Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1620/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1620/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1620/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALA NR . 1620

Ședința publică din data de 26.11.2015

Curtea constituită din:

Președinte:A. B. R.

Judecător:A. N.

Grefier: A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror F. D..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. M. N., partea civilă S. C. de Urgență B. A. București, partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA și persoana vătămată V. F. R. împotriva sentinței penale nr. 203/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 10.11.2015, și ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea la datele de 24.11.2014, respectiv 26.11.2015, când a pronunțat următoarea decizie penală.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 203/10.06.2015, Judecătoria Cornetu în baza art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, a condamnat inculpatul P. M. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul P. M. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 alin.1 lit b. Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 86 ind.1 din Codul penal din 1969 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind.2 din Codul penal din 1969.

În baza art. 86 ind.3 alin.1 din Codul penal din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul P. M. N. suspunându-se următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune I.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Măsurile de supraveghere la care este supus inculpatul în temeiul art. 86 ind.3 alin. 1 lit. a, b, c și d din C.pen. din 1969 se execută prin comunicarea datelor către Serviciul de Probațiune I..

În baza art. 86 ind.3 alin.3 lit.e din Codul penal din 1969, a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun fel de vehicul pe durata termenului de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 raportat la art. 83 și art. 84 din Codul penal din 1969, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare, neexecutării obligaților civile sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Latură civilă

În baza art.397 alin.1 cu ref. la art.19 și art. 25 alin. 1 din Cod procedură penală raportat la art. 998-999 C. civ. 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis în parte acțiunea civilă exercitată și precizată de partea civilă S. de Urgență B. A. București și, în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, la plata sumei de_, 70 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art.397 alin.1 cu ref. la art.19 și art. 25 alin. 1 din Cod procedură penală raportat la art. 998-999 C. civ. 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Dr. V. B. București și, în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, la plata sumei de 9406, 22 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art.397 alin.1 cu ref. la art.19 și art. 25 alin. 1 din Cod procedură penală raportat la art. 998-999 C. civ. 1864 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată și precizată de partea civilă V. F. R. și, în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, la plata următoarelor sume:

- 758, 56 lei și_ euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune materiale.

- 100.000 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 din Cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).

În baza art. 276 alin. 1, 2, 4 a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA la plata sumei de 2915,50 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2564/P/2012 din 16.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Pișe M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2),(4) C.P. și părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 20.05.2012, orele 22,00 inculpatul P. M. N. a condus autoturismul marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare_, care aparținea numitului S. P., pe DN 5 în afara localității 1 Decembrie, jud. I., iar în momentul când a ajuns în dreptul km 14-400, nu a păstrat distanta regulamentara fata de motocicleta condusa de V. F. R., intrând in coliziune cu acesta, numitul V. F. R. suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 200 zile de îngrijire medicală, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei.

După ce l-a accidentat pe V. F. R., inculpatul a oprit, dar datorita faptului ca la fata locului se strânseseră 4-5 persoane care au început sa tipe la el, s-a speriat si a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea polițiștilor care efectuau cercetarea locului faptei.

În continuare, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul către domiciliul proprietarului autoturismului numitul S. P.. Împreuna cu acesta s-au deplasat la postul de politie 1 Decembrie pentru a incunostinta organele de politie despre accident, dar întrucât nu au găsit pe nimeni au plecat la postul de politie Jilava. Întrucât nu au găsit pe nimeni nici acolo, s-au deplasat la IPJ I. unde au ajuns in jurul orelor 02,00.

Cu prilejul audierilor, inculpatul a invocat faptul că accidentarea numitului V. F. R. s-a datorat faptului că partea vătămata a virat brusc stânga și i-a apărut brusc în fața autovehiculului, fiindu-i imposibil să-l observe din timp sau sa îl evite, deși a tras stânga de volan.

Din cuprinsul Raportului de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză, rezultă că „viteza de deplasare a autovehiculului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de învinuit, în momentul impactului cu victima a fost de aproximativ 86 Km/h, iar viteza motocicletei condusa de partea vătămata era de cca. 79 km/h.”

În cauza expertul a verificat posibilitatea producerii accidentului in condițiile arătate de inculpat in declarația sa, arătând că daca partea vătămata ar fi virat stânga in fata autoturismului s-ar fi produs avarii de impact pe partea stânga a motocicletei, iar motocicleta ar fi fost proiectata spre partea dreapta, aspecte care nu s-au produs real.

În ipoteza impactului axial intre partea dreapta fata a autoturismului si partea stânga spate a motocicletei răsturnarea ar avea loc pe partea stânga după dezechilibrarea spre aceasta parte.

Expertul a arătat ca aceasta ipoteza este in concordanta cu avariile suferite de motocicleta respectiv deformarea numărului de înmatriculare spate pe partea stânga fata si deformarea suportului lămpii de semnalizare spate spre stânga spre fata.

Expertul a concluzionat ca starea de pericol a fost cauzata exclusiv de inculpat care nu a păstrat distanta de siguranța fata de motocicleta. Partea vătămata nu putea evita producerea accidentului.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind ”0”.

Din concluziile Raportului de expertiză Medico-legală nr. A1/J/210/2012 rezultă că « .... V. F. R. prezintă leziuni traumatice care pot data din ziua de 20.05.2012 posibil produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în condițiile unui accident de circulație pentru care necesită 70-80 (șaptezeci-optzeci) zile de îngrijire medicală. Datele medicale nu sunt concludente pentru aprecierea punerii in primejdie a vietii ». Din concluziile Raportului de expertiză Medico-legală nr. A1/J/210/2012 Supliment rezultă că « .... V. F. R. prezintă leziuni traumatice care pot data din ziua de 20.05.2012 posibil produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în condițiile unui accident de circulație pentru care necesită 200 zile de îngrijire medicală datorita complicațiilor survenite in evoluție asa cum rezulta din actele medicale. Datele medicale nu sunt concludente pentru aprecierea punerii in primejdie a vieții. Insa rezecția articulației tibio-talare constituie infirmitate fizica permanenta ». Totodată, prin suplimentul efectuat în cursul judecății, s-a stabilit că deformarea complexă de părți moi de la nivelul membrului inferior stâng constituie prejudiciu estetic grav și permanent. S-a mai concluzionat că actualmente prezintă sechele după politraumatism rutier - anchiloza tibio-tarsiana stânga, cicatrici cheloide gamba stanga după avulsii tesut muscular și tegumente – cu deficientă locomotorie ușuoară, are capacitate de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.

În raport de cele ce preced, instanța a constatat că inculpatul Pișe M. N. poartă culpa exclusivă a producerii accidentului de circulație soldat cu rănirea persoanei vătămate V. F. R. și că se face viovat și de infracțiunea de părăsire a locului accidentului.

Instanța de fond a reținut că vinovația inculpatului rezultă și din declaratia sa din faza de judecată, prin care a recunoscut acuzațiile care i se aduc prin actul de sesizare.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a analizat comparativ dispozițiile art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și dispozițiile art. 338 alin.1 Cod penal care incriminează părăsirea locului accidentului și dispozițiile art. 184 alin.2, 4 Cod penal 1969 cu cele ale art. 196 alin.1, 2 și 3 raportat la art. 194 alin.1 lit. b Cod penal, având în vedere drept criterii în baza cărora va determina legea penală mai favorabilă și pe care le-a apreciet în concret, următoarele: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, așadar atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

De asemenea, față de împrejurarea că cele două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului au fost săvârșite în concurs real, pentru determinarea legii penale mai favorabile aplicabile în cauză pluralității de infracțiuni va fi comparat regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art.34-35 Cod penal 1969 cu cel prevăzut de art.39-40 și art.45 Cod penal.

Pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, atât dispozițiile art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și dispozițiile art. 338 alin.1 Cod penal incriminează părăsirea locului accidentului de către conducătorul auto implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, prevăzând aceleași limite de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, neexistând elemente referitoare la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală sau la pedeapsa în baza cărora să se poată stabili că una dintre cele două reglementări succesive este mai favorabilă inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.2, 4 Cod penal 1969, respectiv vătămarea corporală din culpă care a avut una din urmările prevăzute de art. 182 alin.1 sau 2 Cod penal 1969, fapta fiind urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumite activități, având limite de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani, infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În Codul penal infracțiunea este reglementată prin dispozițiile art. 196 alin.1 (în desfășurarea unei activități care constituie prin ea însăși infracțiune), alin.2 și 3 raportat la art. 194 alin.1 lit. b, limitele pedepsei închisorii fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, iar acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Având în vedere că prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, instanța s-a orientat în cauză spre pedeapsa închisorii, iar nu spre pedeapsa amenzii penale, în concret, legea penală veche este mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă pentru pluralitatea de infracțiuni reținută în cauză sub forma concursului de infracțiuni, pentru determinarea acesteia instanța a avut în vedere, pe de o parte, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 34 alin.1 lit. b și art. 35 alin.1 Cod penal 1969, care prevede cumulul juridic al pedepselor cu aplicarea facultativă a unui spor de până la 5 ani, respectiv tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal, care reglementează cumulul juridic cu aplicarea obligatorie a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Având în vedere că potrivit Codului penal aplicarea sporului este obligatorie, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă concursului de infracțiuni din prezenta cauză este Codul penal din 1969. Prin urmare, instanța a stabilit legea mai favorabilă ca fiind vechiul cod penal.

Pe fondul cauzei, în drept, faptele inculpatului Pișe M. N. care, la data de 20.05.2012, orele 22,00 a condus autoturismul marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare_, care aparținea numitului S. P., pe DN 5 în afara localității 1Decembrie, jud. I., iar în momentul când a ajuns în dreptul km 14-400, nu a păstrat distanta regulamentara fata de motocicleta condusa de V. F. R., intrând in coliziune cu acesta, numitul V. F. R. suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 200 zile de îngrijire medicală, rezultând și o infirmitate fizică permanentă posttraumatică și un prejudiciu estetic grav și permanent, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 (2),(4) C.P. și părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art. 89(1) din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă constă în acțiunea inculpatului Pișe M. care aflat la volanul autoturismului marca BMW X5 cu nr. de înmatriculare_, pe DN 5 în afara localității 1Decembrie, jud. I., în momentul când a ajuns în dreptul km 14-400, nu a păstrat distanta regulamentara fata de motocicleta condusa de V. F. R., intrând in coliziune cu acesta, în urma căruia persoana vătămată a suferit o vătămare corporală.

Urmarea imediată constă în producerea unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 200 de zile de îngrijiri medicale. Rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză constată o legătură de cauzalitate directă între leziunile traumatice suferite de persoana vătămată și accidentul în care aceasta a fost implicată la data de 20.05.2012.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut în sarcina inculpatului culpa cu prevedere, acesta încălcând obligația de diligență ce îi revenea, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, însă nu l-a acceptat, considerând fără un temei suficient că acesta nu se poate produce în concret.

În sarcina inculpatului s-a reținut și varianta agravată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de dispozițiile art. 184 alin.(4) C.pen. referitoare la săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor sau a măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei anumite activități.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului că la momentul producerii accidentului nu a respectat obligația de a păstra distanta regulamentară fata de motocicleta condusa de V. F. R..

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, elementul material al infracțiunii a fost realizat în momentul când inculpatul a decis să plece de la locul faptei în urma căreia a rezultat vătămarea numitului V. F. R., fără să aștepte să sosească organele de poliție abilitate să efectueze cercetarea la fața locului și să obțină acordul lor pentru a putea pleca, scopul acestuia fiind tocmai de a se sustrage cercetărilor.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o atingere adusă valorilor sociale ce protejează siguranța circulației autovehiculelor pe drumurile publice și de stabilire a circumstanțelor producerii unui accident rutier care are ca urmare decesul unei persoane, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.

Privitor la latura subiectivă a aceleiași infracțiuni, forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este cea a intenției directe, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 19(1) pct. 1 lit. a C.p., dat fiind că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.

Cu privire la scopul săvârșirii infracțiunii, inculpatul a acționat în asemenea mod pentru a se sustrage cercetării la fața locului și a urmăririi penale.

Cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că în cauză s-a reținut pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului real, prevăzută de art. 33 lit. a Cod penal 1969.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise.

La individualizarea pedepselor aplicate în cauză, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod penal.

Astfel, instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, este școlarizat, are o ocupație, fiind zidar, este în vârstă de 44 de ani, este căsătorit și are un copil în vârstă de 24 ani, aspecte ce denotă o periculozitate scăzută a inculpatului.

Pe de altă parte, faptele săvârșite prezintă o gravitate sporită, prin starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele de incriminare a infracțiunilor privind regimul circulației pe drumurile publice, precum și prin consecințele produse sau care s-ar fi putut produce asupra persoanei vătămate V. F. R..

În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, la aprecierea gravității faptei instanța a avut în vedere urmările grave produse asupra persoanei vătămate, numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru recuperare, faptul că pentru vindecare au fost necesare multiple proceduri chirurgicale și recuperatorii și că acesta a rămas cu o infirmitate fizică postraumatică permanentă și că are un prejudiciu estetic grav și permanet.

În ceea ce privește persoana inculpatului Pișe M. N., acesta a avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele judiciare și recunoscând în cursul judecății, învinuirea care i se aduce și regretând săvârșirea faptei.

Totodată, instanța a constatat că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, astfel încât instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Pe latură civilă,instanța a reținut că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a acestuia: fapta ilicită – reprezentată de infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită, prejudiciul al cărui cuantum a fost precizat de părți și pe care instanța urmează să îl analizeze în continuare, fiind certă existența lui și legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu prevedere neprezentând relevanță sub aspectul tragerii la răspundere civilă.

Totodată, instanța a avut în vedere pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.

În privința părții civile V. F. R., instanța a apreciat în legătură cu prejudiciul material că acesta constă în sumele de bani pe care partea a fost nevoită să le cheltuiască pentru tratamentul medical, atât în perioada spitalizării cât și ulterior, pentru analizele efectuate cu ocazia controalelor necesare după intervențiile chirurgicale la care a fost supusă și pentru procedurile terapeutice necesare recuperării. De asemenea, partea civilă a solicitat și recuperarea prejudiciului material constând în deterioarea căștii de motocicletă.

În dovedirea daunelor materiale constând în cheltuieli efectuate cu procurarea medicamentelor și a altor produse paramedicale, precum și a intervențiilor chirurgicale efectuate în străinătate și a controalelor ulterioare, și a biletelor de avion necesare deplasării în străinătate, partea civilă a atașat la dosar bonurile fiscale de la filele 165-211 vol. II. d.i..

Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză (f.84-90 d.u.p.), partea civilă a suferit în urma accidentului rutier un politraumatism, factură deschisă peroneu stâng, luxație deschisă articulație glezna stângă, avulsii musculare și tegumentare extinse gamba stângă. Potrivit expertizei, în mod obișnuit leziunile traumatice de genul celor suferite de sus-numitul la data de 20.05.2012 necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale. Dar în cazul de față, din cauza complicațiilor survenite în evoluție – așa cum reiese din noile acte medicale din Italia, pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se rezecția articulației tibio-talare, artrodeza articulației tibio-tarsiene stângi și alungirea proximală a tibiei stângi prin metoda Ilizarov - leziunile traumatice suferite de sus-numitul la data de 20.05.2012 necesită circa 200 zile de îngrijiri medicale. S-a apreciat că datele medicale avute la dispoziție nu sunt concludente pentru aprecierea punerii în primejdie a vieții victimei. Totodată, s-a arătat că rezecția articulației tibio-talare cu artrodeza articulației tibio-tarsiene constituie infirmitate fizică permanentă posttraumatică.

Potrivit suplimentului la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății, pe lângă cele relevate anterior, s-a stabilit că deformarea complexă de pereți moi de la nivelul membrului inferior stâng (cicatrici cheloide gamba stângă după avulsii tesut muscular și tegumentar) constituie prejudiciu estetic grav și permanent. S-a mai arătat că actualmente prezintă sechele după politraumatism rutier – anchiloză tibio-tarsiana stanga, cicatrici cheloide gamba stângă după avulsii tesut muscular și tegumente – cu deficiență locomotorie ușoară, are capacitatea de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate. (f. 258 d.i.)

Din probele administrate în cauză, rezultă că partea civilă, ulterior accidentului, a suferit mai multe intervenții la picior, atât plastice, cât și ortopedice la S. B. A.. Deoarece în spital a contactat o infecție în urma intervenției chirurgicale, a fost nevoit să se interneze și la S. V. B. în vederea tratării acesteia. Având în vedere că risca să-și piardă piciorul, a luat hotărârea, împreună cu familia, de a urma niște tratamente în Italia, unde a făcut și o intervenție chirurgicală.

Pentru perioada în care a fost internat la S. Bgdasar A., partea civilă a arătat că nu a păstrat înscrisuri justificative (f. 161, vol. II, d.i.).

Pentru intervențiile efectuate în străinătate, partea civilă a făcut cheltuieli atât cu intervenția chirurgicală, cât și cu analizele și controalele ulterioare. De asemenea, a efectuat cheltuieli cu plata biletelor de transport, documente justificative în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei (f. 164-215 d.i., vol II).

Instanța a luat act că partea civilă a depus de asemenea dovada plății căștii de motociclist distrusă în timpul accidentului – 586 euro (f. 101, vol. II d.i.)

Cu privire la daunele materiale, spre deosebire de daunele morale, acordarea acestora este condiționată de dovedirea întinderii acestora.

În ceea ce privește cheltuielile efectuate de partea civilă cu privire la cheltuielile cu intervențiile chirurgicale efectuate în România, cu dispozitivele medicale pe perioada recuperării, respectiv cărucior și cârje în cauză, partea civilă nu a făcut nicio dovadă cu privire la acest prejudiciu, astfel că instanța deși a apreciat că astfel de dispozitive medicale au fost utilizate de către partea civilă nu a stabilit cuantumul acestora, în lipsa depunerii unor dovezi de către partea civilă în acest sens.

Totodată, instanța nu a luat în considerare dintre actele doveditoare anexate de către partea civilă în susținerea prejudiciului material bonurile ce privesc retragerile de numerar de la bănci pe motivul că nu s-a arătat ce cheltuieli s-au făcut cu acele sume și dacă au legătura cu vătămarea suferită. De asemenea, instanța a înlăturat și bonurile fiscale referitoare la combustibil auto și alte bunuri ca de exemplu apă și dulciuri.

Prin urmare, instanța a apreciat a fi dovedite chetuielile efectuate cu intervențiile chirurgicale și controalele medicale din Italia, cu transportul efectuat în Italia și cheltuielile cu anumite medicamente cumpărate.

În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă V. F. R., instanța a reținut că față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație părții civile pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).

În consecință, în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru acoperirea prejudiciului moral, instanța reține că în mod cert fapta inculpatului i-a produs persoanei vătămate o suferință fizică și psihică prin supunerea la intervenții chirurgicale de urgență, urmate de spitalizare, prin punerea vieții în primejdie, și totodată, prin prejudiciul estetic suferit. Instanța apreciază, însă, raportat la prejudiciile morale efectiv suferite de partea civilă, dar și la forma de vinovăție a inculpatului în săvârșirea faptei – culpă, că suma solicitată cu acest titlu în cuantum de_ de euro este disproporționată, acordarea despăgubirilor neputând fi un prilej de îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată.

Din ansamblul probator administrat în cauză că acesta a suferit, ca urmare a accidentului în care a fost implicat, un dezechilibru semnificativ în privința stilului de viață cu care era obișnuit, fiind nevoit ca pentru o anumită perioadă de timp să se preocupe, în principal, de refacerea stării de sănătate alterate. Instanța reține că anumite consecințe ale accidentului îl vor marca toată viața și și-au pus în mod decisiv amprenta asupra stilului său de viață.

Astfel cum rezultă din raportul și suplimentul de expertiză medico-legală, persoana vătămată a suferit în urma accidentului din data de 20.05.2015 multiple fracturi, intervenții chirurgicale, tratamente recuperatorii, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor martorilor B. S. F. și N. A. V. (f. 263-264 d.i. vol. II).

Instanța a apreciat că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere anumite criterii care privesc consecințele negative suferite de partea civilă, în plan fizic, psihic și afectiv prin raportare la intensitatea dezechilibrului creat ca urmare a leziunilor suferite și importanța valorilor lezate precum și criteriul echității. Astfel cum au reliefat și martorii, partea civilă nu mai este tânărul plin de viață de dinainte și nu mai desfășoară activități normale pentru vârsta sa.

Instanța a constatat că partea civilă a fost imobilizată la pat mai bine de 1 an și jumătate, perioadă în care a suferit multiple intervenții chirurgicale, atât în țară, cât și în străinătate. În toată această perioadă, partea civilă a suferit dureri groaznice, mai ales că unele operații au fost făcute pe viu din cauză că nu s-a putut face anestezie. Durerile sunt resimțite în continuare, acesta fiind nevoit să continue recuperarea deoarece tot schiopătează.

Potrivit raportului de expertiză, s-a stabilit că rezecția articulației tibio-talare cu artrodeza articulației tibio-tarsiene constituie infirmitate fizică permanentă posttraumatică. De asemenea, s-a stabilit că deformarea complexă de pereți moi de la nivelul membrului inferior stâng (cicatrici cheloide gamba stângă după avulsii tesut muscular și tegumentar) constituie prejudiciu estetic grav și permanent. S-a mai arătat că actualmente prezintă sechele după politraumatism rutier – anchiloză tibio-tarsiana stanga, cicatrici cheloide gamba stângă după avulsii tesut muscular și tegumente – cu deficiență locomotorie ușoară. Pentru un tânăr de 20 de ani, un astfel de prejudiciu estetic grav reprezintă o traumă de nedepășit. Acesta nu mai poate purta pantaloni scurți, nu mai poate merge la plajă, nu poate face activități ca un tânăr normal de vârsta lui. Cu siguranța cicitricile de pe picior îi vor cauza suferințe părții civile pe termen îndelungat, probabil toată viața, și vor avea repercusiuni în plan social.

Mai mult, instanța a reținut, că din cauza complicațiilor medicale și a intervențiilor chirurgicale, partea civilă a pierdut un an de școală, pierdere semnificativă pentru un tânăr care înaintea accidentului se ocupa în mod temeinic de pregătirea educațională. Cu siguranță acest accident i-a marcat și parcursul profesional ulterior. Prin urmare, consecințele accidentului vor fi atât în plan social, familial, cât și profesional.

Totodată, instanța a ținut cont de vârsta tânără la care partea civilă a suferit accidentul – respectiv 17 ani, fiind unanim acceptat faptul că urmările vătămărilor corporale sunt mai greu resimțite de către persoanele aflate la o vârstă tânără, care, în plus, trebuie să suporte consecințele nefaste pe toată durata vieții.

De asemenea, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză psihologică nr. 136/17.02.2014, s-a stabilit cu privire la partea civilă că este prezentă o tensiune psiho-emoțională permanentă, cu simptome de stres post-traumatic...manifestă stări de nervozitate și frustrare.

Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Statuând în echitate, instanța apreciază că suma de 100.000 euro (echivalentul în lei calculat la cursul BNR de la data efectuării plății), reprezentând daune morale, este rezonabilă și justificată, urmând a admite în parte acțiunea civilă formulată și a obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestei sume către partea civilă V. F. R..

Instanța de fond a constatat că S. Universitar de Urgență București a depus la dosar decontul cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată și s-a constituit parte civilă pentru suma de_,70 (f.118-122 d.i., vol. II). Ulterior, S. Universitar de Urgență București și-a precizat acțiunea civilă la suma de_,90 lei, însă nu a depus înscrisuri justificative cu privire la decontul nou (f. 220- 221 d.i., vol. II).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul P. M. N., partea civilă V. F. R., partea civilă S. C. de Urgență B. A. București și partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA.

În esență, inculpatul P. M. N. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate și suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81, 82 Cod penal 1969.

Partea civilă V. F. R. a solicitat majorarea daunelor materiale, a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare.

Partea civilă S. C. de Urgență B. A. București a solicitat majorarea cheltuielilor de spitalizare acordate.

Partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA a solicitat diminuarea daunelor morale și a daunelor materiale acordate.

Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.

Situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect stabilită pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale, probe care însă se coroborează și cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P. M. N. - pentru faptele deduse judecății, recunoscute de acesta și corect încadrate juridic - a fost în mod legal stabilită, acesta săvârșind un număr de două infracțiuni (vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului), ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.

În acest sens, Curtea constată că pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, judecătorul fondului a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 din Codul penal, o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă pe care inculpatul o are de executat – în cuantum de 2 ani închisoare – satisfăcând imperativul justei individualizări a pedepsei.

Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (potrivit Vechiului Cod penal întrucât aplicarea legii penale mai favorabile trebuie realizată în mod global, ci nu pe instituții autonome, astfel cum au statuat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr.5/2014 și Curtea Constituțională prin Decizia nr.265/2014). Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului a fost valorificată de instanță, prin aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, iar circumstanțele personale favorabile au fost avute în vedere prin orientarea instanței spre aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare (spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului).

D. urmare, pedeapsa rezultantă stabilită în condițiile anterior menționate, precum și modalitatea de executare aleasă, este legală și temeinică, dar și proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului.

În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.

Prin prisma criticilor formulate exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată următoarele:

Prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată și precizată de partea civilă și, în consecință, a obligat inculpatul V. F. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor de 758,56 lei și 20.250 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune materiale.

Curtea constată că din înscrisurile aflate la dosar, partea civilă V. F. R. a făcut dovada cheltuielilor materiale, în cuantum de 2.533,56 lei, 26.064,23 euro (echivalent în lei la data plății) și 1.162,01 lire sterline (echivalent în lei la data plății).

Suma de 2.533,56 lei acordată de Curte, are în vedere, în plus, față de suma în lei acordată de prima instanță, înscrisurile justificative existente la dosar – cheltuieli cu achiziționarea biletului de avion din data de 21.09.2012 în valoare de 1.124 lei, factura . nr._/20.03.2013 emisă de S. Monza – Centru cardiovascular, în valoare de 95 lei reprezentând consultație – control fizioterapie, factura . nr._/21.08.2013 emisă de S. Monza – Centru cardiovascular, în valoare de 456 lei reprezentând pachet kinetoterapie individuală – 10 ședințe și chitanța nr. 552/17.02.2014 eliberată de Cabinet Individual de Psihologie R. I. – M. în valoare de 100 lei reprezentând consultație, întocmire raport psihologic.

Sumele de 26.064,23 euro (echivalent în lei la data plății) și 1.162,01 lire sterline (echivalent în lei la data plății) acordată de Curte, au în vedere, înscrisurile justificative existente la dosar – cheltuieli cu echipa medico-chirurgicală Institutul C. Humanitas (cecul nr._-08 din 03.10.2012 în sumă de 5600 euro și cecul nr._-04 din 05.10.2012 în sumă de 4800 euro, suma de 10.400 euro fiind menționată în Devizul cu caracter indicativ nr. 3538/2012/SVE din 28.09.2012, factura fiscală BF_ din 06.10.2012 în valoare de 5.147,76 euro achitată Institutul C. Humanitas, chitanța nr. 223 din 10.10.2012 în valoare de 6501,81 euro, factura fiscală BF_ din 02.11.2012 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 02.11.2012 în valoare de 11,25 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 02.11.2012 în valoare de 27,20 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 05.11.2012 în valoare de 29,10 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 12.11.2012 în valoare de 20,70 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 26.11.2012 în valoare de 40,75 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 27.11.2012 în valoare de 52,80 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura nr._ din 28.12.2012 în valoare de 20,60 euro achitată Spitalului San Rffaele, factura fiscală BF_ din 27.09.2012 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 09.10.2012 în valoare de 145,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 18.10.2012 în valoare de 72,00 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 18.10.2012 în valoare de 72,00 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 18.10.2012 în valoare de 53,50 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 23.10.2012 în valoare de 49,00 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 29.10.2012 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 29.10.2012 în valoare de 23,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 06.12.2012 în valoare de 11,25 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 06.12.2012 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 06.12.2012 în valoare de 27,20 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 13.12.2012 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 13.12.2012 în valoare de 26,60 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 13.12.2012 în valoare de 15,15 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 27.12.2012 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 31.01.2013 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 31.01.2013 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura nr._ din 28.12.2012 în valoare de 14,45 euro achitată Spitalului San Raffaele, factura nr._ din 28.12.2012 în valoare de 3,00 euro achitată Spitalului San Raffaele, factura nr._ din 28.12.2012 în valoare de 6,00 euro achitată Spitalului San Raffaele, factura fiscală BF_ din 14.02.2013 în valoare de 171,80 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 25.02.2013 în valoare de 27,10 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 25.02.2013 în valoare de 25,10 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 28.02.2013 în valoare de 52,80 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 18.03.2013 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 08.04.2013 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 08.04.2013 în valoare de 171,81 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 25.05.2013 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 20.05.2013 în valoare de 23,55 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 22.07.2013 în valoare de 48,30 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 22.07.2013 în valoare de 23,55 euro achitată Institutul C. Humanitas, factura fiscală BF_ din 23.07.2013 în valoare de 52,80 euro achitată Institutul C. Humanitas, chitanța nr. 155/12 din 22.11.2012 în valoare de 121,80 euro achitată pentrui consultație ortopedică doctorului Orani R., factura fiscală FC/673 din 19.04.2013 în valoare de 180,00 euro achitată la Lab Farma SRL pentru Suport Dinamic Gleznă T., factura preplătită DHL nr. MI/2/6069 din 04.02.2013 în valoare de 76,00 euro, fcatura fiscală N. RFI/_/13 din 04.11.2013 în valoare de 28,30 euro, factura fiscală BF_ din 04.11.2013 în valoare de 19,75 euro, factura fiscală BF_ din 04.11.2013 în valoare de 6,60 euro, factura fiscală BF_ din 04.11.2013 în valoare de 40,40 euro, factura fiscală BF_ din 04.11.2013 în valoare de 8,50 euro, factura fiscală N RFI/_/13 din 05.11.2013 în valoare de 51,30 euro și cheltuieli cu transportul aerian România – Italia în perioada 27.12.2012 – 03.11.2013 (chitanța nr._ din 21.06.2013 în valoare de 30,00 euro, chitanța nr._ din 28.09.2013 în valoare de 197,22 euro, bilet avion din 27.12.2012 în valoare de 443,96 lire sterline, bilet avion din 01.03.2013 în valoare de 198,92 lire sterline, bilet avion din 30.04.2013 în valoare de 264,79 lire sterline, bilet avion din 21.06.2013 în valoare de 201,22 euro și bilet avion din 15.05.2013 în valoare de 254,43 lire sterline).

În acord cu instanța de fond care a luat act că partea civilă a depus dovada plății căștii de motociclist distrusă în timpul accidentului – 586 euro, Curtea va acorda și această sumă (total daune materiale monedă străină - 25.478,23 euro pentru care există documentele justificative anterior enunțate + 586 euro contravaloarea căștii de motociclist distrusă și 1.162,01 lire sterline potrivit documentelor justificative anterior enunțate).

În ceea ce privește daunele morale, Curtea reține că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.

Curtea mai reține că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:

-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv (în speță, prin raportare la intensitatea suferinței părții civile, ca urmare a leziunilor suferite);

-criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, astfel cum a reținut și instanța de fond, trebuie avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând însă să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, apreciază o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

În cauză, la aprecierea cuantumului daunelor morale, Curtea are în vedere suferințele fizice și psihice provocate părții civile ca urmare a accidentului rutier. Aceasta a suferit leziuni pentru care a necesitat un număr de 200 zile de îngrijiri medicale, a avut multiple fracturi, a suferit mai multe intervenții chirurgicale în țară și în străinătate și a urmat tratamente recuperatorii, consecințe negative ale accidentului marcându-l toată viața.

De asemenea, partea civilă nu mai desfășoară activități normale pentru vârsta sa, a fost imobilizat la pat o perioadă considerabilă, aproximativ un an și șase luni, recuperarea continuă ca urmare a faptului că durerile persistă, fiind posibilă o perioadă de recuperare de lungă durată și dificilă, partea civilă este afectată de un prejudiciu estetic grav și permanent, având o infirmitate fizică permanentă posttraumatică, și urmările vătămărilor corporale sunt mai greu resimțite, raportat la vârsta tânără a acesteia.

Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea apreciază că se impune majorarea daunelor morale la suma de 130.000 de euro, aceasta corespunzând mai bine suferințelor fizice și psihice ale părții civile în urma accidentului produs exclusiv din vina inculpatului.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, prima instanță a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA la plata sumei de 2915,50 lei către partea civilă.

Curtea constată că din înscrisurile aflate la dosar, partea civilă V. F. R. a făcut dovada cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.024,77 lei.

Suma de 5.024,77 lei acordată de Curte, are în vedere înscrisurile justificative existente la dosar: factura fiscală nr._/10.03.2014 - traducere autorizată italiană - (276,77 lei), factura fiscală nr. 298/28.02.2013 - onorariu expertiză fază de urmărire penală - (2.625 lei), factura fiscală nr. 768/28.04.2014 + chitanță nr. 391 - traducere autorizată italiană - (1.060 lei), chitanță nr. 5952/22.06.2012 – taxă examinare SML I. – (63 lei), factură fiscală nr. 03/_ și chitanță nr. 02/11.02.2014 – onorariu de avocat – (1.000 lei).

În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare acordate părții civile S. de Urgență B. A. București, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată și precizată de partea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, la plata sumei de 13.400,70 lei.

Curtea constată că din deconturile referitoare la cheltuielile făcute de această unitate spitalicească aflate la dosar, partea civilă S. de Urgență B. A. București a făcut dovada tuturor cheltuielilor de spitalizare solicitate, în cuantum de 22.537,90 lei.

Referitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA, Curtea apreciază că prin cele de mai sus s-a răspuns criticilor acesteia, care a solicitat diminuarea daunelor morale și a daunelor materiale acordate, motive de apel în totală contradicție cu cele învederate de partea civilă V. F. R., și care au fost analizate potrivit considerentelor anterioare, nemaimpunându-se o analiză distinctă.

Nu se justifică solicitarea părții responsabile civilmente de stabilire a daunelor la cursul euro de la data producerii accidentului, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de părțile civile V. F. R. și S. C. de Urgență B. A. București împotriva sentinței penale nr. 203/10.06.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Va majora cuantumul daunelor materiale acordate părții civile V. F. R. de la 758,56 lei și 20.250 euro (echivalent în lei la data plății) la 2.533,56 lei, 26.064,23 euro (echivalent în lei la data plății) și 1.162,01 lire sterline (echivalent în lei la data plății).

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile V. F. R. de la 100.000 euro (echivalent în lei la data plății) la 130.000 euro (echivalent în lei la data plății).

Va majora cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile V. F. R. de la 2.915,50 lei la 5.024,77 lei.

Va majora cuantumul cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile S. C. de Urgență B. A. București de la 13.400,70 lei la 22.537,90 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. M. N. și partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA împotriva sentinței penale nr. 203/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2, 4 Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat P. M. N. și apelanta partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA la plata a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile declarate de părțile civile V. F. R. și S. C. de Urgență B. A. București vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de părțile civile V. F. R. și S. C. de Urgență B. A. București împotriva sentinței penale nr. 203/10.06.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Majorează cuantumul daunelor materiale acordate părții civile V. F. R. de la 758,56 lei și 20.250 euro (echivalent în lei la data plății) la 2.533,56 lei, 26.064,23 euro (echivalent în lei la data plății) și 1.162,01 lire sterline (echivalent în lei la data plății).

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile V. F. R. de la 100.000 euro (echivalent în lei la data plății) la 130.000 euro (echivalent în lei la data plății).

Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile V. F. R. de la 2.915,50 lei la 5.024,77 lei.

Majorează cuantumul cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile S. C. de Urgență B. A. București de la 13.400,70 lei la 22.537,90 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

II. În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. M. N. și partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA împotriva sentinței penale nr. 203/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2, 4 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat P. M. N. și apelanta partea responsabilă civilmente A. V. INSURANCE SA la plata a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile declarate de părțile civile V. F. R. și S. C. de Urgență B. A. București rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. B. R.A. N.

GREFIER

A. P.

Red. R.A.B.

Dact.G.P.

7 ex./05.02.2016

Red. M.V. B. - Judecătoria Cornetu

← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat....		Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 465/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1594/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 203/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 1579/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 575/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1679/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 54/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 66/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI