Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 142/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 142/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 142
Ședința publică de la 20 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de inculpata E. S. S. și de asiguratorul A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 3461/11.12.2013 a Judecătoriei Sector 4 București în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanta inculpată E. S. S. personal și asistată de apărător ales, avocat D. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apelantul asigurator A. Ț. ASIGURĂRI S.A. – prin consilier juridic I. O. conform delegației de la dosar, lipsind intimatele părți civile C. V. A. – pentru care a răspuns apărător ales, avocat O. V. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și S. C. DE URGENȚĂ "B. A." .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții că au fost depuse la dosar motive de apel din partea asigurătorului.
Curtea, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 recalifică prezenta cale de atac ca fiind apel.
Apărătorul apelantei inculpate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv certificat de medic specialist, certificatele de naștere ale celor trei copii minori și certificat de căsătorie – toata in fotocopie.
Reprezentantul Ministerului Public, reprezentantul apelantului asigurător și apărătorul intimatei părți civile, având cuvântul pe rând, arată că sunt de acord cu administrarea probei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisurilor precizate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei inculpate arată că la momentul soluționării cauzei in fond, a solicitat ca, alături de beneficiul art. 320/1 VCPP să se adauge și circumstanțele atenuante ale recunoașterii și ale conduitei pozitive pe care a avut-o inculpata anterior și după comiterea faptei, solicitare respinsă de instanța fondului, cu motivarea că nu pot coexista cele două texte de lege, dar această situație a fost lămurită prin disp. art. 79 Noul cod penal. In consecință, solicită ca la art. 320/1 VCPP să se adauge și art. 74, art. 76 VCP și să se aibă in vedere legea mai favorabilă, dându-se eficiență până la limita prevăzută și impusă de art. 76 lit. e VCP.
Al doilea motiv de apel vizează modalitatea de executare a pedepsei și apreciază că la acest moment inculpata poate beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 Noul cod penal, fiind îndeplinite toate condițiile. In acest sens, solicită a se avea in vedere poziția socio-profesională a inculpatei, faptul că a recunoscut și regretat fapta, precum și împrejurarea că este vorba despre o infracțiune din culpă.
Concluzionând, solicită a se avea in vedere această nouă instituție, motivat de faptul că cea pe care o apără dorește să-și recupereze cât mai repede permisul de conducere.
In ceea ce privește apelul asigurătorului, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul asiguratorului, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței primei instanțe și diminuarea cuantumului daunelor morale și a celor materiale, apreciind că acestea din urmă nu au fost justificate in totalitate.
Apărătorul intimatei părți civile C. V. A. lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța cu privire la apelul inculpatei și solicită a fi respins ca nefondat apelul declarat de asigurator.
Solicită amânarea pronunțări pentru a depune concluzii scrise.
In continuare, susține că prin motivele de apel, asiguratorul a invocat un text de lege abrogat in 6 decembrie 2011, respectiv ordinul CSA 5/2010. Pe aspectul articolelor invocate in motivele scrise de apel, susține că invocarea acestora este trunchiată, sens in care face referire la Ordinul 14 al CSA. De asemenea, face referire la disp. art. 1035 și urm. Cod civil, ce stabilește in mod clar si evident că prejudiciul trebuie reparat in întregime și poate fi dovedit cu orice mijloc de probă și solicită a se avea in vedere că instanța de fond, in mod corect, a acordat despăgubirile, ținând cont de faptul că o tânără de 21 de ani, fără nici o vină, a fost accidentată pe trecerea de pietoni, fiindu-i pusă viața in primejdie.
Față de aceste aspecte, consideră că solicitarea asiguratorului este imorală in raport de faptul că nu au fost acordate despăgubiri pentru tratament, respectiv cure balneare.
Conchizând, solicită respingerea apelului declarat de A. Ț. ASIGURĂRI S.A. ca fiind nefondat.
Curtea nu consideră necesar a amâna pronunțarea, având in vedere că intimata parte civilă nu a formulat apel in cauză, iar problemele au fost dezvoltate pe larg de către apărare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul inculpatei, respectiv la solicitarea de reținere a circumstanțelor atenuante – ce nu se mai regăsesc in Noul Cod penal -, arată că in mod corect instanța nu a reținut circumstanțe atenuante, art. 74 Cod penal neputând fi reținut in condițiile in care s-a reținut și art. 320/1 Cod procedură penală.
Cu privire la solicitarea de aplicare a disp. art. 80 Noul cod penal, susține că acest text de lege preia condițiile fostului art. 18/1 VCP și apreciază că nu se poate face aplicarea art. 80 Noul cod penal în raport de împrejurarea că natura și întinderea urmărilor produse nu pot impune renunțarea la aplicarea unei pedepse, urmările fiind foarte grave, iar prejudiciul foarte însemnat.
In opinia sa, se impune admiterea apelului inculpatei și schimbarea încadrării juridice in disp. art. 196 alin.2 și alin. 3 Noul cod penal cu aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Noul cod de procedură penală.
In ceea ce privește pedeapsa aplicată, consideră că aceasta este corect individualizată, atât in ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Cu privire la apelul declarat de asigurător, arată că daunele materiale au fost corect stabilite de instanța fondului în raport de suferințele părții civile, tratamentul urmat, intervențiile pe care urmează a le efectueze pentru a –și recupera – pe cât posibil - aspectul exterior, iar daunele morale nu au un cuantum exagerat in raport de alte cauze similare.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apelanta inculpată, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită a se ține cont de situația sa familială și profesională.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA ,
Prin sentința penală nr. 3461/11.12.2013 a Judecătoriei Sector 4 București pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus:
În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 320/1 C.p.p. a fost condamnat inculpata E. S., fiica lui S. și M., născută la data de 01.03.1980 în Truseni, Republica M., domiciliată în București, ., ., ., Sectorul 3, CNP_, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admisîn parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă C. V. A., domiciliată în București, Calea Văcărești, nr. 324, ., ., Sectorul 4, în sensul că obligă pe inculpata E. S. la plata către partea civilă a sumei de 27.400 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 145.000 lei cu titlu de daune morale.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență B. A., cu sediul în București, ., Sectorul 4 și cu sediul ales la LA SCPA "P. ȘI B.", situat în București, .. 12, Sectorul 1, în sensul că a obligat pe inculpata E. S. la plata către partea civilă a sumei de 6.239 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate C. V. A.).
A constatat că daunele materiale și morale la care a fost obligată inculpata E. S. prin hotărâre, vor fi achitate de către asigurătorul S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele pe anul 2012 stabilite prin Ordinul CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
A respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, București din data de 26.08.2013, în dosarul de urmărire penală 1154/P/2012 a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata E. S., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 23.01.2012, în jurul orei 0815, in timp ce conducea autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Văcărești din București, inculpata E. S. a incalcat prevederile art.135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rep. si a accidentat-o pe partea vătămata C. V. A., pricinuindu-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 70-80 de zile de ingrijiri medicale, punandu-i in primejdie viata, producandu-i pierderea unui organ si o infirmitate fizica permanenta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare( fila 3); procesul - verbal de cercetare la fata locului (filele 6-11); -planșe fotografice( filele 23-31); raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de experții E. I. si A. M., impreuna cu opinia separata a expertului tehnic C. M., recomandat de invinuita E. S.( filele 70-113); raportul de expertiză medico legală, (filele 20-21 ); declarațiile părtii civile C. VAL1NA A., in care a relatat situația de fapt expusa in rechizitoriu( filele 33-35); declarațiile martorului ocular Ș. V. (filele38-39)); declarațiile martorului ocular BOSOI N. (filele 40-41) și declarațiile inculpatei E. S. (filele 15, 45-48, 171);
Inculpata, înainte de începerea cercetării judecătorești, a solicitat aplic. disp. art. 320¹ C.p.p. dând declarație în acest sens la dosarul cauzei.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și poziția inculpatului din fața instanței conform declarației depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.01.2012, în jurul orei 08l5, inculpata E. S., conducând autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Văcărești din București, din direcția bulevardului Tineretului către șoseaua Olteniței, in dreptul imobilului cu nr. 322, a accidentat-o pe partea vătămata C. V. A., care s-a angajat in traversarea regulamentara a străzii, pe trecerea de pietoni.
Din concluziile raportului de expertiza medico-legala nr.Al/1332/2012 din 05.04.2012( fila 21) rezulta că partea vătămata C. V. A. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 23.01.2012 prin lovire cu si de corpuri dure, in circumstanțele unui accident rutier(pieton) pentru care necesita 70-80 de zile de îngrijiri medicale in condițiile unei evoluții favorabile, fara complicații. Leziunile suferite au pus in primejdie viata victimei, in urma splenectomiei posttraumatice prezintă infirmitate iar alte eventuale aprecieri se pot face dupa finalizarea tratamentului si a recuperării funcționale.
Din concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul tehnic desemnat de organele de urmărire penala, dar si din opinia separata a expertului tehnic recomandat de inculpata E. S., rezulta culpa exclusiva a inculpatei in producerea accidentului rutier (filele 80-82, 98-99 d.u.p.).
Din analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală rezultă în mod cert că inculpata a incalcat prevederile art.135 lit. H din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Audiați, martorii oculari Ș. V. si BOSOI N., au declarat ca victima accidentului a inițiat traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni, dupa ce s-a asigurat ca autoturismele care circulau pe prima si a doua banda au oprit, fiind accidentata de conducătoarea autoturismul Renault Megane, care nu i-a acordat prioritate.
În drept, fapta inculpatei E. S., care conducând autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Văcărești din București, din direcția bulevardului Tineretului către șoseaua Olteniței, in dreptul imobilului cu nr. 322, a accidentat-o pe partea vătămata C. V. A., care s-a angajat in traversarea regulamentara a străzii, pe trecerea de pietoniși care a necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin 2, 4 Cod Penal.
Instanța a apreciat că fapta întrunește toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspect obiectiv și sub aspect subiectiv.
Se constată faptul că infracțiunea de vătămare corporală din culpă constă în săvârșirea din culpă a unei acțiuni sau inacțiuni prin care s-a pricinuit altuia o vătămare a integrității corporale sau a sănătății pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale.
În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, acesta constă în săvârșirea unei acțiuni (lovire sau alte violențe) sau inacțiuni, care au cauzat unei alte persoane suferințe fizice. Față de situația dată, instanța constată că acest element constitutiv al infracțiunii este identificat în fapta inculpatei de a conduce autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în mod imprudent, și de a produce un accident rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei B. C..
Cu privire la urmarea imediată, produsă prin săvârșirea infracțiunii, aceasta este reprezentată de cauzarea unor vătămări corporale părții vătămate, vătămări care au necesitat un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, în conformitate cu art. 184 alin.(4) C.pen.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta există între acțiunea inculpatului de a conduce în mod imprudent autovehiculul și producerea accidentului în condițiile mai sus menționate, și vătămarea corporală a victimei C. V. A..
Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpata a acționat cu vinovăție în forma culpei (art. 19 alin.(1) pct. 2 lit. b) C.pen.), neprevăzând rezultatul faptei, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Conform art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatei care este nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, o familie bine întemeiată, și și-a recunoscut fapta.
Instanța a reținut în cauză disp. art. 320/1 C.p.p. având în vedere declarațiile inculpatei în sensul că va aplica pedepsele având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege reduse cu 1/3.
Instanța nu a reținut niciun fel de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei având în vedere că lipsa antecedentelor penale este o situație de normalitate și nu una de excepție, iar recunoașterii i s-a dat deja eficiență conform art. 320/1 C.p.p., neputându-se aplica concomitent și art. 74 lit. c) C. pen. în această ipoteză.
Prin urmare, instanța a condamnat pe inculpata E. S. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciind că în acest fel va fi atins scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este descris de art. 52 C.pen.
Pedeapsa închisorii este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni, cât și îndreptarea comportamentului inculpatului și reinserția acestuia în societate.
Ca pedeapsă accesorie, apreciind că fapta comisă nu atrage nedemnitatea inculpatului de a exercita activități ce presupun responsabilitate civică (dreptul de vot), văzând și jurisprudența CEDO asupra acestei probleme (cauza Hirst contra Marii Britanii), în baza art. 71 alin.(1) și (2) C.pen., instanța a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe durata pedepsei principale.
În ce privește modalitatea de executare, date fiind cele reținute sub aspectul individualizării pedepsei și considerând că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, constatând îndeplinite condițiile legale, în baza art. 81 alin.(1) cu referire la art. 71 alin. ultim C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare ce va fi stabilit conform art. 82 alin.(1) C.pen.
Pe cale de consecință, în baza art. 359 C.pr.pen. instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește acțiunile civile formulate împotriva inculpatei, au fost analizate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv:
-prejudiciul cert și nereparat încă,
-fapta ilicită,
-vinovăția și
-legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Instanța a constatat că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile cumulative menționate anterior, respectiv existența unui incontestabil prejudiciu produs părții civile C. V. A., cauzat de suferința fizică și psihică generată ca urmare a accidentului produs de către inculpată, prejudiciu ce nu a fost reparat, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatei ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.
Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă C. V. A. instanța a considerat că doar o parte dintre acestea își au justificare și ele au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, în ceea ce privește suma de 35.424 euro solicitată instanța a reținut că nu este un prejudiciu cert (nici viitor) produs părții civile și nu se impune a fi reparat (pct. A).
Pe de o parte se poate observa din înscrisurile existente la dosarul cauzei că nu există vreo diminuare între veniturile obținute anterior accidentului de partea civilă și cele ulterioare, iar adeverința depusă de către partea civilă cu privire la diminuarea la 60 % a capacității de muncă nu vine în dovedirea acestui fapt.
Din probatoriul administrat la dosarul cauzei nu rezultă că partea civilă ar depune un efort suplimentar la locul de muncă pentru a realiza aceleași venituri, iar de diminuarea acestora nici nu este vorba.
Așadar calcularea unei sume de bani pe timp de 41 de ani nu își are justificare legală, în condițiile în care vorbim despre un posibil prejudiciu eventual și nu de unul cert, aceasta în condițiile se solicită în mod expres o diferență de acoperit, diferență ce nu este justificată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește suma de 98.191 euro solicitată instanța a reținut că nu este în totalitate un prejudiciu cert (nici viitor) produs părții civile și nu se impune a fi reparat (pct. B pct. I-III).
Astfel, instanța a reținut că nu există nicio dovadă certă că partea vătămată va avea nevoie de aceste tratamente medicale, mai ales până la 63 de ani sau chiar 77 de ani, și mai ales certitudinea că aceasta le va efectua. Instanța le-a considerat a fi prejudicii eventuale care nu impune repararea la acest moment. Nimic nu împiedică însă partea civilă să solicită sumele cheltuite pe aceste tratamente, pe cale separată, în momentul în care le va efectua.
În legătură cu cheltuielile legate de operațiile estetice necesare părții civile(pct. B pct. IV)) instanța a reținut că există dovezi că acestea există și au fost produse părții civile prin accidentul respectiv, iar sumele solicitate de către partea civilă nu sunt exagerate în raport de costurile unor intervenții chirurgicale de specialitate.
În ceea ce privește sumele solicitate în legătură cu dosarul de daună constituit de către societatea de asigurare instanța a reținut că societatea de asigurări a oferit o sumă de bani părții civile, sumă ce a fost refuzată de către aceasta din urmă.
Nu există nicio culpă a societății de asigurări pentru care să se plătească și penalități având în vedere că suma oferită a fost refuzată de către partea civilă.
Ori o sumă refuzată de către o parte nu poate fi generatoare de penalități.
Nici suma respectivă nu poate fi considerată a fi recunoscută și că astfel ar fi trebuit să fie plătită părții civile, pentru că o ofertă refuzată nu înseamnă o sumă recunoscută ce ar fi trebuit plătită.
Mai sunt dovedite la dosarul cauzei sumele de 1.000 lei achitate de către partea civilă (raport de expertiză judiciară și medicală) sume ce trebuiesc achitate părții civile.
În legătură cu daunele morale solicitate instanța a reținut că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice acestora, urmare a faptei ilicite a inculpate, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.
Cu privire la cuantum, acesta nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței (n.i. - nu discreționară).
Instanța a apreciat că sunt evidente suferințele psihice la care a fost expusă partea civilă ca urmare a accidentului, că acesta i-a afectat cursul normal al vieții, aceasta aflându-se o perioadă de timp în comă în spital, apoi la tratament în spital, iar după urmând o perioadă de tratamente de specialitate în vederea recuperării după accident, tratamente ce nu au încetat, partea civilă trebuind se pare să mai urmeze și alte intervenții chirurgicale.
De asemenea instanța a mai reținut că situația financiară a inculpatei nu poate fi acceptată drept un criteriu în acordarea acestora și că determinarea acestora trebuie să se facă prin raportare la importanța valorilor morale lezate și la consecințele și măsura în care s-au afectat situația profesională, socială și familială a victimei accidentului.
Pentru aceste motive instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă C. V. A., în sensul că a obligat pe inculpata E. S. la plata către partea civilă a sumei de 27.400 lei cu titlu de daune materiale (echivalentul în lei a 6.000 euro plus 1.000 lei) și a sumei de 145.000 lei cu titlu de daune morale, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență B. A., în sensul că a obligat pe inculpata E. S. la plata către partea civilă a sumei de 6.239 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate C. V. A.).
A constatat că daunele materiale și morale la care a fost obligată inculpata E. S. prin prezenta hotărâre, urmează a fi achitate de către asigurătorul S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele pe anul 2012 stabilite prin Ordinul CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Cu privire la aceste aspect, instanța a reținut că, la data producerii accidentului autoturismul inculpatului era asigurat RCA la S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. și că potrivit art. 49 din același act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil și că potrivit art. 50 alin. 1, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În art. 54 din același act normativ, se prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Așadar din textele mai sus menționate rezultă că, cel care urmează să plătească despăgubirea astfel stabilită este tocmai asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. însă, numai în limita prevăzută pentru anul 2008.
A respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi cu privire la efectuarea vreunor cheltuieli de judecată sau reprezentare de către partea civilă, iar suma de 1.000 de lei a fost inclusă la daunele materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale au formulat recurs inculpata, care a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante față de recunoașterea săvârșirii faptei și conduita pozitivă pe care a avut-o anterior și după comiterea faptei, și referitor la modalitatea de executare a pedepsei a solicitat constatarea incidenței instituției renunțării la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 Noul cod penal, fiind îndeplinite toate condițiile având în vedere poziția socio-profesională a inculpatei, faptul că a recunoscut și regretat fapta, precum și împrejurarea că este vorba despre o infracțiune din culpă și asiguratorul, care a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale și a celor materiale, apreciind că acestea din urmă nu au fost justificate in totalitate.
Referitor la calea de atac a recursului, Curtea a recalificat această cale de atac ca fiind apel, conform disp art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind noul cod de procedură penală, dispozițiile tranzitorii prevăzând că recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C.p.p., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a analizat și a reținut situația de fapt, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării locului accidentului, planșa fotografică efectuată cu ocazia cercetării autoturismului implicat, schița locului accidentului, raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de experții E. I. și A. M., împreună cu opinia separată a expertului tehnic C. M., recomandat de inculpată, raportul de expertiză medico legală, declarațiile părtii civile C. V. A., declarațiile martorilor oculari Ș. V., BOSOI N. și declarațiile inculpatei E. S., rezultând că la data de 23.01.2012, în jurul orei 0815, în timp ce conducea autoturismul Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Văcărești din București, inculpata E. S. a încalcat prevederile art.135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rep. si a accidentat-o pe partea vătămata C. V. A., pricinuindu-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viața, producându-i pierderea unui organ și o infirmitate fizică permanentă.
În mod corect a reținut instanța de fond că fapta astfel menționată întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 V.Cp.
În ceea ce privește apelul exercitat de inculpată sub aspectul reindividualizării pedepsei aplicate, Curtea constată că acesta este nefondat, reținând dispozițiile legale care reglementează instituția individualizării pedepsei, Curtea apreciind că instanța de fond a aplicat corect aceste dispoziții și a dat suficientă relevanță atât circumstanțelor personale cât și celor reale, reținând atât conduita inculpatei anterior săvârșirii faptei cât și ulterior, fiind analizate toate circumstanțele favorabile, Curtea apreciind că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, pedeapsa aplicată fiind în apropierea limitei inferioare la care s-ar fi putut ajunge urmare a reținerii cauzei legale de reducere prev. de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, și nici acordarea de circumstanțe atenuante, Curtea reamintind inculpatei că circumstanțele invocate nu mai sunt prevăzute ca atare în noul cod penal. Concluzionând, Curtea apreciază că inculpata nu a invocat nici un temei care să impună reducerea limitelor de pedeapsă, iar față de circumstanțele reale, numărul mare de zile de îngrijiri medicale avute de partea civilă, culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului soldat cu vătămarea și infirmitatea fizică permanentă a părții civile, nu se impune nici reținerea unor circumstanțe atenuante, conduita procesuală a inculpatei fiind valorificată prin reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei, nici reducerea pedepsei iar referitor la modalitatea efectivă de executare, Curtea apreciază că aplicarea suspendării condiționate pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni este în măsură să realizeze scopul preventiv și educativ al pedepsei, care nu este doar un mijloc de reeducare dar este și o măsură de constrângere.
Curtea apreciază că nu se poate dispune, așa cum a solicitat inculpata, ca lege penală mai favorabilă, noul cod, sub aspectul reținerii instituției renunțării la aplicarea pedepsei, care în esență este o reglementare a fostului art. 18 indice 1, având în vedere că acest text prev. de art. 80 în actuala reglementare impune întrunirea următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită să prezinte o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Or, față de consecințele pe care fapta inculpatei le-a avut, doar recunoașterea și culpa în producerea acesteia nu sunt suficiente motive spre a determina Curtea să aplice această instituție, toate considerentele anterior menționate fiind în susținerea ideii de condamnare la pedeapsa corect individualizată de instanța de fond.
Reținând cele menționate, Curtea constată că pedeapsa este legală și față de dispozițiile noului cod penal astfel încât va respinge ca nefondat apelul inculpatei.
Referitor la motivele de apel ale asigurătorului, vizând cuantumul daunelor la care a fost obligat societatea, Curtea apreciază de asemenea că și acest apel este nefondat, având în vedere că despăgubirile materiale acordate de instanța de fond părții civile sunt dovedite cu înscrisurile și martorii audiați, iar cuantumul daunelor morale acordate, de 145.000 de lei este suficient în raport de circumstanțele cauzei, reținând că acestea se acordă ca o recompensă victimei pentru suferințele inerente accidentului și vătămărilor suferite, justificându-se acordarea lor față de lipsurile resimțite de victimă în raport de imposibilitatea pentru aceasta de a mai desfășura aceleași activități pe care le desfășura anterior, de a mai participa la fel de activ la viața socială cum o făcea anterior accidentului, de traumele psihice efectiv suferite, și, reținând situația victimei constituită parte civilă, gradul său de recuperare, numărul de zile de îngrijiri medicale, posibilitățile sale de reinserție în cadrul societății, Curtea apreciază că suma acordată este în măsură să răspundă eficient nevoilor părții civile.
Față de considerentele anterioare, în temeiul art. art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpata E. S. S. și de asiguratorul A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 3461/11.12.2013 a Judecătoriei Sector 4 București în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 NCPP obligă pe apelanți la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpata E. S. S. și de asiguratorul A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 3461/11.12.2013 a Judecătoriei Sector 4 București în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 NCPP obligă pe apelanți la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. D.C. M. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 343/2014. Curtea de... → |
|---|
