Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 863/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-06-2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 863/A/2015

Ședința publică de la 11 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. R.

JUDECĂTOR – V. G.

GREFIER - A. B. H.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – A. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către partea civilă C. F. și asiguratorul S.C. A. - Ț. asigurare S.A. împotriva sentinței penale nr.40 din 1.04.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, inculpata M. A.-M. fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei dat în dosarul de urmărire penală nr. 496/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocatul ales al inculpatei C. T. din Baroul S., cu împuternicire la dosar, partea civilă C. F. asistată de avocat ales C. R. M. din Baroul S., cu împuternicire la dosar, reprezentanta asiguratorului – consilier juridic S. N. C. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata M. A. - M., părțile civile S. Județean de Urgență Z., S. Județean de Ambulanță S. și S. C. Județean de Urgență Cluj-N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că atât asiguratorul S.C. A. - Ț. Asigurare S.A., cât și partea civilă C. F., prin avocat ales, a depus fiecare memoriu cuprinzând motivele de apel.

Avocatul părții civile depune la dosar înscrisuri medicale privind starea de sănătate a părții civile, practică judiciară și chitanța privind cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial.

Reprezentanta asiguratorului depune la dosar practică judiciară.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză.

Avocatul părții civile solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.40 din 1.04.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, hotărâre criticată cu privire la latura civilă, respectiv sub aspectul daunelor materiale și morale acordate părții civile C. F..

Referitor la daunele materiale, arată că partea civilă a solicitat suma de 17.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de transport, medicamente, tratament, intervenții chirurgicale. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că partea civilă s-a prezentat la diverse instituții medicale din țară (Cluj, Z., București), în prezent fiind în imposibilitatea urmării unui tratament medical care să dea rezultate. Învederează faptul că starea de sănătate a acesteia se agravează și că infecția de la picior urcă spre genunchi, fiind necesară schimbarea protezei. Or, aceste deplasări și intervenții medicale suportă costuri care nu sunt de neglijat. Din acest punct de vedere, apreciază că prima instanță nu a efectuat o corectă evaluare a daunelor materiale cu privire la aceste cheltuieli pe care partea civilă a fost nevoită să le suporte. Pentru a dovedi cheltuielile efectuate a depus la dosar înscrisuri și s-au audiat martori care au confirmat aspectele susținute de partea civilă. Cu toate acestea, prima instanță a acordat doar suma de 8.000 lei ca fiind suficientă, sumă din care a scăzut suma de 5.000 lei, achitată de familia inculpatei.

Referitor la daunele morale, solicită a se reține starea de sănătate a părții civile după trecerea unui interval de 3 ani de la accident, dar și faptul că există riscul amputării piciorului. Învederează circumstanțele producerii accidentului și faptul că s-a reținut culpa inculpatei în proporție de 100% în producerea accidentului, și totodată solicită a se avea în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale care este mai mare decât cel stabilit, dar și împrejurarea că după 3 ani de la producerea accidentului partea vătămată încă nu poate merge. Mai solicită a se avea în vedere practica judiciară în materie, în raport de care cuantumul daunelor morale solicitate este justificat având în vedere ceea ce s-a întâmplat în concret, astfel că solicită a se dispune majorarea acestor daune.

În ceea ce privește prestațiile periodice, arată că nu intenționează a se ajunge la obținerea unor sume nejustificate, însă critica adusă sub acest aspect vizează perioada până la care s-a dispus acordarea lor. Expresia „până la noi dispoziții ale instanței” nu constituie un termen legal determinabil, modalitatea corectă de soluționare a acestei cereri fiind până la încetarea stării de nevoie sau până la dobândirea capacității de muncă. Învederează faptul că persoana vătămată este încadrată în gradul doi de invaliditate cu lipsa totală a capacității de muncă și văzând starea de sănătate a acesteia, preconizează că în data de 16.02.2016 nu se va întoarce la muncă. Deci, solicită a se dispune acordarea prestației periodice până la încetarea stării de nevoie.

Având cuvântul asupra apelului formulat de către asigurator, solicită a se respinge apărările expuse de către acesta, cu precizarea că deși s-a subliniat că starea de sănătate a persoanei vătămate se ameliorează, susținerea nu este reală, ci din contră, ea se agravează. Din acest motiv, apreciază întemeiat apelul părții civile și nefondat apelul asiguratorului.

Conform dispozițiilor Codului penal, cheltuielile de spitalizare cad în sarcina părții responsabile civilmente care răspunde în solidar cu inculpatul. De asemenea, având în vedere normele legale în materia asigurărilor, respectiv Legea nr.136/1995 și ordinele CSA valabile la data producerii accidentului de circulație, se poate constata că asiguratorul achită inclusiv cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate. Din acest punct de vedere, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.

În ceea ce privește obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arată că aceleași dispoziții legale statuează că partea responsabilă civilmente suportă și aceste cheltuieli. Cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta asiguratorului solicită, în principal, diminuarea daunelor morale acordate părții civile de prima instanță și înlăturarea obligației de achitare a cheltuielilor judiciare, precum și a obligației de a achita sumele solicitate cu titlu de daune materiale, care nu au fost dovedite cu înscrisuri justificative.

De asemenea, solicită să se dispună modificarea hotărârii primei instanțe și cu privire la prestația periodică ce trebuie acordată doar până la data de 9.02.2016, când decizia de încadrare în gradul de handicap este revizuibilă și în funcție de care ulterior se va aprecia în consecință.

Totodată, mai solicită și înlăturarea obligației asiguratorului de a suporta cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirea victimei, care trebuie suportate exclusiv de către inculpată.

În ceea ce privește daunele morale, apreciază excesiv cuantumul acordat de prima instanță. Nu contestă suferința părții civile care este evidentă și nici înscrisurile medicale nu au fost contestate, însă învederează că societatea de asigurare a făcut acesteia o ofertă de despăgubire care nu a fost acceptată, deși sumele respective ar fi fost un ajutor oportun și ar fi ajutat la remedierea stării de sănătate. Apreciază împovărătoare suma de 50.000 euro acordată părții civile și deși inculpata este vinovată în proporție de 100%, în realitate asiguratorul suportă întreg prejudiciul cauzat victimei. Din acest motiv, apreciază că se impune cenzurarea daunelor morale și acordarea lor în acord cu jurisprudența în materie. În acest sens, face trimitere la hotărârile depuse la dosar din care rezultă, cu titlu de exemplu, că într-o cauză în care victima a avut nevoie de 640 zile de îngrijiri medicale, s-a acordat suma de 150.000 lei, sumă care este mai apropiată de realitate și de contextul economic din România.

Mai solicită a se înlătura obligația asiguratorului de a suporta cheltuielile judiciare către stat deoarece conform dispozițiilor legale asiguratorul nu suportă aceste cheltuieli, ordinul CSA nr.14/2011 fiind o normă specială, cu caracter derogator.

Având cuvântul asupra apelului părții civile, solicită a fi respins.

Avocatul inculpatei apreciază nefondat apelul asiguratorului motiv pentru care solicită să se dispună respingerea lui, iar în ceea ce privește apelul părții civile, solicită admiterea doar în ceea ce privește dispoziția cu privire la momentul până la care se acordă prestațiile periodice. Sub acest aspect, apreciază că ar fi fost corect să se dispună acordarea lor până la apariția unor noi împrejurări care să fie constatate de către instanță.

Referitor la daunele materiale, există posibilitatea ca acestea să fi fost mai mari de 8.000 lei, însă trebuie dovedite, motiv pentru care solicită a se respinge cererea părții civile sub acest aspect, iar în ceea ce privește daunele morale, lasă la aprecierea instanței, deși consideră că au fost acordate într-un cuantum rezonabil.

Reprezentanta Ministerului Public arată că, deși ambele apeluri formulate în cauză vizează latura civilă, inculpata are o culpă exclusivă în producerea accidentului rutier, aspect care trebuie să se reflecte și în modul de soluționare a laturii civile a cauzei, partea civilă fiind pieton în afara părții carosabile.

În cauză, s-a făcut dovada numărului mare de zile de îngrijiri medicale care s-a ridicat la 220 zile, număr care probabil este mai mare având în vedere starea de sănătate a persoanei vătămate la mai mult de 3 ani de la producerea accidentului, însă instanța de judecată are obligația a se raporta la ceea ce s-a dovedit.

Apreciază fondat în parte apelul părții civile, și anume numai în ceea ce privește daunele materiale și termenul pentru calculul rentei lunare. Cu privire la daunele materiale, arată că există probe testimoniale care dovedesc toate cheltuielile solicitate, respectiv cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale, transport și venitul nerealizat. Deci, solicită admiterea în parte a apelului părții civile, modificarea hotărârii primei instanțe și obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata daunelor materiale solicitate, iar în privința rentei lunare, aceasta trebuie acordată până la încetarea stării de nevoie, în prezent existând o decizie de încadrare în gradul de handicap care este supusă evaluării periodice.

Având cuvântul asupra apelului asiguratorului, solicită a fi respins ca nefondat. Față de împrejurarea că la interval de 3 ani de la accidentul de circulație victima nu s-a vindecat, față de starea gravă a acesteia și de trauma psihică suferită, cuantumul daunelor morale acordate părții civile trebuie apreciate în fiecare caz în parte.

CURTEA

Prin sentința penală nr.40 din 1 aprilie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.pen. rap. la art. 375 Cod pr.pen. a fost condamnată inculpata M. A.-M., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă..

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 Cod penal din 1968, s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal din 1968.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata M. A.-M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

S-a stabilit o culpă a inculpatei de 100 % în producerea accidentului rutier în urma căruia persoana vătămată C. F. a suferit leziuni.

S-a constatat că în baza poliței de asigurare RCA ./07/R7/YD nr._ din data de 14.10.2011 . SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto.

I. În baza art.19, art.25 și art.86 Cod pr. pen rap. la art.54 din Legea 136/1995 și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 2223 alin. 1 Cod civil, s fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgentă Z., S. C. Județean de Urgenta Cluj N.și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei C. F. și obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA la plata:

- sumei de 3519,40 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. Județean de Urgentă Z., împreună cu dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale,

- sumei de_,20 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj N., împreună cu dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale,

- sumei de 433,20 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. F. domiciliată în Cizer, nr. 591, jud. S..

În baza art. 1349, 1357, 1381, 1382, 1385, 1386, 1387, 1388 C. Civ. coroborat cu art. 2223 alin. 1 din C. Civ. și cu art. 86 din C. proc. pen., a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, aceasta din urmă în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, să achite părții civile C. F.:

- suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri materiale constând in cheltuieli efectuate pentru medicamente, tratamente, analize medicale, medici, hrană suplimentară, transport,

- suma de 6469 lei cu titlu de despăgubiri materiale constând in veniturile nerealizate, calculate de la data producerii accidentului (03.04.2012) și până la data formulării cererii de constituire de parte civilă (12.02.2014),

- suma de 314 lei cu titlu de prestație periodică lunară de la data de 12.02.2014 și până la noi dispoziții ale instanței.

În temeiul art. 1357 alin. 1 din C. Civ. raportat la art. 1382 din C. Civ. și la art. 1391 alin. (1) din C. Civ., coroborat cu art. 2223 alin. 1 din C. Civ. și cu art. 86 din C. proc. pen., a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, aceasta din urmă în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, să achite părții civile C. F. cu titlu de daune morale suma de 50.000 euro in echivalent lei la cursul BNR la data plății.

În baza art. 275 alin 1 și 4 rap. la art. 274 alin. 1 și 3 Cod pr. pen. A fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, să achite părții civile C. F. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale constând in onorariu avocat.

Au fost respinse restul pretențiilor civile.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 din Cod pr. pen., a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, să achite suma de 1990 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales avocat C. Tărău.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 03.04.2012, în jurul orelor 19⁵⁰, inculpata M. A.-M. conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, proprietatea tatălui său, pe DJ 108 G prin localitatea Cizer, județul S., din direcția Crasna spre C., fiind însoțită ca pasager pe locul din dreapta față de către martorul T. M. F..

Ajunsă în localitatea Cizer carosabilul fiind uscat, fără declivități, rulând cu o viteză de 86 de km./h, într-o curbă la stânga, carosabilul fiind marcat cu marcaj continuu, și în zonă aflându-se indicatoare rutiere de interzicere a depășirii, din cauza vitezei neadaptate la condițiile de drum, la km. 12+150 metri, inculpata M. A.-M. a pierdut controlul direcției, a părăsit partea carosabilă, și a acroșat partea vătămată C. F., pieton aflat în afara părții carosabile, după care s-a oprit cu autoturismul într-un capăt de pod.

În urma accidentului partea vătămată C. F. a suferit leziuni traumatice, aceasta fiind transportată cu ambulanța la S. Județean de Urgență Z., apoi la S. C. Județean de Urgență Cluj N. în vederea acordării de îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.1084/II/b/70 din 25.09.2012, emis de S. Județean de Medicină Legală Z., partea vătămată C. F. a suferit, ca urmare a accidentului leziuni traumatice necesitând pentru vindecare un număr de 200-220 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu i-au pus în pericol viața.

Atât inculpata M. A.-M. cât și partea vătămată C. F. au fost testate cu aparatul alcootest rezultatul alcoolemiei fiind 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.47).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, în care s-a concluzionat:

„1. Corelând avariile și caracteristicile tehnice ale autovehiculului cu leziunile suferite de victimă, rezultă că la nivelul părților din față ale autoturismului care au prezentat avarii și care sunt proeminente și rezistente, în primul rând al barei de protecție, victima a prezentat o fractură de gambă stângă. Deci, în momentul impactului avea partea laterală stângă a corpului orientată spre sensul din care venea autoturismul.

Deplasarea corpului victimei pe capota unui autoturism după impact lasă în general pe acesta, urme materiale.

În cazul analizat din materialul probator existent al cauzei, rezultă că după impactul cu partea frontală a autoturismului, produs la nivelul capătului din dreapta a barei de protecție față și a blocului optic din dreapta față, corpul victimei a alunecat de-a lungul capotei pe o direcție aproximativ paralelă cu axul longitudinal al autoturismului, a atins și a spart parbrizul la partea inferioară și apoi a căzut pe carosabil în partea dreaptă, în locul marcat de petele de culoare brun-roșcată identificate lângă autoturism.

2. Primele obiecte găsite în sensul în care circula autoturismul și care au aparținut victimei au fost o plasă din material textil de culoare roșie cu bunuri aparținând victimei și o plasă cu articole de îmbrăcăminte, pe acostamentul sensului de mers Crasna-Vînători.

Ținând cont că aceste bunuri, așa cum rezultă și din declarațiile conducătoarei auto și a martorilor oculari, se aflau lângă capătul de pod proiectate și răvășite în stânga urmelor de frânare, rezultă că într-adevăr aceste bunuri se aflau în apropierea capului de pod.

De asemenea, ținând cont că bunurile cu pete de culoare brun-roșcată prezentate în planșa foto nr. 14, nu au fost proiectate la o distanță mare de locul impactului și ca urmare, în raport cu elementele menționate se estimează că locul impactului a fost situat în zona capului de pod, respectiv în afara părții carosabile a sensului de mers Crasna –Vînători.

3. Viteza autovehiculului în momentul premergător producerii accidentului, respectiv la inițierea acționării sistemului de frânare, a fost de circa 86 km/h.

4. Viteza minimă pe un carosabil uscat, la care putea apare fenomenul de derapare pe sectorul de drum respectiv, era de circa 39 km/h. În aceste condiții rezultă că viteza determinată de circa 86km/h pentru autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare_, era superioară vitezei limita minimă de circa 39 km/h, la care pe un carosabil uscat cum era cel din momentul producerii accidentului, putea apare fenomenul de derapare pe sectorul de drum în curbă ce urma a fi parcurs de autoturism.

Pierderea controlului asupra direcției de mers a autoturismului a fost determinată de acționarea tardivă și prelungită a mecanismului de frânare, condiții în care mecanismul de direcție a devenit ineficient.

Din analiza efectuată, pe baza materialului probator existent, nu rezultă elementele pe baza cărora să se poată afirma ca pierderea direcției de mers a autoturismului s-ar fi datorat unei cauze de ordin tehnic, unei defecțiuni mecanice apărută la autovehicul în pre momentele producerii accidentului, când el se afla încă pe carosabil (de exemplu, decomprimarea bruscă a unui pneu, blocarea unei roți, ruperea unui organ de la direcți sau de la puntea din față, a unui pivot), deoarece în acest caz pe carosabil ar fi rămas urme specifice de frecare, zgâriere care ar fi fost constatate de Poliție și menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Totodată, din probele testimoniale, nu rezultă că pierderea direcției de mers a autoturismului și ieșirea acestuia în afara carosabilului (în afara sensului de mers Crasna-C.) s-ar fi datorat unui obstacol neprevăzut apărut în trafic (de ex. un alt autovehicul, un pieton, un animal, un obiect căzut pe carosabil, o denivelare în carosabil etc.).

În aceste condiții rezultă că accidentul putea fi evitat de conducătoarea auto M. A.-M., dacă aceasta la deplasarea pe un sector de drum în curbă, păstra controlul asupra vitezei și a direcției de mers a autoturismului.

Accidentul nu putea fi evitat de către victima C. F., deoarece aceasta nu putea să prevadă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ va părăsi partea carosabilă a sensului de mers Crasna-C.”.

În condițiile date, inculpata M. A.-M. putea preveni producerea accidentului dacă respecta prevederile art. 48 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Fiind audiată(f.82), inculpata M. A.-M. a declarat faptul că în data de 03.04.2012, în jurul orelor 19⁰⁰-20⁰⁰ se deplasa cu autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, proprietatea tatălui său, pe DJ 108 G prin localitatea Cizer, județul S., din direcția Crasna spre C., fiind însoțită ca pasager pe locul din dreapta față de către martorul T. M. F..

Ajunsă în localitatea Cizer, rulând cu o viteză de peste 80 de km./h a observat o curbă foarte mare și strâmtă la stânga și necunoscând drumul a pierdut controlul direcției de mers a autoturismului, a acționat pedala de frână, iar mașina s-a deplasat înainte și nu a mai urmat banda inițială de mers, intrând cu autovehiculul într-un cap de pod. După ce a coborât din autoturism a observat că parbrizul în partea dreaptă era spart și în acel moment și-a dat seama că a lovit o persoană. Imediat, inculpata s-a deplasat spre partea vătămată C. F. împreună cu martorul T. M. F. și a verificat dacă victima respira, întrucât îi curgea sânge din nas și un os de la un picior îi era ieșit afară.

Martorul T. M. D., a declarat în data de 03.04.2012, în jurul orelor 19³⁰-20⁰⁰ se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ca și pasager pe locul din dreapta față prin localitatea Cizer, județul S., din direcția Crasna spre Huedin. Ajunși în centru localității Cizer, martorul a observat faptul că autoturismul în care se afla se îndreaptă către un cap de pod, a mai observat sacoșe de culoare roșie după care autovehiculul a intrat în capul de pod. După impact, martorul însoțit de către inculpată au ieșit din autoturism și au observat fusese accidentată o persoană, respectiv partea vătămată C. F..

Vinovăția inculpatei rezultă din următoarele mijloace de probă:proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto(f.7-9);proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare(f.77);proces verbal de verificare tehnică auto(f.7-9);raport de constatare medico-legală (f.44-46)rezultat alcotest (f.47); raport de expertiză judiciară tehnică auto (f.62-76);declarație parte vătămată (f.34-36, 211);declarație de martor (f.37-38,39-40);declarație de învinuit și inculpat (f.28-29,32-33,82, 208).

În drept:Fapta inculpatei M. A. M. de a conduce în data de 03.04.2012, pe drumul public, în localitatea Cizer, jud. S., autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ rulând cu viteza de 86 km/h în curbă la stânga, nerespectând regimul legal de viteză și fără a adapta viteza la condițiile de drum, pierzând controlul direcției de mers al autovehiculului și accidentând-o pe partea vătămată C. F., pieton aflat în afara părții carosabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de dispozițiile art. 184 alin.2 și 4 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, între acțiunea inculpatei de conducere a autovehiculului pe drum public prin acroșarea persoanei vătămate ce avea calitatea de participant la trafic – pieton și urmarea imediată constând în atingerea adusă integrității corporale a persoanei vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 200-220 zile de îngrijiri medicale, există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de expertiză medico-legală și concluziile raportului de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului.

Inculpata a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de alin.2 al art.184 Cod penal 1969 prin raportare la urmarea produsă, respectiv o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, dar și în forma agravată prev. de art. 184 alin.4 C.p 1969 întrucât acroșarea persoanei vătămate și implicit vătămarea adusă integrității sale corporale a acesteia este urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice, respectiv cele ce privesc obligația conducătorului auto de a respecta regimul legal de viteză și de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, prev. art.48 alin.1 din OG 195/2002 rep, și cele prev.de art.121, al.1 din HG 1391/2006, rep. care prevăd că conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, inculpata circulând în localitate (f.21) cu viteza de 86 km/h, nerespectând astfel viteza maximă admisă de 50 km/h prev. de art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pierderea controlului asupra direcției de mers a autoturismului a fost determinată de acționarea tardivă și prelungită a mecanismului de frânare, condiții în care mecanismul de direcție a devenit ineficient.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpata a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă fără prevedere, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit. b. Cod penal 1968, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, trebuia și putea să prevadă că pune în pericol siguranța, integritatea corporală sau chiar viața altor participanți la trafic.

Așa cum s-a reținut în starea de fapt și cum sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică, accidentul nu putea fi evitat de către victima C. F. deoarece aceasta nu putea să prevadă că autoturismul cu nr.de înmatriculare_ va părăsi partea carosabilă a sensului de mers Crasna C..

Prin urmare, instanța stabilește o culpă a inculpatei de 100 % în producerea accidentului rutier în urma căruia persoana vătămată C. F. a suferit leziuni

De la data săvârșirii faptei dedusă judecății și până la data judecării acesteia a avut loc o succesiune de legi penale în timp, fapta inculpatei M. A. M. fiind incriminată și de legea penală în vigoare la data judecății, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 196 alin.2 și 3 Cod penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii. Prin prisma leziunilor produse persoanei vătămate, care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, fapta se încadrează la prevederile art. 196 alin.2 C.p. iar raportat la împrejurarea că aceasta este urmare a nerespectării prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice sunt întrunite și elementele constitutive ale formei agravate prev. de alin.3 al art. 196 Cod penal.

Comparând cele două legi penale succesive în timp, în temeiul art. 5 Cod penal și având în vedere principiul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatei legea veche atât prin prisma regimului sancționator cât și a modalităților de executare a pedepselor. Astfel, față de gravitatea sporită a faptei și de consecințele produse, instanța apreciază că se impune aplicarea pedepsei închisorii, iar față de circumstanțele personale ale inculpatei apreciază că nu se impune executarea în detenție a pedepsei, în aceste condiții, modalitățile de executare a pedepsei închisorii cu suspendare, atât prin prisma condițiilor și a obligațiilor impuse, cât și a consecințelor împlinirii termenului de încercare, sunt mai favorabile inculpatei cele prev. de Codul penal 1969.

Reținând vinovăția inculpatei M. A. M. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal 1969, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că inculpata a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările foarte grave ale faptei, instanța apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatei. Acesta este în vârstă de 23 de ani, nu este căsătorită, are studii medii, potrivit fișei de cazier judiciar aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpata a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemată, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei și de, asemenea, și-a manifestat regretul pentru consecințele faptei sale și a reparat o parte din prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Pentru stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei instanța urmează să dea eficiență și dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod de procedură penală prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de art. 184 alin.2 și 4 C.p. 1969 și să aplice inculpatei o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul astfel redus.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p.1969, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.

Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, acest mod de aplicare a pedepselor fiind prevăzut de lege la data comiterii faptei de către inculpat.

Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969 raportat la art. 12 din Legea 187/2012, instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că aceasta este nedemnă a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpată de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de aceasta și de persoana inculpatei. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatei a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta, situația familială și persoana inculpatei, atitudinea sinceră și de regret manifestată de aceasta, recuperarea unei părți din prejudiciul produs persoanei vătămate, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei considerând că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatei care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 Cod Penal 1969, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Instanța a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata M. A.-M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză:

- partea civilă C. F. cu suma de 17.000 lei despăgubiri materiale pentru medicamente, tratamente, analize medicale, medici, hrană suplimentară, transport, 8400 lei despăgubiri materiale pentru îngrijitori, despăgubiri materiale constând în venituri nerealizate, calculate la data producerii accidentului și până la data formulării cererii în sumă de 32.000 lei, prestații periodice în cuantum de 1.750 lei/lună calculate începând cu luna februarie 2014 și până la data încetării incapacității de muncă și cu suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale (f. 111).

- S. Județean de Urgență Z. cu suma de 3519,40 lei actualizată cu dobânda legală, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată C. F., justificate cu deconturile de cheltuieli (f.52-53,98)

- S. Județean de Ambulanță S. cu suma de 433,20 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru persoana vătămată C. F. (f.60, 105).

-S. C. Județean de Urgență Cluj N. cu suma de_,2 lei (f.203-206).

Instanța a constatat că în baza poliței de asigurare RCA ./07/R7/YD nr._ din data de 14.10.2011 . SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto

Față de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale arătate mai sus în ce privește contravaloarea serviciilor medicale asigurate victimei, având în vedere fișele medicale și deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, și constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349,1357 cod civil (în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză), instanța a apreciat ca prejudiciul cauzat acestor unități medicale este dovedit, iar inculpata răspunde delictual pentru întregul prejudiciu material produs unităților medicale cu titlu de despăgubiri materiale.

La data producerii accidentului, 03.04.2012, autoturismul condus de inculpată, aflat in proprietatea tatălui acesteia (f.50), avea încheiată polița RCA ./07/R7/YD nr._ din data de 13.10.2011 (f.49) între proprietarul M. I. și asigurătorul de răspundere civilă auto . SA, valabilă de la data de 14.10.2011 până la 13.04.2012.

Potrivit art. 49, 50, 51 și 54 din Legea nr.136/1995 coroborat cu art. 2226 Cod civil asigurătorul acordă în mod direct celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. De asemenea, despăgubirile se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Potrivit art. 86 C.p.p. partea responsabilă civilmente este persoana care potrivit legii civile are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.

Având în vedere prevederile art. 86 C.p.p. rap. la art. 51 și 54 din Lege 136/1995 societatea de asigurare de răspundere civilă auto, în calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, are obligația contractuală și legală de a plăti în mod nemijlocit părților civile despăgubiri pentru prejudiciile de care sunt răspunzători delictual asigurații sau persoanele care au condus autoturismul pentru care a fost încheiată polița RCA. Pentru obligarea societății de asigurare la plata de despăgubiri în baza răspunderii sale contractuale este necesar a se constata, pe de o parte, că există o poliță de asigurare valabilă la data producerii accidentului, iar pe de altă parte, că persoana care conducea autovehiculul este răspunzătoare delictual față de părțile civile cu privire la acele despăgubiri, obligația societății de asigurare fiind limitată la un plafon stabilit prin lege.

. SA are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, iar în temeiul răspunderii sale contractuale are obligația de a plăti în solidar cu inculpata, părților civile integral despăgubirile pentru acoperirea prejudiciilor de care este responsabilă inculpata.

În cauza dedusă judecății, instanța a reținut faptul că a fost probată fapta ilicită a inculpatei, nerespectarea dispozițiilor legale privind conducerea pe drumurile publice, mai sus arătate. De asemenea, vinovăția inculpatei reiese din probatoriul administrat în cauză, iar în ceea ce privește prejudiciul, instanța a reținut faptul că existența și întinderea acestuia a fost probat de părțile civile, unitățile spitalicești, cu înscrisuri justificative ale cheltuielilor efectuate în intervențiile și procedurile medicale la care a fost supusă victima, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de inculpată și prejudiciul produs, element al răspunderii civile delictuale, acesta este de asemenea probat în cauză.

Ca urmare, în baza art.19, art.25 și art.86 Cod pr. pen rap. la art.54 din Legea 136/1995 și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgentă Z., S. C. Județean de Urgenta Cluj N.și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei C. F. și obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA la plata:

- sumei de_,20 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgenta Cluj N., împreună cu dobânda legală aferentă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale,

- sumei de 433,20 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.

Cu privire la constituirea de parte civilă în procesul penal a persoanei vătămate C. F., victima accidentului, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză medico legală întocmit de Institutul de medicină legală Cluj-N. (f.424-429), necontestat de părți, partea civilă, ca urmare a accidentului rutier din 03.04.2012 a necesitat 200-220 zile de îngrijiri medicale și a prezentat diagnosticul de „Fractură cominutivă 1/3 proximală ambe oase gamba stângă cu deplasare. Entorsă gravă genunchi drept cu leziune plan capsulo-ligamentar intern. TTC acut cu comoție cerebrală. Hematom periorbitar drept. Fractură cominutivă corp omoplat stâng. Contuzie gambă dreaptă.” S-a mai stabilit prin expertiză că între accidentul rutier din 03.04.2012 și diagnosticul de hipoacuzie din 10.02.2014 nu se poate stabili o legătură de cauzalitate.

A mai reținut instanța că, de la data producerii accidentului rutier și până în prezent partea civilă a suferit mai multe intervenții chirurgicale și a fost internată în diferite unități medicale. Astfel, aceasta a fost internată în perioada 03.04.-10.04.2012 (S. de urgență Z.-f.98), 10.04._12 când a suferit și o intervenție chirurgicală în cadrul sectiei de ortopedie și traumatologie II din cadrul Spitalului de Urgență Cluj (f.116), în perioada 25.06._12 când a mai suferit o altă intervenție chirurgicală (f.122). De asemenea partea civilă a mai fost spitalizată în perioadele 08.10._14 (f.439), 03.11._14 (f.441), 07.11._14 (f.443) și a fost pensionată în gradul II de invaliditate începând cu data de 16.01.2013 (f.154) având termen de revizuire a incapacității de muncă data de 09.02.2016 (f.436) conform deciziei medicale asupra capacității de muncă a Casei de Pensii S..

Prin cererea de constituire de parte civilă (f.111, 497) partea civilă C. F. a solicitat suma de 17.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile efectuate de la data accidentului pentru medicamente, tratamente, analize medicale, medici, hrana suplimentară, transportul necesar pentru deplasări la spitale, precum și suma de 8400 lei reprezentând cheltuielile făcute cu îngrijitorii în perioada în care a fost imobilizată.

Coroborând declarația inculpatei (f.209) și declarația părții civile (f.211-212) cu cea a martorei Cocis D. (f.366 verso) rezultă că inculpata a achitat părții civile o parte din prejudiciul suferit de aceasta in valoare de 5000 lei in care intră și contravaloarea echipamentelor medicale (tijă, surub) menționate in factura de la fila 142 din dosar in sumă de 1500 lei.

Partea civilă a făcut dovada achiziționării de medicamente pentru tratarea afecțiunilor rezultate in urma accidentului rutier, a plății contravalorii unor consultații și manopere medicale, astfel cum rezultă din copia bonurilor fiscale și a chitanțelor depuse la filele 143-150, 214, 230-233, 363-364, 446-451.

De asemenea, potrivit martorilor Cocis D. și Cocis R. M. (f.356-358), partea civilă a făcut mai multe deplasări în localitățile Cluj N., Z. și Șimleu Silvaniei pentru a beneficia de consultanță medicală și pentru întocmirea dosarului de pensionare, contravaloarea acestora fiind suportată de partea civilă, și că, in perioada de 5 luni, când a fost imobilizată, pentru transportul acesteia s-a folosit o mașină specială care să permită părții civile deplasarea în poziție orizontală. Despre necesitatea deplasării părții civile in forma arătată mai sus și despre cheltuielile efectuate de partea civilă a declarat și martorul G. C. (f.360).

Observând numeroasele acte medicale aflate la dosarul cauzei in care sunt incluse procedurile medicale efectuate, recomandările de tratament, intervențiile chirurgicale suferite de partea civilă, deplasările acesteia înafara localității de domiciliu pentru a beneficia de tratament medical și recuperatoriu in urma leziunilor suferite in urma accidentului rutier, instanța apreciază că nevoile părții civile in ceea ce privește tratamentele medicale, hrana specială, analizele medicale au fost mari prin raportare și la perioada lungă în care aceasta a fost imobilizată (5 luni), dar și la nevoia permanentă de îngrijire.

Cu toate acestea partea civilă nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu îngrijitorii de care susține că a beneficiat in perioada in care a fost imobilizată, motiv pentru care instanța a respins cererea de acordare a acestor despăgubiri.

Apreciind in mod global cheltuielile efectuate de partea civilă instanța a apreciat că suma de 8000 de lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor efective efectuate de aceasta cu titlu de medicamente, analize și consultații medicale, deplasări la medici, unități sanitare, instituții publice. Parte din prejudiciul suferit de partea civilă cu acest titlu a fost recuperat de la inculpată (suma de 5000 lei) prin urmare, instanța a constatat că partea civilă are dreptul la acoperirea în întregime a prejudiciului nerecuperat cu acest titlu și anume la suma de 3000 lei, sens in care a admis cererea acesteia pentru suma de 3.000 lei.

A mai solicitat partea civilă despăgubiri materiale constând in:

- despăgubiri materiale reprezentând veniturile nerealizate, calculate de la data producerii accidentului și până la formularea cererii de constituire de parte civilă (12.02.2014) în sumă de 32.000 lei compusă din:

I. venituri nerealizate raportat la salariul obținut anterior producerii accidentului constând în:

a) diferența dintre salariul obținut conform contractului individual de munca încheiat cu Primăria Huedin (f.272) și venitul obținut din concediul medical eliberat pentru perioada cât a mai a avut raporturi de muncă cu angajatorul: adică 2701 lei.

Potrivit adresei nr. 4982/2014 (f.272) eliberată de angajatorul părții civile, pentru perioada aprilie 2012-februarie 2013 partea civilă ar fi beneficiat de un venit net in sumă de 6650 lei, dar aceasta, in urma concediilor medicale eliberate a beneficiat doar de plata sumei de 3949 lei, rezultând o diferență între venitul pe care l-ar fi putut realiza și cel realizat efectiv de 2701 lei.

b) diferența dintre salariul obținut conform contractului individual de muncă și venitul obținut din pensie, adică suma de 4796 aferentă unui număr de 12 luni în perioada februarie 2013 (data pensionării) – februarie 2014 (data constituirii de parte civilă în prezentul dosar).

Potrivit deciziilor Casei de pensii S. din 14.02.2013 (f.154), 11.02.2014 (f.151) și 10.02.2015 (f.436) partea civilă a fost pensionată cu reținerea gradului II de invaliditate cu pierderea totală a capacității de munca începând cu luna februarie 2013, beneficiind in acest sens de o pensie de 350 lei (f.153, 361-362), pensia minimă garantată, și nu de 259 lei cum susține partea civilă (f.499).

Dacă partea civilă ar fi prestat in continuare raporturi de muncă cu Primăria Huedin ar fi realizat un venit net pe lună de 664 lei (conform adresei de la fila 272), iar in prezent beneficiază de o pensie in sumă de 350 lei. Rezultă așadar că venitul pe care l-ar fi putut realiza din salariu pentru perioada de 12 luni este in sumă de 7968 lei, iar venitul efectiv realizat, cu titlu de pensie a fost de 4200 lei, prin urmare în perioada respectivă partea civilă a fost lipsită de un venit in sumă de 3768 lei reprezentând diferența dintre salariu și pensia încasată.

II. venituri nerealizate raportat la veniturile obținute anterior producerii accidentului conform contractului încheiat cu Centrul de Cultură și Artă S., calculate de la data producerii accidentului pana la constituirea de parte civilă în sumă de 6440 lei, adică 280lei/lună*23 luni.

Din facturile fiscale aflate la filele 163-165 rezultă că Centrul de Cultură și Artă S. a achitat părții civile în perioada 03.02._12 suma de câte 280 lei pe lună, iar potrivit adresei de la fila 308 această instituție a achitat părții civile, in baza unui contract de prestări servicii, suma de 322 lei in luna august 2011 și suma de 280 lei in luna martie 2012, adică anterior accidentului, iar ulterior producerii accidentului (03.04.2012) suma de câte 280 lei/lună în perioada aprilie 2012-ianuarie 2013.

III.venituri nerealizate raportat la veniturile obținute anterior producerii accidentului conform contractului încheiat cu Primăria Cizer, calculate de la data producerii accidentului pana la constituirea de parte civilă în sumă de 6900 lei, adică 300lei/lună*23 luni.

Potrivit contractului de prestări servicii (f.161) încheiat cu o lună înainte de producerea accidentului, adică la data de 05.03.2012, intre Primăria Cizer și partea civilă în calitate de persoană fizică autorizată, cod fiscal_, primăria Cizer urma să achite lunar părții civile suma de 300 lei, partea civilă obligându-se să presteze activități culturale în . 05.03._13-durata contractului.

În baza acestui contract, s-a achitat părții civile întregul preț al contractului, adică 3600 lei, conform adresei Primăriei Cizer nr. 2493/2014 și ordinelor de plată aflate la filele 262-270 din dosar dar după data producerii accidentului.

A mai reținut instanța că contractul încheiat cu primăria Cizer a fost încheiat in baza autorizației de persoană fizică deținută de partea civilă, eliberată de Primăria Huedin (f. 158-159), acest aspect reieșind din menționarea aceluiași de Cod fiscal în contract și în autorizație. Ori, potrivit mențiunilor din adresa Primăriei Huedin de la filele 273-274 coroborate cu cele din adresa de la fila 350 din dosar emisă de ANAF-S. fiscal Huedin, în cursul anilor 2011-2012 partea civilă nu a figurat cu venituri impozabile, iar PFA C. F. a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 31.12.2010.

Potrivit art. 1385, alin. 3 Cod civil despăgubirea trebuie să cuprindă câștigul pe care in condiții obișnuite partea prejudiciată ar fi putut să-l realizeze și de care a fost lipsită, iar potrivit art. 1387 rap. la art. 1388, alin. 1 Cod civil, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit prin efectul pierderii capacității de muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea capacității de muncă. S-a dovedit in prezenta cauză că partea civilă, chiar dacă a fost pensionată doar cu luna februarie 2013, pierderea capacității de muncă a avut loc la data producerii accidentului rutier și a fost consecința leziunilor suferite la acel moment.

Totuși legea recunoaște in favoarea celui păgubit dreptul la venitul nerealizat, dar stabilește și criterii obiective de determinare a acestui prejudiciu și anume câștigul realizat în condiții obișnuite (art. 1385, alin. 3 Cod civil) și stabilirea acestuia prin raportare la venitul mediu lunar net din ultimul an înainte de pierderea capacității de muncă.

Din analiza înscrisurilor depuse in probațiune de partea civilă și din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea civilă nu a probat existența unui contract de prestări servicii cu Centrul de Cultură și Artă S. din care să rezulte caracterul de continuitate al venitul realizat din această sursă în anul anterior producerii accidentului. Mai mult instanța a observat că părții civile i s-au achitat sume de bani pe o perioadă de 10 luni ulterior accidentului atât de către Centrul de Cultură și Artă S. cât și de către Primăria Cizer, și doar suma de 602 lei (322+280) anterior producerii accidentului, fără a mai luat in considerare faptul că toate facturile emise de cele două instituții s-au făcut ulterior radierii autorizației deținute de partea civilă.

Prin urmare veniturile realizate anterior accidentului nu pot fi luate in calcul la stabilirea venitul mediu net lunar avut de partea civilă, neconstituind un venit lunar cert, cu caracter permanent.

Rezultă așadar că partea civilă nu a făcut dovada că deținea o autorizație valabilă în perioada 2011-2012 pentru a presta servicii in baza acesteia, iar veniturile realizate cu acest titlu au fost obținute în cea mai mare parte ulterior datei producerii accidentului, sume pe care de altfel partea civilă le-a și primit efectiv, neconstituit un prejudiciu nerecuperat.

Pentru aceleași motive instanța a reținut că partea civilă nu a probat realizarea unor venituri, anterior producerii accidentului, din activitatea independentă desfășurată de PFA C. F. in sumă de 500 lei lunar pe o perioadă de 22 luni în sumă totală de 11.500 lei in condițiile in care nu a făcut dovada deținerii unei autorizații valabile in acest sens, autorizația prezentată (f. 158-159) fiind radiată în anul 2010.

Concluzionând, instanța a constatat că din suma totală de 32.000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale constând în veniturile nerealizate, partea civilă a făcut dovada, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, realizării unui venit net lunar, cu caracter de continuitate, in sumă de 2701 lei (diferența dintre salariul net lunar și concediul medical) și in sumă de 3768 lei (diferența între salariul net lunar și pensia primită efectiv), motiv pentru care cererea acesteia va fi admisă pentru suma totală de 6469 lei constând in venituri nerealizate.

Partea civilă a mai solicitat, in conformitate cu prevederile art. 1387 și 1388 Cod civil repararea prejudiciului prin acordarea unei prestații periodice in cuantum de 1750 lei lunar, calculată prin raportare la veniturile obținute anterior producerii accidentului, prestații solicitate din luna februarie 2014, data constituirii de parte civilă.

Partea civilă apreciază (f.500) că veniturile obținute în mod constant anterior producerii accidentului sunt compuse din suma de 664 lei (salariu), 280 lei (plătită de Centrul de Artă și Cultură), 300 lei (plătită de Primărie Cizer) și suma de 500 lei (venituri independente).

Ori, potrivit celor reținute de instanță, odată cu analizarea venitului mediu net lunar obținut de partea civilă, aceasta din urmă a făcut dovada obținerii unor venituri nete lunare pentru ultimul an anterior producerii accidentului in sumă de 664 lei pe lună reprezentând salariul net lunar, iar in prezent realizează venituri in sumă de 350 lei reprezentând pensia lunară. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 1385, alin. 2 și 3, art. 1386, alin. 3 și art. 1388 cod civil, instanța a admis cererea părții civile doar in parte și a stabilit în favoarea acesteia cu titlu de despăgubiri materiale o prestație lunară în sumă de 314 lei (diferența între salariu și pensie) începând de la data constituirii de parte civilă-14.02.2014 și până la noi dispozițiile ale instanței.

Referitor la cererea părții civile de reparare a prejudiciului nepatrimonial suferit instanța reține că cererea acesteia se încadrează în prevederile art. 1391 Cod civil.

În acest moment, cuantificarea prejudiciului nepatrimonial (daunele morale) nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudența (precedentul judiciar), în sistemul nostru juridic, nu este izvor de drept, cu excepția deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și a hotărârilor CEDO.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea vor fi stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională, luând in considerare și jurisprudența instanțelor de judecată (f.460-496).

Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .

La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă instanța a avut in vedere consecințele negative suferite de partea civilă constând în disconfortul fizic cauzat de leziunile suferite, multitudinea acestora, perioada îndelungată în care a fost imobilizată (5 luni), nevoia permanentă de a se prezenta la instituțiile medicale in vederea evaluării stării de sănătate, perioadele lungi in care a fost spitalizată, intervențiile chirurgicale suferite, reținând că și în prezent partea civilă prezintă dureri fizice la nivelul organelor afectate.

A mai reținut instanța că s-a făcut dovada în cauză, atât de prin declarațiile martorilor audiați, cât și prin înscrisurile aflate la filele 166-170 din dosar că partea civilă, anterior accidentului suferit era o persoană activă, fiind angajată la Primăria Huedin, angrenată in mod constant în activități culturale desfășurate pe plan local și național, iar ulterior accidentului, folosindu-se de un scaun cu rotile a participant la unele evenimente culturale din județ, după cum declară martora Cocis D. (f.357).

De asemenea martorul G. C. (f. 362) a declarat că, urmare a accidentului, a fost afectată și viața familială a părții civile, aceasta nereușind să-și îndeplinească activitatea casnică, fiind nevoită să ceară ajutorul cunoștințelor și vecinilor in acest sens.

Totodată, la cuantificarea prejudiciului moral instanța a avut in vedere prejudiciul estetic suferit de partea civilă, potrivit expertizei medico-legale, la data consultării, partea civilă prezenta numeroase cicatrici rezultate in urma traumatismelor suferite și a intervențiilor chirurgicale suferite.

Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația pentru prejudiciul nepatrimonial suferit să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la natura leziunilor produse, perioada de recuperare și limitarea adusă vieții sociale și familiale a părții civile instanța a apreciat că pretențiile părții civile (300.000 euro) depășesc însă cuantumul sumei care, prin prisma elementelor arătate mai sus, ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite.

Pentru aceste considerente instanța consideră că suma de 50.000 euro reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile și să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, motiv pentru care cererea acesteia de acordare a daunelor morale a fost admisă pentru această sumă.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. F. domiciliată în Cizer, nr. 591, jud. S..

Astfel, în baza art. 1349, 1357, 1381, 1382, 1385, 1386, 1387, 1388 C. Civ. coroborat cu art. 2223 alin. 1 din C. Civ. și cu art. 86 din C. proc. pen., a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, aceasta din urmă în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, să achite părții civile C. F.:

- suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri materiale constând in cheltuieli efectuate pentru medicamente, tratamente, analize medicale, medici, hrană suplimentară, transport,

- suma de 314 lei cu titlu de prestație periodică lunară de la data de 12.02.2014 și până la noi dispoziții ale instanței.

În temeiul art. 1357 alin. 1 din C. Civ. raportat la art. 1382 din C. Civ. și la art. 1391 alin. (1) din C. Civ., coroborat cu art. 2223 alin. 1 din C. Civ. și cu art. 86 din C. proc. pen., a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, aceasta din urmă în limita plafonului legal și a contractului de asigurare, să achite părții civile C. F. cu titlu de daune morale suma de 50.000 euro in echivalent lei la cursul BNR la data plății.

În baza art. 276 alin 1 și 4 rap. la art. 274 alin. 1 și 3 Cod pr. pen. a obligat inculpata in solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, să achite părții civile C. F. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale constând in onorariu avocat (f.459), proporțional cu admiterea acțiunii civile.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 din Cod pr. pen., a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA, să achite suma de 1990 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1340 lei din faza de urmărire penală și 650 lei-50 lei/termen) din faza de judecată.

A constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales avocat C. Tărău.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât partea civilă C. F. cât și asiguratorul . SA, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, partea civilă a învederat faptul că se impune admiterea în totalitate a acțiunii civile promovate de către aceasta, în sensul de a se acorda întreaga sumă de 17.000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale față de împrejurarea că tratamentele și intervențiile chirurgicale ale acestei s-au derulat pe o durată lungă de timp, fiind depuse în acest sens actele medicale, apoi, raportat la faptul că starea de sănătate a părții civile nu s-a ameliorat în decurs de 3 ani de la accidentul provocat de inculpată, că există riscul amputării piciorului acesteia, se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate.

În ceea ce privește prestațiile periodice se impune modificarea datei până la care sunt acordate acestea și anume până la încetarea stării de nevoie în loc de, noi dispoziții ale instanței așa cum s-a arătat în hotărârea atacată.

În motivarea apelului său, asiguratorul a învederat faptul că se impune, față de jurisprudența în materie, reducerea cuantumului daunelor morale acordate și față de faptul că, la data de 9.02.2016 se va revizui decizia de încadrare în gradul 2 de handicap a părții civile, se impune ca prestația periodică să fie acordată până la acea dată. De asemenea, raportat la ordinul CSAnr.14/2011, asiguratorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu inculpata.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrări în condiții de lealitate și loialitate a unui probatoriu vast, coroborat cu declarația de recunoaștere a comiterii faptei, dată de inculpată în condițiile art.375 C.p.p, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatei, sub forma culpei, cerută de textul incriminator, inculpată care la data de 03.04.2012, pe drumul public, în localitatea Cizer, jud. S., autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ rulând cu viteza de 86 km/h în curbă la stânga, nerespectând regimul legal de viteză și fără a adapta viteza la condițiile de drum, pierzând controlul direcției de mers al autovehiculului și accidentând-o pe partea vătămată C. F., pieton aflat în afara părții carosabile.

Din împrejurările concrete de comitere a faptei a rezultat culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului de circulație, aceasta fiind reflectată alături de celelalte criterii prevăzute de art.72 C.p. anterior ( ce constituie lege penală mai favorabilă conform art.5 C.p.) în cuantumul pedepsei stabilite și modalitatea de executare a acesteia dar și la soluționarea acțiunii civile formulate în cauză, în condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art.1357 și urm. C.Civ.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată doar cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, unele dintre aceste critici fiind fondate din următoarele motive:

Conform actelor medicale depuse la dosar, partea civilă a suferit intervenții chirurgicale, tratamente medicale, a făcut mai multe deplasări în Cluj-N., Z. și Șimleu Silvaniei, pe o durată mai mare de 3 ani din care 5 luni a fost imobilizată, existând nevoia permanentă de îngrijire.

Față de aspectele invocate mai sus, apreciem că, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat (principiu fundamental al răspunderii civile delictuale), fiind evident, așa cum reține și instanța de fond, că au existat costuri suplimentare ocazionate de îngrijirea părții civile, tratamentul medical al acesteia, transportul său în diferite orașe precum și intervențiile chirurgicale suferite, suma solicitată de aceasta cu titlu de despăgubiri materiale (17.000 lei din care suma de 5.000 lei a fost deja achitată) este justificată.

Apoi, văzând dispozițiile civile în materie, art.1385 și urm. C.civ., curtea apreciază că se impune și modificarea sintagmei privind data până la care se vor executa prestațiile periodice stabilite, aceasta fiind cea stabilită în doctrină și jurisprudență și anume „ până la încetarea stării de nevoie sau noi dispoziții ale instanței.” Solicitarea asiguratorului de a se stabili o dată certă nu poate fi primită, în condițiile în care la data de 9.02.2016 se va reanaliza doar dosarul medical al părții civile, nefiind certă o modificare a acestuia, iar în cazul în care va exista o astfel de schimbare se va putea cere încetarea plății prestației periodice.

Cu privire la daunele morale solicitate în cauză, apreciem cuantumul stabilit ca fiind în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat, cu precizarea că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile ce s-au cristalizat în timp în doctrina și jurisprudență și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, precum și de jurisprudența în materie, astfel că nu se impune nici reducerea acestora dar nici majorarea lor.

Asiguratorul participă în procesul penal în calitate de persoană responsabilă civilmente conform art.86 C.p.p., astfel că, potrivit art.274 alin.3 C.p.p. este obligat, în măsura în care este obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare n favoarea statului.

Având în vedere că normele invocate ai sus au prioritate față de Ordinul CSA nr.14/2011, curtea va respinge, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p, ca nefondat apelul declarat de asigurator.

Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.40 din 1 aprilie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o va desființa doar cu privire la latura civilă a cauzei.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite majorează despăgubirile materiale stabilite în favoarea părții civile C. F. de la 3000 lei la 12.000 lei și dispune ca prestația periodică lunară stabilită în favoarea acesteia să se plătească de la data de 12.02.2014 și până la încetarea stării de nevoie sau noi dispoziții ale instanței.

Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții civile vor rămâne în sarcina acestuia.

Va obliga asiguratorul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr.40 din 1 aprilie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o desființează doar cu privire la latura civilă a cauzei.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge apelul asiguratorului . SA împotriva aceleiași hotărâri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții civile rămân în sarcina acestuia.

Obligă asiguratorul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER

M. R. V. G. A. B. H.

Red.MR/SMD

3 ex./17.06.2015

Jud.fond. C. A.

← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei....		Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 865/2015. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel CLUJ