Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 13/2014

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

ÎNCHEIERE NR.13C

Ședința publică din data de 19 februarie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: D. D.

GREFIER: D. T.

Ministerul Public-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism–Structura Centrală a fost reprezentat de procuror Ș. S..

Pe rol se află cauza penală având ca obiect judecarea contestației formulată de inculpații Hărăniță S. și R. M.-M. împotriva încheierii de ședință din data de 5.02.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013*.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat Hărăniță S., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. P., în baza delegației nr._/19.02.2014 și contestatorul-inculpat R. M.- M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat O. M., în baza delegației nr.5969/18.02.2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar motivele contestației formulate de inculpatul Hărăniță S.. De asemenea, s-a atașat dosarul nr._/3/2013* al Tribunalului București–Secția I Penală.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Hărăniță S., având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, desființarea încheierii atacate și, soluționând cauza, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât apreciază că nu mai subzistă temeiuri care să justifice această măsură, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

În primul rând invocă nulitatea absolută a încheierii atacate, solicitând a se observa faptul că s-a menționat în aceasta că ședința a fost nepublică.

Precizează că potrivit dispozițiilor art.352 alin.1 Cpp, care reiau prevederile art.127 din Constituția României, ședința de judecată este publică, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, în același sens fiind și prevederile art.362 alin.2 Cpp, potrivit cărora verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive se face în ședință publică.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.352 alin.5 Cpp arată că declararea ședinței nepublice se face în ședință publică, după ascultarea părților prezente, a persoanei vătămate și a procurorului, dispoziția instanței fiind executorie, lucru care nu s-a întâmplat, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii atacate.

Față de acestea solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii contestate în condițiile art.281 alin.1 lit.c Cpp.

Cu privire la al doilea motiv al contestației, în sensul de a se constata nulitatea relativă a încheierii contestate, solicită a se observa că la data de 8.01.2014 inculpatul a formulat în scris o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, instanța prorogând această cerere pentru o dată ulterioară, pronunțându-se abia la data de 5.02.2014, când aceasta a fost reiterată.

Invocând dispozițiile art.242 alin.8 Cpp solicită a se observa că instanța de fond nu a respectat dispozițiile legale imperative și nu a procedat la audierea inculpatului cu privire la motivele pe care s-a întemeiat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită desființarea încheierii, în condițiile art.282 Cpp.

Arată că al treilea motiv al contestației constă în lipsa de temeinicie a încheierii contestate.

Astfel, apreciază că instanța de fond trebuia să analizeze în concret o . parametri precum gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări referitoare la persoana supusă analizei și, în urma parcurgerii acestui algoritm să constate dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Solicită a se observa că în cuprinsul încheierii contestate nu se face o asemenea analiză, menținerea măsurii preventive fiind motivată global cu privire la toți inculpații, cuprinzând argumente eronate atât de fapt, cât și de drept.

Astfel, a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie stabilă, are doi copii minori, are un loc de muncă stabil, actul de transport a fost efectuat fără nici un fel de constrângere a părții vătămate și s-a limitat numai la conducerea părții vătămate la Gara de Nord.

Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat R. M.-M., având cuvântul, solicită admiterea contestației și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului, în sensul că și-a recunoscut faptele, are un copil minor.

De asemenea, se raliază concluziilor antevorbitorului său.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulată de cei doi inculpați.

Cu privire la nulitatea absolută invocată în condițiile art.281 alin.1 lit.c NCpp solicită respingerea acesteia, având în vedere că din practicaua încheierii se constată că apelul nominal s-a făcut în ședință nepublică, ori această cauză ce are ca obiect trafic de persoane și trafic de minori, de regulă, se desfășoară în condițiile Legii nr.678/2001, iar conform art.352 Cpp se prevede în mod expres că în situația în care în cauză sunt minori ședința este nepublică. Mai mult decât atât precizează că ședința în asemenea cauze se declară nepublică din momentul în care cauza intră pe rolul instanței.

În ceea ce privește nulitatea relativă apreciază că această nulitate poate fi acoperită chiar în condițiile acestei contestații, instanța de judecată constatând în conformitate cu dispozițiile art.362, art.208 corob. art.207 alin.4 Cpp că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în raport de gravitatea și natura faptelor se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, apreciază că hotărârea este legală și temeinică.

Contestatorul-inculpat Hărăniță S., având ultimul cuvânt, precizează că nu a făcut rău nimănui, este de 9 luni arestat.

Contestatorul-inculpat R. M.-M., având ultimul cuvânt, precizează că are un copil minor, un loc de muncă stabil, solicitând judecarea în stare de libertate și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.

CURTEA

Deliberând, asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 5.02.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013* în baza prev. art. 208 alin. 4 Cpp s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G. G., Caracior M., I. V., M. N. Sarmis, S. G.,G. Ș. R., F. A., H. S., R. M. M., I. G., P. N. A..

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/control judiciar formulate de inculpați, prin apărători aleși.

În baza art. 16 al. 3 Cpp din legea nr. 255/2013 s-a constatat încetată măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpați G. N., A. C. și P. M..

În baza art. 211 al. 2 Cpp, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați G. N., A. C. și P. M., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 215 C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze în prealabil instanța cu privire la schimbarea domiciliului/reședinței;

c) să se prezinte la organul de poliție corespunzător razei teritoriale de domiciliu, conform programului de supraveghere;

d) să nu depășească limita teritorială a României;

e) să nu se apropie de părțile vătămate și martorii din cauză și să nu comunice cu acești direct sau indirect;

f) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele de existență;

g) să nu dețină/ să nu poarte arme;

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT –Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

1. G. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit. b din C.p.

2. Caracior M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.

3. I. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

4. M. N. Sarmis, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

5. S. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

6. G. Ș. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

7. F. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

8. H. S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

9. R. M. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.

10. I. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

11. P. N. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.

În raport de disp. art. 208 al. 4 Cpp, Tribunalul a concluzionat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive pentru următoarele considerente:

În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 16.12.2011, organele de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de o grupare de criminalitate organizată, condusă de numitul G. G. zis G. sau B., pe linia traficului de persoane, traficului de minori și proxenetismului. Ca urmare a investigațiilor efectuate s-a stabilit că sus-numitul coordonează o grupare infracțională ce are drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, domiciliate pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le transportă în străinătate, în special în Austria, unde le exploatează din punct de vedere sexual. O parte dintre aceste tinere sunt minore. Totodată, s-a stabilit că din această grupare fac parte numiții: B. E. L., G. N. zis N., Caracior M. zis B., M. N.-Sarmis zis S., I. V. zis C., S. G. zis F., F. A. zis A., G. Ș.-R. zis R., G. V. zis V. sau Raj, R. M.-M. zis P., P. M. zis M., H. S. zis S. Blondu, A. C. zis C. din Voluntari, I. G. zis B., P. N. A. zis N. Șerparu, N. R. A. zis B.. Modul de operare folosit în activitatea infracțională constă în aceea că liderul și organizatorul rețelei, aflat în cea mai mare parte a timpului pe teritoriul Austriei, se ocupă de recrutarea tinerelor, de transportul sau plata transportului acestora în Austria, de cazare și plasarea lor în cluburi. Totodată, se mai arată că acesta exercită presiuni asupra victimelor, pentru a le determina să practice prostituția în folosul grupării și pentru ca tinerele să lucreze în fiecare zi și cu cât mai mulți clienți, pentru obținerea unor profituri mari. Tot liderul grupării s-a ocupat de obținerea cărților de identitate emise pe numele altor persoane majore, înscrisuri care au fost folosite pentru tinerele minore, care sunt aduse din România și nu au dreptul de a lucra în cluburi. Pe teritoriul României, acționează o parte din membrii grupării care au rolul de a racola tinere, care ulterior sunt plasate liderului grupării, pentru a decide modalitatea de transport în Viena și unde urmează ca tinerele să lucreze. În același timp, se mai arată în referatul întocmit de parchet, în România, liderul grupării deține un azil de bătrâni, construit cu banii obținuți din exploatarea tinerelor în Austria, afacere de care se ocupă membrii grupării din România. Alți membrii ai grupării se află pe teritoriul Austriei, împreună cu liderul grupării, aceștia având rolul de a supraveghea tinerele în cluburi și în locurile de cazare și pentru a exercita presiuni fizice și psihice asupra victimelor. Mai au rolul de a colecta sumele de bani obținute de tinerele exploatate, care ulterior sunt predate liderului grupării.

De asemenea, începând cu anul 2010, cetățenii români cercetați în cauză au constituit, aderat și/sau sprijinit grupul infracțional organizat condus de numitul G. G., în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și trafic de persoane, proxenetism și drept urmare, au executat și acte materiale de racolare, transport, cazare și exploatare a tinerelor în Austria.

Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2013 la data de 29.05.2013 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive celor 11 inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența în cauză a dispozițiile art. 148 alin. lit. f Cpp, infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetații fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.

În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.

Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejjav. Malta).

Pe de altă parte, Tribunalul apreciază că, în cauză, sunt incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p, conform argumentelor de drept și de fapt de la momentul arestării preventive.

Nu poate fi omisă reacția publicului, față de vătămarea acestor infracțiuni ce produc o anumită „tulburare socială" de natură a justifica o reacție promptă în raport de pericolul social al faptelor deduse judecății.

În ceea ce privește această ultimă condiție, Tribunalul a concluzionat că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor ale căror săvârșire li se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul cât privește aspectul referitor la împrejurarea că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune.

Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii reținute respectiv fiind vorba de infracțiunea de înșelăciune în forma agravantă, modalitatea concretă și împrejurările de comitere, urmările produse; gradul concret de pericol social, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 223 din C.p.p. în sensul că lăsarea în liberate a inculpaților prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit o stare de neîncredere și insecuritate în rândul peroanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Dacă pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților nu se presupune generic, ci trebuie dovedit, tot atât de evident este că nu putem susține că nu există acest pericol pentru ordinea publică atunci când inculpatul a produs prin faptele sale o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art.1 Cpp, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei ca urmare a reacției declanșate de faptele comise.

Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni este cercetat în stare de libertate.

Astfel, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt cercetați inculpați, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Totodată instanța a apreciat pericolul concret pentru ordinea publică și din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpaților (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc), constatând din analiza lucrărilor dosarului faptul că inculpați au studii medii și nu sunt la primul contact cu legea penală, manifestand în continuare dispreț față de normele de drept.

Astfel, cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al acestora este că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate fiind necesară tocmai pentru înlăturarea acestei stării de pericol.

În contextul întăririi atitudinii de combatere a fenomenului infracțional, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.

Cu privire la aspectele vizând persoana inculpaților, acestea vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, în procesul individualizării sancțiunii penale, desigur în ipoteza în care instanța va ajunge la concluzia dovedirii vinovăției.

Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Cauza Tonasi vs Franța).

Tribunalul a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”( Labita c. Italiei). În legătură cu aplicarea art. 5 paragraful 3 din CEDO a statuat în mai multe decizii (a se vedea Stogmuler, Matznetter, Can și B contra Austriei, Letelier contra Franței, T. contra Austriei) ca autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula respectării libertății individuale, însă pericolul că inculpații s-ar sustrage de la judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravități sancțiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Trebuie să se țină seama de circumstanțele personale precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc. CEDO a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice măsura arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp, însă prezervarea ordinii publice, poate fi apreciată ca pertinentă și suficientă numai dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real opinia publică.

Or, de asemenea s-au avut în vedere că pe langă alte garanții ale procesului penal, judecarea cauzei într-un termen rezonabil ce are ca principal scop protejarea părților împotriva duratei excesive a proceduriilor, asigurarea eficienței și credibilitatea actului de justiție dar și evitarea menținerii persoanei acuzate de săvarșirea unei infracțiunii într-o stare de nesiguranță cu privire la situația sa pentru o perioadă de timp prea mare.

Aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în raport de circumstanțele concrete ale cauzei constand în: complexitatea acesteia, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părții a obiectul procedurii. În acest context s-a statuat în practica CEDO că doar întarzieriile datorate comportamentului autoritățiilor sunt susceptibile să antreneze încălcarea convenției.

Este de menționat faptul că inculpați sunt arestați de circa 8 luni și nimic din desfășurarea celor două procedurii respectiv urmărire penală și instanța nu au fost de natură a duce la concluzia că nefinalizarea judecății ar fii imputabilă în vreun mod autoritățiilor sau părților.

În ceea ce privește cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpați, prin apărători, în subsidiar, Tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de prevenție neprivative de libertate, în considerarea următoarelor aspecte:

Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual-penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale sau civile.

Necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal a fost își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege, posibilităților de executare a drepturilor subiective în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații la care se referă.

La alegerea măsurii de prevenție ce urmează a fi luată, trebuie să se țină seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202 Codul de procedură penală). În cadrul criteriilor complementare, scopul măsurii de prevenție nu se confundă cu scopul general. Scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale. Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție constă în primul rand in necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului în prezenta cauză.

Desigur că acest scop special se subsumează scopului general al măsurilor de prevenție. Gradul de pericol social al infracțiunii, ca un criteriu complementar, este diferit de cel stabilit în legea penală. Pericolul social rezultă din circumstanțele cauzei penale și poate fi diferit în cazul săvârșirii în situații deosebite, ale aceleiași infracțiuni. În speța de față, pericolul social este privit de judecător prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei.

Astfel, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpaților, de momentul procesual al cauzei, Tribunalul a considerat că punerea în libertate ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal în baza art 208 al. 4 Cpp a menținut arestarea preventivă a inculpaților inculpaților și a respins cererea de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiliu, în raport de stadiul procesual al cauzei impunandu-se menținerea acestei stării.

În ceea ce privește luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați G. N., P. M. și A. C., conform disp. art. 16 al. 3 din legea nr. 255/2013 rap la art. 211 Cpp, a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- G. N., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit a din legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1,2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp și art. 37 lit. b Cp

- P. M., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1,3 și 4 din legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1,2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp,

- A. C., cercetat sub aspectul săvarșirii infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1,3 și 4 legea nr. 678/2001 și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit a Cp..

În fapt, s-a reținut că inculpați P. M., Gățățeanu N. și A. C. în perioada 2010-2013, împreună cu alte persoane a sprijinit un grup de criminalitate organizată ce avea drept scop racolarea, transportul, cazarea mai multor tinere, atât majore cat și minore, în vederea exploatării sexuale pe teritoriul Austriei.

Prin ordonanța cu nr. 71/D/P/2012 din data de 29.05.2013 și respectiv 28.05.2013 s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură ce ulterior a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpați P. M. și A. C..

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara fiind prelungită pană la data de 24.10.2013 față de inculpați G. N. și la data de 25.10.2013 A. C. și P. M..

Potrivit deciziei nr. 76/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 145 și art. 145¹ din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, dispuse sau prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin.1 C.p.p. iar prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013 instanța de judecată a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de cei trei inculpați.

În baza disp. art. 16 din legea nr. 255/2013 potrivit cărora măsurile preventive în curs de executare la data intrării în vigoare continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile vechii legi. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi, după caz, prelungite, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă conform legii noi.

Măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Pentru atingerea obiectivelor majore ale procesului penal, persoanele care participă la activitatea procesual-penală sunt chemate să dea dovadă de loialitate, pe tot parcursul procesului, și în special cu ocazia administrării probelor în vederea aflării adevărului și a justei aplicări a legii penale sau civile.

In cauză instanța a apreciat că la acest moment procesual, pentru realizarea scopului prev. de disp. art. 202 Cpp, se impune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpați stabilindu-se în sarcina acestora o . obligații întrucât aceasta măsură prezintă un caracter de constrângere, prin luarea căruia organele judiciare urmăresc restrângerea libertății de mișcare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații Hărăniță S. și R. M.-M., solicitând admiterea solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

În motivarea scrisă a contestației (filele 37-42) inculpatulHărăniță S., prin apărătorul ales, arată că încheierea este lovită de nulitate absolută întrucât ședința a fost nepublică, fără ca acest aspect să fie pus în discuția părților.

Al doilea motiv de nulitate a încheierii îl constituie, în opinia contestatorului, faptul că nu a fost ascultat înainte de soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Un alt motiv de contestație vizează lipsa de temeinicie a încheierii, contestatorul Hărăniță S. invocând faptul că menținerea măsurii preventive este motivate global cu privire la toți inculpații, raportat la criteriile prevăzute de art.223 alin.2 nCPP menționând că probatoriul a fost în mare parte administrat, actul de transport a fost efectuat fără vreo constrângere a părții vătămate, provine dintr-o familie bună, contactul cu G. G. a fost dat de lucrările de construcție pe care societatea sa i le-a efectuat, a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului.

În motivarea contestației inculpatul R. M.-M., prin apărătorul din oficiu, arată că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, având în vedere poziția sa procesuală, în sensul că și-a recunoscut faptele, are un copil minor în întreținere.

Analizând încheierea contestată, prin prisma dispozițiilor art.204 nCPP, Curtea constată următoarele:

Criticilem privind nulitatea încheierii de ședință sunt nefondate, declararea nepublică a ședinței fiind făcută la debutul cercetării judecătorești și nu trebuie reiterată la fiecare termend e judecată, iar omisiunea audierii inculpatului anterior soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive constituie un motiv de nulitate relative ce condiționează o vătămare, ori în cauză nu s-a invocat și cu atât mai puțin dovedit o vătămare.

Pe fond, prima instanță a apreciat în mod corect, cu prilejul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații Hărăniță S. și R. M.-M., având în vedere că în speță sunt întrunite cerințele cumulative ale art.202 nCPP și art.223 alin.2 nCPP, în sensul că există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați-trafic de persoane, traffic de minori, proxenetism, sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, iar privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În mod corespunzător este întrunit în mod cumulativ și cazul prevăzut de art.223 alin.2 nCPP, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății este mai mare de 5 ani și există o stare de pericol pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, determinată de natura și valorile sociale lezate, de circumstanțele comiterii faptelor, aspecte care dovedesc faptul că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În raport de aspectele evidențiate anterior singura măsură care se impune, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, o constituie arestarea preventivă.

D. urmare apreciind că nu este oportună în interesul bunei soluționări a cauzei luarea unei alte măsuri preventive, apreciind că termenul rezonabil nu a fost deposit în raport de complexitatea deosebită a cauzei Curtea, în temeiul art. 206 cpp va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpații HĂRĂNIȚĂ S. și R. M.-M. împotriva încheierii de ședință din data de 05 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul București secția I penală, în dosarul nr._/3/2013*.

Va obliga pe inculpatul HĂRĂNIȚĂ S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul R. M.-M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 206 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpații HĂRĂNIȚĂ S. și R. M.-M. împotriva încheierii de ședință din data de 05 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013*.

Obligă pe inculpatul HĂRĂNIȚĂ S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul R. M.-M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.

PREȘEDINTE

D. D.

GREFIER

D. T.

Red. și tehnored. D.D.

2 ex.

Red. I. P. – Tribunalul București – Secția I Penală

← Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Încheierea nr....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI