Gestiunea frauduloasă (art.214 C.p.). Sentința nr. 260/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 260/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 598/33/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
SENTINȚA PENALĂ NR. 260/2015
Ședința camerei de consiliu de la 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror - A. S.
Pe rol este admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de către condamnata G. M. M. cu privire la sentința penală nr.134 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 101/A/17.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în cauză se prezintă reprezentantul revizuientei – numitul F. G., cu procură specială la dosar, lipsă fiind revizuienta G. M. M., care a depus la dosar note cu privire la cererea de revizuire formulată și acte anexe.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de revizuire formulată în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge cererea de admisibilitate în principiu a revizuirii întrucât din cererea formulată rezultă că hotărârile judecătorești străine nu au fost recunoscute în România și toate motivele invocate de către revizuientă sunt interpretări diferite a unor probleme de drept, soluționate definitiv cu privire la prejudiciu și vătămarea intereselor unor persoane.
Reprezentantul revizuientei susține că este vorba despre acte noi care nu erau cunoscute și pe care revizuienta nu le putea prezenta la momentul când a avut loc judecata cauzei, aceasta neavând cunoștință despre înțelegerea încheiată între părți cu privire la bunurile matrimoniale.
CURTEA
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 13.05.2015, revizuienta G. M. M. a solicitat revizuirea sentința penală nr. 134 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, față de împrejurarea că, în cauză s-au depus noi înscrisuri, ce nu au fost avute de vedere la judecata în fond.
În motivarea cererii sale, revizuienta a învederat faptul că, coinculpata B. M. A. a divorțat de L. I. la data de 29.08.2007 printr-o hotărâre a Judecătoriei din Zistersdorf, Austria, ocazie cu care între cei doi foști soți a intervenit și o înțelegere, iar, potrivit înțelegerii încheiate în fața aceleiași judecătorii, părțile au renunțat la invocarea unor pretenții reciproce cu privire la colaborarea soțului în firma celuilalt, împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la momentul judecării pe fond a cauzei. Raportat la aspectele invocate mai sus, se poate interpreta că I. L. nu mai avea, de la data partajului, calitatea de asociat cu drepturi depline al societății, și aceasta datorită investirii cu formulă executorie a acordului soților de către instanța austriacă, punct de vedere împărtășit și de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, depus la dosar (f.43-45).
Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 134 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art.246 rap.la art.248/1 C.pen. și cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a C.pen. și art.76 lit.b C.pen. a fost condamnată inculpata G. M. M., fiica lui F. G. și F. D., născută la 21 mai 1974 în D., jud.Cluj, domiciliată în G., ..39 jud.Cluj, notar public, cetățenia română, studii superioare, fără antecedente penale, căsătorită, doi copii minori, CNP_ la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
În baza art.81, 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71, art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c C.pen.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art.71 alin.5 C.pen.
Cu privire la starea de fapt s-a reținut că, inculpata revizuientă notar public G. M. M. și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, pe care și le-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 963/09.04.2009 și nr. 1974/31.07.2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părții civile L. I. și ale S.C. „Nemirom” S.R.L. Notarul public G. M. M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, deși B. D. C. nu a avut în realitate un mandat de a vinde imobilele în cauză, nefiind împuternicită de către asociații S.C. „Nemirom” S.R.L. să înstrăineze imobilele respective. Procurile nr. 3959/19.10.2007 și nr. 4200/08.11.2008 au avut un caracter general, de administrare și gestionare a afacerii, neavând nicidecum caracterul unor procuri speciale, nefăcând nici un fel de mențiune explicită și expresă prin care să fie împuternicită B. D. C. să înstrăineze imobilele S.C. „Nemirom” S.R.L.
De asemenea, notarul public G. M. M. a acceptat să autentifice cele două contracte, cu fraudarea evidentă a intereselor numitului L. I. și ale S.C. „Nemirom” S.R.L., imobilele fiind vândute la un preț de aproape 16 ori mai mic decât prețul de adjudecare, iar înstrăinarea s-a produs „în familie”, dobânditorul imobilelor fiind B. F. (mama inculpatelor B. M. A. și B. D. C.).
S-a reținut că notarul public G. M. M. a încălcat dispozițiile legale, respectiv a nesocotit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 – Legea notarilor publici și a activității notariale, care instituie în sarcina notarului public obligația de a desluși raporturile reale dintre părți, cu privire la actul pe care vor să-l încheie și de a verifica dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea.
Conform art. 51 alin. 1 din același act normativ, notarul public este obligat să refuze îndeplinirea actului notarial solicitat, dacă acesta este contrar legii și bunelor moravuri, sens în care notarul public emite o încheiere de respingere.
Art. 6 alin. 1, 2 din Legea nr. 36/1995 arată că notarul public este obligat să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, iar în cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
Prin cele două contracte a fost transferat fraudulos, din patrimoniul S.C. „Nemirom” S.R.L., în patrimoniul inculpatei B. F., dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. top 1144/13/1/3 și asupra imobilului – casă, cu terenul aferent, având nr. top 1144/13/2, deși, din partea S.C. „Nemirom” S.R.L., cele două contracte au fost semnate de către inculpata B. D. C., fără ca aceasta să dețină și să prezinte notarului public vreo procură specială, care să o împuternicească să înstrăineze cele două imobile. Procurile notariale nr. 3959/2007 și nr. 4200/2008 (care sunt menționate în cuprinsul celor două contracte notariale) au natura unor procuri generale, de administrare a afacerii, neputând justifica înstrăinarea acestor imobile.
Mai mult, înstrăinarea s-a făcut la un preț total de circa 25.200 lei (fără T.V.A.), deși imobilul fusese adjudecat în anul 2006, cu un preț de circa 16 ori mai mare, respectiv 400.399 lei (fără T.V.A.).
Urmare a autentificării celor două contracte, au fost vătămate în mod grav interesele legale ale S.C. „Nemirom” S.R.L. și ale acționarului și administratorului acestei firme, numitul L. I.. Societatea comercială în cauză a fost deposedată fraudulos de proprietatea asupra imobilelor arătate, fiind păgubită cu contravaloarea acestora, astfel că fapta inculpatei a produs consecințe deosebit de grave.
Este de menționat că notarul public G. M. M. a acționat cu intenție, deoarece același notar a autentificat și procura nr. 4200/08.11.2008, prin care mandantul L. I. o împuternicea pe mandatara B. D. C. să gestioneze afacerile firmei S.C. „Nemirom” S.R.L., fără însă a o împuternici să vândă imobilele acestei firme. Astfel, inculpata G. M. M. a cunoscut cu exactitate natura și limitele mandatului conferit inculpatei B. D. C., cunoscând inclusiv faptul că aceasta nu avea dreptul să înstrăineze imobilele în cauză.
Art. 1536 din Codul civil prevede că: „mandatul conceput în termenii generali cuprinde numai actele de administrație.
Când e vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special”.
Art. 1535 din Codul civile prevede că: „mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului”.
Mai mult, în același sens, art. 1537 cod civil arată că: „mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său...”.
Potrivit actelor depuse la dosar, numitul L. I. și-a cesionat părțile sale sociale asociatei B. M. Adrianala data de 16 ianuarie 2012, când prin hotărârea nr.1 a Asociațiilor ., s-a constat că Lucacu I. nu mai este asociat al acestei societăți și nu are nicio pretenție în proces. Hotărârea asociației a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 14 februarie 2012.
Actele depuse de revizuientă la prezentul dosar nu îndeplinesc cerințele art.453 lit.a C.p.p., împrejurările pe care acestea le consemnează nefăcând dovada netemeiniciei hotărârii pronunțate în cauză.
Astfel, instanța de fond a reținut că părțile erau divorțate încă din anul 2007 și chiar dacă nu a cunoscut conținutul „Înțelegerii” încheiate între aceștia, împrejurările invocate nu puteau schimba soluția instanței pentru că:
În primul rând, „înțelegerea” încheiată este redactată în termeni generali, nefiind determinată entitatea la care s-a renunțat (părțile au renunțat la colaborarea soțului în firma celuilalt), firma în litigiu fiind comună, până la data de 14 februarie 2012, când s-a luat act de cesionarea părților sociale de către L. I..
Apoi, este de observat că, potrivit aceluiași act, părțile au renunțat doar la „colaborare”, nefiind vorba de o cesiune a părților sociale, aceasta realizându-se abia după aproape cinici ani.
Oricum, revizuientei i s-a reproșat încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu, pe care și le-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 963/09.04.2009 și nr. 1974/31.07.2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părții civile L. I. și ale S.C. „Nemirom” S.R.L. Notarul public G. M. M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, în baza unor procuri care nu îndeplineau condițiile unor mandate speciale, necesare încheierii tranzacției, una dintre acestea fiind emisă sub nr.4200 la data de 8.11.2008 (deci la mai mult de un an după divorț și încheierea înțelegerii) de către L. I., fapt ce denotă că, la acea dată nici măcăr acesta nu avea reprezentarea că acea „înțelegere” este un act de renunțare la părțile sale sociale.
Față de cele ce preced, în baza art.459 C.p.p. respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientă.
Va obliga revizuienta să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.459 C.p.p. respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuienta G. M. M. privind revizuirea sentinței penale nr. 134 din 27.12.2012 a Curții de Apel Cluj.
Obligă revizuienta să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. R. A. B. H.
Red.MR/SMD
3 ex./19.06.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Tăinuirea (art.270 NCP). Decizia nr. 808/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
