Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 528/A/2015
Ședința publică din 09 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și de către partea civilă MOȘICA M. împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 01 octombrie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr._, în care inculpații C. M. V. și D. G. G. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosar nr. 366/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunilor silvice, prev. și ped. de art. 108 alin. 1 lit. c și art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelurilor declarate, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată, din lipsă de timp pentru deliberare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 372 din data de 1 octombrie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. au fost achitați inculpații: C. V., fiul lui M. și M., născut la data de 14.11.1984 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, căsătorit, studii 11 clase, cu antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în Sighetu Marmației, .. 206, jud. Maramureș; D. G., fiul lui G. și A., născut la data de 10.11.1974 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, căsătorit, studii 10 clase, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în Sighetu Marmației, .. 2A, jud. Maramureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor silvice prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c și de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Moșica M., cu domiciliul în Sighetu Marmației, .. 214, jud. Maramureș.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost obligată partea civilă Moșica M. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 09.02.2013, inculpații fără a avea o înțelegere prealabilă s-au deplasat la locul numit “ Cornul Sarampăului”, fiind depistați de către partea vătămată Moșca M. având încărcat în căruțe material lemnos .
Instanța a reținut că materialul probatoriu administrat nu a confirmat fără echivoc că inculpații ar fi tăiat materialul lemnos depistat asupra acestora de pe terenul proprietatea părții vătămate, respectiv „Valea Peștilor”.
Astfel, niciun martor nu a declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați tăind materialul lemnos, ci din declarația părții vătămate coroborată cu cea a martorilor C. A., F. V. reiese faptul că aceștia aveau deja materialul lemnos încărcat în căruțe în momentul în care au fost depistați de partea vătămată, nu pe terenul acestuia, ci „pe un platou.” (f. 18,25, 43)
De asemenea din declarațiile martorului C. A., a reieșit faptul că inculpații au fost surprinși de partea civilă Moșica M., luându-se după urmele de târâre aproximativ 60 de m, însă tot din declarația aceluiași martor nu reiese dacă “ existau și alte urme decât cele de pe terenul lui Moșica M.”.
La fel, din declarația martorului R. F. V., a reieșit că, fiind așternută zăpada, pe jos erau vizibile urmele lăsate de căruța în care era încărcat materialul lemnos, însă urmele erau “pe un drum făcut de oameni”, nereieșind nici din această declarație că acestea erau singurele urme de respectivul drum.
Cu privire la declarația aceluiași martor, instanța a reținut că acesta, în fața instanței de judecată, a declarat că nu își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, conform căreia a auzit zgomotul a două drujbe care tăiau lemne, zgomot care se auzea de pe terenul deținut de partea civilă, declaraând că a fost constrâns să declare în acest sens. (f. 43)
Instanța a reținut că, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că au fost tăiați un număr de 35 de arbori de diferite esențe, respectiv fag, paltin, frasin, proces-verbal care nu se coroborează cu declarațiile martorului C. A., care susține că inculpații încărcaseră în căruțe un număr 8 arbori.
De asemenea, dimensiunile reținute în cuprinsul procesului verbal nu coincid cu cele menționate de martorul F. V., respectiv aproximativ 7-10 cm.
Totodată, instanța a constatat că la încheierea procesului verbal nu au participat, și nici nu există dovada convocării inculpaților.(f. 33 d.u.p.)
Astfel, față de cele anterior menționate, instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, nu reiese cu certitudine că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor care au fost reținute în sarcina lor în actul de sesizare a instanței.
Având în vedere probele administrate în cauza instanța a constatat ca prezumția de nevinovăție instituită de art.4 precum si de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată, iar dubiul profită inculpatului, instanța a constatat ca nu s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a agresat partea vătămată.
Potrivit art. 103 Cod. Proc. penală “ condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”
Instanța a reținut că, prezumția de nevinovăție constituie elemnetul central al raționamentului judecătorului, care va trebui să dispună întotdeauna o soluție de achitare în cazul în care din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția inculpatului ( in dubio pro reo)
În acest sens art. 4 alin. 2 NCPC prevede, cu titlu de principiu, că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în fomarea convingerii organelor judiciare se interpreteză în favoarea suspectului sau inculpatului.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certutudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă ( fapta supusă judecății). Numai așa se formeză convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă ( fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor, în scopul cunoașterii. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția, atunci îndoiala este “echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”, și deci inculpatul trebuie achitat ( Decizia penală nr. 3465/2007 I.C.C.J.)
Nefiind dovedită mai presus de orice dubiu săvârșirea infracțiunilor silvice prev. de art. 108 al. 1 lit. „c” din Legea nr. 46/2008 și a infracțiunii silvice prev. de art. 110 al. 1 lit. „c” din Legea nr. 46/2008, s-a dispus achitarea inculpaților.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile S. I. și S. D. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației și partea civilă Moșica M. solicitând, în esență, admiterea acestora și condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cu consecința obligării lor la despăgubiri civile.
În fața instanței de apel inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere. S-a procedat la audierea părții civile Moșica M. (f. 25) și a martorilor C. A. și R. F. V. (f.32,33).
Analizând apelurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea reține următoarele:
În sarcina celor doi inculpați s-a reținut prin actul de sesizare că la data de 9.02.2013 au tăiat fără drept și și-au însușit un număr de 35 arbori de diferite esențe și dimensiuni de pe terenul aparținând părții vătămate Moșica M., cauzând un prejudiciu în valoare de 2.489,34 lei, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor revăzute de art. 108 și 110 din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior.
În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut fapta în materialitatea ei, însă s-au apărat susținând că la momentul comiterii faptei aveau convingerea că terenul de pe care au tăiat arborii aparținea unor alte persoane.
În fapt, la data de 9 februarie 2013 inculpații au fost surprinși de către partea vătămată cu două căruțe încărcate cu lemne, pe terenul său, cei doi fiind însoțiți de o terță persoană. În esență, a fost vorba de tăierea ilegală și sustragerea unui număr de 35 de arbori de esență fag, paltin și frasin.
Din discuțiile purtate cu partea vătămată a reieșit că inculpații s-au apărat susținând că ar fi fost trimiși de către pădurar (deși lemnele nu erau marcate), că aceștia i-au spus că dacă sunt lemnele lui se vor desocoti și că au părăsit locul faptei, transportând materialul lemnos la locuința numitului R. F..
La puțin timp după depistarea în pădure a inculpaților, partea vătămată a formulat plângere la organele de poliție, aflată la fila nr. 14 din dosarul de urmărire penală, respectiv la data de 12 februarie 2013, în care a menționat faptul că este vorba de tăierea a 30 de arbori.
În 18 aprilie 2013 s-a efectuat cercetarea la fața locului, fiind măsurate cioatele și fotografiate, sens în care s-a încheiat procesul-verbal de la fila nr. 33.
Este de reținut împrejurarea că, în momentul depistării de către partea vătămată a inculpaților cu căruțele încărcate cu lemne, aceștia au recunoscut faptul că într-adevăr au tăiat lemnele și vor să se împace, rugând partea vătămată să nu anunțe organele de poliție. De asemenea, aceștia aveau asupra lor drujbe și topoare.
De altfel, în declarațiile date de către inculpați în prima fază, la urmărire penală, aceștia au arătat faptul că au tăiat cu drujba arborii, că erau nemarcați, că nu avea niciun fel de autorizație și că nu aveau teren în zona respectivă, fiind de acord să-i plătească părții vătămate despăgubirile.
În atare situație, Curtea apreciază că sunt mai mult decât indicii de comitere a faptei, prezumția de nevinovăția care funcționa în favoarea inculpaților fiind răsturnată de probele administrate, declarația părții vătămate fiind susținută integral și de martorul audiat în fața instanței de apel, C. A., în sensul că s-au auzit tăieri de drujbă în zonă, inculpații fiind depistați cu căruțele încărcate cu arbori, chiar pe terenul părții vătămate, aspect pe care l-au recunoscut. Mai mult, prezent la fața locului, martorul a constatat prin propriile simțuri, împreună cu partea vătămată, că arborii erau proaspăt tăiați, erau verzi iar urmele de cioate erau recente.
Martorul R. F. V. confirmă și el în mare parte aceste aspecte, precum și faptul că în zonă nu s-au observat pe zăpadă alte urme de căruțe decât cele ale celor conduse de către inculpați.
În aceste condiții, nu pot fi primite apărările inculpaților în sensul că nu există probe de vinovăție, că nu s-a dovedit nici un alt aspect decât că lemnele erau în căruțe, că nu s-ar fi auzit zgomote de drujbă și că inculpații nu ar fi putut încărca o cantitate atât de mare de lemne într-un timp atât de scurt (până la amiază). Inculpații nu au oferit nicio altă explicație plauzibilă cu privire la proveniența lemnelor și a sculelor aflate asupra lor și nici cu privire la motivul pentru care se aflau atunci în acel loc, aceștia neavând nici autorizație pentru tăierea respectivilor arbori (dealtfel nemarcați).
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în cauză a fost dovedită vinovăția celor doi inculpați în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și, în consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației și partea civilă Moșica M. împotriva sentinței penale nr. 372/01.10. 2014 a Judecătoriei Sighetu-Marmației pe care o va desființa în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, va dispune condamnarea inculpaților:
C. V., fiul lui M. și M., născut la data de 14.11.1984 în loc. Sighetu-Marmației jud. Maramureș, domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 206 jud. Maramureș, CNP_:
- pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
- pentru săvârșirea infracțiunii de furt fără drept de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, constatând că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, va contopi pedepsele stabilite, urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.
D. G., fiul lui G. și A., născut la data de 10.11.1974 în loc. Sighetu-Marmației jud. Maramureș, domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 2A jud. Maramureș, CNP_:
- pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
- pentru săvârșirea infracțiunii de furt fără drept de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, constatând că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, va contopi pedepsele stabilite, urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 15 din Legea 187/2012, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata termenului de încercare de câte 3 ani, conform art. 81, 82 Cod penal 1969 și conform art. 83 Cod penal anterior va atrage atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Va face aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 pentru ambii inculpați.
Apreciind că sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Moșica M., domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 214 jud. Maramureș și va obliga inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile în favoarea acestuia în sumă de 2.489,34 lei, prejudiciu stabilit prin calculele efectuate de Ocolul Silvic prin raportare la valoarea unui mc de masă lemnoasă pe picior.
Va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului la judecata în fond în sumă de câte 900 lei fiecare.
Se vor stabili onorarii avocațiale în favoarea apărătorilor din oficiu av. M. S. A. și M. N. A. în sumă de câte 300 lei, care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației și partea civilă Moșica M. împotriva sentinței penale nr. 372/01.10. 2014 a Judecătoriei Sighetu-Marmației pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, condamnă pe inculpații:
C. V., fiul lui M. și M., născut la data de 14.11.1984 în loc. Sighetu-Marmației jud. Maramureș, domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 206 jud. Maramureș, CNP_:
- pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
- pentru săvârșirea infracțiunii de furt fără drept de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, contopește pedepsele stabilite, urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 15 din Legea 187/2012, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 81, 82 Cod penal 1969 și conform art. 83 Cod penal anterior atrage atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal 1969.
D. G., fiul lui G. și A., născut la data de 10.11.1974 în loc. Sighetu-Marmației jud. Maramureș, domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 2A jud. Maramureș, CNP_:
- pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
- pentru săvârșirea infracțiunii de furt fără drept de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea 46/2008, cu aplic. art 5 Cod penal la pedeapsa de:
- 1(un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, contopește pedepsele stabilite, urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 15 din Legea 187/2012, suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 81, 82 Cod penal 1969 și conform art. 83 Cod penal anterior atrage atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Face aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal 1969.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Moșica M., domiciliat în Sighetu-Marmației, .. 214 jud. Maramureș și obligă inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile în favoarea acestuia în sumă de 2.489,34 lei.
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului la judecata în fond în sumă de câte 900 lei fiecare.
Stabilește onorarii avocațiale în favoarea apărătorilor din oficiu av. M. S. A. și M. N. A. în sumă de câte 300 lei, care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.
red.A.D.L.A./A.C.
3 ex. – 19.06.2015
jud.fond.C. M. S.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 529/2015. Curtea... → |
|---|
