Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Încheierea nr. 3/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
ÎNCHEIERE NR. 3C/CP
Ședința din Camera de Consiliu de la 17 februarie 2014
Curtea compusă din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ- M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul B. M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2014 a Tribunalului Călărași - Secția Penala pronunțată în dosarul nr._ /a2.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, s-a prezentat contestatorul B. M. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat D. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apărător din oficiu - avocat A. A. în baza împuternicirii avocațiale nr. 5602 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
Curtea ia act de încetarea împuternicirii avocațiale a apărătorului din oficiu al contestatorului, ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând să se pronunțe pe onorariul parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului depune la dosar note scrise. Având cuvântul, conform art. 348 Noul cod de procedură penală solicită admiterea contestației și a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, prev. de art. 211alin. 2, art. 214 și art. 215 Noul cod de procedură penală. Consideră că această măsură de înlocuire se poate pune in aplicare, având in vedere că din conținutul Rechizitoriului rezultă că probele considerat a fi de vinovăție sunt contradictorii, neexistând o linie clară, prin care să se stabilească faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei de tentativă de omor deosebit de grave in formă calificată – în raport de noua reglementare. S-a pus mare accent pe faptul că inculpatul ar fi avut o sabie cu care ar fi atacat părțile vătămate, dar acestea s-au apărat cu mână, fiind rănite superficial, împrejurare față de care s-a tras concluzia că s-a intenționat ca sabia să penetreze capetele părților vătămate și să le suprime viața. Nu s-a făcut nici o dovadă a acestui fapt, organele de urmărire penală au ignorat posibilitatea descoperirii sabiei, nu s-a efectuat o percheziție domiciliară pentru a fi găsită. In continuare, face referire la declarațiile unor martori – angajați ai unei spălătorii auto -, care au arătat că in ziua incidentului, când inculpatul s-a prezentat la spălătorie, avea o sabie in interiorul mașinii. Conchizând, solicită admiterea contestației și a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, prev. de art. 211alin. 2, art. 214 și art. 215 Noul cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, susține că din actele efectuate până în momentul de față rezultă suficiente indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. Față de modul de comitere și obiectul vulnerant folosit, consideră că în mod corect instanța a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția penală, în temeiul 348 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. M. I. (fiul lui V. și N., născut la 12.05.1992 în Călărași, jud. Călărași, domiciliat în ., jud.Călărași, CNP_, fără antecedente penale, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, studii 12 clase), arestat în baza MAP nr.73/UP/26.09.2013 emis de Tribunalul Călărași și a fost menținută măsura arestării preventive a acestuia, reținându-se în esență modalitatea concretă de comitere a faptelor nu impune cu necesitate punerea acestuia în libertate, iar atitudinea sa procesuală creează presupunerea rezonabilă că va continua să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, solicitând casarea încheierii și cercetarea în stare de libertate, invocând în esență netemeinicia încheierii față de faptul că probele considerat a fi de vinovăție sunt contradictorii, neexistând dovezi prin care să se stabilească faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei de tentativă de omor deosebit de grave in formă calificată – în raport de noua reglementare, arătând totoodată că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată.
Curtea reține astfel că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 17.12.2013 a fost trimis în judecată inc. B. M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 C.p. rap. la art.174 C.p., raportat la art.175 al.1 lit.i C.p. și art.176 al.1 lit.b C.p., art.176 al.1 lit.b C.p., art.321 al.1 C.p., art.2 al.1 pct.1 din Lg.61/1991R și art.217 al.1 C.p., cu aplicarea art.33 al.1 lit.a C.p, reținându-se în fapt că în ziua de 27.08.2013, prin actele și gesturile făcute în public, a provocat scandal pe raza orașului L. Gară. Tot în aceleași împrejurări, în loc public și pe fondul unor stări conflictuale mai vechi, inculpatul B. M. I., cu complicitatea inculpatului B. A. G., le-a aplicat părților vătămate T. L. și T. C. G. mai multe lovituri cu o sabie cu lungimea de 60 cm și lamă lată de aproximativ 10 cm, intenția fiind aceea de a le lovi pe cele două părți vătămate în zona capului, lovituri care au fost parate prin așezarea mâinilor în zonele vizate, de către cele două părți vătămate.
Prin încheierea nr. 122/2013 a Tribunalului Călărași s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M. I. și B. A. G. (trimis în judecată prin același act de sesizare a instanței) pe o durată de câte 29 de zile fiecare, măsură ulterior prelungită, Curtea apreciind că în mod justificat, Tribunalul, în procedurta de camera preliminară, procedând conform art. 348 c.pr.pen., a menținut starea de arest a inc. B. M. I., față de împrejurarea că nu au încetat și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere de instanță la momentul arestării preventive a inculpatului și, pe de altă parte, la dosarul cauzei, neadministrându-se încă nicio probă, nu există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a acestuia.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice prev. de art. 202 din Codul de procedură penală, Curtea constată că probele administrate până în acest moment de către organele de urmărire penală dovedesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de cercetare la fata locului, constatarea întocmită de I.N.M.L., precum și declarațiile inculpaților, care nu au contestat nici prezența la locul și momentul faptei și nici contactul cu părțile vătămate, toate aceste mijloace de probă confirmând presupunerea rezonabilă privind existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Curtea apreciază că datele și informațiile existente la dosarul de urmărire penală se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabilă”, în sensul oferit inclusiv de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsura să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit aceste fapte penale.
În același sens, Curtea apreciază că sunt întrunite exigențele art. 5 par. 1 lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la notiunea de suspiciuni intrucat nu este necesar ca la momentul arestarii, anchetatorii sa aiba suficiente probe pentru a aduce o acuzatie. Faptele ce au dat nastere suspiciunii( banuielii) nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie, ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmaririi penale, obiectul preocuparilor, pe parcursul privarii de libertate fiind acela de a a continua investigatiile in scopul de a confirma sau de a inlatura temeiurile arestarii ( in acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Asadar, nu trebuie stabilita vinovatia inculpatilor, in acest stadiu procesual, acesta fiind scopul urmaririi penale, in urma careia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata. De asemenea, nu este necesar sa se constate ca inculpatii au savarsit aceste infractiuni ci doar ca fata de acestia planeaza o suspiciune rezonabila ca au savarsit faptele pentru care sunt cercetati( in acest sens, CEDO cauza Stepuleac contra Republicii M.).
Curtea reține că în jurisprudenta sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune, respectiv pericolul ca acuzatul să fugă, riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției, riscul să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică, or, în cauza de față, Curtea constată că declarațiile martorilor solicitați de inculpat a fi audiați au invocate împrejurpări care să determine Curtea să constate posibila inicidență a acestor cazuri, reținându-se incidența disp. art. 207 al. 4 prima teză c.pr.pen.
Astfel, Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond că scopul, condițiile generale de aplicare ale măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea definite de art. 202 alin. 1 Cp.p. sunt îndeplinite în continuare, existând probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat și apreciază că măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării încercării acestuia dea zădărrnici afalarea adevărului și chiar sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, în pofida celor susținute de apărarea inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea constată, la acest moment procesual, îndeplinirea în continuare a condițiilor prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, apreciază că o măsura preventivă mai ușoară, așa cum a solicitat inculpatul, nu este suficientă pentru realizarea scopului măsurii preventive, modificările aduse de N.C.P.P. nefăcând ca măsura preventivă luată în prezenta cauză să devină nelegală sau netemeinică, or, cererea de înlocuire se anlizează prin raportate la dispozițiile anterior invocate, astfel încât, reținându-se îndeplinirea condițiilor și neschimbarea sub vreun aspect a situației de fapt reținută la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea acesteia.
În raport de condiția relativă la existența pericolului social, Curtea constată că în mod întemeiat Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege atât cu privire la minimul de gravitate impus de lege cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică.
Curtea constată că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, care atestă violența inculpatului, acesta aplicând lovituri victimei, având asupra sa o sabie, ignorând toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta, Curtea reținând că acestea dovedesc cu prisosință gradul deosebit de ridicat de pericol social pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, fapta săvârșită este una de violență, Curtea reținând că eventuale circumstanțe favorabile pot fi avute în vedere de instanță la momentul individualizării pedepsei în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat și condamnat.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și apreciind că cel puțin în această fază a procesului penal se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, Curtea va respinge contestația ca nefondată conform art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. M. I. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2014 a Tribunalului Călărași - Secția Penală pronunțată în dosarul nr._ /a2.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 de lei.
Definitivă.
Pronunțată în Camera de Consiliu azi, 17.02. 2014.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. M.C.
2 ex.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 121/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
