Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 802/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 802/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 802/A/2015

Ședința publică din 04 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător

JUDECĂTOR: S. S.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către inculpații R. S. și L. S. împotriva sentinței penale nr. 230 din data de 23 februarie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul R. S., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și c Cod penal, respectiv pe inculpatul L. S., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b și c Cod penal, ambii prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dat în dosar nr._/P/2014.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul R. S., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. S., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar ( f. 9 ) și inculpatul L. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpatul L. S., având în vedere faptul că perioada de 4 luni de arest preventiv a fost dedusă arată că este mulțumit de soluția atacată și nu mai menține apelul declarat.

Inculpatul R. S. că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Se procedează la ascultarea inculpaților R. S. și L. S., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, după citire și semnare ( f. 23, 24 ).

Nefiind cereri de formulat se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.

Apărătorul din oficiu al inculpatului R. S., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 230/2015 a Judecătoriei Cluj-N. și, pronunțând o nouă hotărâre, să se aplice apelantului o pedeapsă diminuată, respectiv o pedeapsă îndreptată spre minimul special al infracțiunii de furt calificat și anume aceea de 1 an închisoare.

În ceea ce privește latura civilă, solicită să se constate că persoana vătămată M. I. nu s-a constituit parte civilă, iar numitul F. C. a fost martor în proces și practic nu s-a constituit parte civilă în termenul procedural, el fiind audiat de către instanța de fond la al doilea sau al treilea termen de judecată, astfel încât, în mod nelegal, instanța de fond a acordat despăgubiri civile martorului.

Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că apelantul a dat o declarație în fața instanței de apel în care a recunoscut și regretat faptele săvârșite. Mai mult, el a arătat modalitatea de comitere, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial prin restituirea telefonului părții vătămate, iar actele de identitate au fost restituite personal părții vătămate. Astfel, deși instanța de fond a reținut faptul că apelantul s-a sustras urmăririi penale și judecății, acest aspect nu a fost dovedit în realitate, singura probă avută în vedere de instanță fiind declarația coinculpatului L. S.. Pe tot parcursul urmăririi penale și judecății acesta a dat declarații contradictorii, astfel încât consideră că ele nu reprezintă o probă că inculpatul R. S. s-ar fi sustras urmăririi penale.

De asemenea, apelantul a susținut faptul că a primit citațiile la un unchi de-al său, care nu l-a încunoștințat de proces, despre care a aflat doar în ultima fază.

În consecință, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este o persoană tânără, are 22 de ani, că dorește să muncească, astfel încât pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este mult prea mare și apreciază că o pedeapsă minimă este suficientă pentru a-i atrage atenția asupra faptelor comise și pentru a nu mai săvârși astfel de infracțiuni în viitor. Cu onorariu din FMJ.

Inculpatul L. S., având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea apelului și să se dispună menținerea hotărârii instanței de fond.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea apelului inculpatului L. S., în baza art. 415 din Codul de procedură penală, iar în ceea ce privește apelul inculpatului R. S., să se dispună respingerea lui ca nefondat.

În ceea ce privește critica legată de modul de soluționare al laturii civile a cauzei opinează că instanța a hotărât în mod corect. Astfel, în privința părții vătămate M. I. s-a constatat faptul că a renunțat la constituirea de parte civilă, fiind deci o manifestare expresă de voință a acesteia, iar în ceea ce privește pe F. G., audiat în calitate de martor, conform declarației aflată la fila nr. 59 din dosarul instanței, care a arătat modalitatea în care a ajuns prin intermediari să cumpere telefonul care a fost sustras de către inculpat, acesta s-a constituit parte civilă, iar instanța de judecată a obligat la plata despăgubirilor raportat la art. 1357 din Codul civil.

Cu privire la latura penală a cauzei solicită respingerea cererii de reducere a pedepsei la minimul special prevăzut de lege. În acest sens, arată că instanța de judecată a aplicat art. 74 din Codul penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor și că în mod cert cei doi inculpați au comis infracțiunea. Mai mult, deși sunt nenumărate aspecte contradictorii cu privire la declarații, apreciază esențial ca și mijloc de probă în cauză procesul-verbal de vizionare a camerelor de supraveghere de la fila nr. 52 din dosarul de urmărire penală, în care se arată foarte clar că inculpatul care este arestat era cu gluga pe cap, acoperit cu fular pentru a nu fi identificat, iar celălalt inculpat se afla la mică distanță, respectiv imediat lângă. Ca atare, în mod clar, ei au pus la cale împreună comiterea furtului, profitând de vulnerabilitatea părții vătămate, care avea grijă de un copil mic, moment care a fost speculat, pe timp de noapte și într-un loc public, fără prezența altor persoane, aspect care evidențiază pericolul faptei.

Totodată, mai arată că inculpatul este condamnat de nenumărate ori pentru infracțiuni de același gen și pentru infracțiuni mai grave, respectiv de tâlhărie și pentru violare de domiciliu, încă din timpul minorității fiind internat în centru de reeducare, conform cazierului judiciar aflat la fila nr. 137 din dosar. Astfel, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiunii evidențiază faptul că sancțiunile anterioare nu au dus în niciun fel la reeducarea lui.

În consecință, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

Inculpatul R. S., având ultimul cuvânt, arată că și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei și că este de acord să fie sancționat pentru aceasta, dar apreciază cuantumul pedepsei aplicate ca fiind unul mult prea mare.

În consecință, solicită reducerea pedepsei la minimul special.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 230 din 23.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și c din Codul penal a fost condamnat inculpatul R. S., fiul lui L. și Tercuța, născut la data de 24.09.1993, cu domiciliul în mun. Cluj-N., ., nr. 38, jud. Cluj, identificat prin C.P.I. . nr._ și prin C.N.P._, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, fără ocupație și fără loc de muncă la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat față de persoana vătămată M. I., cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata termenului de 3 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. n din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata termenului de 5 ani a dreptul de a comunica cu M. I. sau cu membri de familie ai acesteia, dar și cu L. S., ori de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și n din Codul penal.

În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 48 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și c din Codul penal a fost condamnat inculpatul L. S., fiul lui G. și M. G., născut la data de 10.09.1995 în mun. Cluj – N., jud. Cluj, cu domiciliul în mun. Cluj – N., bld. Muncii, nr. 47, jud. Cluj, identificat prin C.I. . nr._ și prin C.N.P._, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, fără ocupație și fără loc de muncă la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat față de persoana vătămată M. I..

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata termenului de 3 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. n din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata termenului de 5 ani a dreptul de a comunica cu M. I. sau cu membri de familie ai acesteia, dar și cu R. S., ori de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și n din Codul penal.

În temeiul articolului 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani prevăzut de art. 92 alin. 1 din Codul penal.

În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal inculpatul este obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj la datele fixate de acesta;
să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
să comunice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În temeiul art. 93 alin. 2 din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României.

În temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, indicând conform art. 404 alin. 2 Codul de procedură penală Regia Autonomă a Domeniului Public din Cluj-N. și Primăria municipiului Cluj-N..

În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 96 alin. 1 și 4 din Codul penal s-a pus în vedere inculpatului care sunt consecințele nerespectării măsurilor și a obligației prevăzute la art. 93 alin. 1 și 2 din Codul penal și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b din Codul de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L. S., dacă nu este arestat/privat de libertate în altă cauză.

În temeiul art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dispus scăderea din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului perioadei reținerii și arestării preventive începând cu 12.11.2014 până la zi.

S-a constatat că M. I. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

S-a constatat că F. G. C. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 600 lei.

În temeiul art. 14 și al art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de F. G. C. și obligați inculpații în solidar la plata către acesta a sumei de 600 lei.

În temeiul art. 398 din Codul de procedură penală raportat la art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. F. L. V. și av. I. C. C. R., fiecare în sumă de 300 lei a fost avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 20.10.2014, în jurul orei 20:00, pe timp de noapte, inculpatul R. S. (mascat cu gluga vestei pe care o purta și cu un fular plasat peste gură), fiind secondat de inculpatul L. S., în timp ce se afla în parcarea magazinului „Auchan”, a intrat în mașina persoanei vătămate M. I., profitând de faptul că aceasta încerca să-și ia în brațe copilul în vârstă de 3 ani pentru a-l așeza în mașină, a sustras geanta acesteia, cauzând un prejudiciu estimat de 5000 lei, după care a părăsit în fugă parcarea magazinului împreună cu inculpatul L. S., iar după patru zile cei doi au înstrăinat telefonul persoanei vătămate martorului F. C., împărțind prețul plătit de acesta.

Pentru a reține această stare de fapt instanța a coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv plângerea penală prin care organele de cercetare penală au fost sesizate la data de 21.10.2014 de persoana vătămată M. I. că în data de 20.10.2014 i s-a furat poșeta din autoturism de către două persoane care au intrat în mașină și, cu toate că aceasta ținea de poșetă, cei doi au tras mai tare și au reușit să fugă cu bunul (fila 9 dosarul de urmărire penală).

În continuare, din declarația persoanei vătămate a rezultat că la data de 20.10.2014, în jurul orei 20:00 și pe timp de noapte, se afla împreună cu copilul ei minor în vârstă de 3 ani în parcarea subterană a magazinului Auchan, a aranjat cumpărăturile în mașină, și-a așezat poșeta pe scaunul din dreapta față, iar când s-a întors pentru a-l lua în brațe pe copil ca să îl așeze în mașină a observat că un bărbat cu glugă pe cap și cu fular tras peste gură, a deschis portiera de la șofer, a intrat pe jumătate în mașină și a luat poșeta de pe scaun. Cu privire la autorul infracțiunii, persoana vătămată a arătat că trăsăturile acestuia sunt foarte apropiate de cele ale lui R. S., pe care îl cunoaște bine (fila 13 dosarul de urmărire penală).

Deși inițial a arătat că a reușit să prindă de poșetă, însă autorul a tras cu putere și a reușit să sustragă bunul (fila 11 dosarul de urmărire penală), persoana vătămată și-a precizat poziția arătând că autorul infracțiunii a acționat foarte repede și că nu reține dacă a reușit să prindă cu putere de geantă astfel încât să poată opune rezistență, astfel că apreciază că nu s-au exercitat violențe fizice asupra sa și nu a fost bruscată sau smucită. Cu toate acestea, M. I. a declarat că evenimentul i-a creat o puternică stare de temere privind siguranța sa și a copilului, stare care a persistat și în săptămânile care au urmat.

Totodată, persoana vătămată a mai declarat că persoana care i-a sustras geanta mai era însoțit de încă un tânăr, de statură mai solidă și mai înaltă, aflat la o distanță relativ mică de autoturism.

Din declarație a mai rezultat că în poșetă avea suma de 1500 lei, un telefon marca Samsung Galaxy S4, permisul de conducere și cartea de identitate, cardul bancar și cheia de la casă, punând la dispoziție . a telefonului mobil.

Întrucât la data de 30.10.2014 persoanei vătămate i-a fost restituit telefonul mobil sustras (fila 67 dosarul de urmărire penală), aceasta a declarat că se constituie parte civilă împotriva autorilor cu suma de 3.000 lei, poziție pe care și-a reconsiderat-o prin înscrisul depus la dosarul instanței la fila 16.

Având în vedere împrejurările și modul de comitere a faptei, dar și urmările acesteia, persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a autorilor și a precizat expres că nu dorește să se împace cu aceștia (filele 11-12 dosarul de urmărire penală, fila 16 dosarul instanței).

În urma mandatului de supraveghere tehnică nr. 134/2014 al Judecătoriei Cluj-N. a rezultat că telefonul mobil sustras de la persoana vătămată a fost activat de pe cartela cu nr._ (numărul inculpatului L. S., astfel cum rezultă din declarația martorei C. Ș. Dalisa), de pe cartela cu nr._ (numărul de telefon al martorei C. Ș. Dalisa astfel cum rezultă din declarațiile martorei D. C. S.), respectiv de pe nr. de telefon aparținând martorului F. G. C. de la care a și fost ridicat telefonul mobil și predat persoanei vătămate.

Din cuprinsul procesului verbal de consemnare a activităților de supraveghere tehnică (filele 42-46 dosarul de urmărire penală) a rezultat că telefonul mobil al persoanei vătămate a fost folosit de inculpatul L. S. întrucât în comunicarea telefonică din data de 23.10.2014, ora 13:17:57 persoana care a apelat de pe nr._ (nr. de telefon al inculpatului L. S.) a fost recunoscută de interlocutor ca fiind S., conversația debutând după cum urmează:

UN DOMN (nr. de apel_): Da!

A.N. (nr. de apel_): Ce faci măi?

UN DOMN (nr. de apel_): (n.l. neinteligibil)

A.N. (nr. de apel_): M..

UN DOMN (nr. de apel_): A, S.?

A.N. (nr. de apel_): E!

Martorul F. C. a declarat că la data de 24.10.2014 a fost contactat de L. S. care i-a oferit spre vânzare un telefon marca Samsung Galaxy S4, astfel că s-a deplasat la adresa la care locuiește inculpatul L. S., unde în prezența acestuia, a inculpatului R. S. și L. S., cei trei au convenit să-i vândă martorului telefonul pentru suma de 600 lei, martorul precizând că se constituie parte civilă cu această sumă în procesul penal întrucât nu avea cunoștință că telefonul este furat (filele 22 dosarul de urmărire penală, 59-60 dosarul instanței).

Martora C. Ș. Dalisa, prezentă la momentul vânzării telefonului, a confirmat prin declarația dată în faza de urmărire penală cele declarate de martorul F. C., arătând că la momentul înstrăinării atât aceasta cât și inculpatul L. S. au introdus propriile cartele în telefonul mobil în discuție (aspecte care se coroborează și cu procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor luate în cauză) pentru a-i demonstra martorului că acesta funcționează (filele 25-27 dosarul de urmărire penală).

Martorul L. S. a arătat cu ocazia declarației date (filele 33-35 dosarul de urmărire penală) că inculpatul L. S. i-a solicitat într-o seară să îl întrebe pe martorul F. C. dacă nu dorește să achiziționeze un telefon mobil marca „Samsung Galaxy” de culoare alb și cu touchscreen, spunându-i că telefonul l-a cumpărat de la R. S. cu suma de 300 de lei. L. S. a arătat cum în aceeași seară martorul F. s-a deplasat la locuința inculpatului L. S. și a achiziționat respectivul telefon pentru suma de 600 de lei, fiind prezenți la această vânzare și inculpatul R. S. și martora C..

Din cuprinsul procesului verbal de redare a imaginilor video ridicate din parcarea magazinului Auchan a rezultat că la ora 19:57:02 doi tineri (din care unul cu glugă și unul fără glugă, tuns scurt în lateral și creastă pe mijlocul capului, identificat în persoana inculpatului L. S.) au fost surprinși de camerele de înregistrare îndreptându-se spre o mașină din parcare, tânărul cu glugă s-a aplecat spre portiera mașinii, iar tânărul fără glugă s-a poziționat după un stâlp din apropierea mașinii, fiind însă lângă cel cu glugă. La ora 19:59:19 se observă cei doi tineri cum fug de lângă mașină, cel cu glugă ținând în mână poșeta persoanei vătămate, iar ulterior, se observă persoana vătămată cum fuge după cei doi.

Cu ocazia declarației date în calitate de suspect (filele 15-16 dosarul de urmărire penală), L. S. a arătat că nu recunoaște învinuirea care i se aduce întrucât frecventează magazinul „Auchan” doar pe timpul zilei, precizând că nu a folosit cartela sa de telefon în alte aparate înafara propriului telefon mobil marca „Nokia”, că nici martora C. Ș. Dalisa nu a folosit cartela sa de telefon în alte aparate, că nu a participat la vânzarea vreunui telefon mobil marca „Samsung Galaxy” și nici nu a primit vreun ban dintr-o asemenea vânzare, că nu cunoaște vreun băiat pe nume C. care să lucreze în magazinul Altex.

Ulterior, cu ocazia declarației din data de 28.11.2014 (fila 19 dosarul de urmărire penală), inculpatul L. S. a continuat să nege implicarea sa în săvârșirea acestei infracțiuni de furt, nuanțându-și însă poziția. El a susținut că la o dată neprecizată, în urmă cu aproximativ trei săptămâni, s-a deplasat la magazin cu intenția de a cumpăra mâncare și imediat după ce a ajuns s-a întâlnit cu R. S. (îmbrăcat cu un trening, bluză cu glugă și fermoar) în parcarea magazinului.

După ce au fumat împreună o țigară și s-au jucat prin parcare, la un moment dat s-au despărțit, inculpatul L. S. având intenția de a merge acasă, însă imediat ce s-a despărțit de inculpatul R. S. (care deja avea trasă gluga pe cap iar fermoarul bluzei era ridicat până peste gură) a auzit o femeie strigând „Hoțul! Hoțul!” astfel că a început să fugă, întrucât i-a fost frică și l-a observat pe co-inculpat în urma sa, în alergare și ținând ceva strâns sub geaca cu care era îmbrăcat, bănuind că acesta i-a sustras geanta femeii respective, fără însă a ști cu certitudine acest aspect. În final, inculpatul L. S. a mai declarat că în aceeași seară inculpatul R. S. i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca „Samsung Galaxy S4” despre care susținea că ar aparține prietenei sale.

În faza de cameră preliminară și de judecată, inculpatul L. S. a revenit asupra poziției procesuale și a recunoscut că s-a aflat în parcarea magazinului Auchan împreună cu inculpatul R. S., însă nu avea cunoștință despre intențiile acestuia sau despre ce a făcut efectiv. L. S. a precizat doar că a fugit atunci când i-a spus R. S., imediat după ce o femeie a început să strige. Recunoaște că a vândut un telefon marca Samsung Galaxy S4 martorului C. care lucrează la Auchan, bun despre care a precizat că l-a cumpărat de la R. S. cu trei milioane lei (ROL) la trei zile de la întâmplarea din parcarea din Auchan, telefon despre care co-inculpatul i-a spus că l-ar fi avut de la prietena sa. În aceeași declarație, inculpatul L. S. a prezentat articolele de vestimentație pe care le purtau cei doi în parcarea din Auchan, respectiv că el avea o pereche de blugi, o geacă fără glugă și fără fular, iar R. S. purta o geacă neagră cu glugă (pe care o avea pe cap), fular și o pereche de trening.

Cu ocazia confirmării mandatului de arestare preventivă emis pe numele său, inculpatul R. S. a precizat împrejurările în care a sustras geanta persoanei vătămate, bunurile sustrase și modul de împărțire a acestora, însă într-o modalitate prin care încerca să-și minimalizeze pe cât de mult posibil propria contribuție și responsabilitatea în comiterea infracțiunii (filele 41-42 dosarul nr._ /a2).

Declarațiile inculpaților L. S. și R. S. au fost infirmate de probele administrate în cauză și menționate anterior, respectiv din cuprinsul procesului verbal de vizionare a imaginilor video de la fila 52 dosarul de urmărire penală și din planșa fotografică de la filele 56-60 dosarul de urmărire penală rezultând faptul că inculpatul L. S. se deplasa împreună cu inculpatul R. S. spre mașina persoanei vătămate, iar din declarațiile numitei M. I. reieșind că inculpatul L. S. îl însoțea pe inculpatul R. S. în chiar momentul sustragerii, fiind vizibil cum imediat după săvârșirea infracțiunii cei doi inculpați au părăsit împreună locul faptei.

Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată rezultă vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului R. S., care la data de 20.10.2014, în jurul orei 20:00, pe timp de noapte, fiind mascat cu gluga vestei pe care o purta și cu un fular plasat peste gură și bucurându-se de aportul moral adus de inculpatul L. S., în timp ce se afla în parcarea magazinului „Auchan”, a intrat în mașina persoanei vătămate M. I., profitând de faptul că aceasta încerca să-și ia în brațe copilul în vârstă de 3 ani pentru a-l așeza în mașină, a sustras geanta acesteia, cauzând un prejudiciu estimat de 5000 lei, după care a părăsit în fugă parcarea magazinului împreună cu inculpatul L. S., iar după patru zile cei doi au înstrăinat telefonul persoanei vătămate martorului F. C., împărțind prețul plătit de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si c din Codul penal.

Fapta inculpatului L. S., care la data de 20.10.2014, în jurul orei 20:00, în parcarea magazinului „Auchan”, pe timp de noapte l-a ajutat cu acte de complicitate morală pe inculpatul R. S., care era mascat cu gluga vestei pe care o purta și cu un fular plasat peste gură, pentru ca acesta să intre în mașina persoanei vătămate M. I., profitând de faptul că aceasta încerca să-și ia în brațe copilul în vârstă de 3 ani pentru a-l așeza în mașină, a sustras geanta acesteia, cauzând un prejudiciu estimat de 5000 lei, după care a părăsit în fugă parcarea magazinului împreună cu inculpatul L., iar după patru zile cei doi au înstrăinat telefonul persoanei vătămate martorului F., împărțind prețul plătit de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si c din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpaților R. S. și L. S. s-a concretizat în acțiunile de a sustrage geanta din mașina persoanei vătămate, de a împărți banii sustrași, de a vinde telefonul mobil și a împărți suma de bani, acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă crearea unui prejudiciu.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât au prevăzut și urmărit producerea rezultatului, respectiv obținerea de bani și bunuri pentru a fi valorificate.

Raportat la ora comiterii infracțiunii, instanța a apreciat că în concret, luând în considerare fenomenul natural al nopții care diferă în funcție de anotimp, la data de 20.10.2014, noaptea era instalată din punct de vedere natural. Această împrejurare agravează fapta, determinând încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat săvârșit în timpul nopții.

Având în vedere locul în care s-a comis infracțiunea – parcarea magazinului Auchan – și temperaturile de toamnă târzie din luna octombrie 2014, apreciem că acoperirea de către inculpatul R. S. a capului cu glugă și a feței cu fular a avut drept scop mascarea identității și nu protejarea de frig, situație în care vom reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. c din Codul penal. Acest aspect era cunoscut de către inculpatul L. S., motiv pentru care această agravantă are influență și asupra situației sale juridice.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpatul R. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și c din Codul penal și pe inculpatul L. S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și c din Codul penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care au fost condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 74 din Codul penal, respectiv: gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului apreciate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta și starea de sănătate, situația familială și socială, dar și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

Având în vedere natura, împrejurările, modalitatea de comitere a faptei reținute în sarcina inculpaților, dar și atitudinea lor procesuală, instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă în favoarea lor.

Cu privire la inculpatul R. S., din fișa de cazier judiciar reiese că acesta a debutat din punct de vedere infracțional încă din minoritate, fiind până în prezent cercetat, sancționat administrativ și condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat (inclusiv prin violare de domiciliu) și de tâlhărie. Pedepsele executate în penitenciar nu l-au determinat să renunțe la conduita infracțională, fiind încurajat în acest sens și de către modelele negative oferite de ceilalți membri ai familiei și de ajutorul oferit de aceștia în situațiile în care era căutat de organele judiciare. Toate acestea denotă o specializare în comiterea de infracțiuni, o lipsă de motivație pentru a renunța la conduita infracțională și o indiferență crasă față de respectarea normelor de conviețuire socială, dar și de patrimoniul celorlalte persoane.

Din fișa de cazier judiciare a rezultat că inculpatul L. S. a fost anterior condamnat la măsura educativă a supravegherii pe durata termenului de 6 luni, dar și cercetat pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare, ceea ce indică că acesta a deprins și menținut în timp acest comportament fără a lua în considerare urmările produse asupra persoanelor vătămate, dar și fără a conștientiza gravitatea lui chiar după intervenția organelor de urmărire penală.

Lejeritatea cu care acest tip de persoane își mențin conduita infracțională este explicată și prin indiferența față de urmările cauzate persoanelor vătămate, dar mai ales prin posibilitatea împăcării cu acestea din urmă în scopul imposibilității tragerii lor ulterioare la răspundere penală. Astfel, vechea instituție de drept penal a împăcării părților cu noua consecință a încheierii urmăririi penale și a judecării cauzei este de cele mai multe ori deturnată de la scopul pentru care a fost prevăzută în lege – pentru a facilita recuperarea prejudiciului creat persoanelor vătămate prin săvârșirea de infracțiuni – pentru obținerea acordului acestora din urmă fiind folosite ale mijloace imorale (presiuni) sau chiar infracționale (amenințare, șantaj).

Analizând natura faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați, precum și circumstanțele concrete în care au fost comise acestea – respectiv pe timpul nopții, asupra unei persoane vulnerabile, în prezența unui copil mic, într-un loc public, de către două persoane, profitând de faptul că persoana vătămată era concentrată asupra copilului și asupra așezării bagajelor în autoturism, după o prealabilă pregătire (cunoșteau despre faptul că în zonă nu erau camere de supraveghere), fără a lua în considerare posibilitatea de a fi surprinși de alte persoane, gradul de participare al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, trecutul infracțional al fiecăruia așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, lipsa efectului educativ al pedepselor executate/contactului cu autoritățile judiciare și atitudinea procesuală a inculpaților apreciem că ar fi apte de a asigura deopotrivă constrângerea inculpaților, cât și atenționarea lor asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare pentru R. S. și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru L. S..

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal s-a interzis inculpaților pe durata termenului de 3 ani a dreptului de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. n din Codul penal s-a interzis inculpaților pe durata termenului de 5 ani a dreptul de a comunica cu M. I. sau cu membri de familie ai acesteia, dar și cu co-inculpatul, ori de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și n din Codul penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului R. E., având în vedere situația juridică a acestuia și condamnările anterioare, lipsa efectului educativ al pedepselor deja executate și perseverența în comiterea de infracțiuni, s-a apreciat că privarea de libertate este singura modalitate de a-l determina pe inculpat să renunțe la comiterea de infracțiuni.

Referitor la inculpatul L. S. - ținând cont și de aportul adus la comiterea infracțiunii care face obiectul prezentului dosar penal, de faptul că nu a fost condamnat anterior și nici nu a executat vreo pedeapsă cu închisoarea, că a înțeles riscurile la care se expune dacă menține comportamentul infracțional - apreciem că privarea acestuia de libertate ar reprezenta o modalitate prea aspră de sancționare a prezentei fapte. Având în vedere gravitatea faptei și conduita anterioară contrară normelor sociale adoptată de L. S. considerăm că se impune stabilirea unor măsuri și obligații în sarcina acestuia pentru a-l ajuta să-și mențină hotărârea de a nu se implica din nou în comiterea de infracțiuni, motiv pentru care dispunem suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință penală pe o durată de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj la datele fixate de acesta;
să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
să comunice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În temeiul art. 93 alin. 2 din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României.

În temeiul art. 399 alin. 3 lit. b din Codul de procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L. S., dacă nu este arestat/privat de libertate în altă cauză.

S-a constatat că M. I. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

S-a constatat că F. G. C. s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 600 lei.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpaților), fapta de furt calificat constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori patrimoniale importante.

În temeiul art. 14 și al art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 1357 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de F. G. C. și obligă inculpații în solidar la plata către acesta a sumei de 600 lei.

În temeiul art. 398 din Codul de procedură penală raportat la art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. F. L. V. și av. I. C. C. R., fiecare în sumă de 300 lei s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal inculpații R. S. și L. S., ultimul retrăgând calea de atac la primul termen de judecată fixat în cauză(f.24).

Inculpatul R. S. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii civile, cât și a celei penale pentru motivele arătate în partea expozitivă a prezentei decizii, dând și o declarație în fața instanței de apel (f.23).

Apelul declarat de inculpatul R. S. este nefondat.

În ceea ce privește critica legată de modul de soluționare al laturii civile a cauzei instanța a hotărât în mod corect ; în privința părții vătămate M. I. s-a constatat faptul că a renunțat la constituirea de parte civilă, fiind deci o manifestare expresă de voință a acesteia, iar în ceea ce privește pe F. G., audiat în calitate de martor, conform declarației aflată la fila nr. 59 din dosarul instanței, care a arătat modalitatea în care a ajuns prin intermediari să cumpere telefonul care a fost sustras de către inculpat, acesta s-a constituit parte civilă, iar instanța de judecată a obligat la plata despăgubirilor raportat la art. 1357 din Codul civil.

Cu privire la latura penală a cauzei, nu se impune reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege. În acest sens, instanța de judecată a făcut aplicarea art. 74 din Codul penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, cei doi inculpați săvârșind infracțiunea. Mai mult, deși sunt nenumărate aspecte contradictorii cu privire la declarații, este esențial ca și mijloc de probă în cauză procesul-verbal de vizionare a camerelor de supraveghere de la fila nr. 52 din dosarul de urmărire penală, în care se arată foarte clar că inculpatul R. S. era cu gluga pe cap, acoperit cu fular pentru a nu fi identificat, iar celălalt inculpat se afla la mică distanță, respectiv imediat lângă el. Ca atare, în mod clar, aceștia au pus la cale împreună comiterea furtului, profitând de vulnerabilitatea părții vătămate, care avea grijă de un copil mic, moment care a fost speculat, pe timp de noapte și într-un loc public, fără prezența altor persoane, aspect care evidențiază periculozitatea faptei.

Totodată, inculpatul a fost condamnat de nenumărate ori pentru infracțiuni de același gen și pentru infracțiuni mai grave, respectiv de tâlhărie și pentru violare de domiciliu, încă din timpul minorității fiind internat în centru de reeducare, conform cazierului judiciar aflat la fila nr. 137 din dosar. Astfel, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiunii evidențiază faptul că sancțiunile anterioare nu au contribuit în niciun fel la reeducarea lui, în prezenta cauză acesta sustrăgându-se și judecății.

Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. S. și va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul L. S. împotriva sentinței penale nr. 230 din 23.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N..

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. S. timpul arestului preventiv, începând cu data de 31.03.2015 și până în prezent.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 300 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat S. S..

Apelanții R. S. și L. S. vor fi obligați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. S. și ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul L. S. împotriva sentinței penale nr. 230 din 23.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N..

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. S. timpul arestului preventiv, începând cu data de 31.03.2015 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 300 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat S. S..

Obligă pe apelanții R. S. și L. S. să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

A. D. L.-AGHINIȚĂ S. S. L. A. S.

Red.A.D.L.A./A.C.

3 ex./26.10.2015

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1216/2015. Curtea...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 590/2015. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 802/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 802/2015. Curtea de Apel CLUJ