Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1299/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1299/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1299

Ședința publică de la 23 octombrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..

Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpații U. G. și G. E. A. împotriva sentinței penale nr.1102 din 09 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru 09 octombrie 2014 și apoi a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 octombrie 2014 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1102 din 09 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal 1969, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal, și cu aplicarea art.374 alin.4 Cod de procedură penală și art.12 din Legea nr.187/2012, a fost condamnat inculpatul U. G. [fiul lui G. și S., născut la data de 25.07.1967 în București, cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_], la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.65 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969 pe 10 ani, în regim de executare.

S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal din 1969.

S-a dedus prevenția de la 22.11.2013 la 20.02.2014.

În baza art.399 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal și cu aplicarea art.374 alin.4 Cod de procedură penală și art.12 din Legea nr.187/2012, a fost condamnată inculpata G. E. A. [fiica lui D. și G., născută la data de 28.02.1987 în oraș Răcari, jud. Dîmbovița, cu domiciliul în București, ., ., CNP_], la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.65 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969 pe 8 ani.

În baza art.91 Cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 8 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței;

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la instituția aleasă de Serviciul de Probațiune.

S-a dedus prevenția de la 22.11.2013 la 20.02.2014.

În baza art.399 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpată.

În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art.5 Cod penal și cu aplicarea art.374 alin.4 Cod de procedură penală și art.12 din Legea nr.187/2012, a fost condamnat inculpatul G. A. C. A. [zis “C.”, fiul lui T. și C. C., născut la data de 12.12.1991 în București, cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_] la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.65 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969 pe 8 ani.

În baza art.91 Cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 8 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile la instituția aleasă de Serviciul de Probațiune.

S-a dedus prevenția de la 22.11.2013 la 17.03.2014.

În baza art.399 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art.16 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de droguri și cântarul depuse la Camera de Corpuri delicte conform dovezilor . nr._/13.12.2013 și . nr._/06.01.2014.

În baza art.112 alin.1 lit.b Cod penal, s-a mai dispus confiscarea următoarelor bunuri: ventilatoarele, lămpile, aerotermele, droserele și termometrele depuse la Camera de Corpuri delicte conform dovezii . nr._ din 26.11.2013.

În temeiul art.1121 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 900 lei ridicată la data de 22.11.2013 de la inculpatul U. G. și a sumelor de 2.065 lei și 500 euro ridicate în data de 22.11.2013 de la inculpata G. E. A..

În baza art.1121 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul U. G. a imobilului situat în ., ., jud. Prahova, cu nr. de Carte Funciară_/Provița de Jos.

În temeiul art.1121 Cod penal, s-a confiscat de la inc. G. E. A. imobilul situat în ., ., jud. Prahova, cu nr. de Carte Funciară_/Provița de Jos.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra sumelor de bani și a celor două imobile, prin ordonanțele nr.385/D/P/2013 din 26.11.2013 și 18.12.2013.

A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 10.000 lei cheltuieli judiciare stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2013, inculpatul U. G. împreună cu inculpatul G. A. C. A. a cultivat mai multe plante de cannabis, în curtea imobilului proprietatea inculpatei G. E. A., aflat la adresa din ., comuna Provița, ., județul Prahova, inculpatul G. A. având sarcina de a se îngriji de cultura de cannabis în lipsa celorlalți doi inculpați. În aceste împrejurări, la data de 21.11.2013, inculpatul U. G. a remis numitului C. V. prin intermediul inculpatei G. E. A., aflată în incinta locuinței sale din București, ., ., ., cantitatea totală de 508,98 grame cannabis, la aceeași dată, în cursul serii, numitul C. a fost depistat de organele de poliție în timp ce transporta cantitatea respectivă de cannabis.

S-a mai reținut că, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 22.11.2013 la locuința din București, ., ., . unde inculpatul U. G. locuiește împreună cu inc. G. E. A., s-a descoperit cantitatea de 98,95 grame cannabis, drog de risc, precum și un cântar din sticlă, de culoare portocalie, marca „Zelmer”, pe care s-au pus în evidență urme de Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 22.11.2013 la locuința proprietatea personală a inc. G. E. A., situată în ., comuna Provița, ., județul Prahova, lucrătorii de poliție judiciară l-au depistat pe inculpatul U. G. împreună cu inculpatul G. A. C. A. în incinta imobilului respectiv, în care au fost găsite și ridicate 1.085 plante din care în probele nr.1 (345 plante), nr.2 (390 plante), nr.3 (31,95 grame fragmente vegetale (tulpini și funze)), nr.4 (două plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 0,67 grame), nr.5 (48 plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 2,68 grame), nr.6 (300 plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 32,56 grame) și nr.7 (300,47 grame fragmente vegetale (inflorescențe degradate) ambalate într-o pungă de hârtie inscripționată „Kaufland”), s-a depistat substanța aparținând genului cannabis, drog de risc, plantele aflându-se în diferite stadii de creștere, precum și diverse obiecte și ustensile folosite la cultivarea și întreținerea plantelor de cannabis.

S-a constatat că situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpații și le-au însușit și au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

- Faptele inculpatului U. G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în 4 acte materiale.

- Faptele inculpatului G. A. C. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în 2 acte materiale.

- Faptele inculpatei G. E. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în 3 acte materiale.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, judecătorul fondului, referitor la toți cei trei inculpați, a reținut că în ceea ce privește regimul sancționator al pedepselor este mai favorabilă legea veche întrucât regimul sancționator al formei continuate conform art.41 alin.2 din Codul penal 1969, în limitele de pedeapsă stabilite de legea veche, este mai favorabil decât regimul sancționator aferent concursului de infracțiuni stabilit prin legea nouă în raport de limitele de pedeapsă chiar reduse, stabilite în aceeași lege.

Astfel, s-au aplicat - în condițiile art.5 Cod penal - în limitele regimului sancționator prevăzut de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în redactarea anterioară datei de 01.02.2014 și de dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal anterior, pedepse orientate spre minimul special în cazul inculpaților G. E. A. și G. A. C. A. și spre mediu în cazul inculpatului U. G..

Judecătorul fondului a aplicat celor trei inculpați pedepse complementare individualizate în raport cu art.12 din Legea de punere în aplicare a Codului penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal pe durata maximă de 10 ani în cazul inculpatului U. și pe durate de 8 ani în cazul celorlalți inculpați.

S-a apreciat necesară această diferență de regim sancționator întrucât astfel cum rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor inculpatul U. G. este practic inițiatorul angrenajului infracțional, ceilalți doi inculpați acordându-i suport, este adevărat în mod activ și în deplină cunoștință de cauză, dar motivat de factori materiali în cazul inculpatului G. A. și emoționali în cazul inculpatei G. A..

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul U. G. a decis să deruleze această activitate infracțională în condițiile în care astfel cum personal a precizat cu ocazia ultimului cuvânt, obținea un venit mediu lunar de aproximativ 1.000 de euro din comerțul de autoturisme second hand. astfel încât mobilul comiterii faptei este exclusiv obținerea unor venituri mult mai semnificative decât cele pe care le putea realiza prin activități teoretic licite.

Ca atare instanța de fond a apreciat că este necesar ca executarea pedepsei aplicate inculpatului U. G. să se facă în regim de detenție, aplicând pedepse accesorii în conformitate cu art.12 din Legea de punere în aplicare a Codului penal.

Instanța de fond a dedus prevenția de la 22.11.2013 la 20.02.2014 și a menținut față de acest inculpat măsura controlului judiciar, necesitate motivată de gravitatea concretă a faptelor, existența probelor certe de vinovăție și cerința asigurării bunei administrări a cauzei până la soluționarea definitivă.

În cazul inculpatului G. A., reținând poziția procesuală sinceră de care a dat dovadă acesta și regretul autentic manifestat de acest inculpat, judecătorul fondului a apreciat că este suficientă aplicarea pedepsei și că, în raport cu aceleași argumente, se poate concluziona rezonabil că acest inculpat nu va mai săvârși alte pedepse chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe un termen de încercare pe care l-a stabilit la 5 ani și a fost atenționat condamnatul că neexecutarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse de instanță sau săvârșirea altei infracțiuni vor conduce la revocarea acestui beneficiu și executarea pedepsei într-un loc de detenție.

A fost menținută pentru aceleași argumente expuse în cazul primului inculpat măsura controlului judiciar.

În privința inculpatei G. A., având în vedere rolul secundar îndeplinit de aceasta în activitatea infracțională, starea de graviditate a acesteia și poziția de recunoaștere adoptată după sesizarea instanței, judecătorul fondului a apreciat ca și în cazul inculpatului anterior că este suficientă aplicarea pedepsei și că, instanța poate concluziona rezonabil că această inculpată nu va mai săvârși alte infracțiuni chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe un termen de încercare pe care l-a stabilit la 6 ani, cu impunerea unor obligații prevăzute de lege și menținerea controlului judiciar.

S-a dispus confiscarea cantităților de droguri găsite la locuința din București a inculpaților U. și G. E. și la imobilul din ., comuna Provița, ., județul Prahova, precum și a cântarelor și a celorlalte instrumente folosite pentru măsurarea drogurilor și cultivarea plantelor de cannabis găsite la cele două locații.

Totodată, a fost confiscat acest din urmă imobil, individualizat cu două numere cadastrale,_/Provița de Jos și_/Provița de Jos, în temeiul art.1121 Cod penal, întrucât judecătorul fondului a apreciat că, din chiar modalitatea de comitere a faptei, rezultă o durată în timp semnificativă, condiții în care este justificat a se concluziona că și anterior constatărilor efectuate de organele de poliție o parte semnificativă a veniturilor inculpaților U. și G. A. au provenit din comiterea infracțiunii de trafic de droguri. Întrucât imobilul în cauză a fost destinat exclusiv cultivării plantelor de canabis, iar valoarea acestui imobil așa cum recunosc și cei doi inculpați este modică, este echitabilă asimilarea contravalorii acestui bun cu veniturile ilicite obținute anterior din activitatea infracțională și, pe cale de consecință, s-a dispus confiscarea acestui imobil, în condițiile confiscării extinse.

În baza aceluiași temei legal, s-a dispus și confiscarea sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința acelorași doi inculpați, aceasta întrucât, pe de o parte, s-a constatat că inculpații nu au dat o justificare credibilă existenței acestor sume, iar pe de altă parte, având în vedere concluzia expusă mai sus, continuitatea în timp a activității infracționale, este rezonabil și întemeiat a considera că proveniența acestor sume de bani este săvârșirea aceluiași tip de activități infracționale.

Aferent, a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra acestor bunuri.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Tribunalul București (la data de 16 aprilie 2014) și inculpații U. G. și G. E. A. (ambii la data de 11 aprilie 2014).

Cererile de apel formulate în cauză au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 29 mai 2014.

Conform motivelor scrise de apel (atașate la filele 4-6 dosar C.A.B.), astfel cum au fost completate și parțial modificate de către reprezentantul său în dezbaterile orale (consemnate în încheierea de la termenul din data de 25 septembrie 2014), P. a criticat hotărârea primei instanțe, pe motiv că aplicarea pedepselor complementare în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpați s-a făcut cu nerespectarea art.66 din noul Cod penal, art.6 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal și art.6 din noul Cod penal, în sensul că durata acestora depășește durata maximă pentru care potrivit dispozițiilor legale anterior menționate pot fi aplicate astfel de sancțiuni, iar durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul inculpaților G. E. A. și G. A. C. A. excede termenului prevăzut de art.92 din noul Cod penal (de maxim 4 ani), opinia reprezentantului Ministerului Public fiind în sensul că, din perspectiva condițiilor de aplicare, a conținutului obligațiilor și măsurilor ce se impun inculpatului pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere și al efectelor acestei modalități de executare a pedepsei, legea penală mai favorabilă este legea veche în ansamblul său.

La rândul lor, inculpații apelanți U. G. și G. E. A., potrivit motivelor scrise de apel (atașate la filele 26-29 din dosar) și susținerilor orale din aceleași dezbateri, ale apărătorului lor ales, au reproșat instanței de fond împrejurarea că a interpretat greșit aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în sensul că, pe de o parte, în mod nejustificat a apreciat că noua reglementare penală intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014 ar fi dezavantajoasă pentru ei din perspectiva faptului că, potrivit noii reglementări a formei continuate a infracțiunii prev. de art.35 din noul Cod penal, actele materiale repetate reținute în sarcina lor ar trebui considerate infracțiuni concurente, cu aplicarea tratamentului sancționator specific acestei forme de pluralitate de infracțiuni, întrucât dată fiind natura de infracțiuni de pericol a faptelor reținute în sarcina lor și calitatea de unic subiect pasiv a statului, ca reprezentant al societății interesate în ocrotirea valorilor sociale încălcate prin astfel de fapte, și în actuala reglementare a Codul penal aceste acte materiale pot alcătui o unitate legală de infracțiune în forma unor infracțiuni continuate, iar pe de altă parte, deși prin prisma regimului juridic sancționator aplicabil faptelor deduse judecății a apreciat că legea veche este mai favorabilă situației lor (adică Legea nr.143/2000‚ în varianta anterioară modificărilor aduse prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal și, respectiv Codul penal din 1969), totuși, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în cazul inculpatei G. E. A., a considerat în mod greșit că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art.91 și următoarele din noul Cod penal ar fi mai benefică acesteia în comparație cu aplicarea prevederilor art.861 și următoarele din vechiul Cod penal, care în realitate are un regim juridic mai lejer, prin aceste operațiuni realizându-se practic o combinare a prevederilor din cele două reglementări penale succesive, ceea ce încalcă principiul statuat prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale a României, conform căreia aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se facă în mod global.

În considerarea acestor argumente apărarea inculpaților apelanți U. G. și G. E. A., a solicitat să se constate că în condițiile în care Legea nr.143/2000, astfel cum a fost modificată prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, este o reglementare distinctă față de noul Cod penal, aceasta poate fi considerată ca lege penală mai favorabilă ale cărei prevederi legale pot fi reținute concomitent cu cele ale vechiului Cod penal, astfel încât pedepsele ce vor fi aplicate inculpaților să fie individualizate în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de actuala reglementare a art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, reduse cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală și, totodată, cu reținerea în favoarea inculpaților a incidenței circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c din vechiul Cod penal. În subsidiar, pentru ipoteza în care s-ar aprecia că un atare mod de aplicare a principiului legii penale mai favorabile nu este corect, apărarea inculpaților apelanți a solicitat ca indiferent de alegerea uneia sau alteia dintre reglementările succesive ca lege penală mai favorabilă, să se dispună aplicarea unor pedepse într-un cuantum care să permită suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acestora, conform art.81 și următoarele sau 861 și următoarele din vechiul Cod penal ori suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, în condițiile art.91 și următoarele din noul Cod penal.

Totodată, hotărârea apelată a mai fost criticată de către inculpații apelanți anterior menționați și sub aspectul nelegalității aplicării măsurii de siguranță a confiscării extinse, prev. de art.1121 Cod penal, cu privire la imobilele ce le aparțin, situate în ., ., jud. Prahova, considerându-se că raportat la faptul că din probele administrate în cauză rezultă că respectivele imobile au fost dobândite anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.63/2912, acestea nu puteau face în mod legal obiectul unei astfel de măsuri de siguranță, așa cum, cu caracter general obligatoriu s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr.356 din 25.06.2014.

La cererea inculpaților apelanți U. G. și G. E. A., a fost încuviințată și administrată, pentru aceștia, proba cu înscrisuri, atât în circumstanțiere, constând în copia contractului de muncă încheiat de inculpatul U. G. cu ..R.L., copii ale unor înscrisuri medicale privitoare la starea de sănătate a inculpatului U. G., caracterizări cu privire la comportamentul în comunitate al ambilor inculpați, copii ale certificatelor de naștere ale celor doi copii minori rezultați din relația lor consensuală și copii ale taloanelor de pensie aparținând părinților inculpatei G. E. A., precum și referitor la măsura de siguranță a confiscării extinse aplicată asupra imobilului din ., jud. Prahova, constând în actele de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestuia și facturi de plată a contravalorii energiei electrice furnizate pentru acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelurile cu judecarea căroa a fost sesizată sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care vor fi precizate în cele ce urmează:

Mai întâi, Curtea constată, din oficiu, că instanța de fond a realizat o evaluare riguroasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpaților U. G., GHEOEGHE E. A. și G. A. C. A., iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a acestora, a stabilit în mod corespunzător și încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina lor.

În acest sens, Curtea găsește ca fiind dovedite dincolo de orice dubiu faptele inculpaților constând în aceea că, în cursul anului 2013 inculpatul U. G., împreună cu INCULPATUL G. A. C. A. a cultivat mai multe plante de cannabis în curtea imobilului proprietatea inculpatei G. E. A., aflat la adresa din ., comuna Provița, ., județul Prahova, inculpatul G. A. C. A. având sarcina de a se îngriji de cultura de cannabis în lipsa celorlalți doi inculpați, iar în aceste împrejurări, la data de 21.11.2013, inculpatul U. G. a remis numitului C. V. prin intermediul inculpatei G. E. A., aflată în incinta locuinței sale din București, ., ., . cantitatea totală de 508,98 grame cannabis, la aceeași dată, în cursul serii, numitul C. V., fiind depistat de organele de poliție în timp ce transporta cantitatea respectivă de cannabis; cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 22.11.2013 la locuința din București, ., ., . unde împreună cu inculpatul U. G. locuiește și inculpata G. E. A., s-a descoperit cantitatea de 98,95 grame cannabis, drog de risc, precum și un cântar din sticlă, de culoare portocalie, marca „Zelmer”, pe care s-au pus în evidență urme de Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, iar cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 22.11.2013 la locuința proprietatea personală a inculpatei G. E. A., situată în ., comuna Provița, ., județul Prahova, lucrătorii de poliție judiciară l-au depistat pe inculpatul U. G. împreună cu inculpatul G. A. C. A. în incinta imobilului respectiv, în care au fost găsite și ridicate 1.085 plante din care în probele nr.1 (345 plante), nr.2 (390 plante), nr.3 (31,95 grame fragmente vegetale (tulpini și frunze)), nr.4 (două plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 0,67 grame), nr.5 (48 plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 2,68 grame), nr.6 (300 plante verzi imature (tulpini și frunze) având masa netă după uscare 32,56 grame) și nr.7 (300,47 grame fragmente vegetale (inflorescențe degradate) ambalate într-o pungă de hârtie inscripționată „Kaufland”), s-a depistat substanța aparținând genului cannabis, drog de risc, plantele aflându-se în diferite stadii de creștere, precum și diverse obiecte și ustensile folosite la cultivarea și întreținerea plantelor de cannabis.

De altfel, Curtea observă că toți cei trei inculpați, fără excepție, prevalându-se de prevederile art.375 alin.1 din Codul de procedură penală, în ref. la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, și-au asumat în mod total și necondiționat responsabilitatea comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, declarațiile lor de recunoaștere a săvârșirii faptelor ce le sunt imputate, servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce se coroborează cu celelalte probe de vinovăție existente în cauză, administrate în cursul urmăririi penale.

În raport cu situația de fapt decelată din examinarea ansamblului probator existent în cauză, se constată că prima instanță a realizat și o încadrare juridică legală pentru faptele reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, aspect de asemenea, necontestat în actualul stadiu procesual al cauzei, faptele respective fiind încriminate prin dispozițiile art.2 alin .1 din Legea nr.143/2000 (atât în varianta anterioară modificărilor aduse acestui act normativ prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, cât și în varianta ulterioară acestor modificări).

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, fără a-i putea fi imputat faptul încălcării deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, în condițiile în care respectiva decizie a instanței de contencios constituțional a fost dată după pronunțarea sentinței în prezent apelată, Curtea constată totuși că instanța fondului a eșuat lamentabil chiar și în demersul de determinare a legii penale mai favorabile în raport cu așa-numitul criteriu al „instituțiilor autonome”, care la acel moment era agreat de majoritatea covârșitoare a practicii judiciare, în sensul că, pe de o parte, a considerat în mod greșit că potrivit noii reglementări a infracțiunii continuate (art.35 din noul Cod penal), faptele reținute în sarcina inculpaților, alcătuite în fiecare caz în parte din mai multe acte materiale de același tip, repetate la scurte intervale de timp, nu ar mai putea fi asimilate acestei forme a unității legale de infracțiuni, întrucât infracțiunile de trafic de droguri au ca unic subiect pasiv principal statul, astfel că și sub imperiul acestei noi reglementări este îndeplinită condiția unității de subiect pasiv, iar pe de altă parte, deși în mod nejustificat a conchis că în cazul inculpaților G. E. A. și G. A. C. A., le-ar fi mai favorabilă acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu prevederile art.91 și următoarele din noul Cod penal, nu a fost măcar consecventă acestei orientări, amestecând dispozițiile acestei instituții legale cu cele ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere reglementată de vechiul Cod penal, prin stabilirea unor termene de încercare (iar nu de supraveghere cum în mod explicit prevede art.92 din noul Cod penal), a căror durată (de 6, respectiv 5 ani) depășește cu mult limita maximă stabilită pentru acest termen prin textul de lege anterior menționat (de 4 ani închisoare), fiind mai degrabă inspirată din prevederile art.862 din vechiul Cod penal.

D. fiind însă faptul că în actualul context procesual, problema aplicării legii penale mai favorabile este invocată cu titlu de motiv de apel, atât de către Ministerul Public prin reprezentantul său legal, cu referire la toți inculpații judecați în cauză, cât și de către inculpații apelanți U. G. și G. ELANA A., Curtea va proceda la reexaminarea aplicării prevederilor art.5 din noul Cod penal, în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr.372 din data de 20 mai 2014), potrivit căreia stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza decât în mod global, în ansamblul său, fără a fi posibilă combinarea prevederilor mai favorabile din legile penale succesive.

Sub acest aspect, Curtea constată că în cauza pendinte legea penală mai favorabilă tuturor inculpaților, în întregul său, este legea penală veche, întrucât, deși din perspectiva tratamentului sancționator prevăzut de normele de încriminare succesive pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, noua reglementare a Legii nr.143/2000, astfel cum a fost modificată prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, care prevede, pentru respectivele infracțiuni limite de pedeapsă mai reduse (de la 2 la 7 ani închisoare) decât cele stabilite în legea penală veche (de la 3 la 15 ani închisoare) ar avea un caracter mai favorabil, totuși, sub aspectul posibilităților de individualizare a modalității de executare a pedepsei, vechiul Cod penal permite acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei fără impunerea unor obligații și măsuri de supraveghere, precum cele reglementate, cu caracter imperativ, de legea penală nouă (în art.85 din noul Cod penal în cazul amânării aplicării pedepsei), iar prin prisma prevederilor art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012, sfera obligațiilor ce însoțesc măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale și efectele acestei măsuri sunt de asemenea mai favorabile potrivit Codului penal anterior.

Referitor la solicitarea apărării inculpaților apelanți U. G. și G. E. A. de a da eficiență, sub aspectul regimului juridic sancționator al faptelor reținute în sarcina acestora, dispozițiilor mai blânde din Legea nr.143/2000 în varianta modificată prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, iar în cât privește celelalte instituții de drept posibil incidente să se facă aplicarea prevederilor vechiului Cod penal (referitoare la circumstanțe atenuante și modalități de individualizare a executării pedepsei), Curtea găsește că o astfel de solicitare este lipsită de orice fundament juridic, în condițiile în care aceste modificări aduse Legii nr.143/2000 constând în diminuarea remarcabilă a pedepselor prevăzute pentru infracțiunile încriminate prin acest act normativ a avut ca principală rațiune noua politică penală adoptată de legiuitor odată cu . noului Cod penal a cărui concepție este aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni, înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei aflați în stare de recidivă, astfel încât actuala variantă de reglementare a Legii nr.143/2000 trebuie privită ca un ansamblul de norme ce au fost integrate organic în noul Cod penal, și nicidecum ca dispoziții cu caracter autonom care să permită combinarea lor cu prevederile mai favorabile ale vechiului Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților prin sentința apelată, stabilite oricum prin raportare la regimul juridic sancționator prevăzut de Legea nr.143/2000, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin art.81 pct.1 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, sub aspectul duratei acestora, Curtea constată ca fiind fondate criticile inculpatului apelant U. G., pe când cele în același sens ale inculpatei G. E. A. se dovedesc a fi lipsite de temei.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul U. G. fără a desconsidera sau a minimaliza importanța socială a comportamentului său infracțional, mai ales din perspectiva consecințelor dezastruoase care s-ar fi putut produce în situația în care cantitatea considerabilă de plante de cannabis cultivată de acesta în plantația amenajată în ., județul Prahova ar fi fost pusă în circulație prin vânzare pe piața de consum din România, în contextul proliferării deosebite pe care a cunoscut-o în ultima perioadă consumul unor astfel de substanțe, cu precădere în rândul tinerilor, totuși Curtea apreciază că, luând în considerare datele sale personale, constând în aceea că, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar, nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurare care conduce la concluzia că anterior săvârșirii faptelor pentru care este judecat în cauza de față, acesta a avut o bună conduită în societate, neaducând atingere normelor de conviețuire socială și valorilor sociale ocrotite de lege, este bine integrat din punct de vedere social, având o familie organizată cu doi copii minori în întreținere în vârstă de 3 ani și 5 luni, respectiv 4 luni, iar astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei în cursul judecării apelurilor, este o persoană apreciată în mod pozitiv în cadrul comunității din care provine, la scurtă vreme după data punerii sale în libertate prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, a dat dovadă că înțelege foarte bine imperativul asigurării pe căi oneste a veniturilor necesare existenței pentru sine și familia sa, angajându-se începând cu data de 12 martie 2014 ca șofer în cadrul ..R.L., iar pe parcursul procesului penal nu a manifestat vreo atitudine din care să se deducă tendința de a tergiversa pronunțarea unui verdict final sau de a împiedica stabilirea adevărului judiciar, ci dimpotrivă, prin atitudinea sinceră pe care a adoptat-o a contribuit la soluționarea cu celeritate a cauzei, acesta merită manifestarea unui grad mai sporit de clemență în determinarea întinderii pedepsei, fără însă a se putea reține în beneficiul lui, așa cum a solicitat apărarea, incidența vreuneia dintre circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a sau c din vechiul Cod penal.

În acest sens, Curtea are convingerea că aplicarea în cazul acestui inculpat a unei pedepse orientată mai semnificativ către limita minimă de pedeapsă prevăzută de norma de încriminare incidentă pentru infracțiunea reținută în sarcina sa (redusă cu o treime ca efect al reținerii cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.396 alin.10 Cod de procedură penală privitoare la judecarea cauzei pe baza recunoașterii învinuirii), respectiv o pedeapsă de 4 ani închisoare, este de natură să reflecte într-un mod mai judicios atât gravitatea ridicată a faptelor săvârșite de acesta, cât și periculozitatea lui socială relativ scăzută, profilul socio-moral al inculpatului apelant oferind suficiente garanții că un astfel de tratament sancționator este capabil să conducă la reeducarea și reinserția socială a acestuia.

Cu privire la pedepsele accesorii și complementare ce urmează a fi aplicate inculpatului U. G., Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul, incident și în speță, al succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aplicarea acestora se realizează conform legii identificate a fi mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Întrucât, pentru motivele deja expuse, legea penală mai favorabilă a fost identificată a fi cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, Curtea, având în vedere natura și gravitatea acesteia, precum și ansamblul circumstanțelor cauzei, va interzice inculpatului, cu ambele titluri, în temeiul art.71 alin.1, 2 și respectiv art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei principale și respectiv pe o perioadă de 4 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În schimb, în cazul inculpatei G. E. A., având în vedere împrejurarea că infracțiunea de trafic de droguri de risc, săvârșită de aceasta este destul de gravă, îndeosebi prin raportare la cantitatea mare de cannabis (508,,98 grame), tranzacționată cu participația sa nemijlocită, precum și faptul că aceasta a profitat, în mod direct, de pe urma activităților infracționale orchestrate de concubinul său în sfera ilicitului cu droguri, întrucât beneficiile obținute din aceste activități ilegale erau alocate întreținerii lor comune, și deși, a avut reprezentarea caracterului penal al activităților respective, nu doar că le-a tolerat, dar chiar le-a și încurajat, Curtea apreciază că nu există motive pertinente care să justifice o reevaluare a întinderii pedepsei aplicate acesteia, în cauză nefiind de altfel oportună nici reținerea în beneficiul inculpatei, astfel cum a solicitat apărarea, a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a și c din vechiul Cod penal, în condițiile în care atitudinea procesuală sinceră a acesteia a fost deja în mod adecvat valorificată prin reținerea cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prev. de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, iar buna conduită socială manifestată de aceasta anterior comiterii faptelor pentru care este judecată în prezenta cauză (firească, iar nu meritorie) își pierde însemnătatea în fața dezinvolturii cu care inculpata – persoană cu un profil socio-moral decent – s-a implicat în activități infracționale cu un puternic impact social negativ.

Referitor la individualizarea modalității de executare a pedepselor, Curtea apreciază că, în cazul inculpatului U. G., raportat la acele date care circumstanțiază totuși pozitiv persoana acestuia (lipsit de antecedente penale, bine integrat din punct de vedere social și dovedind preocupare pentru desfășurarea unor activități utile socialmente), executarea pedepsei în regim de detenție, așa cum a hotărât judecătorul fondului și cum în continuare solicită Ministerul Public, ar fi totuși o măsură excesiv de aspră, în discordanță cu profilul său socio-moral,

Sub același aspect, Curtea observă că față de cuantumul pedepsei ce va fi stabilită în sarcina inculpatului pentru infracțiunea de care a fost găsit responsabil - de 4 ani închisoare - nu este posibilă, din punct de vedere legal, acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art.81 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal, care impune ca durata pedepsei aplicate să fie de cel mult 3 ani închisoare.

Curtea constată însă că este perfect posibil a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform 861 și următoarele din vechiul Cod penal, întrucât dincolo de faptul că sunt îndeplinite cerințele formale prev. de art. 861 alin.1 lit.a și b din același cod, în sensul că anterior inculpatul nu a mai suferit alte condamnări, iar pedeapsa aplicată în cauză este de 4 ani închisoare, în raport cu profilul socio-moral al inculpatului care evidențiază că acesta dispune de reale posibilități de a conștientiza gravitatea și consecințele negative ale conduitei sale reprobabile, se poate aprecia în mod rezonabil că simpla pronunțare a unei hotărâri de condamnare ar constitui un avertisment serios pentru acesta și că, chiar și fără executarea pedepsei, el va căpăta respectul cuvenit față de valorile sociale proteguite de lege și nu va mai periclita ordinea de drept prin săvârșirea de noi infracțiuni.

De asemenea, și în cazul inculpaților G. E. A. și G. A. C. A., în contextul aplicării globale a legii penale mai favorabile, în conformitate cu interpretarea constatată a fi constituțională a prevederilor art.5 din noul Cod penal, Curtea apreciază că acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.81 din vechiul Cod penal, pe câte un termen de încercare de 5 ani, constituie o măsură adecvată, aptă și totodată suficientă pentru a realiza îndreptarea acestor inculpați și a-l responsabiliza pe viitor, în sensul dobândirii respectului cuvenit față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială, sub acest aspect având în vedere tocmai datele personale care îi caracterizează în mod pozitiv pe aceștia (necunoscuți cu antecedente penale, bine integrați socio-profesional și manifestând o atitudine onestă, de asumare conștientă a responsabilității faptelor comise și de căință efectivă față de comportamentul reprobabil de care s-au dovedit capabili).

În ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării extinse, al cărei temei legal, în considerarea determinării globale ca lege penală mai favorabilă a reglementărilor în vigoare din perioada anterioară datei de 01 februarie 2014, ar trebui să îl constituie prevederile art.1182 alin.2 lit.a din Codul penal din 1969, Curtea constată că în mod nelegal prin sentința apelată s-a dispus aplicarea acestei măsuri de siguranță cu privire la imobilele situate în ., ., jud. Prahova, înscrise în Cărțile Funciare nr._ și nr._/Provița de Jos.

În acest sens, Curtea reamintește că prin Decizia nr.356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.691 din 22.09.2014, Curtea Constituțională a României a stabilit că dispozițiile art.1182 alin.2 lit.a din Codul penal din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr.63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional statuând că, având în vedere jurisprudența sa anterioară, care califică confiscarea extinsă ca instituție de drept material, norma legală criticată nu poate retroactiva cu privire la confiscarea bunurilor dobândite înainte de ., chiar dacă infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise după această dată, întrucât dacă s-ar dispune măsura confiscării extinse pentru bunurile dobândite înainte de . Legii nr.63/2012, s-ar încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.(2) din Constituție.

D. urmare, reținând că potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei de către inculpații apelanți U. G. și G. E. A., dreptul de proprietate asupra imobilelor situate ., ., jud. Prahova, înscrise în Cărțile Funciare nr._ și nr._/Provița de Jos, a fost dobândit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.63/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.258 din 19 aprilie 2012, respectiv la data de 14 septembrie 2009, de către inculpata G. E. A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2261/2009 de către BNP M. C. și M. P. din mun. Câmpina și la data de 03 martie 2010, de către inculpatul U. G., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.335/2010 de către BNP TONEAȚĂ M. din localitatea Filipeștii de P., județul Prahova, Curtea constată că potrivit interpretării constatate ca fiind constituționale a dispozițiilor art.1182 alin.2 lit.a din Codul penal din 1969, imobilele anterior menționate nu pot face în mod legal obiectul măsurii de siguranță a confiscării extinse, astfel încât respectiva sancțiune de drept penal va fi înlăturată, cu consecința firească a ridicării măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător instituit asupra respectivelor bunuri prin ordonanța din data de 18.12.2013 a P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.

Sub același aspect, Curtea apreciază că nu poate fi acceptată nici solicitarea reprezentantului Ministerului Public în sensul de a menține în ființă această măsură de siguranță, însă pe temeiul prev. de art.118 lit.b din vechiul Cod penal, întrucât, nu se poate susține că aceste imobile, în sine, ar fi servit în mod efectiv și necesar la realizarea acțiunilor ce constituie elementul material al infracțiunilor ce fac obiectul judecății.

În consecință, procedând conform celor anterior reținute, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații U. G. și G. E. A. împotriva Sentinței penale nr.1102/F din data de 09 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._, va desființa în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

I. În temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (nemodificată), cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.374 alin.1 rap. la art.396 alin.10 Cod de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, va condamna pe inculpatul U. G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În temeiul art.861 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform art.862 din vechiul Cod penal.

În temeiul art.863 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, va impune inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghe:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice, aceluiași serviciu de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.863 alin.3 lit.d și alin.4 din vechiul Cod penal, pe durata aceluiași termen de încercare, va interzice inculpatului să intre în legătură cu persoane care consumă sau pun în circulație droguri, supravegherea executării acestor obligații fiind încredințată Serviciului de Probațiune București.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.72 din noul Cod penal, va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 22.11.2013 și până la data de 20.02.2014.

II. În temeiul art.81 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicate inculpaților G. E. A. și G. A. C. A. prin sentința instanței de fond, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 din vechiul Cod penal.

Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate.

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal, va interzice inculpaților G. E. A. și G. A. C. A., cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.72 din noul Cod penal, va constata că inculpata G. E. A. a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 22.11.2013 și până la data de 20.02.2014, iar inculpatul G. A. C. A., de la 22.11.2013 și până la 17.03.2014.

III. Va înlătura dispoziția privind confiscarea, în temeiul art.1121 din noul Cod penal, de la inculpatul U. G. a imobilului situat în ., ., jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr._/Provița de Jos, iar de la inculpata G. E. A., a imobilului situat în ., ., jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr._/Provița de Jos și pe cale de consecință va ridica măsura sechestrului asigurător instituit asupra acestor imobile prin ordonanța din data de 18.12.2013 a P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora, nu se constată, nici din oficiu, motive pentru a fi reformate.

În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu, să fie acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1 și 2 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații U. G. și G. E. A. împotriva Sentinței penale nr.1102/F din data de 09 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._

Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

I. În temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (nemodificată), cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.374 alin.1 rap. la art.396 alin.10 Cod de procedură penală în ref. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, condamnă pe inculpatul U. G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată.

În temeiul art.861 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform art.862 din vechiul Cod penal.

În temeiul art.863 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghe:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice, aceluiași serviciu de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.863 alin.3 lit.d și alin.4 din vechiul Cod penal, pe durata aceluiași termen de încercare, interzice inculpatului să intre în legătură cu persoane care consumă sau pun în circulație droguri, supravegherea executării acestor obligații fiind încredințată Serviciului de Probațiune București.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.72 din noul Cod penal, constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 22.11.2013 și până la data de 20.02.2014.

II. În temeiul art.81 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, aplicate inculpaților G. E. A. și G. A. C. A. prin sentința instanței de fond, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 din vechiul Cod penal.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate.

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.2 și 3 din vechiul Cod penal, interzice inculpaților G. E. A. și G. A. C. A., cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.72 din noul Cod penal, constată că inculpata G. E. A. a fost reținută și arestată preventiv începând cu data de 22.11.2013 și până la data de 20.02.2014, iar inculpatul G. A. C. A., de la 22.11.2013 și până la 17.03.2014.

III. Înlătură dispoziția privind confiscarea, în temeiul art.1121 din noul Cpd penal, de la inculpatul U. G. a imobilului situat în ., ., jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr._/Provița de Jos, iar de la inculpata G. E. A., a imobilului situat în ., ., jud. Prahova, înscris în Cartea Funciară nr._/Provița de Jos și pe cale de consecință ridică măsura sechestrului asigurător instituit asupra acestor imobile prin ordonanța din data de 18.12.2013 a P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

În temeiul art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 75 lei pentru inculpații U. G. și G. E. A., respectiv de 300 lei pentru inculpatul G. A. C. A., se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. C. C. C.

GREFIER,

G. A. I.

red./t.red. jud.C.C.

ex.6

red. jud.A.T.-T.B.-S.I.P.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....  Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1296/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1299/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI