Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2
Ședința publică de la data de 12 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - LUCHAIN C. C.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestațiile formulate de inculpații I. V., I. N. și G. D., împotriva încheierii de ședință din data de 05 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr. _ 3*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii inculpați I. V., I. B. și G. D. în stare de arest și asistați de avocat P. C. cu împuternicire avocațială ._/2014, emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul contestatorilor inculpați solicită admiterea contestațiilor, infirmarea soluției pronunțată de către instanța de fond prin care s-a prelungit măsura arestării preventive, revocarea măsurii arestării preventive și conform noului cod de procedură penală înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv arestul la domiciliu. În esență, apreciază că la acest moment procesual cercetarea judecătorească este aproape finalizată, nu se mai impune măsura arestării preventive, raportat la mandatul de arestare inițial, care se referă la acuzațiile pentru care sunt trimiși în judecată, trafic de minori. Consideră că nu sunt probe din care să rezulte în mod clar vinovăția inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază criticile nefondate, instanța de fond în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive și solicită respingerea contestațiilor, ca fiind neîntemeiate.
Având pe rând ultimul cuvânt, contestatorii inculpați I. N., I. V. și G. D., sunt de acord cu concluziile puse de către apărător.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Prin încheierea de ședință din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ 3*, în baza art. 208 al. 4 C. pr. pen. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților I. G., I. V., I. N. și G. D..
S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1590D/P/2013 din data de 23.09.2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT –Serviciul Teritorial București, s- a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților I. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b C.p.; I. N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, I. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, și G. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001.
În fapt, s-a reținut că în data de 12.08.2013, prin înșelăciune și ulterior amenințare și violență, inculpații I. N. și I. V. au transportat-o pe minora F. A. Săftica, în București, cu autoturismul condus de numitul G. D., la inculpatul I. G., din partea căruia au primit suma de aproximativ 350 euro, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. Astfel, după ce inculpatul I. G. a recrutat-o pe minora, primind-o și plătind inculpaților I. N. și I. V. suma de aproximativ 350 euro, i-a asigurat minorei F. A. Săftica, în perioada 12.08._13, găzduirea în scopul exploatării sale, prin obligarea la practicarea prostituției.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea acestora de libertate.
S-a considerat că punerea în libertate a inculpaților ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal, cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu fiind nefondate.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații I. V., I. N. și G. D., solicitând să fie judecați în libertate.
Curtea, examinând încheierea atacată, constată că recursurile sunt nefondate.
În mod just s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă pe deplin, întrucât de la data ultimei verificări a măsurii și până în prezent nu au intervenit modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, respectiv că o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentrurealizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 NCPP. Există în continuare indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și subzistă temerea rezonabilă că, față de natura și gravitatea faptelor, de împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența C.E.D.O., inculpații arestați preventiv au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil și de a fi eliberați în cursul procedurii, Curtea apreciază că, prin raportare la stadiul actual al procedurii, durata arestării preventive a inculpaților nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Așadar, conform art.4251 alin. 7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge contestațiile ca nefondate, iar în baza art.275 al.2 Cod procedură penală, va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații G. D., I. N., I. V. și I. G. împotriva încheierii de ședință din data de 05 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr. _ 3*.
Obligă inculpații la plata sumei de câte 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 7 ex./06.03.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 8/2014.... → |
|---|
