Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 121/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 121/A

Ședința publică din data de 19 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. R. A. V.

JUDECĂTOR: G. C. A.

GREFIER: VICTORIȚA S.

Pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații Țurțulea C., I. N. și M. V. R., împotriva sentinței penale nr.918 din 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 19 februarie 2014, hotărând următoarele:

CURTEA

Asupra apelurilor:

Prin Sentința penală nr. 918/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul București București – Secția I Penală în dosarul nr._ în baza art. 334 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților Țurțulea C., I. N., M. V. R. și I. F. C. prin reținerea și a alin. 1 al art. 2 din Legea nr. 143/2000, după cum urmează: - în infracțiunile prevăzute de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/200 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. în privința inc. Țurțulea C.; - în infracțiunile prevăzute de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 al. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.p. și art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în privința inc. I. N.; - în infracțiunile prevăzute de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 al. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 41 al. 2 C.p. și art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. în privința inculpatei M. V. R., și în infracțiunile prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99 și urm. C.p. în privința inculpatei I. F. C..

A fost condamnat inculpatul Țurțulea C., în baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. (1969).

A fost condamnat inculpatul I. N., în baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 al. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.p., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c și 80 C.p. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe 10 ani. În baza art. 61 C.p. a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 814 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală, rest care a fost contopit cu pedeapsa prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. În baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p., cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 al. 1 lit. c și 80 C.p. a fost condamnat inc. I. N. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe 10 ani. În baza art. 61 C.p. a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 814 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală, care a fost contopit cu pedeapsa prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. s-au contopit cele două pedepse rezultante aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. pe 10 ani.

A fost condamnată inculpata M. V. R., în baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 al. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 41 al. 2 C.p., cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. și 74 al. 1 lit. c și 80 C.p. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. În baza art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. și 74 al. 1 lit. c C.p. și 80 c.p.a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. (1969).

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99 și urm. C.p., cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. și 74 al. 2 C.p. a fost condamnată inculpata I. F. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 110 ind. 1 C.p. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. S-a încredințat supravegherea minorei până la vârsta de 18 ani Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 110 ind. 1 al. 1 rap. la art. 103 al. 3 C.p.p. s-a impus minorei, până la împlinirea vârstei de 18 ani, obligația de a presta o activitate neremunerată cu o durată de 150 de ore, în condițiile art. 103 al. 3 lit. c C.p.p., în cadrul Agenției Naționale Antidrog.

În baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inc. Țurțulea C. suma de 200 lei și de la inculpații I. N. și M. V. R. câte 20 lei.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, la data de 08.02.2013 în jurul orelor 17,20, colaboratorul sub acoperire cu nume de cod N. D., sub directa supraveghere a organelor de poliție și a investigatorului sub acoperire s-a deplasat la imobilul situat în Calea Griviței nr. 36, unde locuiesc toți cei patru inculpați, având asupra sa suma de 120 lei remisă de organele de poliție în vederea cumpărării a două doze heroină și a urcat la etajul 1 al imobilului unde locuia inculpata M. V. R.. Colaboratorul sub acoperire i-a comunicat direct inculpatei M. că dorește să cumpere două doze de heroină. Discuția a fost purtată în prezența inculpatului I. N. care se afla în același apartament. În afară de cei doi se aflau în apartament și minorii B. Alberto și I. F. C., ambii rezultați din legătura de concubinaj a inc. I. N. cu numita B. E.. Inculpata M. V. R. este la rândul său fiica numitei B. E., concubina inc. I. N., rezultată însă dintr-o legătură anterioară a acesteia. Inculpata M. V. R. i-a reproșat colaboratorului sub acoperire că bancnota de 50 de lei din suma de 120 de lei este prea mare și astfel riscă să fie depistată de organele de poliție, context în care inculpatul I. N. i-a spus lui M. V. R. să îl trimită pe minorul B. Alberto să schimbe suma de bani în bancnote mici. Colaboratorul sub acoperire și minorul B. Alberto s-au deplasat la un chioșc din apropiere unde minorul personal a schimbat suma de bani și i-a cerut colaboratorului sub acoperire să aștepte în apropiere. După 20 de minute minorul B. Alberto a revenit în locul unde era așteptat de colaborator și i-a înmânat acestuia două doze tip bilă, ce au fost predate mai departe organelor de poliție.

Conform raportului de constatare tehnico – științifică nr._/19.02.2013 s-a stabilit că proba expertizată este formată din cantitatea de 0,17 gr heroină în amestec cu cafeină.

Tribunalul a reținut această situație de fapt în baza declarațiilor de recunoaștere detaliate date de inculpații I. N. și M. V. C. din cursul urmăririi penale, declarațiile de recunoaștere date în fața instanței, concluziile procesului verbal de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarațiile date de colaboratorul sub acoperire inclusiv în fața instanței, și procesul – verbal de transcriere a convorbirilor interceptate ambiental între colaboratorul sub acoperire și inculpata M. V..

A reținut în continuare Tribunalul că, în mod similar, s-a procedat la data de 13.02.2013: în jurul orelor 15,00, colaboratorul sub acoperire cu nume de cod N. D. s-a deplasat sub directa supraveghere a organelor de poliție și investigatorului sub acoperire la aceeași adresă, având asupra sa suma de 60 de lei înmânată de organele de poliție, în vederea achiziționării unei doze de heroină. Colaboratorul sub acoperire s-a deplasat în aceeași cameră locuită de inculpata M. V. și a discutat direct cu aceasta în prezența și a inc. I. N. despre cumpărarea unei doze de heroină. Și de această dată inculpata i-a solicitat colaboratorului să îi remită bancnote mai mici, colaboratorul sub acoperire deplasându-se personal la un chioșc pentru a schimba suma de bani. La întoarcere i-a remis inculpatei M. V. suma de bani primind doza solicitată direct de la inculpatul I. N..

Substanța cumpărată de la inculpați a fost predată organelor de poliție și ulterior expertizată. Conform raportului de constatare tehnico – științifică nr._/15.02.2013 s-a stabilit că substanța expertizată este constituită din cantitatea de 0,07 gr heroină în amestec cu heroină.

Ca și în cazul actului material anterior, situația de fapt a fost reținută în baza declarațiilor constante de recunoaștere ale inculpaților M. V. și I. N., declarațiile colaboratorului sub acoperire și procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, natura ilicită a substanței vândute fiind confirmată de raportul de constatare tehnico – științifică efectuat în cauză.

S-a reținut că, la data de 18.02.2013, în jurul orelor 15,10, colaboratorul sub acoperire cu nume de cod N. D. s-a deplasat la aceeași adresă, fiind direct supravegheat de organele de poliție, având asupra sa suma de 60 de lei înmânată de organele de poliție în vederea cumpărării unei doze de heroină. Colaboratorul sub acoperire s-a deplasat la același apartament locuit de inculpata M. V. C., unde se găsea aceasta însoțită de inculpata minoră I. F. C.. Colaboratorul sub acoperire i-a comunicat inculpatei M. V. C. că vrea să cumpere o doză de heroină, aceasta cerându-i să schimbe suma adusă în bancnote mai mici, sens în care a trimis pe inculpata minoră I. F. C. să îl însoțească pe colaborator la un chioșc din apropiere. După ce a schimbat suma, colaboratorul sub acoperire a dat inculpatei minore I. F. C. suma de 60 de lei, aceasta întorcându-se în imobil în timp ce colaboratorul a așteptat în apropiere. După câteva minute în locul unde se afla colaboratorul sub acoperire a venit inculpatul I. N. care a remis celui dintâi o doză tip bilă.

Substanța cumpărată a fost predată de colaborator organelor de poliție, Urmare expertizării, prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._/19.02.2013 s-a stabilit că substanța expertizată conține cantitatea de 0,06 gr heroină în amestec cu cafeină.

Și în ceea ce privește acest act material, situația de fapt reiese în urma coroborării declarațiilor de recunoaștere date în cele două faze procesuale de inculpații I. N. și M. V., procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarațiile colaboratorului sub acoperire și înregistrărilor ambientale efectuate cu ocazia acestei tranzacții.

Tribunalul a reținut în privința inculpatei minore I. F. C. că aceasta a acționat cu intenție în vederea sprijinirii activității de droguri realizată de inculpata M. întrucât în condițiile în care locuia în imobil și avea prin urmare la cunoștință de activitatea de vânzare de droguri realizată de aceasta, dar și prin conținutul explicit al indicațiilor date de inc. M. V. cu ocazia tranzacției efective din data de 18.02.2013, inculpata minoră a avut în mod cert la cunoștință de caracterul infracțional concret al activității pe care o desfășura.

Ambii inculpați M. V. și I. N. au declarat atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești, în mod concordant, că drogurile proveneau de la inculpatul Țurțulea C., convenția fiind să intermedieze vânzarea de droguri de către acesta, în schimbul unui comision de 10 lei per doza de heroină.

Ambii inculpați au consimțit să participe la efectuarea unei constatări a comportamentului simulat cu privire la declarațiile de incriminare date împotriva inculpatului Țurțulea C., prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._/29.07.2013 al DGPMB – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție al Comportamentului Simulat constatându-se că răspunsurile afirmative ale celor doi inculpați cu privire la implicarea inculpatului Țurțulea C. în sensul arătat mai sus nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În ceea ce privește obiecțiunile formulate de inculpatul Țurțulea C. prin apărător cu privire la acest mijloc de probă, Tribunalul le-a înlăturat ca nefondate reținând că factorii perturbatori enumerați și analizați de apărare fac în mod obligatoriu obiectul verificării în faza pre-test a expertizei poligrafice și conduc, în măsura în care expertul constată existența unui astfel de factor, la reprogramarea testului, la constatarea imposibilității efectuării testării sau respectiv stabilirea unei concluzii de nesinceritate a subiectului în măsura în care se constată încercări de disimulare din partea subiectului testat. Astfel de factori sunt evidențiați în raport doar în măsura în care se constată că există, or în măsura în care în speța de față expertul poligraf a procedat la efectuarea testului propriu-zis rezultă implicit inexistența unor astfel de împrejurări care ar fi putut denatura constatările tehnice.

Întemeindu-se pe aceste declarații, Tribunalul a reținut că dozele de heroină vândute în cele trei ocazii expuse mai sus colaboratorului sub acoperire au provenit de la inculpatul Țurțulea C., care locuia în același imobil.

S-a apreciat că declarațiile de negare date de inculpatului Țurțulea C. sunt evident nesincere prin lipsa de logică a aspectelor invocate pentru a combate declarațiile inculpaților ce îl incriminează. Inculpatul Țurțulea C. încearcă să explice declarațiile date de cei doi împotriva sa prin faptul că aceștia l-ar dușmăni, fără însă a putea face referire la vreun motiv care să justifice o astfel de atitudine.

În al doilea rând, inculpatul Țurțulea își explică atitudinea inculpatului I. N. care susținea în fața clienților că procură drogurile de la el prin aceea că cel din urmă dorea în acest mod să atragă clienți, sau să dea o garanție pentru calitatea drogurilor, fără însă a putea da și o explicație faptului că numele său ar putea fi folosit ca "reclamă" în atragerea cumpărătorilor.

Sesizând că astfel de susțineri îl pot incrimina, inculpatul Țurțulea C. invocă împrejurarea că părinții săi erau cunoscuți ca furnizori de droguri. Cum însă aceștia au fost arestați în septembrie 2010, conform chiar declarațiilor inculpatului Țurțulea C., iar actele materiale din cauza de față au fost comise la trei ani distanță, este extrem de dificil de acceptat teza că "notorietatea" numelui purtat de inculpat în rândul consumatorilor de droguri s-ar fi putut păstra în lipsa unei activități de trafic de droguri consistente derulate chiar de însuși inc. Țurțulea C..

De asemenea, prima instanță a reținut în susținerea acuzațiilor aduse acestui inculpat și declarațiile colaboratorului sub acoperire date în fața instanței în sensul că inculpatul Țurțulea C. era un furnizor de droguri cunoscut în zona calea Griviței și vindea droguri atât prin intermediari cât și direct.

Nici declarațiile martorei P. E., concubina inculpatului, și ale fratelui acestuia, Țurțulea M., nu au fost reținute ca susținând pertinent teza acestui inculpat, întrucât niciunul din cei doi nu a putut da explicații rezonabile motivului pentru care inculpatul Țurțulea C. este indicat de un număr relevant de persoane ca furnizor de heroină.

În ceea ce privește declarațiile martorilor care au asistat la efectuarea perchezițiilor domiciliare, sau ale martorei B. E., căreia faptul că a tranzacționat cafeină cu titlul de heroină i-a profitat conducând la o soluție de neîncepere a urmăririi penale, nu conțin elemente relevante pentru situația de fapt, simpla negare a faptului că inculpatul Țurțulea C. nu ar fi vândut substanțe ilegale neputând fi primită ca veridică în condițiile în care fiecare dintre aceste persoane audiate erau la curent cu întreaga activitate de trafic de droguri din imobil, existând motive rezonabile a se concluziona că implicarea lor depășea nivelul unor simpli observatori pasivi.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Țurțulea C., prima instanță a reținut gravitatea faptei inculpatului, relevată atât de natura sa cât mai ales de caracterul de continuitate a activității infracționale comise, modalitatea tranzacționării substanțelor interzise conturată de probatoriul administrat relevând indicii temeinice în sensul că inculpatul desfășura această activitate cu titlul de obișnuință, ca singură sursă de venit. Conform propriilor susțineri, inculpatul a preluat practic "afacerea" infracțională a familiei după arestarea părinților săi. S-au reținut ca fiind deosebit de relevante în acest sens și declarațiile concubinei sale care, în pofida unei dorințe manifeste de a sprijini interesele procesuale ale concubinului său, nu a fost în măsură să indice nici o sursă licită de venit a acestuia, în condițiile în care locuia împreună cu acesta de 3 ani.

S-a avut în vedere și poziția procesuală de negare, manifestată foarte vocal în fața instanței - în realitate o formă de exprimare a sentimentului de frustrare atras de faptul că incriminarea sa nu s-a realizat în maniera cutumiară a tranzacțiilor supravegheate efectuate direct de la furnizor, risc pe care inculpatul îl eliminase convenind cu inculpatul I. N. să intermedieze aceste tranzacții.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. N., Tribunalul a stabilit preliminar că încadrarea juridică stabilită de parchet, care a dat relevanță de faptă unică actului material comis în condițiile agravantei prevăzute de art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000, este corectă, Tribunalul apreciind că realizarea vânzării drogurilor prin intermediul unui minor presupune, în cauza de față, o rezoluție infracțională distinctă. S-a reținut că faptele au fost comise în condițiile recidivei mari postcondamnatorii conform art. 37 lit. a c.p., în raport de condamnarea de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiuni similare prin sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă ce a fost executată parțial, cu un rest de pedeapsă de 814 zile închisoare ca urmare a liberării condiționate la data de 06.11.2012, prezentele fapte fiind comise așadar înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată ca executată.

În beneficiul inculpatului Tribunalul a reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a faptului că în cursul urmăririi penale acesta a formulat un denunț fructificat de organele de urmărire penală prin arestarea a 5 persoane. Inculpatul a beneficiat de asemenea și de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p., ca urmare a poziției procesuale exprimate în cauza de față. În plus, având în vedere că atitudinea sa procesuală în prezenta cauză a depășit limitele art. 320 ind. 1 C.p.p. și s-a concretizat într-o colaborare reală cu organele de poliție, ce a condus la stabilirea vinovăției inculpatului Țurțulea C., s-a reținut în beneficiul inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c C.p.

În condițiile existenței stării de recidivă, a circumstanței agravante prevăzute de art. 14 lit. c din legea specială cu privire la prima infracțiune și a formei continuate ca și cauza de agravare a pedepsei în privința celei de-a doua infracțiuni, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 80 c.p. astfel încât coborârea pedepselor sub minimul special ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante este opțională.

Ca urmare, reținând cauzele de agravare și atenuare aplicabile ce intră în concurs, și dând relevanță stării de recidivă specializată, reținând în mod egal și caracterul de continuitate al activității infracționale, relevat și de existența a altor două acte materiale ce nu au atras însă răspunderea penală a inculpatului pentru simplul fapt că acesta a vândut exclusiv cofeină sub titlul de heroină, Tribunalul a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni câte o pedeapsă de 4 ani.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei M. V., și în acest caz s-a reținut ca pertinentă distincția făcută de parchet între actele materiale realizate prin folosirea unui minor – cărora li s-a dat caracterul unic al infracțiunii în formă continuată – și actul material ce nu a presupus această împrejurare agravantă ce a fost considerat o infracțiune distinctă, întrucât consideră la rândul să că folosirea unui minor la comiterea faptei relevă o rezoluție infracțională distinctă.

S-au reținut în beneficiul inculpatei dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. (1968) ca urmare a poziției procesuale exprimate în prezenta cauză.

Stabilind că dispozițiile art. 16 din legea specială nu sunt incidente în cazul acestei inculpate întrucât conform informațiilor furnizate de parchet denunțul făcut de aceasta în cursul urmăririi penale nu a avut un rezultat concret, s-au reținut însă în beneficiul inculpatei dispozițiile art. 74 lit. c C.p. întrucât poziția sa în prezenta cauză a depășit limitele unei simple recunoașteri a faptelor proprii, iar colaborarea cu organele de poliție a fost una sinceră și efectivă și a condus la stabilirea vinovăției inculpatului Țurțulea C..

S-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 80 C.p. întrucât în raport de prima infracțiune sunt aplicabile dispozițiile art. 41 al. 2 C.p. ca și cauză de agravare facultativă a pedepsei.

Cu toate acestea, având în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatei dar și împrejurarea că, având în vedere vârsta acesteia, implicarea sa în activitatea de trafic de droguri a fost cel puțin facilitată, dacă nu determinată, de poziția mamei sale, B. E., ce a fost cercetată la rândul său pentru un act material, ce nu a putut atrage răspunderea penală întrucât substanța vândută nu conținea heroină, Tribunalul a aplicat o pedeapsă sub minimul special redus ca urmare a reținerii art. 320 ind. 1 C.p.p.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații Țurțulea C., I. N. și M. V. R..

Apelantul Țurțulea C. a apreciat, în esență, că probatoriul administrat nu confirmă vinovăția sa, impunându-se achitarea ori, în subsidiar, restituirea cauzei primei instanțe pentru continuarea cercetării judecătorești.

Apelanții I. N. și M. V. R. au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de prima instanță, prin prisma circumstanțelor personale și intervenției legii mai favorabile.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417-419 C.proc.pen., Curtea reține:

Prima instanță a evaluat judicios probele administrate și a apreciat întemeiat că ele confirmă neechivoc participația inculpaților Țurțulea C., I. N. și M. V. R., la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Curtea reține că, sesizându-se în noiembrie 2012 cu privire la desfășurarea activității infracționale de trafic de droguri de mare risc, la adresa din București, Calea Griviței 36, de către numita B. E. zisă ”V.”, copiii acesteia - M. V. R. zisă ”R.”, I. F. C. și B. Alberto, concubinul acesteia I. N. zis ”V.”, frații Țurțulea C. și Țurțulea M. zis ”M.”, organele de urmărire penală au dispus folosirea unui investigator sub acoperire - A. I. și a doi colaboratori – N. D. și D. I., în vederea prinderii acestora în flagrant, obținându-se și autorizația de interceptare a convorbirilor lor.

În perioada 6.02._13 s-au efectuat 5 cumpărări autorizate de heroină; în 2 din cele 5 cazuri nu s-au identificat substanțe stupefiante sau psihotrope.

În ceea ce îi privește pe inculpații I. N. și M. V. R., aceștia au recunoscut acuzațiile.

Pe tot parcursul anchetei penale inculpatul Țurțulea C. a negat implicarea sa în activitatea infracțională.

Curtea constată că acuzațiile formulate împotriva inculpatului Țurțulea C. se susțin exclusiv prin declarațiile date de inculpații I. N. și M. V. R. și de colaboratorul N. D.. Prin urmare, se impune analiza acestor declarații.

Analizându-se declarația colaboratorului N. D., se reține că acesta nu a avut niciun contact direct cu inculpatul, martorul arătând doar că ”Țurțulea C. este cunoscut de majoritatea drogaților ca o persoană care furniza în mod obișnuit heroină”.

Coroborându-se însă această susținere a martorului cu declarația inculpatului I. – ”I-am spus lui Meteșeanu (colaboratorul) că am cumpărat doza de la Țurțulea ca să nu-mi ceară banii înapoi”, se reține că inculpatul Țurțulea este într-adevăr recunoscut printre consumatorii de droguri ca fiind un important furnizor de droguri. Altminteri, nu există nicio justificare pentru faptul că inculpatul I. ar fi recurs la acest nume, și nu la altul, pentru a evita restituirea banilor; determinarea cumpărătorului de a abandona orice demers pentru a-i fi restituiți banii plătiți pentru o doză contrafăcută era posibilă doar dacă această îndrumare a cumpărătorului era către un furnizor cunoscut ca o persoană influentă, intimidantă pentru consumatorul de droguri.

Trebuie observat și faptul că această declarație a inculpatului I. s-a făcut pentru prima dată în apel, inculpatul înțelegând să-și modifice declarațiile din faza de urmărire penală și menținute pe parcursul judecății de primă instanță în încercarea de a-l disculpa pe inculpatul Țurțulea.

Contrar celor susținute de către inculpatul Țurțulea, care a explicat declarațiile incriminatoare, inițiale, ale inculpatului I. - pe care-l cunoaște din copilărie - printr-o relație de dușmănie, Curtea constată că în realitate cei doi sunt în relații de prietenie – se cunosc de 18 ani, inculpatul Țurțulea a ales ca, la întoarcerea în țară în 2012, să se stabilească în locuința inculpatului I., tocmai această relație apropiată stând la baza modificării declarațiilor inculpatului I..

Noile susțineri ale inculpatului I. nu vor fi însă reținute.

Aceasta întrucât, chiar acceptând că o persoană care a executat 8 ani de închisoare poate fi indusă în eroare de procuror cât privește interpretarea unor norme de drept penal, astfel cum a justificat inculpatul schimbarea declarațiilor - se observă că această ultimă declarație, chiar dacă oferă o explicație a folosirii numelui ”Țurțulea” în conversațiile cu cumpărătorul de droguri, nu explică de ce și în ce o privește pe inculpata M. V. R. inculpatul I. a oferit aceeași explicație pentru proveniența drogurilor, adică de la inculpatul Țurțulea, cât timp în relațiile cu inculpata nu se punea problema vreunei restituiri a banilor plățiți pentru doze contrafăcute.

Din probatoriul administrat nu rezultă că inculpata M. ar fi solicitat vreodată droguri în mod direct inculpatului Țurțulea și nici că ar fi fost refuzată de acesta.

Se reține însă că declarațiile inculpaților M. și I., date în faza urmăririi penale, nu conțin nicio inadvertență sub aspectul modalității de intrare a inculpaților M. și I. în posesia drogurilor, ambii inculpați arătând că drogurile erau furnizate de inculpatul Țurțulea exclusiv inculpatului I..

Inculpații au susținut că această situație s-ar fi datorat împrejurării că inculpatul I., fiind recidivist (tot pentru trafic de droguri), nu l-ar fi denunțat pe inculpatul Țurțulea, în timp ce inculpata M. putea să facă acest lucru pentru a ușura regimul penitenciar concubinului său, acesta aflându-se în detenție pentru trafic de droguri.

Curtea reține însă că opțiunea de procurare a drogurilor exclusiv inculpatului I. s-a fundamentat pe relația de încredere existentă între acesta și furnizorul Țurțulea și pe experiența infracțională a inculpatului I., în sensul evitării unor conversații incriminatoare cu consumatorii de droguri, aceasta spre deosebire de inculpata M., a cărei lipsă de experiență infracțională a permis, de altfel, anchetatorilor obținerea unor mijloace de probă; interceptările telefonice relevante în cauză conțin discuțiile consumatorului cu inculpata M., și nu cu inculpatul I., ale cărui intervenții sunt minime.

Nu în ultimul rând, se reține că denunțarea altor infracțiuni de trafic de droguri de către inculpatul I. - spre deosebire de denunțul făcut de inculpata M., a fost pertinentă, astfel cum rezultă din adresa DIICOT de la data de 9.10.2013, ceea ce probează cunoașterea mediului infracțional de către inculpatul I. și face neplauzibilă explicația inculpatului I. în sensul formulării unei declarații incriminatoare constrâns fiind doar de teama de a i se solicita restituirea unei sume de bani (ori înțelegând greșit norme de drept penal).

Se va reține prin urmare ca necorespunzătoare adevărului și afirmația inculpatului I. făcută în apel, în sensul că, consumatorul (colaborator) i-ar fi cerut să se ducă să cumpere drogurile de la inculpatul Țurțulea, doar în această împrejurare aflând inculpatul I. că inculpatul Țurțulea ar vinde droguri. De altfel, susținând că, întrucât inculpatul Țurțulea i-ar fi spus că nu vinde droguri și ar fi fost obligat să îi dea consumatorului un plic conținând doza contrafăcută, la data de 06.02.2013, inculpatul nu a arătat de unde a obținut drogurile reale, furnizate consumatorului ulterior.

În ce privește apărarea inculpatului Țurțulea în sensul că, spre deosebire de ceilalți doi inculpați, are un loc de muncă stabil și este integrat în societate, această situație, chiar reală fiind, nu exclude recurgerea și la mijloace ilicite de obținere a veniturilor. Dimpotrivă, faptul că inculpatul are posibilitatea de a-și asigura mijloacele de existență (potrivit declarației concubinei sale P. E., inculpatul ar câștiga, licit, 100 lei zilnic) și, cu toate acestea, recurge la o modalitate ilicită de a-și procura venituri, întemeiază o concluzie în defavoarea inculpatului, nicidecum în favoare.

Este adevărat că obținerea unor venituri licite prezumă faptul că persoana acuzată este integrată în societate și că în consecință posibilitatea de a intra într-un mediu infracțional este redusă, însă în privința inculpatului Țurțulea nu se poate susține rezonabil o astfel de prezumție, cât timp părinții săi sunt condamnați definitiv pentru trafic de droguri, fiind puțin probabil ca inculpatul, în prezent în vârstă de 27 de ani, să nu fi avut cunoștință de activitatea infracțională a acestora.

În consecință, Curtea reține că în mod corect prima instanță a reținut în cazul inculpatului Țurțulea C. temeinicia acuzațiilor.

În ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță s-a raportat la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului I., conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpaților, dezvoltând pe larg motivele ce au întemeiat pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați.

Se reține astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut gradul ridicat de periculozitate al faptei și persoanei infractorului Țurțulea C., acesta fiind furnizorul drogurilor procurate prin intermediari consumatorilor și dovedind totodată o abilitate crescută în acoperirea activității infracționale.

De asemenea, în mod corect au fost coborâte sub minimul special pedepsele aplicate inculpaților I. N. și M. V. R., reținându-se comportarea sinceră a acestora în cursul urmăririi penale și al judecății de primă instanță.

Se constată însă că norma de incriminare în vigoare la data săvârșirii faptei – art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 - a fost modificată în cursul judecății, respectiv la data de 01.02.2014, dispozițiile actuale cuprinse la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 rep. prevăzând limite reduse ale pedepsei – pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani, în loc de pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Se reține că legea penală de fond se raportează la constituirea situației juridice penale, înțeleasă ca fiind aceea care dă Statului puterea de a face să se execute o pedeapsă și creează pentru condamnat îndatorirea de a o suporta. Situația juridică penală impune reunirea a două elemente: o infracțiune și o hotărâre judecătorească de condamnare.

Chiar dacă aplicarea de către judecător a unei legi noi faptelor anterioare este prin definiție retroactivă, se observă că o hotărâre penală nu este declarativă a unei stări de drept care ar rezulta din simpla săvârșire a infracțiunii. O hotărâre penală constituie situația juridică de condamnat a autorului faptei penale.

Din această cauză, o lege penală de fond edictată după săvârșirea infracțiunii, dar înainte de judecată, atinge o situație juridică în curs de constituire și nu comportă, prin urmare, decât un efect imediat; o lege nouă care dezincriminează o faptă sau micșorează o pedeapsă poate, fără retroactivitate și în virtutea efectului imediat al legii, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate, deoarece, până la judecată, infracțiunea nu produce vreun efect de drept pe care legea nouă l-ar repune în cauză.

Din contră, o lege nouă, care creează o infracțiune sau o pedepsește mai aspru nu poate, fără retroactivitate, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate. Motivul este acela că o lege care se aplică unei situații în curs poate să împiedice ori să diminueze efectele faptelor anterioare, dar nu să le amplifice sau să se atribuie altele noi.

Prin urmare, renunțarea la principiul neretroactivității legii (art. 15 alin. 2 teza a II-a din Constituția României) se impune doar în cazul condamnărilor definitive, întrucât doar în acele cazuri s-a creat o situație juridică nouă, ale cărei efecte sunt repuse în discuție prin intervenția legii noi, mai favorabile. În toate celelalte cazuri se aplică principiul neretroactivității, prevăzut de art. 15 alin. 2 teza I din Constituție – ”legea dispune numai pentru viitor”.

În cazul infracțiunilor aflate în curs de judecată la momentul intervenirii legii noi mai favorabile, fiind vorba de formarea unei situații juridice, alegerea legii mai favorabile înseamnă compararea efectelor legilor succesive distinct, raportat la fiecare element ce intră în structura situației juridice penale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere politicii penale.

Dacă legiuitorul ar fi urmărit ca infracțiunile săvârșite sub imperiul legii vechi să fie pedepsite fie urmându-se concepția vechiului cod penal, fie potrivit legii noi, în sensul corelării limitelor reduse de pedeapsă cu regimul sancționator mai sever aplicabil în cazul pluralității de infracțiuni, nu s-ar fi impus reglementarea cuprinsă la art. 5 C.pen., întrucât este evident că, în cazul în care prin aplicarea legii noi s-ar ajunge la o pedeapsă mai severă, aplicarea acestei pedepse ar fi neconstituțională, retroactivând o lege nefavorabilă.

De aceea, trebuie admis că, în cazul infracțiunilor nejudecate la momentul modificării concepției legiuitorului, infractorul beneficiază de dispozițiile mai favorabile cuprinse în legile succesive, fără a se încălca astfel principiul separației puterilor în stat cât timp dreptul judecătorului de a analiza instituțiile ce compun situația juridică penală este dat de legiuitor.

Dispozițiile art. 5 C.pen., potrivit cărora ”în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”, ar rămâne fără niciun efect, suplimentar reglementării cuprinse la art. 15 din Constituție ce interzice retroactivitatea legii nefavorabile, în cazul în care interpretarea textului este în sensul stabilirii situației juridice a infractorului prin compararea globală a legilor succesive. D. în absența reglementării cuprinse la art. 5 C.pen. judecătorul, aplicând dispoziții penale din legi diferite, ar fi creat o a treia lege, ce nu corespunde nici politicii penale anterioare - și nici politicii penale actuale, nicidecum în cazul în care pedeapsa este stabilită tocmai în aplicarea voinței legiuitorului, transpusă în prevederile art. 5 C.pen.

Revenind la situația juridică a inculpaților Țurțulea C., I. N. și M. V. R., se reține că, sub aspectul limitelor pedepsei, legea nouă este mai favorabilă, prevăzând un minim special redus de la 10 ani la 5 ani (în cazul inculpaților I. N. și M. V. R.) și un maxim special redus de la 20 de ani la 12 ani (în cazul inculpatului Țurțulea C.).

Sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în consecința recunoașterii vinovăției, dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) sunt identice cu prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Sub aspectul pluralității de infracțiuni, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, întrucât nu impun aplicarea unui spor.

În ce privește reținerea circumstanțelor atenuante, se constată că dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) - ” atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.” -nu au corespondent în actualul C.pen. Cu toate acestea, o înlăturare a efectelor acestor circumstanțe, în propria cale de atac, ar agrava situația infractorului, încălcându-se dispozițiile art. 418 C.proc.pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va fi admis apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 918/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul București; va fi desființată în parte sentința apelată și în rejudecare, în aplicarea art. 5 C.pen., va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului Țurțulea C. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. de la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. se va aplica inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. În baza art. 72 C.pen. va fi dedusă prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

În aplicarea art. 5 C.pen. va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului I. N. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.pen. (1969), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara. În baza art. 61 C.pen. se revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 814 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen., mai sus menționată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În aplicarea art. 5 C.pen. va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului I. N. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., art. 37 lit. a C.pen. (1969), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 61 C.pen. se revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 814 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen., mai sus menționată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. (1969) se contopesc cele două pedepse rezultante, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. va fi aplicată inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen.

În baza art. 72 C.pen. se deduce prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

În aplicarea art. 5 C.pen. va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatei M. V. R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000, art. 35 alin. 1 C.pen., art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. ca pedeapsa complementara.

În aplicarea art. 5 C.pen. va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatei M. V. R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. se contopesc cele două pedepse, astfel cum au fost reduse, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. se aplică inculpatei ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 72 C.pen. se deduce prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorilor din oficiu desemnați inculpaților Țurțulea C., I. N., M. V. R. și I. F. C., în faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei pentru fiecare, se avansează din fondurile M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații Țurțulea C., I. N. și M. V. R. împotriva Sentinței penale nr. 918/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:

1. În aplicarea art. 5 C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatului Țurțulea C. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. de la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 72 C.pen. deduce prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

2. În aplicarea art. 5 C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatului I. N. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a C.pen. (1969), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 61 C.pen. revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 814 zile închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 840/22.06.2004 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 471/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen., mai sus menționată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În aplicarea art. 5 C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatului I. N. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., art. 37 lit. a C.pen. (1969), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 4 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e C.p. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen.

În baza art. 72 C.pen. deduce prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

3. În aplicarea art. 5 C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatei M. V. R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000, art. 35 alin. 1 C.pen., art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În aplicarea art. 5 C.pen. reduce pedeapsa aplicată inculpatei M. V. R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen., art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. (1969) și art. 80 C.pen. (1969) de la 3 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. contopește cele două pedepse, astfel cum au fost reduse, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C.pen. ca pedeapsa complementara.

În baza art. 65 alin. 1 si 3 C.pen. aplică inculpatei ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 72 C.pen. deduce prevenția de la data de 13.05.2013 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2014.

Președinte,		Judecător,
S. R. A. V.		G. C. A.

	Grefier,
	Victorița S.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 8/2014....		Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI