Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 760/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 760/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.760
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR –G. C. A.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpatul R. A., de părțile responsabile civilmente D. T. C. SRL și T. C. COMPANY SRL, de asiguratorul . SA și de părțile civile N. N., N. D. și N. R. G. împotriva sentinței penale nr.75/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 aprilie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 75/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, in baza art. 178 al. 1, 2 C.p., a fost condamnat inculpatul R. A., fiul lui S. și M., născut la data de 18.07.1964, în ., domiciliat în București, ., . și fără forme legale în București, . A., nr. 13, ., . și comuna Colibași, ., județul G., CNP_, cetățean român, studii liceale, ocupație: conducător auto, necunoscut cu antecedente penale, la 2 ani închisoare.
S-a facut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a, b Cp.
In baza art. 81-82 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe 4 ani termen de încercare.
S-a facut aplicarea disp. art. 359 Cpp.
In baza art. 71 al. 5 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
In baza art. 14 Cpp, art. 346 Cpp, art. 998 Cod civil, art. 1000 al. 3 cod civil a fost obligat inculpatul R. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, cu sediul în București, ., ., ., la despăgubiri civile astfel:
-150.000 euro către partea civilă N. N., domiciliat în București, ., ., ., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură „P. M.B.”, cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, Pasaj Villacrosse, ., sector 3, CNP_, daune morale și 5.000 euro daune materiale;
-150.000 euro către partea civilă N. D., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură „P. M.B.”, cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, Pasaj Villacrosse, ., sector 3, daune morale și 5.000 euro daune materiale;
-150.000 euro către partea civilă N. R. G., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură „P. M.B.”, cu sediul în București, Calea V. nr. 16-20, Pasaj Villacrosse, ., sector 3, daune morale, sume ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2700 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a stabilit ca hotărârea este opozabilă asigurătorului . Asigurări SA, cu sediul în București, .. 3, ., sector 3, în limita sumei asigurate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr. 8552/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul R. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cp., constand in aceea că, la data 23.07.2009, în jurul orei 00.30, a condus auto taxi marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare_, pe str. B., dinspre .-dul G., iar când a ajuns în intersecția cu . pătruns spre stânga în centrul intersecției, după care a revenit pe direcția inițială de deplasare, fără a se asigura și fără a semnaliza intenția, fapt ce l-a determinat pe conducătorul auto Dacia L. cu nr._, N. L., care se deplasa în spatele său, să inițieze o manevră de evitare prin stânga acestuia, lucru ce a dus la pierderea controlului asupra vehiculului și coliziunea cu un stâlp de beton. În urma impactului a rezultat decesul șoferului N. L. și vătămarea corporală a pasagerului H. R. A..
Instanța a dispus introducerea în cauză a părții responsabile civilmente . SRL, întrucât inculpatul a produs accidentul în timpul serviciului, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 1000 al. 3 Cod civil.
Inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, sub aspectul culpei în producerea accidentului, pe care o apreciază ca fiind 10% a sa, restul- a victimei.
Martorul D. P. V. arată că a furnizat organelor de urmărire penală imaginile video filmate de el, întrucât lucra la acea oră, atenția fiindu-i atrasă de impact și coborând pentru a filma.
Martorul H. R. A., pasager al autoturismului Dacia L. condus de victimă, care se deplasa în fața autoturismului condus de inculpat, cu aproximativ 80 km/h, pe banda a doua, relatează cum taximetristul le-a tăiat fața, iar când victima a dorit să evite impactul, a virat brusc stânga, după care dreapta, apoi a pierdut controlul mașinii și s-au lovit într-un panou publicitar, rezultând decesul șoferului Daciei L..
Martora I. M., propusă de părțile civile pe latură civilă, arată că familia victimei a cheltuit cu înmormântarea, pomenile, cavoul, circa 80 de milioane lei ROL numai la prima pomană, iar suferința familiei care și-a pierdut fiul de 27 de ani nu poate fi descrisă.
Martora B. C., propusă de părțile civile pe latură civilă, relatează că familia defunctului a respectat toate pomenile și obiceiurile creștinești legate de înmormântare, suferind prejudicii materiale, dar mai ales morale, față de pierderea fiului de 27 de ani.
Instanța a dispus audierea expertului M. O. V., care a apreciat o culpă a inculpatului de 35-40%, iar a victimei de 60-65%, deoarece accidentul a fost la limită, influențat de alcoolemia și viteza de circulație ridicată a ambelor autoturismelor, arătând că manevra victimei de evitare a accidentului era mai mult decât haotică, iar din cauza alcoolului nu a luat măsuri eficiente.
Expertul E. I. arată că inculpatul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, iar victima fiind în stare de ebrietate la volan și depășind limita legală de viteză, au condus la o culpă comună în producerea accidentului, apreciind culpa victimei de 66%, iar a inculpatului de 33%.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A_, întocmit de IML, a rezultat că sângele recoltat de la defunctul N. L. conținea 1,00 gr%0 alcool, iar alcoolemia constatată la autopsia unui cadavru reprezintă cantitatea de alcool din sângele acestuia în momentul decesului.
Cu privire la martorul D. C., instanța de fond a facut aplicarea dispozițiilor art. 327-329 Cpp.
Analizând probatoriul cauzei, prima instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză tehnică-judiciară, declarațiile inculpatului, declarațiile de constituire ca părți civile a numiților N. N., N. D., N. R. G..
S-a apreciat ca, declarațiile inculpatului sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză tehnică auto, care arată că inculpatul putea să prevină producerea accidentului dacă acorda prioritate de trecere și nu pătrundea brusc în culoarul de mers al autoturismului Dacia L., prin viraj spre dreapta, venind dinspre centrul intersecției în traversarea pistei rutiere, pentru a opri pe partea dreaptă a drumului, încălcând dispozițiile art. 54 al. 1 rap. la art. 6 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și de restul probatoriului.
Victima, conducătorul autoturismului Dacia L., N. L., a efectuat o manevră de viraj spre stânga, impusă de pătrunderea intempestivă a autoturismului Renault Symbol pe banda sa de circulație și acesta ar fi avut posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă se deplasa cu viteza maximă legală de 50 km/h.
Instanța de fond a apreciat că atât inculpatul cât și victima, N. L., au culpă egală în producerea accidentului, inculpatul încălcând dispozițiile art. 54 al. 1, art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar victima- art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanta de fond a retinut ca, in drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 178 al. 1 și 2 Cp.
Elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă s-a realizat prin acțiunea de ucidere, urmarea imediată a faptei constând în moartea unei persoane, raportul de cauzalitate dintre acțiunea de ucidere și rezultatul produs fiind dovedit prin probele sus-menționate, respectiv declarațiile martorilor, ale inculpatului și raportul de expertiză tehnică auto.
Latura subiectivă presupune culpa cu previziune, inculpatul prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar sperând în mod nejustificat că acest rezultat nu se va produce.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal, că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, atitudinea sa nesinceră în declarațiile date la urmărirea penală și în fața instanței, pericolul social al faptei săvârșite, gravitatea acesteia.
In baza art. 14 Cpp, art. 346 Cpp, art. 998 Cod civil, art. 1000 al. 3 Cod civil, în raport de probele administrate, respectiv proba testimonială în cadrul căreia au fost audiate martorele I. M. și B. C. și de actele depuse la dosar, instanța de fond a aobligat inculpatul R. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la despăgubiri civile astfel:
-150.000 euro către partea civilă N. N. daune morale și 5.000 euro daune materiale;
-150.000 euro către partea civilă N. D. daune morale și 5.000 euro daune materiale;
-150.000 euro către partea civilă N. R. G. daune morale, sume ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
S-a retinut ca, in conformitate cu prevederile Legii nr. 136/2005, hotărârea este opozabilă asigurătorului . Asigurări SA în limita sumei asigurate, având în vedere că autoturismul condus de inculpat, Renault Symbol, cu numărul de înmatriculare_, în regim de taxi, asigurat pe ., avea poliță de asigurare RCA la . Asigurări SA, ./02/X1/SP, nr._, la data accidentului, 23.07.2009.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatul R. A., partea responsabilă civilmente . SRL, asigurătorul . Asigurări SA., partile civile N. N., N. D. si N. R. G. precum si . SRL.
In motivarea recursului formulat de inculpat s-a invocat faptul ca, in mod gresit, instanța de fond a respins solicitarea de a se face aplicarea prevederilor art. 320/1 C.p.p., desi inculpatul recunoscuse săvârșirea faptei reținuta in actul de sesizare a instanței si solicitase ca judecarea sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala.
S-a mai invocat faptul ca instanța de fond trebuia sa retina ca inculpatul a avut o culpa de 10% la producerea evenimentului iar victima Neata L. a avut o culpa de 90%, ținând cont de viteza mare cu care aceasta rula si de alcoolemia de 1 %o pe care o avea în sânge.
S-a mai invocat gresita individualizare a pedepsei de catre instanta de fond care, in mod gresit, nu a facut aplicarea disp. art. 74 c.p. si art. 76 c.p. avand in vedere conduita buna a inculpatului atât inainte cat si după săvârșirea faptei, atitudinea sincera in cursul urmăririi penale si al judecații si incercarea inculpatului de a acorda primul ajutor victimei, urmat de apelarea serviciului de urgenta 112.
In ceea ce priveste latura civila s-a aratat faptul că instanța de fond a acordat despăgubiri materiale și morale ..
S-a mai aratat faptul ca instanta de fond a aplicat în mod greșit legea și a obligat inculpatul și părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor, in conditiile in care decizia 1/2005 pronunțată de ICCJ arata destul de clar că asiguratorul este cel care trebuie să plătească despăgubiri partilor civile.
In motivarea recursului declarat de partile civile N. N., N. D. si N. R. G. s-a aratat faptul ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica, intrucat pedeapsa aplicata inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpa, prevăzuta si pedepsita de articolul 178 alin.l si 2 din Codul Penal impreuna cu suspendarea condiționata a executării pedepsei conform articolului 81 din Codul Penal, este nejustificat de blânda.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei s-a solicitat admiterea pretențiilor astfel cum au fost formulate si obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile in cuantum de cate 500.000 Euro (echivalent a 2.179.805 lei), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale pentru fiecare parte civila si la 20.000 Euro (echivalent a 86.984 lei), cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
In privința prejudiciului moral suferit de către părțile civile s-a solicitat a se avea in vedere traumele de netăgăduit suferite de acestea, cauzate de decesul prematur al fiului/fratelui, in varsta de 26 de ani, persoana cu care aveau o relație speciala si care le era sprijin moral.
In motivarea recursului declarat de asigurătorul . Asigurări SA s-a aratat faptul ca se impune diminuărea cuantumului daunelor materiale si morale acordate partilor civile, avand in vedere culpa victimei NEATA L., care, asa cum rezulta din declarațiile celor doi experți - E. I. si M. O., ar fi de cca. 66%, respectiv 60-65%.
In ceea ce privește daunele materiale, s-a invederat faptul ca, sumele solicitate de către părțile civile trebuie probate cu inscrisuri, in integralitate, conform prevederilor Ordinului CSA 20/2008, respectiv art. 49 pct. 2 lit. a) si b), care impun ca toate cheltuielile ocazionate de eveniment sa fie probate cu documente justificative.
Cu privire la daunele morale acordate s-a invederat faptul ca, suma de 450.000 euro este exorbitanta si nejustificata in raport de cadrul socio-economic existent in România si de împrejurările in care s-a produs evenimentul.
Examinând hotararea atacata prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate in faza de urmarire penala și a cercetării judecătorești, prezentată pe larg în considerentele hotărârii atacate, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză tehnică-judiciară si declarațiile inculpatului.
Instanta de fond a facut o corecta incadrare juridica faptei reținute în sarcina inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 178 al. 1 și 2 Cp.
Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile formulate de inculpat si partile civile cu privire la individualizarea pedepsei aplicata de prima instanta.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, împrejurările concrete în care a fost comisa fapta, urmarea acesteia ( uciderea unei persoane ), de dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute, de culpa inculpatului si a victimei in producerea accidentului dar si de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
In ceea ce priveste neaplicarea de catre instanta de fond a procedurii prevazute de art 320/1 c.p.p., Curtea constata ca, aceste dispozitii legale, sunt incidente doar in situatia in care, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul declara că recunoaște săvârșirea faptei, astfel cum aceasta a fost retinuta in sarcina sa in actul de sesizare a instanței.
Analizand declaratia data de inculpat in fata primei instante Curtea constata ca inculpatul a recunoscut fapta, insa recunosterea faptei a fost una calificata, inculpatul adaugand anumite elemente care au restrans semnificativ efectele recunosterii si au impus primei instante administrarea de probe. ( audierea expertilor tehnici in calitate de martori ).
In acest sens trebuie amintit faptul ca, in declaratia data la instanta de fond, inculpatul a aratat faptul ca se face vinovat doar in proportie de 10 % pentru producerea accidentului, victimei revenindu-i 90% din culpa. Asta in conditiile in care in actul de sesizare a instantei se precizeaza ca atat inculpatul cat si victima puteau evita producerea accidentului avand prin urmare o culpa egala.
Inculpatul a mai aratat ca s-a sigurat inainte de a vira dreapta in vreme ce actul de sesizare a instantei retine concluzia raportului de expertiza tehnica auto efectuata in cauza in sensul ca accidentul putea fi evitat daca inculpatul acorda prioritate de trecere si nu patrundea intepestiv, prin viraj dreapta, pe culoarul de mers al autoturismului Dacia L. condus de victima.
Curtea nu poate retine critica formulata de inculpat cu privire la gresita neretinere de catre instanta de fond a circumstantelor atenuante prev de art 74 lit c c.p., avand in vedere faptul ca, recunoașterea faptei de catre inculpat constitue o atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenței ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
Neintemeiata este si critica inculpatului in sensul neretinerii comportamentului bun avut de inculpat anterior savarsirii faptei ce face obiectul cauzei ca si circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. a cod penal, avand in vedere faptul ca, un asemenea tip de comportament constitue o situatie de normalitate. In plus, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu obligă instanța de judecată să o considere drept circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Asta pentru ca, reținerea împrejurării arătate mai sus drept circumstanță atenuantă a fost lăsată la aprecierea instanței care trebuie sa tina seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Or, Curtea constata ca infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, ceea ce rezultă de altfel și din limitele mari de pedeapsă cu care legiuitorul a înțeles să o sancționeze, din faptul că infracțiunea de ucidere din culpă este pedepsită numai cu închisoarea, fiind o infracțiune contra vietii persoanei, prin sancționarea căreia se urmărește ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață. Urmarea imediata a faptei inculpatului, uciderea unei persoane in varsta de doar 26 de ani, pledeaza si ea in sensul neretinerii de circumstante atenuante in favoarea acestuia.
Avand in vedere aceste considerente, critica formulată de inculpat este neîntemeiată, retinerea circumstantelor atenuante cu consecinta aplicarii unei pedepse într-un cuantum mai mic nefiind justificată.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii conform disp. art. 81 c.p., este proporțională cu gravitatea faptei inculpatului și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate, este de natura a-l reeduca pe inculpat si a-l determina ca pe viitor sa se conformeze dispozitiilor legale, corespunzand scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă, Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile formulate de inculpatul R. A. si partile civile N. N., N. D. si N. R. G., sub aspectul cuantumului daunelor materiale si morale acordate de instanta de fond.
Nu pot fi primite apararile inculpatului in sensul ca prima instanta trebuia sa retina o culpa de 10% la producerea evenimentului pentru inculpat si o culpa de 90% in sarcina victimei Neata L..
Astfel, fata de concluziile raportului de expertiză tehnică auto, Curtea apreciaza ca in mod justificat a retinut instanta de fond că atât inculpatul cât și victima, N. L., au culpă egală în producerea accidentului, inculpatul încălcând dispozițiile art. 54 al. 1, art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar victima- art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea retine că, deși practic nu există posibilitatea de comensurare a prejudiciilor morale suferite de părțile civile, nu se impune modificarea cuantumului despagubirile acordate celor trei parti civile, parinti si fratele victimei, de catre instanta de fond intrucat sumele de cate 150.000 euro pentru fiecare au fost in mod just apreciate in raport cu suferinta morala incontestabila produsa de pierderea fiului, respectiv fratelui partilor civile, in varsta de doar 27 de ani.
De asemenea Curtea constata ca sumele de cate 5.000 euro acordate cu titlu de daune materiale fiecareia din cele doua parti civile N. N., N. D. pentru cheltuielile facute de acestia cu cavoul, pomenile și obiceiurile creștinești legate de înmormântarea victimei au fost stabilite in mod corect de catre instanta de fond in baza declaratiilor martorilor I. M. si B. C. care au confirmat efectuarea cheltuielilor de catre partile civile.
Curtea constata insa ca sunt intemeiate criticile formulate de inculpatul R. A. si partea responsabilă civilmente . SRL privind obligarea acestora in solidar de catre instanta de fond la plata către părțile civile N. N., N. D. si N. R. G., a sumelor reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
Astfel, obligarea la plata sumelor reprezentând despăgubiri materiale și daune morale numai a asigurătorului în mod direct și în limita obligației sale contractuale se impune.
În actuala reglementare a Legii nr.136/1995 (art.54 alin.1 și art.55 alin.1) este clar stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, angajarea răspunderii asiguratului în temeiul răspunderii civile delictuale fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale aplicabile în materie.
Calitatea societății de asigurare în procesul penal, precum și angajarea răspunderii juridice civile a asigurătorului în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule au format obiect de controverse atât în doctrină, cât și în jurisprudență, încă de la apariția Legii nr. 136/1995.
D. urmare, la sesizarea Procurorului General, Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr.1 din 28 martie 2005, obligatorie, publicată în Monitorul Oficial nr.503 din 14 iunie 2005, au stabilit, în această materie, că asigurătorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, obligația asumată derivând din contract, iar reglementările art.57 alin.1 din Legea nr. 136/1995, coroborate cu dispoziția art.54 alin.4 din aceeași lege relevă neîndoielnic voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de "asigurător".
În considerentele deciziei menționate s-a statuat că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, iar societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Pe de altă parte, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.61 din 23 iunie 2005 (intrată în vigoare ulterior pronunțării deciziei nr.1/2005) au fost aduse anumite clarificări în ceea ce privește modul de angajare a răspunderii asigurătorului în ipoteza analizată. Astfel, spre deosebire de art.57 din Legea nr.136/1995, în forma anterioară modificărilor, când legiuitorul stabilise în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile (fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie împotriva asigurătorului), în actuala reglementare (art.54 alin.1) legiuitorul a prevăzut imperativ că drepturile persoanei păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea accidentului, ci el va răspunde singur, în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării. D. în cazul în care cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță depășește plafonul stabilit prin normele speciale emise de Comisia de supraveghere a asigurărilor, va interveni și răspunderea inculpatului, răspundere delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 998 din vechiul Cod civil, respectiv 1357 din Codul civil în vigoare.
Pentru motivele expuse, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de . SRL., de asigurătorul . Asigurări SA si de partile civile N. N., N. D. si N. R. G. si, in baza art.38515 pct.2 lit. d Cod pr.penală, se vor admite recursurile declarate de inculpatul R. A. si partea responsabilă civilmente . SRL.
Va fi casata, in parte sentinta recurata si rejudecand va fi obligat direct asigurătorul . Asigurări SA la plata către părțile civile N. N., N. D. si N. R. G., a sumelor reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
Va fi inlaturata dispoziția de obligare a inculpatului R. A., in solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către părțile civile N. N., N. D. si N. R. G., a sumelor reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
Se vor mentine celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de . SRL., de asigurătorul . Asigurări SA si de partile civile N. N., N. D. si N. R. G. împotriva sentinței penale nr.75/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
Admite recursurile declarate de inculpatul R. A. si partea responsabilă civilmente . SRL.
Caseaza, in parte sentinta recurata si rejudecand
Obligă direct asigurătorul . Asigurări SA la plata către partea civilă N. N. a sumei de 150.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 5.000 euro cu titlu de daune materiale, sume ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Obligă direct asigurătorul . Asigurări SA la plata către partea civilă N. D. a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 5.000 euro cu titlu de daune materiale, sume ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Obligă direct asigurătorul . Asigurări SA la plata către partea civilă N. R. G. a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune morale suma ce se vor plăti în lei, la cursul oficial al BNR din ziua plății.
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului R. A., in solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către părțile civile N. N., N. D. si N. R. G., a sumelor reprezentând despăgubiri materiale și daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă . SRL., asigurătorul . Asigurări SA si partile civile N. N., N. D. si N. R. G. la cate 80 lei fiecare, cheltuieli judiciare catre stat.
Suma de 80 lei, reprezentand onorariul aparatorului din oficiu desemnat pentru inculpat in faza de judecata a recursului se va avansa din fondurile M.J.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 19.04.2013.
S. Mustata F. D. G. C. A.
Grefier
A. M.
Red. / Tehnored. GCA
Jud. fond. B.D.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 653/2013. Curtea de... → |
|---|
