organele de poliție care să-l implice și pe martor, fapt negat de către acesta.

După ce în aceeași zi a fost audiat de către organele de poliție, martorul denunțător l-a sunat din nou pe inculpatul C. D. și l-a avertizat că dosarul penal îl privea pe acesta, fapt ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice respective din data de 21.03.2012, ora 16:27:26 iar după această discuție telefonică, bănuind că îi sunt interceptate și înregistrate convorbirile telefonice, inculpatul C. D. nu a mai folosit cartela S. cu numărul de apel aflat sub monitorizare, astfel că după data de 21.03.2012 nu au mai fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice ale inculpatului.

5. În luna noiembrie 2011, prin intermediul martorului N. T., martorul-denunțător C. T. l-a cunoscut la Casa Județeană de Pensii Teleorman pe inculpatul C. D., arhivar I la instituția respectivă și pentru că martorul-denunțător voia să se pensioneze medical, în împrejurarea respectivă i-a arătat inculpatului C. D. actele pe care le deținea. După ce a examinat actele inculpatul i-a spus martorului-denunțător C. T. că prin relațiile sale printre funcționarii de la Casa Județeană de Pensii Teleorman îl putea ajuta să se pensioneze, însă trebuia să dea „ceva” pentru a interveni la șefii săi.

Astfel, în prezența martorului ocular N. T., inculpatul C. D. i-a cerut martorului-denunțător C. T. să-i aducă un pește de D. și produse de prin gospodăria individuală.

Inculpatul C. D. a oprit dosarul cu actele de pensie ale martorului-denunțător C. T. și i-a dat acestuia un bilețel pe care scrisese numărul de înregistrare „_” din data de „23.11.2011”, iar pe verso-ul bilețelului făcuse mențiunea „C. T., Z., invaliditate”.

La circa o săptămână, cu autoturismul condus de martorul N. T., martorul-denunțător C. T. s-a deplasat la apartamentul inculpatului C. D., unde martorul N. T. i-a dat inculpatei C. M., soția inculpatului C. D., un pește pe care martorul-denunțător îl cumpărase din Piața Z. cu suma de 300 lei.

Cei doi martori s-au deplasat apoi la Casa Județeană de Pensii Teleorman, unde martorul-denunțător C. T. a primit asigurări de la inculpatul C. D. că intervenise la șefii săi și că cererea de pensionare a martorului-denunțător urma să fie rezolvată favorabil.

Martorul N. T. l-a contactat telefonic ulterior pe inculpatul C. D. cu privire la cererea de pensionare depusă de martorul-denunțător C. T., fiind asigurat de acesta că va interveni la șeful său pentru rezolvarea favorabilă a cererii respective, fapt ce rezultă din convorbirea din data de 29.12.2011, ora 15:45:21 dintre cei doi.

La data de 11 ianuarie 2012, după ce a mai obținut alte documente necesare dosarului de pensionare, însoțit și de martorul N. T., martorul-denunțător C. T. din Z., s-a deplasat la apartamentul inculpatului C. D. căruia i-a dus o pulpă de porc de circa 10 kg, în valoare de 100 lei, aceasta fiind primită la scara blocului de către inculpata C. M., care îi aștepta în acest scop.

Faptul că inculpata C. M. cunoștea activitatea infracțională a inculpatului C. D., soțul său, și îl ajuta în acest scop primind „pachetele” (produse alimentare și băuturi alcoolice), în zilele în care acesta se afla la serviciu, de la cumpărătorii de influență, rezultă din convorbirile telefonice pe care le-a avut cu inculpatul C. D., respectiv convorbirea din data de 11:01:2012, ora 12:54:14, pe care inculpata C. M. a avut-o cu inculpatul C. D. referitoare la primirea unor foloase de la martorul-denunțător C. T., convorbirea din data de 11:01:2012, ora 13:48:16, pe care inculpatul C. D. a avut-o cu inculpata, căreia îi spune să aștepte la scara blocului pentru primirea unui „pachet” de la „nea T.” (martorul-denunțător C. T.).

Cei doi martori s-au deplasat apoi la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde martorul-denunțător i-a adus la cunoștință inculpatului C. D. că îi dusese la domiciliu o pulpă de porc, martorul-denunțător fiind asigurat de acesta că va avea grijă să se rezolve favorabil și într-un termen scurt cererea de pensionare a martorului-denunțător.

În aceeași împrejurare, martorul-denunțător a primit de la inculpat un alt bilețel pe care era scris numărul de înregistrare al ultimelor acte depuse pentru dosarul de pensionare, și anume „2478” din data de „11.01.2012”.

La data de 14.01.2012, ora 09:37:59, tot în scopul soluționării favorabile a dosarului de pensionare al martorului-denunțător C. T., în cursul convorbirii telefonice pe care o are martorul N. T. cu inculpatul C. D. i se aduce la cunoștință acestuia din urmă că martorul-denunțător C. T. îi va aduce inculpatului „niște păsări proaspete”.

Deoarece martorul N. T. îi transmisese martorului-denunțător C. T. că inculpatul C. D. nu a fost mulțumit de carnea de porc și îi ceruse niște păsări de curte, la data de 24.01.2012 martorul-denunțător s-a deplasat la blocul unde se afla apartamentul inculpatului însoțit fiind și de martorul ocular N. T., iar la scara blocului respectiv i-a dat inculpatei C. M., soția inculpatului, care îi aștepta în acest scop, un număr de 3 găini.

Înainte de a ajunge la blocul unde se afla apartamentul inculpatului C. D., la data de 24.01.2012, ora 09:30:25, martorul N. T. l-a anunțat pe acesta că în ziua respectivă intenționau să vină la domiciliul său.

Tot în ziua de 24.01.2012, la ora 13:54:24 inculpatul C. D. a fost sunat de către martorul N. T. pentru ca inculpata C. M. să coboare la scara blocului și să primească cele trei găini de la martorul-denunțător C. T.. Apoi, în aceeași zi, cei doi martori s-au deplasat la sediul Casei Județene de Pensii Teleorman unde martorul-denunțător C. T. a mai depus acte și a primit de la inculpatul C. D. un alt înscris pe care acesta notase olograf „_-R C. T. Boală”, asigurându-l totodată pe martorul-denunțător că intervenise la șefii săi pentru rezolvarea favorabilă a cererii și că acesta urma să primească la domiciliu decizia de pensionare.

La data de 15.02.2012, ora 14:30:41, martorul N. T. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. D. pentru a se interesa de dosarul de pensionare al martorului-denunțător C. T., împrejurare în care și acesta a fost asigurat de către inculpat că „aranjase cu șefu’ ” pentru rezolvarea favorabilă a cererii de pensionare.

Ulterior, la data de 28.02.2012, ora 14:09:24, martorul N. T. l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul C. D. pentru a se interesa de dosarul de pensionare al martorului-denunțător C. T., împrejurare în care inculpatul a scos în evidență faptul că el a făcut toate demersurile pentru rezolvarea favorabilă a dosarului și i-a cerut să-i spună martorului-denunțător „să se pregătească de Paști”, în sensul ca martorul denunțător să-i aducă și alte produse alimentare.

În fiecare dintre cele trei situații, inculpata C. M. a cunoscut faptul că foloasele primite de la martorul-denunțător C. T. (pește, o pulpă de porc și 3 găini) sunt pentru cumpărarea de către martorul-denunțător a pretinsei influențe pe care inculpatul C. D. susținea că o avea printre șefii și colegii săi de serviciu care aveau în lucru dosarul de pensionare al martorului-denunțător. Astfel, martorul N. T. a discutat în prealabil de fiecare dată în cele trei cazuri la telefon cu inculpatul C. D. și i-a spus ce produse alimentare avea asupra lui martorul-denunțător C. T., iar inculpatul, aflat la serviciu, i-a trimis la domiciliul său spunându-le că vor fi așteptați la scara blocului de soția sa.

La sfârșitul lunii martie 2012, după ce îi dusese inculpatului C. D. la domiciliu produse alimentare în valoare totală de 430 lei (pește, o pulpă de porc și 3 găini), martorul-denunțător C. T. a primit la domiciliu decizia de pensionare nr._/19.03.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate, fiindu-i stabilită o pensie de invaliditate de 356 lei începând cu data de 24.02.2012, iar prima pensie a primit-o prin luna aprilie 2012.

Martorul-denunțător C. T. a solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a sumei de 430 lei, reprezentând contravaloarea produselor alimentare pretinse și primite de acesta de la martorul-denunțător.

Martorul N. T. a confirmat declarația martorului-denunțător C. T. și a declarat că, inițial, în prezența sa, în mod direct dar și sugestiv, prin frecarea degetului mare de cel arătător de la o mână, inculpatul C. D. i-a pretins bani martorului-denunțător pentru a interveni în scopul rezolvării favorabile a cererii acestuia de pensionare, dar că s-a mulțumit și cu produse din gospodăria individuală când a aflat că martorul-denunțător nu avea bani.

Cu ocazia audierii sale la organul de urmărire penală martorul-denunțător C. T. a depus la dosar, în original, înscrisurile olografe primite de la inculpatul C. D. cu ocazia depunerii cererilor de pensionare și a actelor însoțitoare.

6. Prin intermediul unei persoane necunoscute zisă ”C.” martorul-denunțător C. T. l-a cunoscut pe inculpatul C. D. și la data de 25 august 2011, deoarece voia să iasă la pensie, martorul-denunțător C. T. s-a deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde l-a contactat pe inculpat.

În împrejurarea respectivă, după ce a examinat actele din dosarul martorului-denunțător, inculpatul C. D. i-a spus că se va rezolva favorabil cererea de pensionare deoarece va discuta el pentru soluționarea favorabilă și într-un termen cât mai scurt a cererii de pensionare. Tot atunci martorul-denunțător C. T. i-a dat inculpatului C. D., la cererea acestuia, suma de 100 lei, deoarece inculpatul îi spusese că trebuia să intervină la „fetele” ce lucrau dosarul de pensie și „să le cinstească”.

După ce a primit suma de 100 lei de la martorul-denunțător, inculpatul a reținut dosarul de pensionare al acestuia, care a fost înregistrat la Casa Județeană de Pensii Teleorman sub nr._/25.08.2011.

Ulterior, martorul-denunțător C. T. a mai depus acte la dosarul de pensionare, iar în cursul discuțiilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul C. D. era mereu asigurat că cererea sa de pensionare va fi rezolvată favorabil deoarece el intervenise la colegii săi de serviciu în acest scop. În acest sens edificatoare privind activitatea infracțională a inculpatului C. D. este și discuția telefonică din data de 27.12.2011, ora 12:12:51 dintre martorul-denunțător C. T. și inculpat.

La data de 04.01.2012, ora 12:13:41, martorul-denunțător C. T. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. D. interesându-se de dosarul de pensionare, împrejurare în care este asigurat de acesta că a intervenit pentru rezolvarea favorabilă a cererii de pensionare.

Ulterior, a fost emisă de Casa Județeană de Pensii Teleorman decizia nr._/17.01.2012 privind acordarea pensiei anticipate prin care martorului-denunțător C. T. i se stabilea o pensie de 768 lei, drepturile fiind stabilite începând cu data de 25.08.2011 iar prin decizia nr._/19.06.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman, martorul-denunțător C. T. a ieșit la pensie pentru limită de vârstă cu o pensie de 787 lei, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 24.10.2011.

7. Prin decizia nr._/21.09.2006 a Casei Județene de Pensii Teleorman martorului-denunțător C. I. din . i s-a stabilit o pensie anticipată parțială în sumă de 146 lei iar la începutul lunii martie 2012, împreună cu martorul I. D., vecinul său, martorul-denunțător C. I. s-a deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman în scopul solicitării acordării pensiei pentru limită de vârstă.

Prin intermediul martorului I. D., martorul-denunțător C. I. l-a cunoscut pe inculpatul C. D. care a examinat cuponul de pensie al martorului-denunțător și i-a spus acestuia că îi va verifica dosarul pentru a stabili dacă acesta avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

După câteva zile, la cererea martorului-denunțător, inculpatul C. D. a fost sunat de către martorul I. D., împrejurare în care acesta i-a spus că martorul-denunțător C. I. avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă și urma să primească retroactiv pensia pe șase luni.

În aceeași împrejurare, inculpatul C. D. a pretins de la martorul-denunțător C. I. o găină, o sticlă de vin, usturoi și ceapă pentru a interveni în scopul soluționării cererii de pensionare a martorului-denunțător, aspect ce rezultă nu numai din declarația martorului I. D., dar și din convorbirea telefonică din data de 08.03.2012, ora 17:58:26, pe care acesta a avut-o cu inculpatul.

La data de 09.03.2012, ora 16:46:36, inculpatul C. D. a fost sunat de către martorul I. D. care l-a informat că martorului-denunțător C. I. îi murise cineva, astfel că se vor deplasa la locuința inculpatului nu sâmbătă, ci duminică, în jurul orelor 10:00.

Deși încă nu primise decizia de pensionare, la data de 11.03.2012, ora 10:19:35, astfel cum rezultă din convorbirea din data respectivă, martorul-denunțător C. I. s-a deplasat împreună cu martorul I. D. la locuința inculpatului C. I., căruia i-a dat produse alimentare din gospodărie, respectiv o găină, 20 de ouă, usturoi, ceapă și 5 litri de vin, în valoare totală de 50 lei, pentru pretinsa influență a inculpatului în soluționarea cererii de pensionare.

Prin decizia nr._/15.03.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman, martorul-denunțător C. I. a ieșit la pensie pentru limită de vârstă cu o pensie de 532 lei, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 24.10.2011.

Martorul-denunțător C. I. a solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea produselor alimentare pretinse și primite de inculpat de la martorul-denunțător.

8. Inculpații F. C., referent la Primăria Plopii Slăvitești, și C. D. se cunoșteau de mai mulți ani, iar inculpatul F. C. cunoștea faptul că inculpatul C. D. lucrează în calitate de arhivar la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Inculpatul D. C., pensionat anticipat în anul 2007, este consătean și se cunoaște cu inculpatul F. C. și în cursul lunii noiembrie 2011, inculpatul F. C. s-a oferit să-i depună inculpatului D. C. cererea de pensionare pentru limită de vârstă la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

În acest scop, inculpatul D. C. i-a dat inculpatului F. C. decizia anterioară de pensionare și ultimul cupon de pensie pentru a-i fi identificat dosarul de pensie la Casa Județeană de Pensii Teleorman, iar la data de 09.11.2011, inculpatul F. C. s-a deplasat la Casa Județeană de Pensii Teleorman unde a depus pentru inculpatul D. C. cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Cererea de pensionare, înregistrată la Casa Județeană de Pensii Teleorman sub nr._/09.11.2011, a fost scrisă de către inculpatul F. C. cu acordul inculpatului D. C., iar inculpatul C. D. i-a promis că va fi soluționată favorabil, datorită pretinsei influențe pe care susținea că o avea asupra funcționarilor care urmau să soluționeze cererea respectivă.

Pentru a beneficia de pretinsa influență a inculpatului C. D., prin intermediul inculpatului F. C., i s-au promis inculpatului C. D. de către inculpatul D. C. foloase, respectiv produse din gospodăria sa individuală (produse alimentare/băuturi alcoolice).

După depunerea cererii de pensionare respective, inculpatul F. C. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe inculpatul C. D., interesându-se de stadiul soluționării cererii de pensionare a inculpatului D. C.. În acest sens este edificatoare convorbirea din data de 07.02.2012, ora 13:44:06, dintre inculpații F. C. și C. D..

În luna februarie 2012, inculpatul F. C. l-a ajutat pe inculpatul C. D. să intre în posesia unor foloase (produse alimentare/băuturi alcoolice) primite de la inculpatul D. C. din .>

Astfel, în convorbirea din data de 20.02.2012, ora 11:17:58, inculpatul C. D. l-a asigurat pe inculpatul F. C. că „i-a rezolvat problema lu’ ăla” (inculpatul D. C.), iar acesta din urmă i-a spus inculpatului C. D. că îl va suna „în legătură cu el să stabilesc, să vin eu într-o zi pân’ la tine”:

În ziua de 25.02.2012, ora 11:15:27, inculpatul F. C. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. D., din discuție rezultând că „luni” inculpatul F. C. urma să-i ducă inculpatului C. D. un folos trimis de „prietenul ăla al meu de l-ai ajutat” (inculpatul D. C.), folosul fiind reprezentat de „ce știe omu’ că poate să facă” (produse din gospodăria individuală).

Conform înțelegerii anterioare, la data de 27.02.2012, ora 09:58:27, inculpatul F. C. s-a deplasat în municipiul A. la sediul Casei Județene de Pensii Teleorman unde a discutat personal cu inculpatul C. D., împrejurare în care acesta i-a dat adresa sa de domiciliu unde inculpatul F. C. trebuia să-i ducă foloasele trimise de inculpatul D. C..

După discuția pe care inculpatul C. D. a avut-o cu inculpatul F. C., acesta din urmă s-a deplasat în aceeași zi cu autoturismul marca „Daewoo Cielo”, cu numărul de înmatriculare_ la apartamentul inculpatul C. D., unde era așteptat de inculpata C. M., soția acestuia, care trebuia să primească pachetul cu foloase trimise de inculpatul D. C., astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din data de 27.02.2012, ora 10:13:23, dintre inculpații F. C. și C. D..

Din discuția telefonică din data de 02.03.2012, ora 13:01:41, dintre inculpații F. C. și C. D. rezultă că inculpatul C. D. a fost foarte mulțumit de folosul primit la data de 27.02.2012 de la inculpatul D. C. prin intermediul inculpatului F. C..

Prin decizia nr._/14.02.2012 a Casei Județene de Pensii Teleorman, inculpatul D. C. a ieșit la pensie pentru limită de vârstă cu o pensie de 608 lei, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 01.01.2011, dată de la care pensia anticipată parțială i s-a transformat în pensie pentru limită de vârstă. Totodată, inculpatul D. C. a primit și retroactiv pensia pe un an de zile, în sumă de circa 1.200 lei.

Deși inculpații în cauză nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, Tribunalul a apreciat că vinovăția acestora este dovedită, rezultând din mijloacele de probă aflate la dosar, respectiv declarațiile martorilor denunțătorilor, și ale martorilor oculari în prezența cărora inculpatul C. D. sau inculpata C. M. au primit foloasele necuvenite, coroborate cu conducerea în teren, în prezența martorilor asistenți, a martorului G. C., precum și cu convorbirile telefonice ale inculpatului C. D., interceptate și înregistrate cu autorizarea Tribunalului Teleorman, și cu discuția directă dintre inculpatul C. D. și martorul G. C., fiul martorului-denunțător G. V., interceptată și înregistrată audio-video, toate coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză.

În cursul procesului penal, martorii-denunțători au solicitat restituirea de către inculpatul C. D. a contravalorii produselor alimentare și a băuturilor alcoolice pe care le-au dat acestuia, direct sau indirect, în scopul cumpărării influenței sale printre funcționarii publici ai Casei Județene de Pensii Teleorman.

Având în vedere situația de fapt reținută anterior, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului C. D. care în calitate de arhivar I în cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, în perioada decembrie 2010 – martie 2012, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins ori primit bani sau alte foloase (produse alimentare și băuturi alcoolice) ori a acceptat promisiuni de daruri, direct sau indirect, de la martorii-denunțători G. V. (2 acte materiale), Gudana M. (3 acte materiale), C. T. (3 acte materiale) B. I. (1 act material), C. I. (1 act material), G. N. (1 act material), C. F. (1 act material), C. T. (1 act material), și inculpatul D. C. (1 act material), lăsând să se creadă că prin influența pe care o avea asupra funcționarilor Casei Județene de Pensii Teleorman dosarele de pensionare ale solicitanților respectivi vor fi rezolvate în mod favorabil și într-un timp cât mai scurt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. (14 acte materiale).

Din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că influența inculpatului C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, influență de care s-a prevalat în fața martorilor-denunțători, este doar pretinsă și nu reală, fapt ce rezultă și din declarațiile martorilor E. I., M. A. și V. N., funcționari publici la instituția respectivă și care au ca atribuții de serviciu calcularea pensiilor solicitanților. De asemenea, din aceleași declarații rezultă că după soluționare și punere în plată dosarele de pensii erau trimise la arhiva Casei Județene de Pensii Teleorman unde, datorită atribuțiilor sale de arhivar, inculpatul C. D. putea avea acces la datele din acestea.

Sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. D., s-a menționat că pentru existența infracțiunii de trafic de influență, nu interesează dacă acesta avea o influență reală sau presupusă pe lângă funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, dacă intervenția pe lângă funcționarii respectivi a avut loc sau nu și nici dacă prin aceasta se urmărea determinarea unui act licit sau ilicit, în același sens fiind și literatura de specialitate în materia infracțiunilor de corupție, precum și practica judiciară.

Totodată, Tribunalul a constatat că faptele inculpatei C. M., soția inculpatului C. D., care în perioada iulie 2011 – februarie 2012, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, având cunoștință despre activitatea infracțională a acestuia, l-a ajutat să intre în posesia foloaselor (produse alimentare și băuturi alcoolice) primite de la martorii-denunțători Gudana M. (1 act material), C. T. (3 acte materiale) și de la inculpatul D. C. (1 act material), în acest din urmă caz foloasele fiind trimise prin intermediul inculpatului F. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 26 C.pen. cu referire la art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (5 acte materiale) iar faptele inculpatului D. C. de a promite și da foloase (produse alimentare/băuturi alcoolice din gospodăria individuală) la data de 27 februarie 2012 inculpatului C. D., arhivar I la Casa Județeană de Pensii Teleorman, în mod indirect, prin intermediul inculpatului F. C., în scopul cumpărării influenței pe care inculpatul C. D. susținea că o avea asupra funcționarilor de la Casa Județeană de Pensii Teleorman, pentru soluționarea favorabilă și într-un termen cât mai scurt a cererii de pensionare, constituie infracțiunea de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

În acest context, s-a apreciat că se impune adaptarea pedepselor la gradul de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, în raport și de persoana inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C. D., Tribunalul a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, având o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal desfășurat, a avut o activitate infracțională amplă, formându-și un obicei din însușirea de foloase necuvenite, prin traficarea influenței (reale sau presupuse), inducând multor persoane ideea posibilității promovării unor interese pe căi oculte, în afara condițiilor legii, a profitat de situația sa de angajat în cadrul Casei Județene de Pensii Teleorman, de locul său de muncă, în scopul obținerii de foloase personale de la cei care voiau să-și obțină un drept legal, respectiv dreptul la pensie.

Cu privire la inculpatul F. C., față de situația de fapt reținută mai sus, așa cum rezultă din mijloacele de probă aflate la dosar, Tribunalul a reținut că fapta acestui inculpat care, în ziua de 27 februarie 2012 l-a ajutat pe inculpatul C. D. să intre în posesia foloaselor trimise de inculpatul D. C., cumpărătorul influenței inculpatului C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, întrunește formal elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C.pen. cu referire la art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dar în concret pericolul social al acesteia nu evidențiază o periclitare a valorilor sociale ocrotite de normele legale incidente, fiind redus și nefiind suficient pentru a caracteriza fapta acestuia ca infracțiune.

Astfel, nu orice faptă prevăzută de legea penală este și infracțiune fiindcă prevederea în lege este doar o trăsătură a acesteia pe lângă celelalte două: a prezenta un anume grad de pericol social (ridicat) și de a fi comisă cu vinovăție. Lipsa oricăreia din aceste trei trăsături esențiale conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei.

Conform art. 17 Cod penal, infracțiunea este fapta ce prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală și aceasta constituie unicul temei al răspunderii penale.

Pe de altă parte, conform art. 181 alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta care, deși prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege și prin conținutul său concret, este vădit lipsită de importanță și, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol specific unei infracțiuni.

Astfel la determinarea în concret a gradului de pericol social, Tribunalul a ținut seama de reperele enumerate de legiuitor în cuprinsul alin. 2 al articolului anterior menționat, și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul F. C. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa,în condițiile în care, angajat fiind al Primăriei Primăria Plopii Slăvitești și cunoscându-l de mai mulți ani pe inculpatul C. D. care lucra în calitate de arhivar la Casa Județeană de Pensii Teleorman, l-a solicitarea inculpatului D. C., locuitor al comunei Plopii Slăvitești, în cursul lunii noiembrie 2011, a fost de acord să-i depună acestuia cererea de pensionare pentru limită de vârstă la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Totodată, în luna februarie 2012, inculpatul F. C. l-a ajutat pe inculpatul C. D. să intre în posesia unor foloase (produse alimentare și băuturi alcoolice) primite de la inculpatul D. C.. Aceste bunuri nu au fost individualizate, făcându-se numai dovada că au fost date bunuri alimentare produse în gospodărie, probabil cu o valoare simbolică.

În ceea ce privește urmarea produsă de fapta inculpatului, s-a apreciat că aceasta este minoră. Astfel relațiile sociale ocrotite prin incriminarea faptei pentru care a fost trimis în judecată, obiectul juridic special, sunt relațiile în legătură cu serviciul, respectiv cele referitoare la normala desfășurare și dezvoltare a activității de serviciu a unităților publice, ori a altor persoane juridice, condiționate de exercitarea cu probitate profesională, cinste și corectitudine a funcționarilor ori a altor categorii de salariați, în îndeplinirea îndatoririlor profesionale, asigurându-se astfel încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora, relații cărora li s-a adus o atingere minimă.

S-a mai reținut faptul că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței la toate termenele pentru care a fost citat, are o familie organizată, doi copii, dintre care unul minor, aflat în întreținerea sa, fiind singurul întreținător al familiei.

Totodată, din caracterizarea întocmită de conducerea unității și din depoziția martorilor audiați în cauză, a rezultat că acesta este o persoană onestă, respectuoasă, civilizată, are excelente relații de muncă și de colaborare în cadrul primăriei, având rezultate profesionale deosebite, ceea ce face să fie recomandat pentru ocuparea funcției pe care o deține.

S-a menționat, de asemenea, faptul că în cauză este incontestabil că din punct de vedere strict formal, fapta de a ajuta pe inculpatul C. D. să intre în posesia foloaselor trimise de inculpatul D. C., cumpărătorul influenței inculpatului C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, răspunde în mare măsură, cerințelor textului incriminator al faptei de complicitate la infracțiunea de trafic de influență. Dar, cu toate acestea, este în egală măsură adevărat că, determinarea în concret a gradului de pericol social nu se poate face abstracție de împrejurările ce au ocazionat și pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita și persoana acestuia, valoarea aproape simbolică a bunurilor constituite în foloase, care, de altfel, nici nu a fost determinată în concret.

Față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că fapta inculpatului, deși formal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26 C.pen. cu referire la art. 257 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, îi lipsește una din trăsăturile esențiale pentru a constitui infracțiune, respectiv pericolul social specific unei infracțiuni.

Tribunalul a făcut aplicarea art. 61 alin. 4 din Legea nr. 78/2000, cu privire la restituirea către martorii-denunțători a sumelor de bani reprezentând contravaloarea produselor alimentare și a băuturilor alcoolice pe care le-au dat inculpatului C. D., în scopul cumpărării influenței acestuia printre funcționarii publici de la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 23.12.2013, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței penale nr. 164/10.12.2011, prin adresa nr. 8202/III/2/2013, P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a precizat că declară apel.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 27.02.2014 sub nr. unic_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, să se pronunțe o soluție de condamnare a intimatului-inculpat F. C..

În motivarea în fapt a apelului, s-a apreciat că instanța de fond nu a respectat exigențele prevăzute de art. 181 C.pen., prevederea menționată nefiind incidentă în cauză, întrucât fapta intimatului-inculpat nu poate fi considerată lipsită, în mod vădit, de importanță, astfel că, în evaluarea pericolului social concret al faptei ar fi trebuit să se țină seama de criteriile prevăzute de art. 181 alin. 2 C.pen. Prin urmare, s-a arătat că modul în care a acționat intimatul-inculpat și împrejurările în care a comis fapta nu îndreptățeau instanța de fond să aprecieze că fapta este lipsită de pericolul social concret prevăzut de lege pentru a fi infracțiune. S-a mai precizat că, deși bunurile primite de la intimatul-inculpat D. C. nu au fost individualizate, făcându-se dovada că au fost date bunuri probabil cu o valoare simbolică, așa cum a reținut instanța de fond, aceasta nu are relevanță în evaluarea gradului de pericol social, câtă vreme urmarea imediată a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată intimatul-inculpat constă în starea de pericol care se creează pentru bunul mers al activității unui organ de stat, instituție în serviciul căreia se afla funcționarul vizat de intimatul-inculpat, stare de pericol ce decurge din atingerea adusă creditului moral și social de care trebuie să se bucure funcționarii în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Aspectelor legate de persoana intimatului-inculpat trebuie să li se acorde, fără îndoială, importanța cuvenită, dar se impune a fi evaluate în contextul tuturor criteriilor legale mai sus-expuse. S-a mai precizat că lipsa antecedentelor penale, precum și circumstanțele personale ale intimatului-inculpat se impunea a fi valorificate în cadrul individualizării judiciare a pedepsei ce ar fi trebuit stabilită o dată cu constatarea vinovăției inculpatului în raport de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune ce prezintă pericolul social concret prevăzut de lege. S-a mai solicitat a se avea în vedere și atitudinea procesuală a intimatului-inculpat, care a fost nesinceră atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecării cauzei în primă instanță.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

În consecință, s-a solicitat pronunțarea unei soluții de condamnare a intimatului-inculpat, iar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal 1969 cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, cu privire la intimatul-inculpat F. C., potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoareleconsiderente:

Situația de fapt

În data de 27 februarie 2012, inculpatul F. C. l-a ajutat pe inculpatul C. D. să intre în posesia foloaselor trimise de inculpatul D. C., cumpărătorul influenței inculpatului C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reține că în această fază procesuală, au fost administrate următoarele mijloace de probă, respectiv cele relevante pentru situația juridică a intimatului-inculpat F. C.: procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpați și martorii denunțători, precum și declarațiile inculpaților și ale martorilor denunțători.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.

În drept

Curtea constată că fapta reținută în sarcina intimatului-inculpat F. C. întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 din Cod penal 1969 cu referire la art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 48 din Noul Cod penal cu referire la art. 291 din Noul Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Tribunal în analizarea acestor aspecte.

Totodată, efectuând propriul examen analitic asupra evaluării ansamblului probatoriu administrat în cauză în ceea ce îl privește pe intimatul-inculpat F. C., Curtea constată ca fiind pe deplin dovedită săvârșirea infracțiunii de către intimatul-inculpat, apreciind ca fiind relevante următoarele împrejurări de fapt raportate la funcțiile pe care le dețin unii dintre intimații-inculpați, precum și la relațiile extraprofesionale dintre aceștia.

Astfel, intimatul-inculpat F. C., care era vecin cu intimatul-inculpat D. C., era angajat pe postul de referent la Primăria Plopii Slăvitești.

Totodată, intimatul-inculpat F. C. cunoștea faptul că intimatul-inculpat C. D. lucrează în calitate de arhivar la Casa Județeană de Pensii Teleorman.

Prin urmare, având în vedere atât locul de muncă al intimaților inculpați, cât și încrederea pe care aceștia și-o acordau reciproc, ca urmare a faptului că fie erau vecini, fie se cunoșteau din alte situații, Curtea reține ca fiind dovedită cu certitudine săvârșirea faptei de către intimatul-inculpat F. C..

În acest context, este lipsită de relevanță împrejurarea constând în aceea că nici convorbirile telefonice purtate între intimații-inculpați, nici depozițiile date de aceștia pe parcursul soluționării cauzei nu sunt explicite, ci nuanțate, astfel că dovedesc ajutorul pe care intimatul-inculpat Furnzăreanu C. l-a dat intimatului-inculpat C. D. în vederea intrării în posesia foloaselor primite de la intimatul-inculpat D. C., pentru depunerea dosarului de pensionare pentru limită de vârstă la Casa Județeană de Pensii Teleorman, instituție în cadrul căreia intimatul-inculpat C. D. lucra în calitate de arhivar, calitate pe care intimatul-inculpat Furnzăreanu C. o cunoștea și de care ambii intimați-inculpați au uzat pentru a-i crea intimatului-inculpat D. C. aparența că o pot folosi pentru a interveni printre funcționarii acestei instituții publice, pentru a soluționa favorabil cererea de pensionare depusă de intimatul-inculpat D. C..

De asemenea, Curtea apreciază că faptul că bunurile primite de la intimatul-inculpat D. C. nu au fost individualizate, fiind făcută doar dovada că aceste bunuri au fost date, chiar dacă valoarea acestora este simbolică, nu este de natură a lipsi de consistență fapta comisă de către intimatul-inculpat F. C., deoarece, în cazul infracțiunii de trafic de influență nu prezintă importanță valoarea bunurilor traficate, ci însăși funcția traficată și pretinsa influență pe care unul dintre inculpați pretinde că o are față de diverse persoane care își desfășoară activitatea în cadrul instituției care are competența de a soluționa problemele cumpărătorului de influență.

Așadar, Curtea constată că în mod corect a stabilit prima instanță că intimatul-inculpat F. C. a comis fapta de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, urmând a analiza în continuare dacă fapta intimatului-inculpat prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru a concluziona cu privire la temeinicia soluției de achitare pronunțate de către prima-instanță cu privire la acest intimat-inculpat.

Analiza motivelor de apel

Pe de o parte, Curtea constată că intimatul-inculpat F. C. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, constând în ajutorul material și moral pe care l-a dat intimatului-inculpat C. D., pentru ca acesta din urmă să intre în posesia unor foloase trimise de intimatul-inculpat D. C., cumpărătorul influenței intimatului-inculpat C. D. printre funcționarii Casei Județene de Pensii Teleorman, în vederea depunerii dosarului de pensionare pentru limită de vârstă.

Totodată, din fișa de cazier judiciar a intimatului-inculpat (aflată la filele 382 și 392-395 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală), Curtea reține că acesta, deși nu cunoscut cu antecedente penale, în anul 2012 a fost sancționat cu amendă administrativă de către P. de pe lângă Judecătoria T. M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 289 din Codul penal 1969, cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal 1969.

Pe de altă parte, Curtea constată că intimatul-inculpat F. C. a comis un singur act material, sub forma participației penale secundare a complicității, constând în primirea unor bunuri alimentare și băuturi alcoolice, având o valoare simbolică, de la intimatul-inculpat D. C., pentru a i le remite intimatului-inculpat C. D..

De asemenea, din înscrisurile în circumstanțiere administrate în fața primei instanțe (aflate la filele 132-134 din dosarul primei instanțe), rezultă că intimatul-inculpat este căsătorit și are un loc de muncă, fiind angajat pe postul de referent la Primăria Plopii Slăvitești din județul Teleorman.

Așadar, având în vedere ansamblul circumstanțelor reale în care intimatul-inculpat F. C. a săvârșit fapta și al circumstanțelor sale personale, aspecte analizate atât în defavoarea, cât și în favoarea acestuia, Curtea apreciază că fapta intimatului-inculpat, deși este prevăzută de lege, respectiv art. 26 din Codul penal 1969 cu referire la art. 257 din Codul penal 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/000 (art. 48 din Noul Cod penal cu referire la art. 291 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000) nu prezintă gradul de pericol social concret pentru a fi caracterizată ca fiind infracțiune și, în consecință, pentru a putea conduce la pronunțarea unei soluții de condamnare a intimatului-inculpat.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că atitudinea procesuală adoptată în mod constant de către intimatul-inculpat pe tot parcursul soluționării cauzei, de nerecunoaștere a faptei comise, nu poate influența în vreun aprecierea asupra constatării neîntrunirii de către faptă a gradului de pericol social concret al unei infracțiuni.

Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 181 din Codul penal 1969.

În acest context, având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv la data de 01.02.2014, au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că devin incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, potrivit cărora, atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, în speță fapta fiind comisă de către intimatul-inculpat F. C. la data de 27.02.2012, sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal 1969, ca lege penală mai favorabilă, urmează ca instanța să dispună achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.

Astfel, Curtea, în raport cu situația de fapt reținută, constată că, în drept, fapta intimatului-inculpat este prevăzută de legea penală și a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv intenție.

Însă, analizând pericolul social concret al faptei comise de intimatul-inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Codul penal 1969 și a criteriilor prevăzute de art. 181 alin. 2 din Codul penal 1969, Curtea constată că acesta nu este de natură a o califica infracțiune, atingerea valorii sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare fiind minimă.

Astfel, se reține că, în concret, fapta săvârșită de către intimatul-inculpat, deși formal îndeplinește trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune, adică este prevăzută de legea penală și este săvârșită cu vinovăția cerută de lege, totuși pericolul social concret nu evidențiază o periclitare a valorilor sociale ocrotite, fiind minim, deci insuficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, fiind de natură a înlătura răspunderea penală.

Potrivit art. 181 alin. 1 și 2 din Codul penal 1969 - care instituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, prin înlăturarea trăsăturii esențiale a pericolului social - nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În acest context, este incontestabil faptul că folosirea unei pretinse influențe asupra unor funcționari publici, în scopul obținerii unor foloase ilicite este o faptă reprobabilă prin ea însăși, dar, ținând seama și de valoarea simbolică a bunurilor obținute ca urmare a ajutorului acordat de intimatul-inculpat F. C. în vederea traficării influenței de către un alt intimat-inculpat, Curtea apreciază că starea de pericol generată de intimatul-inculpat F. C. pentru valoarea socială ocrotită de lege a fost minimă.

În aceste condiții, Curtea constată că angajarea răspunderii penale a intimatului-inculpat F. C. ar constitui o reacție exagerată din partea statului, fiind suficientă în speță angajarea unei alte forme de răspundere, atenuate, aptă prin ea însăși, în aprecierea Curții, să-i atragă atenția intimatului-inculpat asupra conduitei sale, mult mai în măsură să conducă la atingerea acestui scop decât aplicarea unei pedepse.

În consecință, Curtea apreciază că în mod corect a pronunțat prima instanță soluția de achitare a intimatului-condamnat F. C., în baza art. 10 alin. 1 lit. b1 din Codul de procedură penală 1968 cu referire la art. 181 din Codul penal 1969.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Tribunal cu privire la intimatul-inculpat F. C. este legală și temeinică.

Prin urmare, având în vedere că instanța de control judiciar urmează a pronunța o soluție de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, apreciază că nu se impune a se face aplicarea art. 386 din Noul Cod de procedură penală, în sensul de a se schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina intimatului-inculpat F. C., din moment ce soluția de achitare a intimatului-inculpat nu este influențată în niciun fel de încadrarea juridică dată, la un moment dat, faptei cu privire la care se analizează, în concret, incidența art. 181 din Codul penal 1969.

Soluția ce va fi pronunțată în cauză

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 164/10.12.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul P. de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 164/10.12.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2014.

Președinte, Judecător,

I. C. C. B.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

03.04.2014 / 2 ex.

Tribunalul Teleorman

Dosar nr._

Judecător fond: I. T.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....  Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI