Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 135/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 135/A/2015
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: I. – C. M.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror D. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul – apelant P. I. D. împotriva sentinței penale nr. 642/24.09.2014, pronunțate de către Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în care prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dat în dosarul de urmărire penală nr. 586/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - apelant pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzut de art. 32 alin. 1 C.pen. raportat la art. 188 – 189 alin. 1 lit. d C.pen., respectiv a infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 27 ianuarie 2015, din partea inculpatului P. I. D., prin apărător, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2015, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 642 din 24 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul P. I. D., fiul lui natural și M., născut la data de 10.03.1992 în Bistrița, jud. Bistrița Năsăud, CNP_, cetățean român, căsătorit, doi copii minori, muncitor, studii 2 clase, posesor al CI . nr._, domiciliat în loc.Bistrița Bârgăului, nr. 513, .. Bistrița Năsăud, cu antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj, la următoarele pedeapse de:
-9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al.1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit.d și al.2 C.pen.
-6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 234 al.1 lit.d C.pen.
În temeiul art. 38 C.pen. s-a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art.65 C.pen. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și d C.pen.
În baza art. 189 al.1 Cod Penal, art.67, art. 66 lit. a, b și d Cod Penal au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 25.04.2014 și până la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului .
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. S. , cu domiciliul în loc.S., nr.122, . și a fost obligat inculpatul P. I. D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4200 lei, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj , cu sediul în loc.Cluj-N., .-5, jud. Cluj și a fost obligat inculpatul P. I. D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4847,05 lei, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei care se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj - av.B. C. .
În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 700 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 586/P/2014 din data de 19.06.2014 emis de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2014 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului P. I. D. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 - art. 189 al. 1 lit. d și al. 2 C.pen. respectiv a infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 al. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut în esență că inculpatul P. I. D., la data de 18.04.2014, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe raza loc. S. . persoana vătămată P. S. de suma de 4100 lei și un telefon mobil marca Nokia, prin aplicarea de lovituri repetate cu un par în regiunea capului, provocându-i astfel leziuni corporale ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Inculpatul audiat în faza de urmărire penală a recunoscut învinuirea adusă. În fața instanței de judecată, anterior demarării cercetării judecătorești, a manifestat aceeași poziție procesuală, solicitând totodată aplicarea în cauză a art. 396 al. 10 C.p.p.
Cu privire la această solicitare, față de dispozițiile art. 374 al. 4 C.p.p. și având în vedere că inculpatul P. I. D. a fost trimis în judecată pentru comiterea și a infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 189 al. 1 lit.d C.pen. pedepsită cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 ani, instanța de judecată a respins cererea inculpatului.
De asemenea, atât inculpatul prin apărător desemnat din oficiu, persoana vătămată cât și procurorul au arătat că nu au probe de solicitat și că nu contestată probele administrate în faza de urmărire penală astfel că acestea au fost puse în discuție contradictorie a părților și au fost avute în vedere la deliberare, conform art. 374 al. 7 C.pr.pen.
În plus, din oficiu, conform art. 374 al. 8 C.p.p., instanța de judecată a pus în discuție și procedat la audierea persoanei vătămate, prezentă în fața instanței la termenul de judecată din data de 3.09.2014 (f.46).
Analizând actele de la dosarul cauzei instanța de judecată a reținut următoarele:
Începând din luna martie 2014, inculpatul P. I. D. a locuit fără forme legale pe raza loc. S., nr. 27, . zilei de 18.04.2014 inculpatul P. I. D. și martorul F. E. au consumat împreună băuturi alcoolice, inițial la barul din localitate iar apoi la domiciliul stabilit fără forme legale al inculpatului. În timp ce se aflau în această locație, martorul F. E. a fost apelat de persoana vătămată P. S. care dorea să se întâlnească cu martorul pentru a-și achita datoria de 50 lei pe care o avea. În acest context, martorul i-a cerut persoanei vătămate să se deplaseze la domiciliul inculpatului, pe care de altfel și persoana vătămată îl cunoștea. Persoana vătămată a venit la domiciliul indicat având asupra sa o sticlă cu bere din care au consumat toți trei până în jurul orelor 23,00. Pe parcursul discuțiilor purtate, persoana vătămată a arătat la un moment dat că asupra sa se afla o sumă mai mare de bani, primiți cu titlu de drepturi salariale de la angajatorul său.
În jurul orelor 23,00 cei trei au părăsit locuința inculpatului și s-au deplasat spre barul din localitate. Martorul F. E. a refuzat să meargă la bar sub pretextul că în cursul zilei următoare are multe de făcut astfel că s-a oprit la domiciliul său. Inculpatul și persoana vătămate și-au continuat deplasarea spre bar iar la un moment dat P. S. a accesat de pe telefonul său mobil un prieten. Profitând de neatenția acestuia, inculpatul P. I. D. a luat un par dintr-un gard din apropiere și i-a aplicat persoanei vătămate P. S. mai multe lovituri în zona capului până acesta a ajuns în stare de inconștiență. În timp ce persoana vătămată era căzută la pământ, a luat din posesia acesteia suma de 4100 lei precum și un telefon mobil după care a părăsit raza comunei Iara, deplasându-se cu taxi inițial în loc. Cluj-N. apoi în loc. Oradea iar în final pe raza loc. F. jud. T., de unde, la un interval de câteva zile, a fost ridicat de organele de poliție.
Partea vătămată P. S. și-a revenit din starea de inconștientă după câteva ore, în jurul orei 5.00 al dimineții de 19.04.2014 când a constatat că se află lângă un râu, la circa 100 m de locul unde avusese loc .. S-a deplasat cu dificultate până la domiciliul martorului G. M. iar apoi la postul de poliție de unde a fost preluat de o ambulanță și deplasat la UPU 1 Cluj-N..
Persoana vătămată P. S. a fost internat în spital în perioada 19.04.2014 – 26.04.2014 la Secția Neurochirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență Cluj-N. fiind supus și unei intervenții chirurgicale.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2545/II/a/54 din 21.05.2014 emis de I.M.L. Cluj rezultă că persoana vătămată P. S. prezenta la data examinării leziuni corporale care s-ar fi putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur, că leziunile necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața victimei.
În drept, faptele inculpatului P. I. D. care la data de 18.04.2014, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe raza loc. S., i-a aplicat persoanei vătămate P. S. mai multe lovituri cu un par în zona capului după care i-a sustras suma de 4100 lei și un telefon mobil marca Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 188 - art. 189 al. 1 lit. d și al. 2 C.pen. respectiv al infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 al. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii astfel cum acestea au fost expuse anterior, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate cât și din cuprinsul actelor medico-legale intocmite, prin raportare atât la afectarea starii de sănătate cât și a stării materiale, prin cuantumul sumei sustrase; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit respectiv conexitatea etiologică în care au fost comise infracțiunile; natura infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, în sensul că acesta a părăsit raza loc. S. și s-a deplasat în jud. T. inducând chiar organele de poliție în eroare cu privire la locul unde acesta se află, atunci când a fost contactat telefonic, dar și pe parcursul procesului penal, când a recunoscut învinuirea adusă ; persoana inculpatului care are un nivel de educație precar, are vârsta de 22 ani și doi copii minori rezultați dintr-o relație de concubinaj.
Față de aceste criteriile generale de individualizare, instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului P. I. D., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ Cluj, la pedepsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 al.1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit. d și al.2 C.pen. și la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 234 al.1 lit.d C.pen.
În temeiul art. 38 C.pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și d C.pen.
În baza art. 189 al.1 Cod Penal, art.67, art. 66 lit. a, b și d Cod Penal au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 25.04.2014 și până la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. S., având în vedere și poziția procesuală a inculpatului legată de pretențiile civile formulate și a fost obligat inculpatul P. I. D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4200 lei, reprezentând suma sustrasă de inculpat și contravaloarea telefonului mobil sustras, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj, și a fost obligat inculpatul P. I. D. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4847,05 lei, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art. 272 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei care se va avansa din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj - av.B. C. .
În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 700 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. I. D., solicitând prin apărătorul din oficiu, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj - judecătorului de cameră preliminară de la această instanță, întrucât procedura în fața acestuia a fost necontradictorie și nepublică, fără participarea inculpatului, a părții vătămate și a procurorului, încălcându-se prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, iar în subsidiar, să se constate că față de el sunt incidente prevederile art. 28 CP vizând iresponsabilitatea, în sensul că la data săvârșirii infracțiunilor imputate prin actul de sesizare al instanței, era iresponsabil și pe cale de consecință în speță, se impune o soluție de achitare întemeiată pe art. 16 lit d CPP.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
În dreptul procesual român, camera preliminară se constituie într-o veritabilă fază de judecată și reprezintă una dintre funcțiile judiciare, respectiv aceea de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată.
Curtea reține că judecătorul chemat să aplice procedura camerei preliminare exercită atribuții în domeniul legalității, rezolvând chestiuni ce țin de competența și corecta sesizare a instanței, de legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele și de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond.
Legiuitorul a înțeles să confere judecătorului de cameră preliminară un mecanism în vederea efectuării unui control de legalitate a posteriori asupra actului de trimitere în judecată, dar și cu privire la probele pe care procurorul și-a fundamentat acuzarea și a întocmit rechizitoriul, respectiv cu privire la actele efectuate în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, procedura camerei preliminare se înfățișează ca un „filtru de legalitate”, în care competențele magistratului judecător sunt strict și limitativ stabilite, iar scopul este acela de a se oferi probelor și actelor procesuale specifice urmăririi penale un spor de legitimitate și credibilitate în contextul unui probatoriu solid, în vederea trimiterii în judecată și, totodată, de a se asigura o protecție efectivă sporită a drepturilor și libertăților fundamentale, echitabilitatea procedurii penale.
Cu alte cuvinte, procedura camerei preliminare – faza procesului penal și funcție judiciară – poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată și a activității specifice urmăririi penale, fiind chemată a îndeplini, alături de celelalte funcții judiciare, exigența de imparțialitate funcțională, ca o componentă a caracterului echitabil al procedurii.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății dacă nu s-au formulat cereri și excepții ori nu a ridicat el, din oficiu, excepții și a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Din verificarea și lucrările dosarului se constată că, acest dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la 23 iunie 2014 conform procesului-verbal atașat la fila 2.
Conform scriptului depus la fila 5 dosar instanță rezultă că pe seama inculpatului a fost desemnat apărătorul din oficiu B. C. B. pentru apărarea drepturilor procesuale ale acestuia.
Prin încheierea penală nr. 16 iunie 2014 Tribunalul Cluj a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.586/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj privind pe inculpatul P. I. D. trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea tentativei la omor calificat, prev de art 32 raportat la art 188, 189 lit d CP și tâlhărie calificată prev de art 233, 234 lit d CP cu aplicarea art 38, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus totodată începerea judecății în privința inculpatului P. și s-a fixat termen de judecată în ședința publică din 3 septembrie 2014 cu citarea părților.
Din scriptele atașate cauzei, rezultă că în procedura camerei preliminare nici inculpatul și nici apărătorul său din oficiu nu au formulat cereri și excepții, iar pe de altă parte, nici magistratul Tribunalului nu a constatat din oficiu că s-ar impune a fi invocate.
Mai mult, atât în faza de urmărire penală cât și în fața tribunalului la 3 septembrie 2014 inculpatul apelant învederează textual: „Arăt că recunosc în totalitate învinuirea adusă și îmi mențin declarațiile date la urmărirea penală.” În plus acesta precizează că:” M-am apropiat de partea vătămată și cu un par luat dintr-un gard i-am aplicat două lovituri în zona capului, iar după agresiune i-am luat banii care au căzut pe pământ în sumă de 4100 lei. După comiterea faptei, am venit la Cluj și apoi m-am deplasat la Timișoara unde am fost depistat de către organele de poliție. Banii sustrași i-am cheltuit în scop personal. Regret cele întâmplate.”
În declarația din 3 septembrie 2014 și partea vătămată P. S. reliefează aceeași stare de fapt relatată de inculpat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că tot la termenul din 3 septembrie 2014 inculpatul apelant, după recunoașterea în întregime a infracțiunilor imputate de către procuror, nu a contestat niciuna din probele testimoniale sau scrise atașate dosarului și nici nu a formulat cereri noi de probațiune, condiții în care tribunalul a trecut la judecarea pe fond a cauzei.
Mai mult, inculpatul personal a solicitat să fie judecat în procedura simplificată, însă magistratului fondului a respins această cerere raportat la natura infracțiunii de „tentativă la omor calificat” care se pedepsește cu detenția pe viață și care exclude conform prevederilor legale, vizate de art. 374 alin.4 CPP, o asemenea posibilitate.
Raportat la cele expuse mai sus, Curtea constată că în speță nu se impune retrimiterea dosarului la Tribunalul Cluj pentru reluarea judecății în faza camerei preliminarii, în speță neîncălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Curtea reține că aparent, camera preliminară este marcată de un caracter lipsit de contradictorialitate, atâta timp cât în fața judecătorului de cameră preliminară prezenta părților nu este admisă, ele neavând posibilitatea de a participa nemijlocit la procedură și să-și susțină punctul de vedere în legătură cu aspecte ale cauzei.
Principiul contradictorialității impune ca la administrarea probelor în fața instanței de judecată să poată interveni toate persoanele care participă la judecată – judecător, procuror, părți, apărător – ceea ce implică o verificare completă și obiectivă a probelor și un caracter nemijlocit al ședinței de judecată.
În raport cu aceste exigențe și, desigur, ținând seama de specificul procedurii camerei preliminare, Curtea apreciază că prin posibilitatea oferită inculpatului de a formula cereri și ridica excepții și corelativ, procurorului, de a răspunde acestora, de a depune concluzii, procedura camerei preliminare prezintă, parțial și atipic, o anumită contradictorialitate, ceea ce exclude o afectare a dreptului la apărare sau la un proces echitabil al inculpatului.
În speța de față, reluarea judecății în cameră preliminară în procedură publică, orală și contradictorie nu poate determina și modifica prima soluție dispusă de judecător, în sensul stabilirii legalității urmăririi penale și a probelor, deoarece așa cum am arătat inculpatul a fost asistat de un avocat din oficiu și nici el personal și nici apărătorul său nu au formulat cereri și excepții cu privire la modul de derulare al urmăririi penale.
Mai mult, poziția inculpatului de totală și deplină sinceritate și chiar de solicitare expresă a soluționării procesului în procedura simplificată, duce la concluzia că o retrimitere a dosarului la prima instanță pentru a fi reluată faza camerei preliminare ar echivala cu o tergiversare nepermisă a procesului.
Publicitatea, contradictorialitatea, nemijlocirea sau dimpotrivă lipsa acestora în soluționarea prezentului dosar, în camera preliminară, nu pot duce la concluzia că prin reluarea judecății în primă instanță, s-ar putea statua altceva, în sensul că, inculpatul ar putea invoca cereri și excepții raportat la modul de derulare al urmăririi penale, câtă vreme acestea nu au fost invocate nici de către el și nici de către avocatul său, ba mai mult, la judecata pe fond a și cerut în mod expres să-i fie aplicată procedura simplificată, învederând că nu are cereri noi de formulat în probațiune.
Curtea remarcă că poziția inculpatului de necontestare a probelor și de neinvocare a unor excepții a fost constantă, atât în faza de cameră preliminară cât și la judecata pe fond în fața tribunalului.
În speță, nu se poate constata o lipsă de echitate care să afecteze dreptul la apărare al inculpatului, câtă vreme rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, inculpatul recunoscând constant vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, primul motiv de apel al inculpatului este nefondat, astfel că nu va putea fi primit.
Referitor la al doilea motiv privind constatarea iresponsabilității inculpatului Curtea reține că potrivit art 28 CP „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de o persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze”.
Din niciun act al dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi fost internat până în acest moment, în vreo unitate sanitară cu profil psihiatric, neprezentând niciun diagnostic de această natură. Mai mult, fiind asistat de un apărător din oficiu cu pregătire de specialitate, inculpatul nu i-a relevat acestuia că ar avea vreo suferință psihică, și nici în fața procurorului sau a Tribunalului Cluj nu s-au solicitat probe în acest sens, respectiv efectuarea unor expertize medico-legale care să stabilească existența discernământului în momentul comiterii faptelor.
Dimpotrivă, nici Tribunalul Cluj și nici Curtea de Apel raportat la poziția și atitudinea inculpatului, de recunoaștere sinceră a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare a activității infracționale, amănunte pe care numai adevăratul autor le putea releva, nu constată a fi necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, neexistând nicio urmă de îndoială cu privire la sănătatea psihică a inculpatului, lipsind totodată acte medicale doveditoare în acest sens.
Iresponsabilitatea cauzată de boli psihice poate să fie permanentă sau temporară, perioadele de luciditate alternând cu cele de lipsă de discernământ, astfel că trebuie constatată pentru fiecare infracțiune în parte, dacă aceasta a fost prezentă la momentul comiterii lor.
Câtă vreme, apărătorul inculpatului nu a depus acte medicale doveditoare în susținerea afirmațiilor sale, apelantul nefiind internat până în prezent în unități spitalicești de profil, Curtea va respinge solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale, neexistând niciun dubiu sau îndoială cu privire la sănătatea psihică a inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta a învederat o . amănunte cu prilejul declarațiilor date la procuror și în instanță, raportat la modul de comitere al faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Nici solicitarea de achitare întemeiată pe art. 16 lit d CPP nu este justificată, în speță nedovedindu-se că inculpatul ar fi comis infracțiunile în stare de iresponsabilitate.
Curtea apreciază că respingerea unor cereri de administrare de probe (efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice) formulate de inculpat, nu generează afectarea dreptului la apărare al acestuia, deoarece ele au fost respinse motivat.
Curtea subliniază că CEDO a statuat în vederea caracterizării unei anumite proceduri ca fiind conformă exigențelor art. 6 din Convenție, că trebuie avut în vedere principiul aplicării globale și principiul aprecierii în concret. Curtea Europeană a considerat „că o carență constatată într-un stadiu incipient al procedurii, care poate fi însă îndreptată într-un stadiu ulterior, nu conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare al inculpatului și nici la neechitabilitatea procedurilor”.
În sinteză, Curtea reține că în procedura camerei preliminare inculpatul și apărătorul său nu au formulat cereri și excepții cu privire la modul de derulare al urmăririi penale, iar după înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Cluj a recunoscut integral faptele comise, a cerut judecarea procesului pe baza probelor administrate doar în faza de urmărire penală, neformulând cereri noi în probațiune, prin urmare nu se poate constata nicio încălcare a drepturilor procesuale conferite de lege apelantului.
Poziția de recunoaștere a inculpatului se coroborează perfect cu declarațiile părții vătămate P. S., cu conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, cu concluziile raportului de constatare medico-legală ale IML CLUJ, declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, F. E., G. L., F. E., F. C., A. A., Rogină P., procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului și scrisoarea medicală emanată în favoarea părții vătămate de către IML CLUJ, toate confirmând fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea tentativei la omor calificat și tâlhărie calificată asupra lui P. S., excluzându-se astfel o soluție de achitare a apelantului bazată pe iresponsabilitatea sa.
În fine, solicitarea apărătorului inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu cel la domiciliu, va fi respinsă ca nefondată.
Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală și judecată demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, continuă să subziste, astfel că soluția judecătorului de la Tribunalul Cluj este judicioasă și acesta menținând arestul preventiv.
Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată, în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și judecată și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nicio abatere de la scopul prevăzut de lege.
Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special, preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății unei persoane doar cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Prin arestarea inculpatului se urmărește protejarea altor persoane, de posibile infracțiuni contra vieții sau patrimoniului, care ar putea fi săvârșite de către acesta, dacă ar fi lăsat liber.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă. (Vrencev c.Serbiei, 2361/05, 23.09.2008; Letellier c.Franței, 26.06.1991; Labita c.Italiei, MC,_/95, 06.04.2004, par.152; Kudla c.Poloniei, MC,_/96, par.104, 26.10.2000; CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).
Așa fiind, în acord cu jurisprudența CEDO, dar și cu practica instanțelor naționale, Curtea consideră că măsura arestării preventive se impune în acest dosar, pentru că niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp.art. 202 NCPP nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c/Germaniei).
Pe de altă parte, în cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii, se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii certe, cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.241 NCPP, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat în temeiul art. 421 pct 1 lit b CPP, menținându-se starea de arest a acestuia.
În baza art. 72 CP, se va deduce arestul preventiv din 25.04.2014 la zi.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V., conform art.272 alin 1 CPP.
Va obliga pe apelant sa plăteasca în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, conform at. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P. I. D., deținut în P. G., împotriva sentintei penale nr. 642 din 24 septembrie 2014 a Tribunalului Cluj.
Deduce arestul din 25.04.2014 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V..
Obligă pe apelant sa plăteasca în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. C. MORARDELIA P.
GREFIER
N. N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./2.02.2015
Jud.fond.- R. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 87/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
