Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 479/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 479/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ ** (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.479/Co
Ședința publică din data de 03 iulie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: C.-C. D.
Grefier: C. B.
**************
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul G. D. C. împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._ **.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat G. D. C. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales M. R. F. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București și apărător din oficiu-avocat Bolony A. cu delegație nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul din oficiu Bolony A., cu delegație nr._ emisă de Baroul București, desemnată pentru contestatorul inculpat G. D. C. solicită instanței să ia act de încetarea mandatului sau prin prezentarea apărătorului ales.
Curtea acordă onorariu parțial apărătorului din oficiu desemnat pentru contestatorul inculpat G. D. C. în cuantum de 50 lei, acesta urmând a fi suportat in fondurile Ministerului Justiției.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat contestatorului inculpat G. D. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulat, desființarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită aplicarea unei măsuri prev.de art.202 al.4 lit.d C.p.p., respectiv aplicarea măsurii arestului la domiciliu, în orașul Z. unde locuiesc părinții săi.
Arată că inculpatul este arestat de o perioadă lungă de timp, anume de 7 luni, situație care poate echivala cu o condamnare, deși inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar și pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți coinculpați se află în stare de libertate, au beneficiat de alte măsuri, deși sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt acuzați de aceeași infracțiunea ca inculpatul G..
Mai arată că inculpatul a precizat că intenționează să beneficieze de procedura simplificată în soluționarea cauzei, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar declarațiile sale sunt în totală corelație cu probatoriul administrat.
Consideră că nu subzistă presupunerea că, lăsat în libertate, ar putea săvârși alte infracțiuni, instanța având posibilitatea de a institui o . interdicții pe care inculpatul le va respecta întocmai, cunoscând consecințele nerespectării lor.
Mai arată că, în mod greșit, instanța de fond reține circumstanțele personale în defavoarea inculpatului G.,deși pentru coinculpați le apreciază în favoare, iar din probatoriul administrat (interceptări) rezultă clar că G. era persoana contactată telefonic de coinculpați pentru desfășurarea activității infracționale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a contestației, apreciind că nu se poate discuta, la acest moment, de o condamnare anticipată. Instanța de fond s-a limitat la efectuarea verificărilor necesare conform legii în ce privește legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv.
Solicită menținerea dispozițiilor primei instanțe, considerând că s-a făcut o justă analiză asupra cauzei, cu privire la proporționalitatea măsurii raportat la multitudinea acuzațiilor, activitatea infracțională laborioasă desfășurată de inculpatul G., în ansamblul întregii activități infracționale.
Consideră că participația inculpatului G. nu este similară cu cea a coinculpaților, deci nu se poate vorbi de egalitate de tratament, câtă vreme acesta având calitatea de lider al grupării infracționale, angrenând și coordonând activitatea celorlalți inculpați trimiși în judecată în prezentul dosar.
Având în vedere contribuția însemnată a inculpatului în economia activității infracționale, urmările produse, celelalte argumente ale apărării, nu estompează pericolul concret pentru ordinea publică, iar o altă măsură, mai puțin restrictivă nu-și găsește eficiența, având în vedere și stadiul procesual al cauzei.
Contestatorul inculpat G. D. C., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său. Provine dintr-o familie de intelectuali, nu se ocupă cu droguri și consideră că această calitate de lider se datorează faptului că-i „ținea din scurt” pe coinculpați, deoarece majoritatea dintre aceștia consumau droguri. Mai arată că regretă foarte mult faptele.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 208 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G. D. C. si măsura arestului la domiciliu față de inculpații I. S. M., S. D. și S. S. A..
În baza art.208 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. L. cu măsura controlului judiciar prev. de art.202 al.4 lit b C.p.p.
În baza art. 215 C.p.p. a pus în vedere inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat ;
b) Să informeze instanța cu privire la schimbarea locuinței ;
c) Să se prezinte la organul de poliție in raza căruia domiciliază, conform programului stabilit;
În baza art. 215 alin 2 lit a C.p.p, a pus în vedere inculpatului C. L. să nu depășească limita teritorială a Municipiului C., cu excepția deplasărilor la București, necesare soluționării prezentei cauze.
În baza art.215 al.3 C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra încălcării cu rea credință a obligațiilor menționate mai sus.
A dispus punerea in libertate a inculpatului C. L., de sub puterea MAP385/UP/05.12.2013, emis de Tribunalul București – Secția a II a Penală, daca nu este arestat in altă cauză .
A respins, ca nefondată, cererea de modificare a controlului judiciar formulata de inculpatul D. R. A. I., în temeiul art.215 alin 9 C.p.p.
A admis cererea formulată de inculpatul GHEORGHINARU I., în sensul deplasării sale în orașul Z., pe ruta . – oraș Z..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial București în dosarul nr. 1561/D/P/2013 la data de 29.01.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
- G. D.-C.- cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea de instrumente de plată electronică, inclusiv a datelor ce permit utilizarea acestora, prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.și a art. 33 lit. b Cod penal, acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p și a art. 33 lit. b Cod penal, punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate, prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p și a art. 33 lit. b Cod penal, transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute de art.1 pct.11 din Legea nr. 365/2002, prev. de art. 27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, a infracțiunii de deținere, fără drept, a unor date informatice prev. de art. 46 alin.2 din Legea nr. 161/2003,falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal pentru toate infracțiunile;
- S. D.- cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea de instrumente de plată electronică, inclusiv a datelor ce permit utilizarea acestora, prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și a art. 33 lit. b Cod penal, acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p și a art. 33 lit. b Cod penal, punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate, prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p și a art. 33 lit. b Cod penal, transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operațiuni cu instrumente de plată electronică prev. de art. 27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, de deținere, pentru consum propriu, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pentru toate infracțiunile;
- C. L.- cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării de operațiuni cu instrumente de plată electronic prev. de art. 27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a art. 37 lit. a Cod penal;
- I. S.-M.- cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea de instrumente de plată electronică, inclusiv a datelor ce permit utilizarea acestora, prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și a art. 33 lit. b Cod penal, acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.și a art. 33 lit. b Cod penal și punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate, prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.și a art. 33 lit. b Cod penal, falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și cu aplic. art. 33 lit. a pentru toate infracțiunile;
- S. S. A.- cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea de instrumente de plată electronică, inclusiv a datelor ce permit utilizarea acestora, prev. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.și a art. 33 lit. b Cod penal, acces, fără drept, la un sistem informatic, comisă în scopul obținerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art. 42 alin. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și a art. 33 lit. b Cod penal și punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate, prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 și a art. 33 lit. b Cod penal, a infracțiunii de transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute de art.1 pct.11 din Legea nr. 365/2002, prev. de art. 27 alin.3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal,complicitate lafalsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal pentru toate infracțiunile;
În fapt, s-a reținut, în esență, că inc.G. D. C. a inițiat un grup infracțional organizat specializat în operațiuni frauduloase cu card-uri bancare, la care au aderat succesiv inculpații Gheorghinaru I., Mansour Nadim, C. M., S. F. O., S. P. - A., S. D., C. L., D.-R. A.-I., S. S. A., I. S. M. și o persoană neidentificată numită „Tomas”, activitatea grupului fiind sprijinită de MelhelmOmar și H. C.-L., fiind folosite în activitatea infracțională în special POS-urile obținute de la bănci prin intermediul . și . Design SRL.
În luna decembrie 2012, inc Gheorghinaru I. a devenit unic asociat și administrator al .. Ulterior, acesta a obținut POS-uri de la mai multe instituții bancare, în scopul de a efectua tranzacții frauduloase cu card-uri.
După preluarea . de către inculpatul Gheorghinaru I., societatea nu a avut persoane angajate și nu a desfășurat activități comerciale.
Din probele administrate în cauză a rezultat că activitatea infracțională a fost organizată și coordonată de inculpatul G. D. C.. Acesta a procurat date ale card-urilor bancare emise de instituții din străinătate, inclusiv prin intermediul inculpatului Mansour Nadim. Sumele de bani colectate în contul . fost transferate de inculpatului G. D. C. în conturile inculpaților S. F.-O. și S. P.-A. sau au fost scoase de la ghișeele băncilor de inculpații Gheorghinaru I. și C. M..
După blocarea POS-ului de către ING Bank, inculpatul G. D. C. a continuat activitatea infracțională, prin intermediul societății comerciale . Design SRL, coordonându-l pe inculpatul S. F.-O., în calitate de administrator al societății, să obțină POS-uri de la instituții bancare, făcând în acest sens solicitări la UniCredit Ț. Bank și CEC BANK.
Nici . Design SRL nu are angajat personal și nu a desfășurat activități comerciale.
Concomitent cu coordonarea activității de obținere a POS-ului de către . Design SRL, inc.G. D. C. a făcut demersuri pentru obținerea de date ale unor card-uri bancare, pentru a fi folosite fraudulos prin intermediul POS-ului. În această activitate a fost sprijinit de inculpații S. D., Mansour Nadim, C. L. și o persoană neidentificată, numită „Tomas”.
Inculpații G. D. C. și Mansour Nadim, ajutați de Melhem O. Mohamad și H. C. L., au folosit card-uri bancare frauduloase la POS-URI aparținând . PRES SRL (numerele de card-uri transmise de Tomas pe e-mail inculpatului G. D. C.), . (au încercat 2 card-uri emise de bănci din Brazilia, coroborate cu discuțiile telefonice dintre inculpații G. și Mansour, acesta spunându-i că „ nu au funcționat contractele”).
După obținerea POS-ului de la CEC BANK, acesta a fost folosit pentru efectuarea de tranzacții în 07.11._13, fiind creditat contul . cu suma de 42.271 lei, valoarea totală a operațiunilor comerciale frauduloase fiind în sumă de 170.154 lei.
Pentru a tranzacționa card-urile falsificate, inc. G. D. C. a fost ajutat de inculpații D. - R. A.-I., S. S. A. și I. S. M.. Banii au fost scoși, sub coordonarea inculpatului G. D. C., de inc. S. F. O. și împărțiți ulterior între membrii grupului infracțional.
S-a mai reținut, prin rechizitoriu, că activitatea infracțională a fost coordonată de inculpatul G. D. C., care i-a îndrumat pe inculpații Gheorghinaru I. și S. F. O. să obțină POS-urile de la bănci, apoi a procurat datele card-urilor bancare, de la inculpații Mansour Nadim, C. L. și numitul „Tomas”, de la ultimii doi cu ajutorul nemijlocit al inculpatul S. D..
De la inculpații I. S. și D.-R. A. I., a tranzacționat cardu-rile bancare falsificate cu ajutorul inculpaților S. S. A., D. - R. A.-I., I. S., beneficiile ilicite fiind concretizate prin ridicarea banilor de către inculpații Gheorghinaru I., C. M., S. F. O., de la ghișeele băncilor sau ATM-uri, în unele cazuri fiind virați în conturi prin intermediul serviciului de internet banking, de către inculpatul G. D. C. în conturile inculpaților S. F. O. și numitului S. P. A..
Faptele au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a ING BANK N.V. AMSTERDAM – SUCURSALA BUCUREȘTI ; plângerea penală formulată de Banca Comercială Română; informațiile furnizate de Banca Transilvania; informațiile furnizate de CEC BANK; procese - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; procese – verbale de investigații; procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice; datele identificate în adresa de e-mail folosită de inculpatul G. D. C. și procesul-verbal de analiză a acestor date; procese-verbale de ridicare a bunurilor rămase la sediul .; procese-verbale de recunoaștere după planșă fotografică; convorbirile purtate prin aplicația Yahoo Messenger de inculpații S. S. A. și G. D. C.; procesele-verbale de percheziție domiciliară; mijloace materiale de probă; procese-verbale de citire a card-urilor găsite la inculpați I. S. M. și G. D. C.; procese-verbale de efectuarea percheziției informatice a mediilor de stocare și sistemelor informatice ridicate de la inculpați, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Referitor la verificarea măsurilor preventive pe parcursul judecății, din perspectiva disp. art.208 C.p.p. și referitor la cererile inculpaților D. R. A. I., Gheorghinaru I. și C. L., instanța a reținut următoarele:
In ceea ce îl privește pe inculpatul G. D. C., instanța constată, din perspectiva prevederilor art.208 rap. la art. 207 alin. 4 C.p.p., că temeiurile avute in vedere anterior, la dispunerea măsurii arestării preventive și prelungirea ei pe parcursul procesului penal, nu s-au modificat in niciun fel, de aceea instanța apreciază că nu se impune modificarea măsurii preventive dispuse în privința acestuia.
Faptul că starea de arest a inculpatului G. D. C. durează de 7 luni, așa cum a subliniat apărarea, nu a reprezentat, în opinia instanței, un aspect de dezechilibru între interesul general al societății, protejat prin dispunerea unei măsuri preventive privative de libertate și durata rezonabilă pe care trebuie să o aibă respectiva măsură preventivă, în speță măsura arestării preventive, astfel cum a fost interpretată această instituție în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, s-a constatat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului G. D. C. și necesară cu scopul urmărit prin dispunerea ei, astfel cum prevăd disp. art.202 alin. 3 C.p.p.
Această concluzie a fost dedusă din contribuția infracțională majoră a inculpatului G. D. C., de promotor al unei activități infracționale ample, pe linia fraudelor comerțului electronic, având la bază falsificarea unor carduri și folosirea pe nedrept a unor date de identificare personală, POS-uri, obținute ilicit de la ceilalți coinculpați, pe care inculpatul G. i-a angrenat în acest tip de activitate, sub conducerea sa.
Rolul de lider al grupării infracționale a rezultat inclusiv din preocupările sale pe linia extinderii cooperării în acest domeniu cu grupări infracționale din străinătate, după cum rezultă din interceptările convorbirilor sale telefonice, aflate la dosarul cauzei. Așadar, activitatea infracțională de anvergură în care era implicat la modul foarte serios inculpatul G. D. C. a impus privarea sa de libertate în continuare, nefiind suficientă plasarea sa în arest la domiciliu, de unde cu ușurință poate desfășura în continuare, în mod nestingherit, același tip de activități.
Faptul invocat de apărare, că inculpatul G. este bine văzut în societate, a fost apreciat ca fiind un lucru firesc, în opinia instanței, dacă se are în vedere că inculpatul G. are un anumit grad de educație, fiind student și nesăvârșind infracțiuni de violență, care să atragă atenția opiniei publice. Dar, în același timp instanța a considerat că pregătirea și educația inculpatului i-au creat premisele săvârșirii acestui tip de infracțiuni, de care nu oricine este capabil, fiind necesare anumite aptitudini pentru abordarea acestei laborioase și calificate activități.
Referitor la inculpatul I. S. M., aflat in arest la domiciliu in municipiul A., pentru considerentele deja expuse anterior, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri, instanța a menținut aceeași măsură preventivă față de inculpat, în aceeași formă ca și până acum, considerând-o proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestui inculpat și necesară realizării scopului urmărit prin dispunerea ei.
Nici cu privire la această măsură preventivă, a arestului la domiciliu, nu s-a putut susține existența vreunei încălcări a duratei rezonabile a acesteia sau a vreunei disproporții între măsura în sine și scopul urmărit prin dispunerea ei, pentru a se dispune înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar, așa cum a solicitat inculpatul. Faptul că a invocat găsirea unui loc de muncă la o sală de fitness, ca recepționer, fără a prezenta o dovadă în acest sens, nu a fost apreciat ca fiind o împrejurare care să justifice înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, așa cum solicită inculpatul.
Aceleași considerente instanța le-a avut în vedere și în privința inculpatului S. S. A., aflat în arest la domiciliu în A., în privința căruia instanța, de asemenea, a dispus și prelungit măsura preventivă a arestului la domiciliu, așa cum a fost configurată inițial, la momentul dispunerii ei, apreciind că această măsură este singura care asigură buna desfășurare a procesului penal, prin raportare la persoana inculpatului. Nici în privința acestui inculpat nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestului la domiciliu, iar modul concret de derulare a acestei măsuri preventive nu poate fi considerat de nesuportat ori disproporționat de împovărător în raport de scopul urmărit prin instituirea ei. Faptul că inculpatul tinde spre o mai mare lejeritate în privința libertății sale de mișcare este firesc, dar incompatibil cu măsura arestului la domiciliu, care și în prezent își dovedește utilitatea, în opinia instanței.
Același lucru a fost valabil și în ceea ce-l privește pe inculpatul S. D., care se declară mulțumit cu această măsură preventivă dispusă în privința sa.
Ca atare, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurilor preventive menționate mai sus, în privința tuturor celor patru inculpați, nicio altă măsură preventivă, în opinia instanței, nu a putut fi mai potrivită decât măsura preventivă aleasă în privința fiecăruia, motiv pentru care instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G. D. C., precum si măsura arestului la domiciliu față de inculpații I. S. M., S. D. și S. S. A..
Referitor la inc. C. L., față de împrejurările familiale invocate, în sensul că băiatul său cel mare, în vârstă de 17 ani, intrând într-un anume anturaj, a plecat de acasă la muncă în Anglia, fără a-și încheia situația școlară, abandonând practic școala, pe fondul lipsei de sprijin și supraveghere părintească, în condițiile în care mama sa s-a aflat la București, având grijă de fratele cel mic, aflat la studii aici, instanța a apreciat că la acest moment se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b C.p.p. S-a apreciat că în acest fel se poate asigura un just echilibru între interesul general al societății, al desfășurării în bune condiții a procesului penal și prevenirii comiterii unor noi acte infracționale de către inculpat și drepturile fundamentale ale individului, recunoscute și protejate atât de legislația națională, referitoare la drepturile și îndatoririle părintești, cât și de legislația europeană, pe tărâmul art. 8 din CEDO.
În ceea ce privește cererea inculpatului Gheorghinaru I., de a i se permite deplasarea în orașul Z., ca să își reînnoiască buletinul expirat, instanța, ținând cont că inculpatul invocă un interes legitim, i-a încuviințat cererea, astfel cum a fost formulată, strict în vederea realizării acestui obiectiv.
Referitor însă la cererea inculpatului D. R. A. I., de încuviințare a deplasării sale în orașul A., cerere care a mai fost anterior formulată, instanța a respins-o, ca nefondată, văzând lipsa unei motivații serioase, de natură a justifica modificarea controlului judiciar instituit în privința lui. Oricum, inculpatul are permisiunea de a se deplasa la Oradea, pe ruta stabilită printr-o încheiere anterioară, motivată de împrejurarea (serioasă în acest caz! ) constând în sprijinul moral și material pe care îl oferă tatălui și fratelui său mai mare, aflați în arest preventiv la DNA, Oradea. S-a apreciat că, faptul că la A. nu se poate deplasa decât fratele cel mic al inculpatului R., nu reprezintă o chestiune de natură să destabilizeze relațiile de familie, ținând cont că aceste relații sunt oricum destrămate, părinții inculpatului fiind despărțiți de mulți ani, tatăl împreună cu cei trei copii având domiciliul în București, iar mama fiind domiciliată în A.. Inculpatul, conform declarațiilor sale, nu a întreținut legături părintești cu mama sa, nici fratele cel mare, singurul care a păstrat legătura cu mama în acest interval de timp fiind fratele cel mic, acesta având posibilitatea să se deplaseze oriunde dorește, deci și la casa din A., fiind singurul rămas neimplicat în vreun dosar penal și deci fără incidența vreunei măsuri privative ori restrictive de libertate asupra sa. Ca atare, nu se impune prezența inculpatului R. la reședința familiei sale din orașul A., pentru a verifica periodic dacă totul e în ordine, acest lucru putând să-l facă fără eforturi prea mari fratele cel mai mic.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul G. D. C., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației formulat, desființarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei măsuri prev.de art.202 al.4 lit.d C.p.p., respectiv aplicarea măsurii arestului la domiciliu, în orașul Z. unde locuiesc părinții săi.
Inculpatul a arătat că este arestat de o perioadă lungă de timp, anume de 7 luni, situație care poate echivala cu o condamnare, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar și pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți coinculpați se află în stare de libertate, au beneficiat de alte măsuri, deși sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt acuzați de aceeași infracțiune ca el.
A mai arătat că intenționează să beneficieze de procedura simplificată în soluționarea cauzei, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, iar declarațiile sale sunt în totală corelație cu probatoriul administrat.
A considerat că nu subzistă presupunerea că, lăsat în libertate, ar putea săvârși alte infracțiuni, instanța având posibilitatea de a institui o . interdicții pe care inculpatul le va respecta întocmai, cunoscând consecințele nerespectării lor.
Totodată, inculpatul a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut circumstanțele sale personale în defavoarea sa, deși pentru coinculpați le-a apreciat în favoare, iar din probatoriul administrat (interceptări) rezultă clar că el era persoana contactată telefonic de coinculpați pentru desfășurarea activității infracționale.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că provine dintr-o familie de intelectuali, nu se ocupă cu droguri și a considerat că această calitate de lider se datorează faptului că-i „ținea din scurt” pe coinculpați, deoarece majoritatea dintre aceștia consumau droguri, precizând, totodată, că regretă foarte mult faptele.
Examinând încheierea atacată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
Curtea a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat în urmă cu 7 luni de zile, in aceste condiții apreciindu-se că se impune a se analiza dacă măsura arestării preventive se mai încadrează sau nu într-un termen rezonabil, față de art.5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F.; în caz negativ, impunandu-se a se lua în considerare o altă măsură preventivă (măsura controlului judiciar/măsura arestului la domiciliu).
Curtea, evaluând gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul G. D. C. provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, considera că privarea de libertate a acestuia nu mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea apreciaza că se poate recurge la o măsură preventivă alternativă, mai ușoară, socotind că măsura arestului la domiciliu oferă pârghii în urmărirea conduitei pe care o va adopta pe viitor inculpatul.
Rațiunea măsura arestului la domiciliu constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unei măsuri care poate asigura desfășurarea normală a procesului penal.
Instituția de drept procesual a măsurii arestului la domiciliu își păstrează caracterul preventiv și facultativ, astfel că se poate aprecia că prezintă o vocație a inculpatului .
Curtea apreciază că luarea măsurii arestului la domiciliu este oportună la acest moment procesual și de natură a asigura cerințele codului de procedură penală, în sensul unei bune desfășurări, în continuare, a procesului penal și împiedicării unei eventuale sustrageri a inculpatului de la judecată.
Curtea constată că interdicțiile ce se pot impune inculpatului sunt legate de restrângerea posibilităților lui de mișcare, în așa fel încât să fie permanent sub control și să nu aibă posibilitatea de a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
CEDO a statuat că probele sunt un factor relevant pentru existența și persistența unor indicii serioase de vinovăție în comiterea unei infracțiuni dar, după trecerea unui interval de timp, nu mai pot justifica starea de arest.
Totodată, CEDO a arătat, în mod constat, că nu este suficient să fie îndeplinite condițiile legislației interne în ceea ce privește arestarea, ci trebuie să fie necesară în circumstanțele cauzei, întrucât detenția unei persoane este atât de gravă încât este justificată numai atunci când celelalte măsuri mai puțin severe au fost analizate și s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individuală.
Pentru aceste considerente, Curtea, va admite contestația formulată de inculpatul G. D. C. împotriva încheierii din 24.06.2014 pronunțată în ședința publica de Tribunalul București –Secția I Penală, pe care o va desființa și, rejudecând:
Va înlătura dispoziția privind menținerea arestării preventive a inculpatului G. D. C..
În baza art.205 (10) Cod procedură penală, cu referire la art.242 alin.2 Cod procedură penală, va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art.221 alin.1 Cod procedură penală va impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește (Z., ., jud. Teleorman) fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza penală ce-l privește.
Conform art.221 alin.2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va respecta următoarele obligații: a) se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) nu va comunica cu inculpații si martorii din dosar.
În baza art.221 alin.4 Cod procedură penală, inculpatului i se va atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin sau a măsurii, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.221 alin.5 Cod procedură penală, va dispune ca pe durata măsurii, inculpatul să poată părăsi imobilul în care locuiește, pentru a se prezenta la instanța de judecată.
Inculpatul, cu respectarea art.221 (6) (7) Cod procedură penală, va putea proceda potrivit dispozițiilor acestor texte de lege procedural penală.
În baza art.221 (8) Cod procedură penală, copii de pe prezenta se vor comunica, de îndată, inculpatului la locul de deținere (Penitenciarul București R.), Poliției Orașului Z. care va supraveghea respectarea măsurii și a obligațiilor determinate, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Conform art.204 alin.12 Cod procedură penală, va dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului G. D. C., de sub puterea mandatului de arestare emis in prezenta cauza, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de inculpatul G. D. C. împotriva încheierii din 24.06.2014 pronunțată in sedinta publica de Tribunalul Bucuresti –Sectia I Penala, pe care o desfiinteaza și, rejudecând:
Inlatura dispozitia privind mentinerea arestarii preventive a inculpatului G. D. C..
În baza art.205 (10) Cod procedură penală, cu referire la art.242 alin.2 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art.221 alin.1 Cod procedură penală impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește (Z., ., jud. Teleorman) fără permisiunea instantei în fața căreia se află cauza penală ce-l privește.
Conform art.221 alin.2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul va respecta urmatoarele obligații:
a) se va prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) nu va comunica cu inculpatii si martorii din dosar.
În baza art.221 alin.4 Cod procedură penală, inculpatului i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin sau a măsurii, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.221 alin.5 Cod procedură penală, pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul în care locuiește, pentru a se prezenta la instanța de judecată.
Inculpatul, cu respectarea art.221 (6) (7) Cod procedură penală, poate proceda potrivit dispozițiilor acestor texte de lege procedural penală.
În baza art.221 (8) Cod procedură penală, copii de pe prezenta se comunică, de îndată, inculpatului la locul de deținere (Penitenciarul Bucuresti R.), Poliției Orasului Z. care va supraveghea respectarea măsurii și a obligațiilor determinate, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Conform art.204 alin.12 Cod procedură penală, dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului G. D. C., de sub puterea mandatului de arestare emis in prezenta cauza, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2014.
Președinte
C. C. D.
Grefier
C. B.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
