Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 8/2014

DOSAR NR._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 8/C

Ședința publică de la 14.02.2014

Curtea constituită din:

P.- C. C. D.

GREFIER- D. P.

* * * * * *

Ministerul Public - P. de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T – STRUCTURA CENTRALĂ – a fost reprezentat de procuror S. Ș..

Pe rol soluționarea contestațiilor formulate de inculpații G. G., G. Ș. R., F. A., M. N. S., S. G., C. M., împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ 3*.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:

contestatorul inculpat G. G., in stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. G. cu împuternicire avocațială nr.5102/2014,

contestatorul inculpat G. Ș. R., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. G. cu împuternicire avocațială nr.5102/2014,

contestatorul inculpat F. A., in stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. E. în substituirea d-lui avocat M. L. cu împuternicire avocațială nr.5103/2014,

contestatorul inculpat M. N. S. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. E. în substituirea d-lui avocat M. L. cu împuternicire avocațială nr.5103/2014,

contestatorul inculpat S. G., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. M. cu împuternicire avocațială nr.4943/2014,

contestatorul inculpat C. M. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. M. cu împuternicire avocațială nr.4944/2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul contestațiilor formulate de inculpați.

Apărătorul contestatorilor inculpați G. G., G. Ș. R. având cuvântul, arată că inculpații au formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.

Solicită a se avea în vedere că aspectele favorabile ce pot fi reținute în favoarea inculpaților opinand că se poate lua față de aceștia o măsură preventivă mai blândă respectiv controlul judiciar. Apreciază că inculpații în libertate fiind nu vor influența buna desfășurare a procesului penal.

Concluzionând solicită admiterea contestațiilor, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Apărătorul contestatorilor inculpat F. A., M. N. S., având cuvântul, arată că inculpații au formulat contestații împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.

Solicită admiterea contestațiilor, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Consideră că trebuie a se avea în vedere că inculpații au recunoscut și regretat sincer faptele comise, nu vor influența buna desfășurare a cercetărilor și nici nu vor impieta asupra derulării procesului penal. Mai arată că inculpații au domicilii stabile și se vor prezenta ori de câte ori vor fi solicitați de instanța de judecată.

Concluzionând solicită admiterea contestațiilor formulate de inculpați, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Apărătorul contestatorului inculpatS. G. având cuvântul, arată că inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este infractor primar, apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal .

Concluzionând solicită admiterea contestației formulată de inculpat, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.202 lit.b NC.p.p.

Apărătorul contestatorului inculpat C. M. având cuvântul, arată că a formulat inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.

În opinia sa nu se mai impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive care este cea mai drastică măsură

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat pentru aflarea adevărului, a avut o atitudine sinceră, a avut o conduită exemplară iar lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal .

Concluzionând solicită admiterea contestației, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.202 lit.b NC.p.p.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați, ca fiind nefondate, urmând a fi menținută încheierea de ședință ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunilor de violență pentru care inculpații sunt cercetați respectiv trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, fals privind identitatea, evaziune fiscală, constituirea unui grup de criminalitate organizată.

Consideră că trebuie a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, urmările produse asupra fizicului și psihicului unora din părțile vătămate care sunt minore.

În opinia sa se impune menținerea stării de arest față de toți contestatorii deoarece părțile vătămate nu au fost audiate astfel că dacă inculpații s-ar afla numai sub măsura preventivă a controlului judiciar aceștia ar putea influenta părțile vătămate.

Referitor la termenul rezonabil al duratei arestării preventive consideră că acesta nu a fost depășit având în vedere numărul mare de inculpați și de părți vătămate și nu în ultimul rând durata în timp, ca întindere, pe care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Recurentul inculpat G. G., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptelor, nu a forțat părțile vătămate, solicită admiterea contestației și lasă soluționarea contestației la aprecierea Curții .

Recurentul inculpat G. Ș. R., având ultimul cuvânt, arată că are 2 copii este unicul întreținător al familiei, este necunoscut cu antecedente penale.

Recurentul inculpat F. A. având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, arată că are 2 copii este unicul întreținător al familiei.

Recurentul inculpat M. N. S. având ultimul cuvânt, arată că este necunoscut cu antecedente penale, părțile vătămate au recunoscut că nu au fost forțate, consideră că nu prezintă pericol dacă ar fi judecat în stare de libertate.

Recurentul inculpat S. G. având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea contestației la aprecierea Curții, nu se consideră vinovat.

Recurentul inculpat C. M. având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate, arată că este de acord cu susținerile avocatului său.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza prev. art. 208 alin. 4 Cpp a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:

- G. G. – fiul lui A. și A., născut la data de 27 august 1973 în mun. București, necăsătorit, fără studii, domiciliat în .) .. 9, jud. I., CNP_;

- C. M. – fiul lui N. și F., născut la data de 22 mai 1990 în mun.București, necăsătorit, fără studii, domiciliat în ., jud. I., CNP_,

- I. V. – fiul lui I. și Micșuna, născut la data de 03 ianuarie 1982 în mun. Urziceni, jud. Ialomița, necăsătorit, fără studii, domiciliat în .), jud. Ialomița, CNP_

- M. N. S. – fiul lui N. și M., născut la data de 12 iulie 1973 în mun. București, căsătorit, fără studii, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, CNP_,

- S. G. – fiul lui N. și I., născut la data de 18 septembrie 1967 în ., jud. Prahova, necăsătorit, studii gimnaziale, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, CNP_

- G. Ș. R. – fiul lui A. și R., născut la data de 11 octombrie 1987 în mun.București, căsătorit, studii gimnaziale, domiciliat în .(.) ., jud. I., CNP_,

- F. A. – fiul lui A. și R., născut la data de 11 noiembrie 1979 în București, căsătorit, studii gimnaziale, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_

- H. S. – fiul lui I. și A., născut la data de 06 iunie 1977 în mun. Rîmnicu Sărat, jud. B., necăsătorit, studii liceale, domiciliat în Rîmnicu Sărat, .. 17, jud. B., CNP_

- R. M. M. - fiul lui Ș. și I., născut la data de 25 octombrie 1988 în oraș L. Gară, jud. Călărași, necăsătorit, studii gimnaziale, domiciliat în .) .. 9, jud. I., CNP_

- I. G. – fiul lui G. și A., născut la data de 15 octombrie 1988 în București, necăsătorit, fără studii, domiciliat în ., jud. I., CNP_

-P. N. A. – fiul lui V. și M., născut la data de 28 aprilie 1986 în mun.București, necăsătorit, studii, domiciliat în ., jud. I., CNP_.

A respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/control judiciar formulate de inculpați, prin apărători aleși.

În baza art. 16 al. 3 Cpp din legea nr. 255/2013 constată încetată măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați G. N. (fiul lui Natural și Iorgula, ns. la data de 07.08.1977, CNP:_, dom în com Afumați, .. 9, jud I. și Voluntari, ., jud I.), A. C. ( fiul lui M. și Duțica, ns la data de 23.09.1984 în București, CNP._, dom în oraș Voluntari, .. 3, jud I.) și P. M. (fiul lui M. și T., ns la data de 05.12.1985, CNP:_, dom în Voluntari, ., jud I.) .

În baza art. 211 al. 2 Cpp, dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați G. N., A. C. și P. M., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 215 C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze în prealabil instanța cu privire la schimbarea domiciliului/reședinței;

c) să se prezinte la organul de poliție corespunzător razei teritoriale de domiciliu, conform programului de supraveghere;

d) să nu depășească limita teritorială a României;

e) să nu se apropie de părțile vătămate și martorii din cauză și să nu comunice cu acești direct sau indirect;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele de existență;

g) să nu dețină/ să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT –Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

1. G. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit. b din C.p.

2. C. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.

3. I. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

4. M. N. S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

5. S. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

6. G. Ș. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

7. F. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

8. H. S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

9. R. M. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.

10. I. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

11. P. N. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

În raport de disp. art. 208 al. 4 Cpp, Tribunalul a concluzionat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive pentru următoarele considerente:

În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 16.12.2011, organele de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de o grupare de criminalitate organizată, condusă de numitul G. G. zis G. sau B., pe linia traficului de persoane, traficului de minori și proxenetismului. Ca urmare a investigațiilor efectuate s-a stabilit că sus-numitul coordonează o grupare infracțională ce are drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, domiciliate pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le transportă în străinătate, în special în Austria, unde le exploatează din punct de vedere sexual. O parte dintre aceste tinere sunt minore. Totodată, s-a stabilit că din această grupare fac parte numiții: B. E. L., G. N. zis N., C. M. zis B., M. N.-S. zis S., I. V. zis C., S. G. zis F., F. A. zis A., G. Ș.-R. zis R., G. V. zis V. sau Raj, R. M.-M. zis P., P. M. zis M., H. S. zis S. Blondu, A. C. zis C. din Voluntari, I. G. zis B., P. N. A. zis N. Șerparu, N. R. A. zis B.. Modul de operare folosit în activitatea infracțională constă în aceea că liderul și organizatorul rețelei, aflat în cea mai mare parte a timpului pe teritoriul Austriei, se ocupă de recrutarea tinerelor, de transportul sau plata transportului acestora în Austria, de cazare și plasarea lor în cluburi. Totodată, se mai arată că acesta exercită presiuni asupra victimelor, pentru a le determina să practice prostituția în folosul grupării și pentru ca tinerele să lucreze în fiecare zi și cu cât mai mulți clienți, pentru obținerea unor profituri mari. Tot liderul grupării s-a ocupat de obținerea cărților de identitate emise pe numele altor persoane majore, înscrisuri care au fost folosite pentru tinerele minore, care sunt aduse din România și nu au dreptul de a lucra în cluburi. Pe teritoriul României, acționează o parte din membrii grupării care au rolul de a racola tinere, care ulterior sunt plasate liderului grupării, pentru a decide modalitatea de transport în Viena și unde urmează ca tinerele să lucreze. În acelați timp, se mai arată în referatul întocmit de parchet, în România, liderul grupării deține un azil de bătrâni, construit cu banii obținuți din exploatatrea tinerelor în Austria, afacere de care se ocupă membrii grupării din România. Alți membrii ai grupării se află pe teritoriul Austriei, împreună cu liderul grupării, aceștia având rolul de a supraveghea tinerele în cluburi și în locurile de cazare și pentru a exercita presiuni fizice și psihice asupra victimelor. Mai au rolul de a colecta sumele de bani obținute de tinerele exploatate, care ulterior sunt predate liderului grupării.

De asemenea, începând cu anul 2010, cetățenii români cercetați în cauză au constituit, aderat și/sau sprijinit grupul infracțional organizat condus de numitul G. G., în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și trafic de persoane, proxenetism și drept urmare, au executat și acte materiale de racolare, transport, cazare și exploatare a tinerelor în Austria.

Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2013 la data de 29.05.2013 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive celor 11 inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența în cauză a dispozițiile art. 148 alin. lit. f Cpp, infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetații fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.

În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.

Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejjav. Malta).

Pe de altă parte, Tribunalul apreciază că, în cauză, sunt incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p, conform argumentelor de drept și de fapt de la momentul arestării preventive.

Nu poate fi omisă reacția publicului, față de vătămarea acestor infracțiuni ce produc o anumită „tulburare socială" de natură a justifica o reacție promptă în raport de pericolul social al faptelor deduse judecății.

În ceea ce privește această ultimă condiție, Tribunalul va concluziona că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor ale căror săvârșire li se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul cât privește aspectul referitor la împrejurarea că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, retine că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune.

Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii reținute respectiv fiind vorba de infracțiunea de înșelăciune în forma agravantă, modalitatea concretă și împrejurările de comitere, urmările produse; gradul concret de pericol social, Tribunalul apreciază că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 223 din C.p.p. în sensul că lăsarea în liberate a inculpaților prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit o stare de neîncredere și insecuritate în rândul peroanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Dacă pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților nu se presupune generic, ci trebuie dovedit, tot atât de evident este că nu putem susține că nu există acest pericol pentru ordinea publică atunci când inculpatul a produs prin faptele sale o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art.1 Cpp, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei ca urmare a reacției declanșate de faptele comise.

Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni este cercetat în stare de libertate.

Astfel, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt cercetați inculpați, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Totodată instanța va aprecia pericolul concret pentru ordinea publică și din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpaților (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc), constatând din analiza lucrărilor dosarului faptul că inculpați au studii medii și nu sunt la primul contact cu legea penală, manifestand în continuare dispreț față de normele de drept.

Astfel, cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al acestora este că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate fiind necesară tocmai pentru înlăturarea acestei stării de pericol.

În contextul întăririi atitudinii de combatere a fenomenului infracțional, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.

Cu privire la aspectele vizând persoana inculpaților, acestea vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, în procesul individualizării sancțiunii penale, desigur în ipoteza în care instanța va ajunge la concluzia dovedirii vinovăției.

Analizand măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul consideră că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucat prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stanjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Cauza Tonasi vs Franța).

Tribunalul apreciază că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luandu-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarei cauze pentru a vedea în ce masura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate”( Labita c. Italiei). În legătură cu aplicarea art. 5 paragraful 3 din CEDO a statuat în mai multe decizii (a se vedea Stogmuler, Matznetter, Can și B contra Austriei, Letelier contra Franței, T. contra Austriei) ca autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale, însă pericolul că inculpații s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravități sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Trebuie să se țină seama de circumstanțele personale precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc. CEDO a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice măsura arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice, poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real opinia publică.

Or, de asemenea se va avea în vedere că pe langă alte garanții ale procesului penal, judecarea cauzei într-un termen rezonabil ce are ca principal scop protejarea părților împotriva duratei excesive a proceduriilor, asigurarea eficienței și credibilitatea actului de justiție dar și evitarea menținerii persoanei acuzate de săvarșirea unei infracțiunii într-o stare de nesiguranță cu privire la situația sa pentru o perioadă de timp prea mare.

Aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în raport de circumstanțele concrete ale cauzei constand în: complexitatea acesteia, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părții a obiectul procedurii. În acest context s-a statuat în practica CEDO că doar întarzieriile datorate comportamentului autoritățiilor sunt susceptibile să antreneze încălcarea convenției.

Este de menționat faptul că inculpați sunt arestați de circa 8 luni și nimic din desfășurarea celor două procedurii respectiv urmărire penală și instanța nu au fost de natură a duce la concluzia că nefinalizarea judecății ar fii imputabilă în vreun mod autoritățiilor sau părților.

În ceea ce privește cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpați, prin apărători, în subsidiar, Tribunalul apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de prevenție neprivative de libertate, în considerarea următoarelor aspecte:

Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual-penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale sau civile.

Necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal a fost își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege, posibilităților de executare a drepturilor subiective în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații la care se referă.

La alegerea măsurii de prevenție ce urmează a fi luată, trebuie să se țină seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202 Codul de procedură penală). În cadrul criteriilor complementare, scopul măsurii de prevenție nu se confundă cu scopul general. Scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale. Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție constă în primul rand in necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului în prezenta cauză.

Desigur că acest scop special se subsumează scopului general al măsurilor de prevenție. Gradul de pericol social al infracțiunii, ca un criteriu complementar, este diferit de cel stabilit în legea penală. Pericolul social rezultă din circumstanțele cauzei penale și poate fi diferit în cazul săvârșirii în situații deosebite, ale aceleiași infracțiuni. În speța de față, pericolul social este privit de judecător prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei.

Astfel, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpaților, de momentul procesual al cauzei, Tribunalul consideră că punerea în libertate ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal în baza art 208 al. 4 Cpp va menține arestarea preventivă a inculpaților inculpaților și va respinge cererea de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiliu, în raport de stadiul procesual al cauzei impunandu-se menținerea acestei stării.

În ceea ce privește luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați G. N., P. M. și A. C., conform disp. art. 16 al. 3 din legea nr. 255/2013 rap la art. 211 Cpp, Tribunalul a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- G. N., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit a din legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1,2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp și art. 37 lit. b Cp

- P. M., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1,3 și 4 din legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1,2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp,

- A. C., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1,3 și 4 legea nr. 678/2001 și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp..

În fapt, s-a reținut că inculpați P. M., Gățățeanu N. și A. C. în perioada 2010-2013, împreună cu alte persoane a sprijinit un grup de criminalitate organizată ce avea drept scop racolarea, transportul, cazarea mai multor tinere, atat majore cat și minore, în vederea exploatării sexuale pe teritoriul Austriei.

Prin ordonanța cu nr. 71/D/P/2012 din data de 29.05.2013 și respectiv 28.05.2013 s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură ce ulterior a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpați P. M. și A. C..

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara fiind prelungită pană la data de 24.10.2013 față de inculpați G. N. și la data de 25.10.2013 A. C. și P. M..

Potrivit deciziei nr. 76/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 145 și art. 145¹ din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, dispuse sau prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin.1 C.p.p. iar prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013 instanța de judecată a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de cei trei inculpați.

În baza disp. art. 16 din legea nr. 255/2013 potrivit cărora măsurile preventive în curs de executare la data intrării în vigoare contiuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile vechii legi. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi, după caz, prelungite, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă conform legii noi.

Măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual-penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale sau civile.

In cauză instanța apreciază că la acest moment procesual, pentru realizarea scopului prev. de disp. at. 202 Cpp, se impune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați stabilindu-se în sarcina acestora o . obligații întrucat aceasta măsură prezintă un caracter de constrângere, prin luarea căruia organele judiciare urmăresc restrângerea libertății de mișcare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ 3*, în termen legal, au formulat contestații inculpații G. G., G. Ș. R., F. A., M. N. S., S. G., C. M. solicitand punerea în libertate, arătând că nu există probe temeinice din care să rezulte că lăsarea în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

Examinând contestatiile formulate în cauză, pentru motivele arătate, Curtea apreciază că sunt nefondate.

După trimiterea inculpatilor în judecată și emiterea rechizitoriului, in cursul judecatii, instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014, a verificat daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a concluzionat că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive.

Așa cum a reținut prima instanță, din probele administrate până în prezent în cauză, respectiv la urmărirea penală, se desprind indicii suficiente că inculpatii au comis faptele pentru care sunt cercetati.

Indiciilor temeinice din dreptul intern, le corespunde sintagma „motive verosimile” folosită în paragraful 1 al articolului 5 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretată în jurisprudența Curții ca reclamând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv, că, este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea( cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit) .

În mod corect a reținut prima instanță că, deși nu au apărut alte temeiuri, care să justifice menținerea acestei măsuri, cele inițiale nu s-au schimbat, motiv pentru care este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatilor.

Pericolul pentru ordinea publică, deși nu se confundă cu pericolul social concret al faptei comise, este o parte integrantă a acestuia, neputându-se face abstracție la efectuarea unei astfel de aprecieri de pericolul concret al faptei. Gradul de pericol social al faptelor este unul deosebit de ridicat, fiind vorba despre lezarea unor valori supreme, respectiv cele referitoare la dreptul la libertate si autodeterminare, inculpatii nesocotind în mod grav normele care ocrotesc acesta valoare.

Cercetarea inculpatilor în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice care astfel s-ar vedea amenințată prin faptul că justiția nu reacționează ferm față de astfel de fapte și față de astfel de făptuitori. Măsura arestării preventive, din acest punct de vedere reprezintă o reacție rapidă și fermă a autorităților cu privire la comiterea unor fapte antisociale grave.

Și în jurisprudența sa, CEDO a statuat că, prin gravitatea sau reacția publicului, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care justifică arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, însă această măsură trebuie să se bazeze pe o tulburare reală a ordinii publice (cauza Lettelier contra Franței) .

Scopul pentru care inculpatii au săvârșit faptele a fost acela al procurării veniturilor si aceaste activitati ilicite au fost singura soluție întrevăzuta de către inculpați pentru a-si întregi banii necesari vieții si le- au practicat perioade îndelungate.

Este relevant mediul infracțional în care trăiesc inculpații, cu un potențial criminogen ridicat.

Periculozitatea se impune a fi percepută însă ca o alternativă la gravitatea faptei săvârșite, privită drept criteriu de stabilire a sancțiunii penale. Gravitatea faptei săvârșite reprezintă un criteriu obiectiv, iar periculozitatea poate fi concepută doar prin raportare la o persoană.

Periculozitatea poate fi definită ca acea „calitate” a unei persoane cu privire la care se apreciază că există probabilitatea de a comite infracțiuni si nu se poate stabili în mod matematic, ci se bazează pe un pronostic ce rareori își găsește suport în lege, plecându-se de foarte multe ori de la prezumția că persoana care a comis o faptă penală va mai comite și în viitor o alta, cu atat mai mult cu o parte din inculpati au mai fost cercetati/condamnati si in alte cauze .

Într-o astfel de situatie antecedentele penale pot sedimenta convingerea că inculpatii vor continua activitatea pe linia traficului de persoane.

Problema traficului de persoane, in general, apare ca un fenomen ce cunoaste o crestere fara precedent in volum si complexitate, devenind o afacere globala, care genereaza profituri importante pentru traficanti.

In prezenta cauza, o parte a persoanelor traficate erau minore, aspect ce evidentiaza o periculozitate deosebita a traficantilor prin urmarile faptelor lor pe termen lung, caci efectele negative pe care le genereaza maltratarea fizica, emotionala si sexuala a minorelor le deformeaza caracterul, personalitatea devenind persoane asociate, pervertite moral cu toate consecintele ce decurg de aici.

În consecință, singura măsură aptă a contribui la buna desfășurare a procesului penal în acest stadiu al cercetărilor este măsura arestării preventive.

Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către inculpații G. G., G. Ș. R., F. A., M. N. S., S. G. și C. M., împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ și va obliga contestatorii la plata sumei de 200 lei, fiecare inculpat, cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit avocaților din oficiu, de 100 lei, fiecare, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către inculpații G. G., G. Ș. R., F. A., M. N. S., S. G. și C. M., împotriva încheierii de ședință din 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Obligă contestatorii la plata sumei de 200 lei, fiecare inculpat, cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit avocaților din oficiu, de 100 lei, fiecare, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2014.

PREȘEDINTE,

D. C. C.

GREFIER,

D. P.

Red./Thred.D.C.C./10 ex./07.04.2014

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 2/2014....		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 121/2014.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI