Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1015/A/2015
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat de
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către inculpatul S. L. F., împotriva sentinței penale nr. 157 din 06.02.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N., pentru săvârșirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prev.si ped.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i C.pen., cu aplic.art.41 al.2 si art.37 lit.a si b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. L. F. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Valea R., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată H. Ș. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține apelul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, menționează că nu a fost citat niciodată în legătură cu fapta comisă și că el nu mai locuiește la adresa din Cluj N., . B, iar unchiul său nu i-a comunicat citația. Menționează că adresa din buletin este în Sânpaul nr.3, jud.Cluj, iar pe perioada judecății locuia la această adresă. Solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a se împăca cu partea vătămată.
Față de susținerile apelantului, instanța ridică excepția tardivității apelului declarat în cauză, excepție care se unește cu fondul cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită repunerea în termenul de apel motivat de faptul că judecata cauzei s-a făcut în lipsa inculpatului, iar urmărirea penală este făcută pe numele de L. și nu S.. Pe de altă parte, consideră că este lipsă de procedură cu partea vătămată H. Ș. G. care a fost citată la o altă adresă și nu de la cea indicată în dispozitivul sentinței atacate
Instanța, constată că la adresa din Baia M. partea vătămată a fost citată prin afișare astfel că procedura este îndeplinită.
Reprezentantul Parchetului vis-a-vis de poziția inculpatului care dorește să se împace cu partea vătămată, nu se opune acordării unui nou termen de judecată având în vedere că faptele au fost comise sub imperiul vechiului cod, iar inculpatul nu a participat la judecarea cauzei în primă instanță. Raportat la excepția invocată, arată că inculpatul a fost încarcerat în 31.03.2015 iar calea declarării apelului este 01.04.2015 astfel că apreciază că apelul a fost declarat în termen.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului iar în temeiul art.411 C.pr.pen., solicită repunerea în termenul de apel pe considerentul că inculpatului nu i s-au comunicat legal nici sentința și nici încheierea de îndreptarea erorii materiale apărută ulterior pronunțării hotărârii. În fața primei instanțe inculpatul nu a fost niciodată legal citat la adresa indicată și toate actele au fost făcute pe numele de L. și nu de S. astfel că, nefiind legal citat nu a avut cunoștință de trimiterea în judecată. Pe de altă parte, nefiind legal citat nu s-a aplicat nici legea penală mai favorabilă. Pentru toate acestea, solicită admiterea apelului ca fiind în termen, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună rejudecarea cauzei de către prima instanță pe motiv că inculpatul pe tot parcursul procesului penal nu a fost legal citat iar hotărârea a fost pronunțată pe numele de L. și nu S.. Referitor la latura civilă, consideră că acestea nu au fost dovedite. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului referitor la cererea de repunerea în termenul de apel consideră că sunt îndeplinte condițiile prev.de art.411 C.pr.pen. arătând că inculpatul nu a fost găsit pentru a i se comunica hotărârea. Pe de altă parte, în ceea ce privește procedura desfășurată în fața primei instanței, apreciază că aceasta a fost îndeplinită, inculpatul fiind citat la toate adresele astfel că nu se mai poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. Consideră că apelul inculpatului ar fi admisibil în condițiile în care acesta, neparticipând la judecata în fața primei instanțe, ar opta pentru procedura de recunoaștere și s-ar putea reduce pedeapsa aplicată inculpatului. Acesta a știut de procedurile desfășurate de împotriva sa, fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea în data de 12.07.2011 și cu toate acestea a optat pentru a se sustrage de la urmărirea penală.
Inculpatul S. L. F. având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că a anunțat organele de urmărire penală de schimbarea numelui, însă nu în acest dosar.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 157 din 06.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. i Cp 1969 cu aplic. art. 37 lit. a, b Cp 1969 a fost condamnat inculpatul L. L. F., fiul lui L. F. și Tercuța, născut la data de 11.03.1983 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, cetățean român, studii 3 clase, fără ocupație, recidivist, domiciliat în Cluj-N., ., nr. 38, jud. Cluj, la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată a restului de 472 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 453/29.05.2008 a Judecătoriei Cluj-N. rămasă definitivă prin dp nr. 736/10.12.2008 a Curții de Apel Cluj, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauză stabilind pedeapsa de 4 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în condițiile art. 71 – 64 lit. a teza II Cp 1969.
În baza art. 19/397 C.pr.pen. s-a admis acțiunile civile exercitate de părțile civile V. Emeșe domiciliată în Cluj-N., .. 36, . și H. Ș. domiciliat în Baia M., .. 93, ., ffl în Cluj-N., ., . și obligă inculpatul la plata către acestea a sumelor de 4.000 lei respectiv 2.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
A fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu B. M., în sumă de 200 lei, s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1409/P/2011 din data de 13.12.2013 P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea in judecată în lipsă a inculpatului L. L. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (două acte materiale) prev. si ped. de art. 208 alin. 1, art. 269 alin. 1 lit. i Cod penal 1969, cu aplic, art.41 alin. 2 și art. 37 lit. a și b Cod penal 1969, în fapt reținându-se ca, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioadele 29.01._11 și 16.02._11, prin forțarea ușilor de acces inculpatul a pătruns în locuințele părților vătămate V. Emeșe și H. Ș. G., situate pe raza mun. Cluj-N., de unde a sustras bunuri și bani în valoare totală de 6.000 lei.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin:
- Proces-verbal de consemnare a plângerilor (f. 9,77 dup)
- Procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 10-21, 78-93 dup)
- Declarațiile părților vătămate (f. 28-29, 99-100 dup)
- R. de constatare tehnico-științifică (f. 42-49, 53-64,104-110,112-122 dup)
- Declarațiile inculpatului (f. 70,72 dup)
- Proces-verbal de efectuare a unor acte premergătoare (f. 97-98 dup)
- Fișa de cazier a inculpatului (f. 67 dup)
În faza de judecată, întrucât nici Ministerul Public și nici apărătorul inculpatului nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a făcut aplicarea art. 374 al. 7 Cpp și nu a mai readministrat aceste dovezi, pe care le-a avut în vedere la deliberare.
Deși legal citat, atât în procedura comună cât și cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat la judecată.
Analizând probatoriul instanța a reținut următoarea situație de fapt.
1. La data de 05.02.2011, partea vătămată V. Emeșe din mun. Cluj-N. a formulat o plângere prin care reclama faptul că în perioada 29.01._11, persoane necunoscute, prin forțarea ușii, au pătruns în locuința sa situată în Cluj-N., ., de unde au sustras un aparat foto HP, suma de 850 lei și aproximativ 200 de tichete valorice, cauzându-i un prejudiciu de aproximativ 4.000 lei (f. 9 dup).
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:
În perioada 29.01._11, partea vătămată V. Emeșe a fost plecată din România, iar la plecare a închis și asigurat ușile de acces ale locuinței sale, situată în Cluj-N., .. în data de 05.02.2011 în jurul orei 19.00, partea vătămată a revenit la locuința sa, ocazie cu care a constatat faptul că ușile secundare ale imobilului au fost forțate, iar în interior bunurile erau răvășite. Partea vătămată a observat că îi lipsește suma de 850 lei care se afla într-o cutie metalică în dormitor pe un raft, iar cutia și plicul în care se aflau banii erau abandonate pe jos în dormitor. Din sertarul unui birou aflat pe hol, au fost sustrase aproximativ 200 tichete de masă, iar de pe o comodă TV a fost sustras un aparat foto HP (f. 29) dup.
La data de 05.02.2011, cu ocazia cercetării la fața locului, au fost descoperite și ridicate un număr de șase urme papilare (f. 10-11 dup).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/05.04.2011 s-a stabilit că urmele papilare ridicate de pe suprafața ramei exterioare dreapta a ușii interioare de acces din spatele imobilului au fost create de către inculpatul L. L. F. (f. 42-49 dup).
Întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, s-a solicitat Serviciului criminalistic să specifice care este mecanismul de creare a acestor urme.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/2/08.11,2011 s-a constatat că urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, create de inculpatul L. L. F. au fost descoperite pe suprafața exterioară a ușii interioare de la . imobil, marginea dreapta, la 78,02 și 85,27 cm față de marginea superioară, ușor oblic spre dreapta față de linia imaginară verticală și au fost create prin contactul direct între palmă și suprafața ușii, fiind posibil să fie rezultatul unei acțiuni de împingere, având ca scop crearea unui spațiu între ușă și toc în vederea introducerii unui instrument de forțare (f. 53-64 dup).
Prejudiciul creat părții vătămate V. Emeșe este în sumă de 4.000 lei, nerecuperat.
2. La data de 17.02.2011, partea vătămată H. Ș. G. din mun. Cluj-N. a formulat o plângere prin care reclama faptul că în intervalul 16.02.2011, ora 08.00 - 17.02.2011, ora 10.00, persoane necunoscute, prin forțarea ușii de acces, au pătruns în imobilul situat în Cluj-N., ., . au sustras un calculator și alte bunuri, cauzându-i un prejudiciu de 2.000 lei (f. 77 dup).
Din actele de cercetare efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:
În data de 16.02.2011, în jurul orei 18.00 partea vătămată H. Ș. G. a plecat de la locuința sa, situată în Cluj-N., ., .-a întors în data de 17.02.2011, în jurul orei 10.00. Ajuns în fața ușii, a constatat că ușa era întredeschisă aceasta fiind spartă, iar în interior lucrurile erau răvășite.
Partea vătămată a precizat că i-a dispărut o pereche de pantofi aflată sub cuier, un monitor marca LG de pe birou, o unitate marca Deluxe și produse cosmetice (f. 99-100 dup).
La data de 17.02.2011, cu ocazia cercetării la fața locului, au fost descoperite și ridicate un număr de trei urme papilare (f. 78-79).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/17.05.2011s-a constatat că urma papilară ridicată de pe suprafața exterioară a ușii de acces în imobil au fost create de către inculpatul L. L. F. (f. 104-110 dup).
Întrucât inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, s-a solicitat Serviciului criminalistic să specifice care este mecanismul de creare a acestor urme.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/ 1/03.11.2011 s-a constatat că urma ridicată cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei creată de inculpatul L. L. F. a fost descoperită pe suprafața exterioară a ușii de acces în apartament, marginea dreapta, la 29 cm față de marginea superioară, ușor oblic spre dreapta față de linia imaginară verticală fiind posibil să fie rezultatul unei acțiuni de împingere, având ca scop crearea unui spațiu între ușă și toc în vederea introducerii unui instrument de forțare (f. 112-122 dup).
Prejudiciul creat părții vătămate H. Ștetan G. este în sumă de 2000 lei, nerecuperat.
Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale inculpatul L. L. F. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că nu a fost niciodată la adresele unde se află imobilele, precizând însă că pe ., la parter este o sală de jocuri mecanice unde a mai jucat uneori. (f. 70 dup).
În drept fapta inculpatului L. L. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 – 209 al. 1 lit. i C.p. 1969 cu aplic art. 41 al. 2 Cp. 1969 și art. 37 lit. a,b Cp 1969 (două acte materiale).
Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa este dovedită prin constatările și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din care rezultă că urmele palmare și papilare ridicate de pe suprafețe relevante de la locul săvârșirii celor două acte materiale, aparțin inculpatului L. L. F.. Mai mult, s-a stabilit și mecanismul de creare a urmelor papilare și anume ca rezultat al unei acțiuni de împingere, având ca scop crearea unui spațiu între ușă și toc în vederea introducerii unui instrument de forțare.
În aceste condiții declarațiile de nerecunoaștere date de către inculpat în cursul urmăririi penale sunt înlăturate din probatoriu.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal 1969 și în acest context de poziția nesincera a inculpatului și de sustragerea acestuia de la partea finală a urmăririi penale și de la judecată, de antecedența penală pentru infracțiuni contra patrimoniului săvârșite cu violență (f. 67-69 dup), de stările de recidivă postexecutorie (în raport de condamnarea pronunțată prin Sp 453/2008 a Judecătoriei Cluj-N.) și postcondamnatorie (în raport de condamnarea pronunțată prin Sp 347/2004 a Tribunalului Cluj), de gradul relativ sporit de pericol social al infracțiunii care rezultă din modul de operare și din valoarea relativ sporită a prejudiciului (8.000 lei).
Față de cele arătate, instanța, în baza art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. i Cp 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp 1969 și art. 37 lit. a, b Cp 1969 a condamnat inculpatul L. L. F., la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C.pen.1969 s-a revocat liberarea condiționată a restului de 472 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 453/29.05.2008 a Judecătoriei Cluj-N. rămasă definitivă prin dp nr. 736/10.12.2008 a Curții de Apel Cluj, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză stabilind pedeapsa de 4 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în condițiile art. 71 – 64 lit. a teza II Cp 1969.
În baza art. 19/397 C.pr.pen. s-a admis acțiunile civile exercitate de părțile civile V. Emeșe și H. Ș. și a obligat inculpatul la plata către acestea a sumelor de 4.000 lei respectiv 2.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, contravaloarea banilor și a bunurilor sustrase.
În baza art. 274 al. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. L. F., solicitând repunerea în termenul de apel, desfiintarea sentintei apelate cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Referitor la solicitarea de repunere în termenul de apel inculpatul a invederat că nu i s-a comunicat legal sentința atacată și încheierea de îndreptarea erorii materiale dată ulterior pronunțării hotărârii. Pe fond, a motivat faptul că în fața primei instanțe nu a fost legal citat la adresa indicată și toate actele au fost emise pe numele de L. și nu de S. astfel că nu a avut cunoștință de existenta procesului penal.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de apel, Curtea găseste ca fiind întemeiată, solicitarea urmând a fi admisă ca atare, fiind întrunite cerintele art. 411 al. 1 C.proc.pen.
Potrivit textului de lege mentionat, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
În acest sens, se constată existenta cauzei temeinice de împiedicare deoarece procedura de comunicare a minutei sentintei atacate nu a fost realizată la toate adresele la care a locuit inculpatul si cunoscute în cursul procesului penal, cu referire la adresa din . B, existând un dubiu în ceea ce priveste faptul că inculpatul a luat la cunostintă despre existenta sentintei de condamnare. De asemenea, cererea de apel a fost introdusă în termenul de 10 zile mentionat mai sus, respectiv apelantul a luat la cunostinta despre existenta sentintei de condamnare la data la care a fost încarcerat (respectiv, 31.03.2015, f. 92 dos.fond), iar declaratia de apel a fost înregistrată la data de 3 aprilie 2015.
Procedând la solutionarea apelului, analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile invocate si apărările formulate următoarele:
Critica privind nelegala citare este nefondată. Se observă că inculpatul a fost citat la toate adresele cunoscute în cursul procesului penal, inclusiv la cele declarate de către acesta si, apoi, la adresele identificate în urma demersurilor efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date (f. 38 dos.fond). De asemenea, s-a dispus si citarea cu mandat de aducere, însă punerea în executare a acestora nu a fost posibilă deoarece inculpatul nu a fost găsit la niciuna dintre adresele la care a fost căutat.
Sustinerea potrivit căreia nu a avut cunostinta despre existenta procesului penal este nesinceră deoarece inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale (ceea ce confirmă faptul că stia că este supus unei proceduri judiciare), iar apărările sale din această fază au fost verificate prin administrarea unor probe stiintifice.
Mai mult, potrivit procesului verbal din 21.01.2015 de îndeplinire a mandatului de executare pentru termenul din 22.01.2015 rezultă că numitul A. A. la domiciliul căruia inculpatul si-a stabilit domiciliul, i-a înmânat personal citatia pentru termenul mentionat ( f. 50 dos.fond). Mai mult, inculpatul nu a adus la cunostinta organelor judiciare schimbarea domiciliului, obligatie care îi revenea potrivit art. 259 al. 1 C.proc.pen.
Nu poate fi primita nici critica referitaoare la nelegala citare, cu referire la mentionarea în cuprinsul procedurilor de citare a numelui ”L.” în loc de „S.” . În cauză, inculpatul si-a schimbat numele prin căsătorie, împrejurarea fiind cunoscută de instanta abia după comunicarea datelor personale de la la Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date (f. 39 dos.fond), iar după acest moment actele procedurale au fost emise cu numele de S., inclusiv citatia pentru ultimul termen de judecată.
Cu privire la vinovătia inculpatului, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art. 4 Cod procedură penală și art.99 al. 2 Cod procedură penală de care se bucură apelantul a fost răsturnată, vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Contrar celor sustinute de inculpat comiterea de către acesta a infracțiunii reținute în sarcina sa este dovedită prin constatările și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din care rezultă că urmele palmare și papilare ridicate de pe suprafețe relevante de la locul săvârșirii celor două acte materiale, aparțin inculpatului L. L. F.. Mai mult, s-a stabilit și mecanismul de creare a urmelor papilare și anume ca rezultat al unei acțiuni de împingere, având ca scop crearea unui spațiu între ușă și toc în vederea introducerii unui instrument de forțare.
În aceste condiții declarațiile de nerecunoaștere date de către inculpat în cursul urmăririi penale sunt evident nesincere.
Cu privire la legea penală aplicabilă, Curtea constată corecta retinere a dispozitiilor codului penal anterior. Astfel, în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.
În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, însă în aplicarea deciziei nr. 265/2014 a CCR, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă cu privire la conditiile retinerii infractiunii continuate (în prezent fiind impusă cerinta subiectului pasiv unic) si a modalitătii de sanctionare a acesteia, precum si sanctionarea recidivei, codul penal anterior reglementând posibilitatea aplicării unui spor facultativ si variabil în ambele situatii, spre deosebire de actuala reglementare care impune, cel putin în cazul recidivei postcondamnatorii, aplicarea cumulului aritmetic. Altfel spus, aplicarea noilor dispozitii penale ar impune retinerea pluralitatii de infractiuni a concursului, cu consecinta sanctionării mai severe, respectiv aplicarea pedepsei mai mari si a unui spor obligatoriu de 1/3 din totalul restului pedepselor aplicate pentru celelalte acte materiale, precumu si cumularea aritmetica a pedepsei rezultante cu restul de pedeapsa rămas neexecutat.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată, contrar criticii formulate de inculpat, că aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.74 C.pen. si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelei pedepse.
Se impune a sublinia că durata pedepselor si modalitatea de executare trebuie privite din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.
Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.
Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.
Criteriile generale prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, criterii de apreciere a gravității infracțiunii săvârșite și periculozității infractorului, se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Fapta săvârșită de către inculpat, având în vedere criteriile enumerate, prezintă un grad de pericol concret relativ ridicat în special ținând cont de faptul că inculpatul a pătruns prin efractie în locuintele altor persoane de unde a sustras bani si bunuri de valoare ridicată și, deși a mai fost condamnat penal pentru fapte identice, a continuat să manifeste acelasi comportament, dând dovadă că reeducarea nu s-a realizat si că a înteles sa-si procure mijloacele de subzistentă prin comiterea de infractiuni contra patrimoniului.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 32 de ani, căsătorit, are o pregatire scolara redusă ( 3 clase) si fără a avea vreo specializare care să-i permită accesarea unui loc de muncă. În ce privește conduita anterioară a inculpatului se constată ca aceasta nu se afla la prima confruntare cu legea penala, fiind sanctionat anterior pentru numeroase fapte similare, aspect ce rezulta din fisa de cazier judiciar (f. 67 dos.u.p.), în timpul urmăririi penale a avut o atitudine de nerecunoastere a comiterii faptei, negând, în pofida probelor, orice forma de participatie, sustrăgându-se apoi judecătii.
În acest sens, Curtea retine ca pedeapsa respectivă este proportională cu gravitatea faptei savârsite de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale.
Raportat la toate aceste împrejurări faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea unei pedepse mai putin severe sub aspectul cuantumului, ar conduce la stabilirea unei sanctiuni disproportionate în raport cu gravitatea faptei si pericolul social al persoanei inculpatului.
Se remarcă si faptul că aspectele invocate de inculpat în favoarea sa au fost retinute și evaluate de către instanta de fond, stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Este adevărat că sanctiunea rezultantă este una severă din perspectiva cuantumului si modalitătii de executare, însă pedeapsa finală este urmare a aplicării dispozitiilor penale referitoare la recidivă si revocarea liberării conditionate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar sentința apelată se va mentine în totalitate ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 272 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 260 ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul S. L. F., împotriva sentinței penale nr.157 din 06.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 260 ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. V. V. A.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./01.10.2015
Jud.fond. L. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 445/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 582/2015. Curtea de... → |
|---|
