Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-01-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.47/A/2015
Ședința publică din 13 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de condamnatul G. I. G., împotriva încheierii penale din data de 20.01.2014, dată în dosar nr._ a Judecătoriei D., definitivă prin decizia penală nr.383/2014 a Curții de Apel Cluj.
Pentru admisibilitatea în principiu conform art.431 C.pr.pen., cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului arată că este vorba de art.426 C.pr.pen., care are în vedere hotărâri penale definitive astfel că raportat la acest aspect, contestația este inadmisibilă. Din punct de vedere al competenței, consideră că instanța la care a rămas hotărârea definitivă este competentă să soluționeze cauza.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 713 din 07 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei D., în temeiul art. 50 CPP rap. la art. 429 CPP, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul G. I. G., CNP_, fiul lui G. și F., născut la 01.04.1988, în Șimleul Silvaniei, jud. S., domiciliat în D., ., ., jud. Cluj, împotriva încheierii penale din 20.01.2014 dată în dosarul nr. 1934/219/213* al Judecătoriei D., definitivă prin decizia nr. 383 din 25.04.2014 a Curții de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată de către numitul G. I. G., acesta a formulat contestație în anulare împotriva încheierii penale din 20.01.2014 dată în dos. nr._ al Judecătoriei D., definitivă prin Decizia Curții de Apel Cluj nr.383/2014 din 25.04.2014 dată în dos. nr._ .
În motivare contestatarul a indicat cazul prev. de art. 426 lit. d) CPP, conform căruia sunt motive pentru promovarea contestației in anulare ”în cazul în care instanța nu a fost compusă conform legii ori a existat un caz de incompatibilitate”. Totodată, acesta consideră că sunt incidente dispozițiile referitoare la incompatibilitatea completului de judecată, ceea ce ar atrage și nulitatea absolută a încheierii penale, conform art. 197 alin. 2 CPP anterior, art. CPP în vigoare.
De asemenea, contestatorul indică și prevederile art. 47 CPP anterior și art. 64 alin 3 CPP în vigoare potrivit cărora „judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mat poate participa la judecarea aceleași cauze într-o cale de atac sau la rejudecare după desființarea sau casarea hotărârii,,.
În fapt arată că dl. judecător R. S. s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 3/CC/05 august 2013 în dosarul nr._ . Sentința a fost atacata cu recurs la Curtea de Apel Cluj iar recursul a fost admis, dosarul trimis spre rejudecare la Judecătoria D.. În continuare, același judecător care a judecat cauza în primă instanță în dosarul nr._ al Judecătoriei D. adoptând Sentința penală nr. 3/CC/05 august 2013, a judecat și s-a pronunțat și în rejudecarea cauzei, respectiv în dosarul nr._ * al Judecătoriei D., adoptând încheierea penală din 20 ianuarie 2014.
Instanța a reținut că, potrivit art. 429 alin. 1 CPP cu referire la instanța competentă a soluționa o contestație în anulare ”(1) Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere….”.
Având în vedere aceste prevederi legale s-ar putea trage o primă concluzie că sintagma „instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”, ar indica drept instanță competentă judecătoria D., deoarece așa cum a arătat și petentul contestația sa în anulare vizează încheierea penală din 20.01.2014 dată în dos. nr._, care a fost dată de către această instanță.
Dincolo de acest aspect, însă, prin prisma efectelor pe care le-ar avea admiterea unei contestații în anulare, instanța observă că, această încheiere a rămas definitivă prin Decizia Curții de Apel Cluj nr.383/2014 din 25.04.2014 dată în dos. nr._, decizie care examinează pe fond toate problemele legate de această încheiere, invocate de către autorul contestației în anulare în motivele de recurs, iar decizia Curții de Apel este cea care o menține, așa cum ea a fost adoptată. Prin urmare, într-o atare situație admiterea unei contestații în anulare ar viza în mod inevitabil și decizia Curții de Apel Cluj or, această instanță nu are competența în a verifica legalitatea și temeinica unei decizii a Curții de Apel Cluj prin prisma cazurilor de contestație în anulare prev. de art. 426 CPP.
Totodată, având în vedere și că actualul Cod de procedură penală a intrat în vigoare de curând, iar dispozițiile din materia contestației în anulare cu privire la instanța competentă au suferit modificări, față de dispozițiile anterioare, instanța a apreciat că pe lângă faptul că este întemeiată, ar fi și oportună, în situația dată, declinarea prezentei cauze la Curtea de Apel Cluj, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să examineze situația apărută în cauza dedusă judecății, să se pronunțe cu privire la ea, genererând astfel o practică unitară în materie.
Față de toate cele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 50 CPP rap. la art. 429 CPP, a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul G. I. G., împotriva încheierii penale din 20.01.2014 dată în dosarul nr. 1934/219/213* al Judecătoriei D., definitivă prin decizia nr. 383 din 25.04.2014 a Curții de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Examinând sesizarea Judecătoriei D., Curtea constată că instanta de fond a retinut în mod nefondat că prezenta cauză, din perspectiva motivelor invocate de contestator, este de competența de judecată a Curtii de Apel Cluj.
Potrivit art. 429 al. 1 C.proc.pen. „contestatia în anulare se introduce la instanta care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”.
Redactarea textului menționat lăsa posibilități de apreciere cu privire la instanța competentă, în sensul că partea este în măsură să aleagă hotărârea definitivă pe care să o conteste (fie pe prima, fie pe ultima), concluzie ce rezulta atât din formularea art. 426 al. 2 C.proc.pen. prin care se statuează asupra competentei în cazul contestațiilor prin care se invoca autoritatea de lucru judecat, deci existența unei hotărîri anterioare definitive privind aceeași faptă și aceeași persoană (si care, în acest caz, este instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre), precum și prin raportare la dispozițiile procedurale anterioare în materie care stabileau expres competența de solutionare a contestatiei în anulare (respectiv, instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a-c V.C.proc.pen., respectiv instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d C. proc. P..).
Altfe spus, norma actuală oferă contestatorului posibilitatea să-și aleagă hotărârea definitivă pe care să o atace (cu exceptia situatiei în care se invocă încălcarea principiului puterii lucrului judecat când numai cea de-a doua hotărâre definitivă fost pronunțată nelegal, deci numai aceasta poate fi contestată și retractată), după cum oferă posibilitatea de alegere între prima instanță și cea de control judiciar, prin declararea că se face contestație în anulare împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță, deși aceasta ar fi rămas definitivă în fața instanței de apel.
Asa fiind, Curtea constată că a fost nelegal investită cu solutionarea prezentei contestatii în anulare deoarece manifestarea de vointă a petentului a fost explicită în sensul contestării încheierii primei instante motive pentru care se va scoate cauza de pe rol si se va trimite Judecătoriei D. spre competentă solutionare.
Potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica, azi, 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. H. I. M. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./28.01.2015
Jud.fond. E. G. C.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 253/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 87/2015.... → |
|---|
